{"id":2865,"date":"2021-08-15T15:59:44","date_gmt":"2021-08-15T12:59:44","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2865"},"modified":"2021-08-15T15:59:50","modified_gmt":"2021-08-15T12:59:50","slug":"beethoven-se-canta-cu-instrumente-gresite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2865","title":{"rendered":"Beethoven se c\u00e2nt\u0103 cu instrumente gre\u0219ite"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"has-text-align-left has-small-font-size\"><em>\u201dLa concertul meu din marea <\/em>Redoutensaal<br><em> au fost 18 viori prime, 18 secunde, 14 viole, <\/em><br><em>12 violoncele, 7 contraba\u0219i <strong>\u0219i 2 contrafago\u021bi<\/strong>.\u201d <\/em><br><em>(Ludwig van Beethoven, 1814)<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>De data asta nu va fi vorba de pianoforte, instrumentul de lucru al clasicilor, mult diferit de pianul de concert de azi. Nu va fi vorba nici de trompetele \u0219i cornii naturali, de instrumentele de suflat din lemn, care aveau \u0219i ele unele diferen\u021be de construc\u021bie \u0219i de tehnic\u0103, \u0219i nu va fi vorba nici de sonoritatea specific\u0103 a instrumentelor cu corzi de atunci (datorat\u0103 materialelor diferite fa\u021b\u0103 de cele de azi, dar mai ales manierei de emitere \u0219i de articulare a sunetului).<\/p>\n\n\n\n<p>Va fi vorba despre un instrument de obicei neglijat, de\u0219i rolul s\u0103u \u00een stabilirea \u201efunda\u021biei\u201d unei orchestre e esen\u021bial: contrabasul. De obicei, rolul contraba\u0219ilor e de a \u00eent\u0103ri la octava inferioar\u0103 linia de bas a violoncelelor, uneori \u00een mod mai rudimentar (ceea ce pe vremea lui Berlioz atr\u0103sese contrabasi\u0219tilor porecla de \u201esacagii\u201d).<\/p>\n\n\n\n<p>Probleme pot ap\u0103rea c\u00e2nd compozitorii scriu violoncelele \u0219i contraba\u0219ii \u00eempreun\u0103 pe acela\u0219i portativ, atribuindu-le acelea\u0219i note (implicit \u00een octave paralele), fiindc\u0103 ambitusul celor dou\u0103 instrumente nu coincide (evident, contrabasul la octava inferioar\u0103): violoncelul coboar\u0103 p\u00e2n\u0103 la nota do de sub portativ (\u00een cheia fa, de bas), dar contrabasul actual coboar\u0103 de obicei doar p\u00e2n\u0103 la mi (implicit la octava inferioar\u0103).<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">Dar \u00eentre Simfoniile a III-a (1804) \u0219i a IX-a (1824), partiturile orchestrale ale lui Beethoven indic\u0103 pentru \u201econtrabas\u201d note sub mi (limita inferioar\u0103 general\u0103 a contrabasului, standardizat\u0103 doar \u00een vremea modern\u0103).<\/span>  <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Modernismul \u0219i postmodernismul au adus tendin\u021ba livresc\u0103 de a considera muzica drept un produs integral codificat de partitur\u0103 (privit\u0103 drept ceva b\u0103tut \u00een cuie care trebuie readus la via\u021b\u0103 \u00een mod identic \u00een fiecare concert, indiferent de ansamblul orchestral \u0219i de sala \u00een care se c\u00e2nt\u0103), \u0219i nu un rezultat al interac\u021biunilor unor sensibilit\u0103\u021bi omene\u0219ti, care includeau cutume nescrise, dar sim\u021bite ca necesare \u0219i utile de muzicienii demni de acest nume. Absolutizarea fidelit\u0103\u021bii rigide fa\u021b\u0103 de partitur\u0103 a dus la \u00eendep\u0103rtarea manierei interpretative de spiritul \u0219i practica din baroc, clasicism \u0219i chiar din romantism, ea ajung\u00e2nd tot mai subiectiv\u0103 \u0219i contribuind la cultul interpretului vedet\u0103 \u00een detrimentul inten\u021biilor compozitorului.<\/p>\n\n\n\n<p>Din fericire, \u00een deceniile recente studiile muzicologilor serio\u0219i \u0219i practica unor muzicieni specializa\u021bi \u0219i intuitivi au ren\u0103scut cu foarte mare plauzibilitate \u0219i impact emo\u021bional stilul interpretativ al muzicilor vechi, ceea ce a dus \u0219i la <em>o mai autentic\u0103 \u00een\u021belegere a lucr\u0103rilor \u00eensele.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u00cenc\u0103 de pe la jum\u0103tatea sec. al XIX-lea, c\u00e2nd unele tradi\u021bii \u0219i cutume interpretative \u00eencepeau s\u0103 fie uitate, muzicologii \u0219i interpre\u021bii subiectivi acuz\u0103 pretinsa neglijare de c\u0103tre Beethoven a posibilit\u0103\u021bilor contrabasului, ceea ce ar reie\u0219i din partiturile lui orchestrale. Ipoteza nu rezist\u0103 \u00eens\u0103 la o examinare obiectiv\u0103: Beethoven a acordat \u00een general o aten\u021bie deosebit\u0103 registrului grav, poate din cauza sc\u0103derii gradate a perceperii de c\u0103tre el a frecven\u021belor acute, dup\u0103 cum \u00eencepuse \u0219i se manifestase surditatea lui.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">\u00cen vremea lui Beethoven, contrafagotul cobora p\u00e2n\u0103 la do, put\u00e2nd dubla deci toate notele violoncelului la octava inferioar\u0103, iar Viena era un centru principal de produc\u021bie \u0219i utilizare a acestui instrument de suflat. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>P\u00e2n\u0103 la Simfonia a III-a \u201eEroica\u201d (1804), limita inferioar\u0103 a contraba\u0219ilor lui Beethoven era nota fa de sub portativ, ceea ce (printre altele) arat\u0103 c\u0103 <em>el nu scria pentru contrabasul modern, ci pentru un instrument diferit: modelul vienez al a\u0219a-numitului \u201eviolone\u201d<\/em>, un instrument vechi \u0219i variabil, cu cinci corzi acordate \u00een fa, la, re, fa diez \u0219i la! Acesta era instrumentul preferat \u00een clasicism pentru registrul respectiv \u0219i era folosit inclusiv \u00een muzica de camer\u0103 (de ex., poate pentru enigmaticul <em>Basso<\/em> din \u201eGluma muzical\u0103\u201d de Mozart) \u0219i cu rol solistic (\u00een concertele de Vanhal \u0219i Dittersdorf).<\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u00eentre Simfoniile a III-a (1804) \u0219i a IX-a (1824), partiturile orchestrale ale lui Beethoven indic\u0103 pentru \u201econtrabas\u201d note sub mi (limita inferioar\u0103 general\u0103 a contrabasului, standardizat\u0103 doar \u00een vremea modern\u0103). Exist\u0103 \u0219i situa\u021bii \u00een care Beethoven adapteaz\u0103 partea contraba\u0219ilor, demonstr\u00e2nd cunoa\u0219terea limitelor lor \u00een a urma exact partea de violoncel la octava inferioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen excep\u021bionala sa tez\u0103 de doctorat din 2013, muzicologul Stephen George Buckley sus\u021bine c\u0103 nu exist\u0103 dovezi c\u0103 pe vremea lui Beethoven existau contraba\u0219i care s\u0103 coboare sub mi, ca \u00een cazul unor instrumente moderne excep\u021bionale (dar doar din marile orchestre), adic\u0103 p\u00e2n\u0103 la do (limita inferioar\u0103 a violoncelului, citit\u0103 \u00een acest caz cu o octav\u0103 mai jos). S-au emis diferite ipoteze pentru aceste cazuri de neconcordan\u021be (ca \u00een marea Simfonie neterminat\u0103 \u00een si minor de Schubert din 1822-1823):<\/p>\n\n\n\n<ul class=\"wp-block-list\"><li>pot fi simple erori de corectur\u0103,<\/li><li>poate c\u0103 implicau transpuneri la octava superioar\u0103 ale notelor imposibile ale contraba\u0219ilor (cum se practic\u0103 tacit \u00een zilele noastre),<\/li><li>sau <em>exista practica nescris\u0103 de \u00eent\u0103rire cu contrafagot a p\u0103r\u021bii de contrabas din orchestr\u0103!<\/em><\/li><\/ul>\n\n\n\n<p>\u00cen vremea lui Beethoven, contrafagotul cobora p\u00e2n\u0103 la do, put\u00e2nd dubla deci toate notele violoncelului la octava inferioar\u0103, iar Viena era un centru principal de produc\u021bie \u0219i utilizare a acestui instrument de suflat. \u00cen sec. al XVIII-lea, \u201ebasul\u201d din orchestre era dublat \u0219i de fagot, chiar dac\u0103 el nu era scris \u00een partituri dec\u00e2t \u00een p\u0103r\u021bile \u00een care avea de c\u00e2ntat pasaje independente, dar fagoti\u0219tii erau inclu\u0219i \u00een listele cu componen\u021ba orchestrelor (fiindc\u0103 muzica era pe atunci un fenomen viu \u0219i adaptabil). Cu at\u00e2t mai mult era valabil \u0219i documentat la Viena acest rol \u00een cazul contrafagotului \u00een orchestre mai mari.<\/p>\n\n\n\n<p>Beethoven a prev\u0103zut explicit contrafagotul \u00een partitur\u0103 doar \u00een Finalurile Simfoniilor a V-a \u0219i a IX-a, \u00een <em>Missa solemnis<\/em>, \u00een uverturile la \u201eRegele \u0218tefan\u201d \u0219i \u201eRuinele Atenei\u201d \u0219i \u00een c\u00e2teva scurte mar\u0219uri militare. <em>De aceea, citatul din motto-ul acestui articol e uluitor: \u00een nici una dintre lucr\u0103rile din acel program din 27 febr. 1814 (Simfoniile a VII-a \u0219i a VIII-a, un trio vocal \u0219i \u201eVictoria lui Wellington\u201d) nu e men\u021bionat contrafagotul \u00een partitur\u0103!<\/em><\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">Dar de ce a notat Beethoven contrafagotul \u00een partitur\u0103 doar \u00een Finalurile Simfoniilor a V-a \u0219i a IX-a, nu \u0219i \u00een primele trei p\u0103r\u021bi ale lor? Nu cumva voia s\u0103 se asigure de cel mai mare impact sonor posibil pentru acele Finaluri grandioase?<\/span> <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Mai mult, \u00een acel memento Beethoven enumer\u0103 contrafagotul dup\u0103 contraba\u0219i, de\u0219i e un instrument de suflat, dar nu men\u021bioneaz\u0103 al\u021bi sufl\u0103tori (cu toate c\u0103 dublarea efectivului lor fa\u021b\u0103 de perechile uzuale din partitur\u0103 e documentat\u0103 la concerte \u00een astfel de s\u0103li mai mari, de ex. pentru prima audi\u021bie absolut\u0103 a Simfoniei a IX-a, \u00een 1824). Cam la fel \u00eei scria \u0219i Mozart tat\u0103lui s\u0103u \u00een 1781 despre un concert cu orchestr\u0103 extins\u0103: \u201d<em>Au fost 40 de viori, to\u021bi sufl\u0103torii dubla\u021bi, 10 viole, 10 contraba\u0219i, 8 violoncele \u0219i 6 fago\u021bi.<\/em>\u201d Sigur c\u0103 aceste concerte erau excep\u021bii, de aceea le \u0219i men\u021bionau compozitorii, dar importante sunt propor\u021bia dintre sufl\u0103tori \u0219i corzi (mult mai echilibrat\u0103 dec\u00e2t azi, c\u00e2nd \u00eenclin\u0103 \u00een favoarea corzilor) \u0219i rolul de bas al fagotului (nu de tenor, ca la Wagner) \u0219i al contrafagotului.<\/p>\n\n\n\n<p>Dovada decisiv\u0103 e un set de \u0219time pentru Simfonia a IV-a (1806) de Beethoven preg\u0103tit pentru un concert din 1821 al Societ\u0103\u021bii Prietenilor Muzicii \u00een marea sal\u0103 a Manejului (<em>Reitschule<\/em>) din Viena. <em>Partitura general\u0103 nu include contrafagotul, dar el apare \u00een indica\u021biile din \u0219timele individuale<\/em> (fiindc\u0103 nu i se scria pe atunci o \u0219tim\u0103 separat\u0103, cum reiese \u0219i din studiul contrabasului \u0219i contrafagotului notat \u00een partitur\u0103 \u00een Finalul Simfoniei a V-a!). Concertul respectiv a utilizat o orchestr\u0103 extins\u0103 pentru standardele vremii, dar cu un num\u0103r de corzi similar orchestrelor de m\u0103rime medie spre mare de azi, iar sufl\u0103torii au fost dubla\u021bi pentru a men\u021bine echilibrul sonor, a\u0219a cum se obi\u0219nuia \u00een astfel de cazuri (Beethoven a notat indica\u021bii de <em>solo<\/em> \u0219i <em>tutti<\/em> la sufl\u0103tori \u00een partitur\u0103, care se poate consulta \u0219i <em>online<\/em>!). \u00cen plus, un anume Joseph Melzer, membru al Societ\u0103\u021bii, era listat drept \u201e<em>Violonist<\/em>\u201d (la <em>violone<\/em>?) \u0219i \u201e<em>Fagottist<\/em>\u201d, cu obliga\u021bia secundar\u0103 de a c\u00e2nta la contrafagot.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">De aceea, e necesar\u0103 nu fidelitatea <em>ad litteram<\/em> fa\u021b\u0103 de partiturile lui editate de moderni, ci fidelitatea \u00een spirit prin adaptarea practicii interpretative, precum \u0219i a m\u0103rimii \u0219i a propor\u021biilor orchestrei la m\u0103rimea \u0219i acustica s\u0103lii de concert, ca \u0219i utilizarea instrumentelor inten\u021bionate de autor (care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii). <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>De aici, pot \u00eenainta ipoteza personal\u0103 c\u0103 <em>specificarea contrafagotului \u00een cele c\u00e2teva partituri beethoveniene \u00een care el apare implic\u0103 interpretarea lor obligatorie \u00een s\u0103li mari \u0219i cu sufl\u0103torii dubla\u021bi (cum se \u0219tie c\u0103 a fost \u00een 1824 \u00een cazul Simfoniei a IX-a \u0219i al Missei solemnis).<\/em>Dar de ce a notat Beethoven contrafagotul \u00een partitur\u0103 doar \u00een Finalurile Simfoniilor a V-a \u0219i a IX-a, nu \u0219i \u00een primele trei p\u0103r\u021bi ale lor? Nu cumva voia s\u0103 se asigure de cel mai mare impact sonor posibil pentru acele Finaluri grandioase? Deci nu cumva asta ar implica \u0219i <em>dublarea sufl\u0103torilor numai pentru Final<\/em>, a\u0219a cum a f\u0103cut dirijorul maghiar Fischer \u00c1d\u00e1m \u00eentr-un recent concert cu a V-a la Budapesta? Se \u0219tie c\u0103 Beethoven se interesa de m\u0103rimea orchestrei \u0219i de caracteristicile acustice ale s\u0103lii \u00een care urmau s\u0103 i se c\u00e2nte lucr\u0103rile. Sonoritatea, efectul \u0219i impactul lor sunt radical diferite dac\u0103 se urmeaz\u0103 sugestiile lui, prin contrast cu uniformizarea interpretativ\u0103 <em>main stream<\/em> predominant\u0103 \u00een epoca noastr\u0103. De aceea, e necesar\u0103 nu fidelitatea <em>ad litteram<\/em> fa\u021b\u0103 de partiturile lui editate de moderni, ci fidelitatea \u00een spirit prin adaptarea practicii interpretative, precum \u0219i a m\u0103rimii \u0219i a propor\u021biilor orchestrei la m\u0103rimea \u0219i acustica s\u0103lii de concert, ca \u0219i utilizarea instrumentelor inten\u021bionate de autor (care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Absolutizarea fidelit\u0103\u021bii rigide fa\u021b\u0103 de partitur\u0103 a dus la \u00eendep\u0103rtarea manierei interpretative de spiritul \u0219i practica din baroc, clasicism \u0219i chiar din romantism, ea ajung\u00e2nd tot mai subiectiv\u0103 \u0219i contribuind la cultul interpretului vedet\u0103 \u00een detrimentul inten\u021biilor compozitorului.<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":2866,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,152,553],"coauthors":[],"class_list":["post-2865","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-muzica","tag-nr-6-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Imagine-muzica.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2865","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2865"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2865\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3661,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2865\/revisions\/3661"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2866"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2865"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2865"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2865"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2865"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}