{"id":2774,"date":"2021-08-10T14:12:16","date_gmt":"2021-08-10T11:12:16","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2774"},"modified":"2021-08-10T14:12:21","modified_gmt":"2021-08-10T11:12:21","slug":"salvati-l-pe-tudorica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2774","title":{"rendered":"Salva\u021bi-l pe Tudoric\u0103!"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"864\" height=\"626\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-2773\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana.jpg 864w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana-300x217.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana-768x556.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana-480x348.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 864px) 100vw, 864px\" \/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p>Viorel Papuc \u00ee\u0219i sorbea deja a treia cafea. Lichidul negru \u0219i fierbinte era singurul care \u00eel ajuta s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 unei zile plictisitoare la serviciu. \u00cen redac\u021bia Observatorului din or\u0103\u0219elul moldovenesc, mai r\u0103m\u0103seser\u0103 doar el \u0219i secretara. \u00centre ei, un teanc \u00eenalt de volume \u00ee\u0219i a\u0219teptau cumin\u021bi cronicile la rubrica lui cultural\u0103. P\u0103rea o zi ca oricare alta \u0219i nimeni, cu at\u00e2t mai pu\u021bin el, nu se a\u0219tepta la turnura pe care aveau s-o ia lucrurile.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe Aluni\u021ba abia dac\u0103 o mai z\u0103rea prin perdeaua de fum gros care se \u00een\u0103l\u021ba dinspre biroul lui. Ceilal\u021bi doi ziari\u0219ti erau pleca\u021bi pe teren, iar \u0219eful se \u00eenchisese \u00een birou lui cu patronul. O strig\u0103 pe secretar\u0103 \u0219i, f\u0103c\u00e2nd semn din cap spre u\u0219a \u00eenchis\u0103, o \u00eentreb\u0103:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218tii despre ce-i vorba acolo?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014  A venit dom\u2019 Vasilache la \u0219efu\u2019.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014  P\u0103i \u0219i ce vrea?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014  De unde s\u0103 \u0219tiu eu? Aoleo, domnu\u2019 Viorel, da\u2019 mai l\u0103sa\u021bi \u021big\u0103rile alea, c\u0103 nici nu se mai poate respira aici. \u0218i nici nu-i voie, \u0219ti\u021bi doar. Dac\u0103 vine inspec\u021bie de la pompieri, ne d\u0103 \u0219i amend\u0103. Dumneavoastr\u0103 o pl\u0103ti\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014  Bine, bine, deschide \u0219i tu geamul \u0103la.<\/p>\n\n\n\n<p>Sting\u00e2nd \u021bigara \u0219i \u00eemping\u00e2nd scrumiera dincolo de computer, trase mai aproape teancul de c\u0103r\u021bi. De c\u00e2\u021biva ani, lui \u00eei revenea ingrata sarcin\u0103 de a scrie cronica s\u0103pt\u0103m\u00e2nii despre una dintre c\u0103r\u021bile autorilor locali. \u0218i cum \u00een col\u021bul acela de Moldova p\u0103rea c\u0103 se adunaser\u0103 numero\u0219i scriitori, to\u021bi prolifici, era nevoit s\u0103 citeasc\u0103 de la romane \u0219i poezii la monografii \u0219i eseuri \u0219i s\u0103 g\u0103seasc\u0103 de fiecare dat\u0103 noi lucruri de spus. Viorel Papuc \u00eens\u0103 \u00ee\u0219i dezvoltase o tehnic\u0103: citea pe s\u0103rite \u0219i umplea spa\u021biul casetei cu exprim\u0103ri pompoase \u0219i obscure. Cu c\u00e2t textul era mai plin de neologisme \u0219i de metafore, cu at\u00e2t mai apreciat\u0103 \u0219i mai respectat\u0103 \u00eei era rubrica.<\/p>\n\n\n\n<p>Lu\u0103 primul volum din teanc \u0219i oft\u0103 v\u0103z\u00e2ndu-i coperta: o poz\u0103 pixelat\u0103 \u0219i un titlu mare, cu fonturi colorate \u2013 FR\u00c2NTURI DE SUFLET. Autor: Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu. Deschise cartea \u0219i citi primele versuri.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><em>Prive\u0219te atent \u00een jurul t\u0103u<br>S\u0103 vezi cum via\u021ba te-nconjoar\u0103<br>S\u0103 vezi ce-i bine \u0219i ce-i r\u0103u<br>C\u0103ci via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i e-o comoar\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><em><br>Destinul t\u0103u \u00een ast\u0103 lume<br>\u00cencet, \u00eencet \u00eel vei deslu\u0219i<br>Abia atunci vei putea spune<br>C\u0103-n via\u021b\u0103 ai pentru ce tr\u0103i.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Pufni scurt. Dac\u0103 de amuzament sau de nervi, \u00eenc\u0103 nu \u0219tia nici el. Se \u00eencrunt\u0103 \u0219i mai d\u0103du o pagin\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><em>Totu-n via\u021b\u0103-i trec\u0103tor<br>Ca \u0219i ploaia, ca \u0219i v\u00e2ntul,<br>Sunte-\u021bi simplii c\u0103l\u0103tori<br>Care locui\u021bi p\u0103m\u00e2ntul<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>Sim\u021bi cum \u00eei zv\u00e2cne\u0219te o ven\u0103 \u00een t\u00e2mpl\u0103 \u0219i \u00eei cre\u0219te tensiunea. Se uit\u0103 din nou la prima copert\u0103, apoi \u0219i la a patra. Doar o poz\u0103 ce p\u0103rea veche, probabil din tinere\u021be, a poetului \u0219i trei r\u00e2nduri din partea editorului, care \u00ee\u0219i declina r\u0103spunderea pentru volum, men\u021bion\u00e2nd c\u0103 a fost publicat cu corectura autorului. Aha! Asta explica multe. Lu\u0103 \u00eenc\u0103 o gur\u0103 de cafea \u0219i se str\u00e2mb\u0103. Nimerise numai za\u021b. Vru s\u0103-\u0219i aprind\u0103 o \u021bigar\u0103, dar \u00ee\u0219i aduse aminte la timp avertismentul secretarei. Renun\u021b\u0103 \u0219i se l\u0103s\u0103 pe sp\u0103tarul incomod al scaunului ros, apoi \u00eenchise cartea cu un pocnet \u0219i o arunc\u0103 pe birou.<\/p>\n\n\n\n<p>Se ridic\u0103 nervos \u0219i se duse la fereastr\u0103. Redac\u021bia \u00ee\u0219i avea sediul \u00eentr-o cl\u0103dire veche, cu vedere spre bulevardul principal al ora\u0219ului. Prin ferestrele cu tocuri din lemn, care nu puteau fi \u00eenlocuite cu mai practicul \u0219i eficientul termopan din cauza unei legi care proteja cl\u0103dirile istorice, intrau iarna frigul \u0219i vara praful \u0219i, indiferent de anotimp, zgomotul traficului tot mai intens. \u00centre dou\u0103 telefoane, Aluni\u021ba se d\u0103dea cu oj\u0103 \u0219i-\u0219i f\u0103cea de lucru pe laptop. Probabil st\u0103tea pe Facebook. Din biroul \u0219efului se auzeau vocea ridicat\u0103, tot mai nervoas\u0103, a patronului \u0219i cea rug\u0103toare, aproape apologetic\u0103, a \u0219efului.<\/p>\n\n\n\n<p>U\u0219a se deschise brusc \u0219i domnul Vasilache ie\u0219i cu f\u0103lcile \u00eencle\u0219tate \u0219i spr\u00e2ncenele stufoase aproape unite \u00eentr-o singur\u0103 dung\u0103 pe fruntea \u00eengust\u0103. Trecu pe l\u00e2ng\u0103 ei f\u0103r\u0103 s\u0103-i salute, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 un iz de parfum scump \u0219i de \u021big\u0103ri de foi. \u00cen urma lui, parc\u0103 ap\u0103sat de toat\u0103 greutatea lumii, \u0219eful \u00eei anun\u021b\u0103 sec:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014Trebuie s\u0103 cre\u0219tem v\u00e2nz\u0103rile. Altfel ne \u00eenchide.<\/p>\n\n\n\n<p>Aluni\u021ba aproape sc\u0103p\u0103 oja pe tastatur\u0103. Viorel Papuc r\u0103mase cu m\u00e2na \u00eentins\u0103 spre pachetul de \u021big\u0103ri. Timpul p\u0103ru c\u0103 se dilat\u0103 \u0219i vorbele \u0219efului se \u00eentinser\u0103 ca ni\u0219te arcade pe deasupra birourilor acoperite cu dosare, cu ce\u0219ti murdare \u0219i cu praf. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ajunse la el \u0219i ultimul sunet, \u0219eful deja intrase la loc \u00een birou. Abia atunci, consecin\u021bele sumbre ale posibilei \u00eenchideri a ziarului \u00eel pocnir\u0103 cu toat\u0103 for\u021ba celor dou\u0103zeci de mii de euro pe care \u00eenc\u0103 \u00eei mai datora la banc\u0103. V\u0103zu cu ochii min\u021bii chipul mai \u00eent\u00e2i uimit, apoi \u00eengrijorat, apoi furios al so\u021biei la aflarea ve\u0219tii. \u0218tia deja ce urma: amenin\u021barea \u201ePlec la mama, descurc\u0103-te!\u201d f\u0103cuse deja istorie \u00een c\u0103snicia lor de dou\u0103zeci de ani.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">\u00cenc\u0103 de c\u00e2nd v\u0103zuse cronica \u00een ziar, \u00eei \u00eencol\u021bise \u00een minte ideea unui reportaj cu care s\u0103 sparg\u0103 audien\u021bele. A\u0219tepta de mult un subiect de senza\u021bie, o poveste cu care s\u0103 smulg\u0103 lacrimi. Cazul poetului \u00een v\u00e2rst\u0103 tratat cu cruzime \u0219i sarcasm de ziaristul de la Observatorul i se p\u0103rea perfect pentru a\u0219a ceva. <\/span> <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Hot\u0103r\u00e2t c\u0103 a\u0219a ceva nu poate \u0219i nu trebuie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, \u00eencepu s\u0103-\u0219i stoarc\u0103 creierii \u00een c\u0103utarea unei solu\u021bii. Ar fi fost bine s\u0103 aib\u0103 cu to\u021bii o \u0219edin\u021b\u0103 ca s\u0103 pun\u0103 lucrurile la cale, dar colegii lui erau \u00eenc\u0103 pleca\u021bi, poate nici nu se mai \u00eentorceau \u00een ziua aceea la birou, iar cu Aluni\u021ba nu prea se putea sf\u0103tui. Singura speran\u021b\u0103 r\u0103m\u00e2nea \u0219eful, dar la el trebuia s\u0103 se duc\u0103 cu ceva concret, nu cu supozi\u021bii. Se a\u0219ez\u0103 la birou \u0219i, o vreme, se holb\u0103 la ecranul gol. Privirea \u00eei c\u0103zu pe volumul aruncat aiurea l\u00e2ng\u0103 computer. FR\u00c2NTURI DE SUFLET. Tot dispre\u021bul de mai devreme se combin\u0103 cu frica ce i se strecurase pe sub c\u0103ma\u0219\u0103 cu doar c\u00e2teva minute mai \u00eenainte \u0219i \u00eempreun\u0103 d\u0103dur\u0103 na\u0219tere celei mai acide cronici pe care o scrisese vreodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><strong>Mi-e sufletul fr\u00e2nt<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right\">de Viorel Papuc<\/p>\n\n\n\n<p><em>Vorba aceea str\u0103mo\u0219easc\u0103 referitoare la poezia \u00eenn\u0103scut\u0103 a rom\u00e2nului n-ar trebui luat\u0103 \u00een serios. M\u0103 conving tot mai mult de asta citind volumele cu preten\u021bii de literatur\u0103 care vin pe adresa redac\u021biei noastre. A\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat deun\u0103zi \u0219i cu Fr\u00e2nturi de suflet, o c\u0103r\u021bulie semnat\u0103 de un oarecare Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, \u0219i care, v\u0103 spun cu m\u00e2na pe inim\u0103, mi-a fr\u00e2nt sufletul. Dar nu v\u0103 \u00eenchipui\u021bi c\u0103 am suferit odat\u0103 cu \u201epoetul\u201d nostru de inim\u0103 r\u0103nit\u0103 \u0219i de speran\u021be de\u0219arte, de\u0219i cam despre asta scrie dumnealui.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p><em>Nu, suferin\u021ba mea a fost provocat\u0103 de st\u00e2lcirea limbii rom\u00e2ne, de rimele facile, de locurile comune, de lipsa oric\u0103rui sim\u021b al ritmului, de impostura care r\u0103zbate din fiecare vers \u0219i din senza\u021bia sufocant\u0103 c\u0103 a\u0219a ceva nu are ce c\u0103uta \u00een paginile unei c\u0103r\u021bi. De ce \u0219i-o fi \u00eenchipuit nea Groz\u0103vescu \u0103sta c\u0103 \u00eencerc\u0103rile dumnealui puerile merit\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een lume, nu \u0219tiu. Eu nu neg dreptul nim\u0103nui de a-\u0219i \u00eencerca m\u00e2na \u00een ale scrisului, dar am preten\u021bia, ca cititor \u0219i cronicar cu oare\u0219ce experien\u021b\u0103 \u00een lumea aceasta cultural\u0103, ca atunci c\u00e2nd deschid o carte s\u0103 am o minim\u0103 garan\u021bie a calit\u0103\u021bii.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p><em>Volumul acesta cu poezele desuete, de proast\u0103 calitate \u0219i de prost gust, care \u00eencalc\u0103 orice standarde estetice \u0219i etice, nu a fost posibil dec\u00e2t prin propria cheltuial\u0103 a autorului, care a mai \u0219i avut preten\u021bia s\u0103 beneficieze de cuvinte de laud\u0103 \u00een rubrica aceasta. Cu banii pl\u0103ti\u021bi s\u0103-\u0219i publice cartea mai bine \u00ee\u0219i cump\u0103ra ni\u0219te c\u0103r\u021bi de gramatic\u0103 sau se ducea \u00eentr-o sta\u021biune la n\u0103moluri. Cu p\u0103rere de r\u0103u c\u0103 am fost nevoit s\u0103 citesc a\u0219a ceva, dar m\u0103car cu u\u0219urarea c\u0103 nu am dat bani pe asemenea versuri ratate, atrag public aten\u021bia asupra fraudei \u0219i imposturii \u0219i v\u0103 invit s\u0103 ne aliem cu to\u021bii \u00eempotriva grafomanilor f\u0103r\u0103 sim\u021bul valorii \u0219i f\u0103r\u0103 ru\u0219ine.<\/em><\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\"> \u2014 P\u0103i c\u00e2nd am ajuns la pensie, c\u0103 adunasem c\u00e2teva caiete pline de poezii \u0219i \u00eentr-o zi nevast\u0103-mea s-a apucat s\u0103 fac\u0103 ordine \u0219i a dat de ele. A zis c\u0103 ce faci tu cu astea, c\u0103 nu le cite\u0219te nimeni, \u0219i a vrut s\u0103 le arunce, \u0219i a\u0219a m-am g\u00e2ndit s\u0103 m\u0103 duc cu ele la edituri, ca s\u0103-i ar\u0103t c\u0103 o s\u0103 le citeasc\u0103 cineva. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p><em>Trimise articolul \u0219efului \u0219i z\u00e2mbi cu satisfac\u021bie. \u00cempu\u0219case doi iepuri dintr-un foc: se sim\u021bea mai bine \u0219i d\u0103duse un material care tr\u0103gea un semnal de alarm\u0103, incita la dezbateri, denun\u021ba impostura. Nu asta trebuia s\u0103 fac\u0103 un jurnalist adev\u0103rat? Cine \u0219tie, poate chiar va zdruncina din temelii edificiul lumii culturale locale, iar ziarul va avea de c\u00e2\u0219tigat. \u00ce\u0219i aprinse o \u021bigar\u0103 \u0219i se duse s\u0103-\u0219i mai pun\u0103 o cafea.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><strong>*<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Elena Iona\u0219cu, reporter\u0103 junioar\u0103 la postul local de televiziune, st\u0103tea cu m\u00e2na pe mouse, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 apese pe Send. Mai citi o dat\u0103 e-mailul, \u00eenghi\u021bi \u00een sec \u0219i \u00ee\u0219i spuse Gata, de data asta \u00eel trimit. Doar nu f\u0103cuse at\u00e2\u021bia ani de facultate \u0219i stagii peste stagii ca s\u0103 se poticneasc\u0103 acum. Timiditatea nu avea ce c\u0103uta \u00een meseria de jurnalist. La simpla invocare a cuv\u00e2ntului, \u00een minte \u00eei n\u0103v\u0103lir\u0103 amintiri \u00een care se \u00eempleteau groaza \u0219i jena de a se face de r\u00e2s: la gr\u0103dini\u021b\u0103, c\u00e2nd \u00eei fusese prea ru\u0219ine s\u0103 cear\u0103 voie la toalet\u0103 \u0219i f\u0103cuse pipi pe ea \u00een fa\u021ba a dou\u0103zeci de copii, care r\u00e2seser\u0103 de ea zile \u00eentregi pe urm\u0103; \u00een clasa a cincea, c\u00e2nd doamna de matematic\u0103 le d\u0103duse o problem\u0103, promi\u021b\u00e2nd un zece celui care o rezolv\u0103 primul corect, iar ea nu \u00eendr\u0103znise s\u0103 ridice m\u00e2na, de\u0219i avea rezultatul bun; \u00een clasa a noua, c\u00e2nd \u00ee\u0219i pleca privirea \u0219i ro\u0219ea ori de c\u00e2te ori b\u0103iatul care-i pl\u0103cea vorbea cu ea; \u00een anul doi de facultate, c\u00e2nd ratase un concurs, tocmai pentru c\u0103 nu avusese destul\u0103 \u00eencredere \u00een ea s\u0103 se \u00eenscrie. Dar gata, trecutul trebuia \u0219ters cu buretele. Cum altfel s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 o carier\u0103 de succes, dac\u0103 nu avea curaj s\u0103-\u0219i ia soarta \u00een m\u00e2ini? Visul ei era s\u0103 apar\u0103 pe sticl\u0103 la Digi24 sau la ProTV, iar subiectul \u0103sta era biletul ei spre Bucure\u0219ti \u0219i acoperirea na\u021bional\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cenc\u0103 de c\u00e2nd v\u0103zuse cronica \u00een ziar, \u00eei \u00eencol\u021bise \u00een minte ideea unui reportaj cu care s\u0103 sparg\u0103 audien\u021bele. A\u0219tepta de mult un subiect de senza\u021bie, o poveste cu care s\u0103 smulg\u0103 lacrimi. Cazul poetului \u00een v\u00e2rst\u0103 tratat cu cruzime \u0219i sarcasm de ziaristul de la Observatorul i se p\u0103rea perfect pentru a\u0219a ceva. Voia s\u0103 afle povestea de via\u021b\u0103 a omului din spatele versurilor \u0219i s\u0103 denun\u021be nivelul la care unii confra\u021bi ai ei \u00een\u021belegeau s\u0103 practice jurnalismul. S\u0103 apeleze la empatia publicului \u0219i la nevoia lui de a lua ap\u0103rarea celor obidi\u021bi. Uite, \u0103sta era un cuv\u00e2nt bun, ia s\u0103 \u0219i-l noteze! Convins\u0103 de propriile argumente, ap\u0103s\u0103 pe buton \u0219i a\u0219tept\u0103 aprobarea \u0219efei.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><strong>*<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Dragi telespectatori, ne afl\u0103m acas\u0103 la domnul Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, poet de-al nostru care \u0219i-a lansat recent un volum intitulat&#8230; ne spune\u021bi dumneavoastr\u0103?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 <em>Fr\u00e2nturi de suflet<\/em> se nume\u0219te, da.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 <em>Fr\u00e2nturi de suflet!<\/em> Ce frumos! Sunte\u021bi un romantic, domnule Groz\u0103vescu, nu-i a\u0219a?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ei, da, a\u0219a e, mereu am fost romantic. \u0218i cu so\u021bia, da.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 C\u00e2nd a\u021bi \u00eenceput s\u0103 scrie\u021bi poezii?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i, domni\u021b\u0103, mie mi-a pl\u0103cut s\u0103 scriu dintotdeauna. Nu am f\u0103cut eu prea mult\u0103 \u0219coal\u0103, c\u0103 p\u0103rin\u021bii mei erau s\u0103raci \u0219i m-au trimis de mic la munc\u0103, da\u2019 io pe oriunde m\u0103 duceam aveam un caiet la mine \u0219i scriam. Scriam cum \u00eemi venea mie, cum sim\u021beam io. De dor, de dragoste, de sup\u0103rare&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Iat\u0103 c\u00e2t\u0103 d\u0103ruire, c\u00e2t\u0103 perseveren\u021b\u0103, c\u00e2t\u0103 trud\u0103 pe ogorul culturii!<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Da, da, am lucrat \u0219i-n agricultur\u0103, c\u0103 a\u0219a era p\u2019atunci, munceam \u0219i eu pe unde g\u0103seam. Da\u2019 cu sufletul tot poet eram.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Dar c\u00e2nd v-a\u021bi g\u00e2ndit s\u0103 \u00eencerca\u021bi \u0219i s\u0103 publica\u021bi?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i c\u00e2nd am ajuns la pensie, c\u0103 adunasem c\u00e2teva caiete pline de poezii \u0219i \u00eentr-o zi nevast\u0103-mea s-a apucat s\u0103 fac\u0103 ordine \u0219i a dat de ele. A zis c\u0103 ce faci tu cu astea, c\u0103 nu le cite\u0219te nimeni, \u0219i a vrut s\u0103 le arunce, \u0219i a\u0219a m-am g\u00e2ndit s\u0103 m\u0103 duc cu ele la edituri, ca s\u0103-i ar\u0103t c\u0103 o s\u0103 le citeasc\u0103 cineva.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Deci p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 so\u021bia a fost motorul, factorul declan\u0219ator al acestui demers \u00een\u0103l\u021b\u0103tor&#8230; am putea chiar spune c\u0103 dumneaei v-a \u00eencurajat \u0219i v-a \u00eendemnat s\u0103 v\u0103 afirma\u021bi chiar \u0219i a\u0219a, la o v\u00e2rst\u0103 la care nu prea mul\u021bi scriitori debuteaz\u0103&#8230;<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">Social media fur\u0103 invadate de #eusunttudoric\u0103, #fr\u00e2nturidesuflet \u0219i #joscenzura. Poza lui Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu circul\u0103 \u00eenso\u021bit\u0103 de ni\u0219te versuri care nu-i apar\u021bineau lui \u0219i de un citat care fusese extras, de fapt, dintr-o carte a lui Octavian Paler. Dedesubt, curgeau comentarii precum \u201eTrist, dar adev\u0103rat\u201d, \u201eA\u0219a e, rom\u00e2nul sa n\u0103scut poet\u201d \u0219i \u201eSuperb!\u201d. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>\u2014 Ei, da, da, ea s-a bucurat. Mai ales c\u0103 i-am eliberat locu-n bibliotec\u0103. Da\u2019 acu\u2019 \u00een locul caietelor am c\u0103r\u021bi. C\u0103 am scos dou\u0103 sute de exemplare \u0219i am mai dat din ele pe la familie, pe la prieteni, da\u2019 tot mai sunt.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i s\u0103 spunem atunci telespectatorilor c\u0103, dac\u0103 sunt printre dumneavoastr\u0103 doritori, pute\u021bi g\u0103si volumele de poezii ale domnului Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu \u2013<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 m\u0103 sune pe mine, dau num\u0103ru\u2019 de telefon?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 O s\u0103 rog colegii din regie s\u0103-l afi\u0219eze la montaj. Haide\u021bi s\u0103 revenim acum la povestea dumneavoastr\u0103 de via\u021b\u0103. \u00cen\u021beleg c\u0103 a\u021bi avut o via\u021b\u0103 grea \u0219i totu\u0219i nu v-a\u021bi dat b\u0103tut. Un adev\u0103rat exemplu de rezilien\u021b\u0103, de curaj, ceea ce este de admirat, nu-i a\u0219a? Cum v-a ajutat poezia s\u0103 trece\u021bi peste toate neajunsurile?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Da, domni\u021b\u0103, ce s\u0103 zic? Au fost momente c\u00e2nd am stat singur, departe de familie, de cas\u0103, c\u00e2nd n-am avut bani \u0219i am m\u00e2ncat numai p\u00e2ine cu ceai o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentreag\u0103, tot felul de necazuri pe la serviciu&#8230; Da\u2019 m-am g\u00e2ndit c\u0103, dac\u0103 io nu sunt tare, n-are cine s\u0103 m\u0103 ajute. \u0218i atunci am scris \u0219i m-am desc\u0103rcat \u0219i eu a\u0219a \u0219i m-am g\u00e2ndit c\u0103 eu tot las ceva frumos \u00een urm\u0103, dar ei, \u0103ialal\u021bi, nu las\u0103 dec\u00e2t ur\u0103 \u0219i r\u0103utate.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 E emo\u021bionant ce spune\u021bi, domnule Groz\u0103vescu. Un exemplu de umanitate profund\u0103, de abnega\u021bie \u0219i de spirit cre\u0219tin \u00een cel mai pur sens al cuv\u00e2ntului. Da\u021bi-mi voie s\u0103 v\u0103 adresez o \u00eentrebare mai delicat\u0103 acum: a\u021bi citit cronica din Observatorul la volumul dumneavoastr\u0103 de poezii?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Am citit-o, da.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218i cum v-a\u021bi sim\u021bit atunci?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i, eu credeam c\u0103 o s\u0103 zic\u0103 ceva de bine de poeziile mele \u0219i eram ner\u0103bd\u0103tor, da\u2019, c\u00e2nd am v\u0103zut c\u00e2t\u0103 r\u0103utate a v\u0103rsat domnul acela Papuc, m-am sup\u0103rat, cum s\u0103 nu? C\u0103 om sunt \u0219i eu \u0219i nu cred c-am f\u0103cut r\u0103u la nimeni cu poeziile mele. Da\u2019 p\u2019orm\u0103 m-am g\u00e2ndit c\u0103 o fi fost \u0219i d\u00e2nsu\u2019 sup\u0103rat de ceva \u00een ziua aia \u0219i s-a desc\u0103rcat a\u0219a. Na, dac\u0103 i-a f\u0103cut bine, s\u0103 fie primit. Uite, a\u0219a a\u021bi venit dumneavoastr\u0103 la mine s\u0103 vorbim, s\u0103 m\u0103 vad\u0103 toat\u0103 lumea la televizor, deci tot r\u0103ul a fost spre bine. S\u0103-i zice\u021bi din partea mea c\u0103 io nu-s sup\u0103rat pe el. Poate \u00eei dedic \u0219i-o poezie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Domnule Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, da\u021bi-mi voie s\u0103 v\u0103 mul\u021bumesc pentru candoarea \u0219i bun\u0103tatea pe care le emana\u021bi \u0219i s\u0103 sper c\u0103 \u0219i privitorii no\u0219tri vor fi la fel de emo\u021biona\u021bi ca mine \u0219i c\u0103 v\u0103 vor cump\u0103ra \u0219i citi c\u0103r\u021bile. Eu v\u0103 doresc mult succes \u00een continuare \u0219i c\u00e2t mai multe poezii frumoase! Dragi telespectatori, aici se \u00eencheie reportajul nostru de ast\u0103zi, din casa unui poet \u0219i om minunat, pe care v\u0103 invit\u0103m s\u0103-l descoperi\u021bi \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u0219i prin intermediul poeziilor sale!<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><strong>*<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Elena Iona\u0219cu finaliz\u0103 materialul \u0219i \u00eel post\u0103 apoi, cu explicarea contextului de rigoare, pe paginile postului de pe re\u021belele de socializare. \u00cen dou\u0103 zile, videoclipul adun\u0103 peste 10.000 de vizualiz\u0103ri \u0219i fu preluat \u0219i de alte posturi TV, de bloggeri, influenceri \u0219i simpli utilizatori emo\u021biona\u021bi de povestea b\u0103tr\u00e2nelului bonom. Social media fur\u0103 invadate de #eusunttudoric\u0103, #fr\u00e2nturidesuflet \u0219i #joscenzura. Poza lui Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu circul\u0103 \u00eenso\u021bit\u0103 de ni\u0219te versuri care nu-i apar\u021bineau lui \u0219i de un citat care fusese extras, de fapt, dintr-o carte a lui Octavian Paler. Dedesubt, curgeau comentarii precum \u201eTrist, dar adev\u0103rat\u201d, \u201eA\u0219a e, rom\u00e2nul sa n\u0103scut poet\u201d \u0219i \u201eSuperb!\u201d. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2te un gif cu inimioare sau cu un s\u0103rut \u00eenconjurat de stelu\u021be \u021binea loc de cuvinte, acolo unde oamenii r\u0103m\u00e2neau mu\u021bi de emo\u021bie. A ap\u0103rut \u0219i o peti\u021bie intitulat\u0103 \u201eSalva\u021bi poezia! Salva\u021bi-l pe Tudoric\u0103!\u201d, ce a adunat 6000 de semn\u0103turi \u00eentr-un timp record. Cineva \u0219i-a adus aminte \u0219i de unde a pornit totul \u0219i a scris un articol furibund \u0219i patetic la adresa lui Viorel Papuc, ca exponent al jurnalismului lipsit de profesionalism din ziua de azi. Imediat, numele lui a f\u0103cut obiectul unor meme care-l \u00eenf\u0103\u021bi\u0219au pe cronicar \u021binut sub papucul nevestei. Sau al \u0219efului. Sau \u00eencol\u0103cit, \u00eembl\u0103nit, \u00een jurul picioarelor lui Tudoric\u0103. Au ap\u0103rut bancuri \u0219i dispute, \u00een care primau spiritele \u00eencinse, nicidecum argumentele obiective.<\/p>\n\n\n\n<p>Cum toat\u0103 lumea a devenit curioas\u0103 s\u0103 afle cine este Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, a ap\u0103rut \u0219i cerere pentru c\u0103r\u021bile sale, pe care editura le-a corectat \u0219i le-a tip\u0103rit pe cheltuial\u0103 proprie. Astfel, v\u00e2nz\u0103rile volumului s\u0103u au fost cele mai ridicate din istoria editurii, care \u0219i-a scos cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat cheltuielile \u0219i \u0219i-a permis s\u0103-i pl\u0103teasc\u0103 \u0219i autorului 10%. Fenomenul s-a extins \u0219i \u00een lumea literar\u0103, unde au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 cronici \u0219i recomand\u0103ri pe bloguri, \u00een cluburile de carte \u0219i \u00een revistele de specialitate.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">Iar bl\u00e2ndul \u0219i naivul Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, poet publicat \u0219i consacrat, putu, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 le mul\u021bumeasc\u0103 emo\u021bionat fanilor de pretutindeni \u0219i s\u0103-i dea peste nas so\u021biei dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani de cic\u0103leal\u0103, fiindc\u0103, iat\u0103, i s-a f\u0103cut \u0219i lui dreptate, talentul \u00eei este apreciat. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>\u201eDup\u0103 alc\u0103tuirea poeziilor, putem afirma cu certitudine c\u0103 v\u00e2rsta \u00abeului\u00bb &nbsp;poetic al autorului este cea a unui adolescent. Romantic p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103fundul sufletului s\u0103u, Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu \u00eenal\u021b\u0103 ode iubitei \u00een numeroase momente de lirism \u0219i exaltare \u00een modul s\u0103u simplu, st\u00e2ngace \u0219i timid. Asemenea florilor care \u00ee\u0219i deschid petalele t\u00e2rziu \u0219i le \u00eenchid repede, \u0219i Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu debuteaz\u0103 la pensie \u0219i se consum\u0103 \u00een fl\u0103c\u0103ri.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eSuntem martori \u00een acest volum la o extraordinar\u0103 lips\u0103 a oric\u0103rui sim\u021b al limbii. Ritmul interior al poeziei \u00ee\u0219i pierde orice \u00eensemn\u0103tate, l\u0103s\u00e2nd loc exprim\u0103rii puerile \u0219i naive a unor sentimente \u00eenc\u0103rcate de patetism. C\u00e2t\u0103 naivitate \u00een exprimare! C\u00e2t\u0103 frumuse\u021be \u00een simplitatea tr\u0103irilor!\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eTudoric\u0103 Groz\u0103vescu ne ofer\u0103 o colec\u021bie de poezii des\u0103v\u00e2r\u0219it de slabe, o adev\u0103rat\u0103 reu\u0219it\u0103 a imposturii \u0219i lipsei de talent, care servesc ca exemplu \u0219i \u00eencurajare at\u00e2tor genera\u021bii de poe\u021bi aspiran\u021bi.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eAvem de-a face aici cu poeziile proaste perfecte! L\u0103sa\u021bi-v\u0103 fascina\u021bi de ele! Nu v\u0103 \u00eempiedica\u021bi nici de form\u0103, nici de con\u021binut, savura\u021bi, pur \u0219i simplu, tr\u0103irile pe care vi le intermediaz\u0103! C\u0103 sunt ale autorului sau ale dumneavoastr\u0103 nici nu mai conteaz\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen social media se ridicar\u0103 cur\u00e2nd \u0219i alte voci, care-l acuzar\u0103 pe Viorel Papuc de discriminare de toate felurile \u0219i chiar de a fi pretins favoruri sexuale \u00een schimbul unor cronici pozitive. Numele s\u0103u fu asociat cu #whitesupremacist, #antifeminist, #puiemapuc \u0219i altele. Mai ap\u0103ru o peti\u021bie, intitulat\u0103 \u201eCritic\u0103 literar\u0103, nu atac la persoan\u0103!\u201d, care cerea criticilor literari s\u0103 analizeze strict opera, f\u0103r\u0103 s\u0103 se lase influen\u021ba\u021bi de diversele rela\u021bii de simpatie sau antipatie cu scriitorii recenza\u021bi. Din p\u0103cate, aceasta nu reu\u0219i s\u0103 adune suficient\u0103 sus\u021binere. Cronicarul \u00eens\u0103 fu concediat de la Observatorul \u0219i obligat s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze public \u2013 situa\u021bie c\u0103reia ziarul nu-i rezist\u0103 \u0219i d\u0103du faliment \u2013, iar so\u021bia \u00eel p\u0103r\u0103si (pentru a c\u00e2ta oar\u0103?). Viorel Papuc nu-\u0219i mai g\u0103si de lucru pe nic\u0103ieri, \u00eens\u0103 deveni un obi\u0219nuit al cenaclurilor de la Casa de Cultur\u0103 \u0219i al cluburilor de \u0219ah din parc, unde, \u00een schimbul \u021big\u0103rilor, i se cerea s\u0103 recite din Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen schimb, Elena Iona\u0219cu fu rapid remarcat\u0103 \u0219i calit\u0103\u021bile sale de intervievatoare, recunoscute \u0219i r\u0103spl\u0103tite cu un post de moderatoare la Rom\u00e2niaTV. Duse erau hibele trecutului, acum trona \u00eentr-un studio de televiziune cu acoperire na\u021bional\u0103 \u0219i z\u00e2mbea superior la g\u00e2ndul c\u0103 to\u021bi cei care r\u00e2seser\u0103 de ea \u00een copil\u0103rie \u00ee\u0219i m\u00e2ncau acum unghiile de ciud\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Iar bl\u00e2ndul \u0219i naivul Tudoric\u0103 Groz\u0103vescu, poet publicat \u0219i consacrat, putu, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 le mul\u021bumeasc\u0103 emo\u021bionat fanilor de pretutindeni \u0219i s\u0103-i dea peste nas so\u021biei dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani de cic\u0103leal\u0103, fiindc\u0103, iat\u0103, i s-a f\u0103cut \u0219i lui dreptate, talentul \u00eei este apreciat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Elena Iona\u0219cu, reporter\u0103 junioar\u0103 la postul local de televiziune, st\u0103tea cu m\u00e2na pe mouse, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 apese pe Send. Mai citi o dat\u0103 e-mailul, \u00eenghi\u021bi \u00een sec \u0219i \u00ee\u0219i spuse Gata, de data asta \u00eel trimit. Doar nu f\u0103cuse at\u00e2\u021bia ani de facultate \u0219i stagii peste stagii ca s\u0103 se poticneasc\u0103 acum. Timiditatea nu avea ce c\u0103uta \u00een meseria de jurnalist.<\/p>\n","protected":false},"author":78,"featured_media":2773,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[167,555,553],"coauthors":[],"class_list":["post-2774","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-fictiune","tag-mihaela-buruiana","tag-nr-6-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Mihaela-Buruiana.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/78"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2774"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2774\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2775,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2774\/revisions\/2775"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2773"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2774"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}