{"id":2760,"date":"2021-08-07T22:07:11","date_gmt":"2021-08-07T19:07:11","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2760"},"modified":"2021-12-14T12:15:28","modified_gmt":"2021-12-14T09:15:28","slug":"spune-mi-ce-fel-de-monstru-ai-vrea-sa-fii-ca-sa-ti-spun-cine-esti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2760","title":{"rendered":"Spune-mi ce fel de monstru ai vrea s\u0103 fii ca s\u0103-\u021bi spun cine e\u0219ti"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
David Demchuk<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u00cen 2018, c\u00e2nd l-am invitat pe David Demchuk la ToroFest (salonul de carte \u0219i arte rom\u00e2ne\u0219ti de la Toronto), scriitorul canadian cu vizibile\/audibile (\u00een nume) origini ucrainene mi-a oferit o carte cu dedica\u021bia \u201eI love your monsters!\u201d. Micul mesaj era perfect adecvat amici\u021biei noastre, dar \u0219i subiectului c\u0103r\u021bii lui, publicate \u00een 2017 sub titlul The Bones Mother<\/em>, o adaptare anglofon\u0103 a numelui Babei Yaga ori Babei Cloan\u021ba. Era normal ca mon\u0219trii mei s\u0103-i trag\u0103 complice cu ochiul, c\u00e2t\u0103 vreme ei sunt, \u00een bun\u0103 parte, \u0219i ai lui. Cel pu\u021bin cei care \u00eei b\u00e2ntuie povestirile situate \u00een trei sate de pe frontiera dintre Ucraina \u0219i Rom\u00e2nia, acolo unde, zice el, \u0219i-au g\u0103sit un ultim refugiu ruteni, rusnaci, poleaci, hu\u021buli, boici, evrei, porni\u021bi to\u021bi in pribegie din cauza a tot felul de solda\u021bi, mili\u021bii \u0219i poli\u021bii de noapte care au practicat Ochistka granits<\/em>, sp\u0103larea grani\u021belor ori altfel zis epurarea etnic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Spirite precum Baba Yaga, strigoi, v\u00e2rcolaci, Rusalce ori \u0219time, Fata P\u0103durii, Golemul sunt st\u00e2rnite \u00een imagina\u021bia acestui autor cunoscut ca dramaturg \u0219i jurnalist, de\u2026 fotografiile realizate de Costic\u0103 Axinte \u00eentre 1935 \u0219i 1945. Acelea\u0219i fotografii pe care timpul le-a alterat \u00een cel mai expresiv mod posibil au inspirat \u0219i \u021aara moart\u0103<\/em> a lui Radu Jude, film ie\u0219it \u00een lume tot \u00een 2017. O alt\u0103 \u021bar\u0103, o alt\u0103 lume, alte speran\u021be \u0219i alte vise fr\u00e2nte, chiar alte spirite s-au prip\u0103\u0219it \u00een petele, fisurile ori zg\u00e2rieturile l\u0103sate de vremuri pe pl\u0103cile de sticl\u0103 care i-au servit fotografului drept suport. Am\u00e2ndoi arti\u0219tii pariaz\u0103, \u00een arte diferite, pe for\u021ba de evocare, dar \u0219i de invocare a demonilor unei epoci a acestor instantanee.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd David Demchuk a descoperit, din \u00eent\u00e2mplare, pe Flickr Commons, portretele realizate \u00een Slobozia, planul lui era s\u0103 selecteze treisprezece chipuri c\u0103rora s\u0103 le scrie povestea \u00een treisprezece monologuri pentru teatru. Doar c\u0103 alegerea a fost dificil\u0103 \u0219i ele au devenit dou\u0103zeci \u0219i \u0219ase de povestiri, spuse mereu la persoana \u00eent\u00e2i, c\u00e2nd de-un copil, c\u00e2nd de-un adult, c\u00e2nd de o mam\u0103, c\u00e2nd de un uciga\u0219 pl\u0103tit, c\u00e2nd de-o prezic\u0103toare \u0219.a.m.d., dou\u0103zeci \u0219i \u0219ase de \u201eparcele de suflet, \u00eenghe\u021bate \u00een timp\u201d, cum le-ar numi autorul. Toate personajele c\u0103r\u021bii au o nevoie compulsiv\u0103 de a-\u0219i spune spaimele \u0219i de a vorbi despre spasmele unei istorii ce-\u0219i vars\u0103 ororile odat\u0103 cu r\u0103zboiul din Crimeea, Marea Foamete, cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale. Aceste atrocit\u0103\u021bi, numite generic Marea \u00centunecare sau Marea Putrejune au fost posibile \u0219i datorit\u0103 Marii T\u0103ceri, de aceea acum fiecare vrea s\u0103 asculte ori s\u0103 spun\u0103 o poveste, una \u00een bucl\u0103, \u00een atmosfera c\u0103reia trecutul \u0219i prezentul se zv\u00e2rcolesc laolalt\u0103. E o poveste despre demonii secolului trecut, dezl\u0103n\u021bui\u021bi \u00een cele trei sate de frontier\u0103 (ini\u021bial spa\u021biu de refugiu, apoi spa\u021biu capcan\u0103), \u0219i despre demonii lumii contemporane care se dovedesc a fi aceia\u0219i, transplanta\u021bi doar prin imigrare \u00een America de Nord, c\u0103ci nimeni nu pleac\u0103 nic\u0103ieri f\u0103r\u0103 a-\u0219i duce fricile cu sine. <\/p>\n\n\n\n

Asum\u00e2ndu-\u0219i mo\u0219tenirea \u00een mon\u0219tri est-europeni purta\u021bi de tat\u0103l lui ucrainean peste m\u0103ri \u0219i \u021b\u0103ri, Demchuk ia \u00een posesie \u0219i o alt\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 a acelei p\u0103r\u021bi de lume: oralitatea cu desc\u00e2nt\u0103rile \u0219i \u00eenc\u00e2nt\u0103rile ei.<\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Ceea ce leag\u0103 cele dou\u0103zeci \u0219i \u0219ase de secven\u021be monologate este fabrica de por\u021belan Grazyn unde s\u0103tenii au obliga\u021bia de a munci pentru o durat\u0103 determinat\u0103 \u0219i ale c\u0103rei secrete ei sunt conjura\u021bi s\u0103 le p\u0103streze. Faima por\u021belanurilor Grazyn este dat\u0103 de fine\u021bea lor, dar ceea ce le face unice \u015fi at\u00e2t de r\u00e2vnite este produc\u021bia anual\u0103 de 300 de degetare, realizate cu tehnici niciodat\u0103 dezv\u0103luite. Pre\u021bioasele degetare, decorate cu motive delicate pe trei p\u0103trimi din suprafa\u021b\u0103 erau nelipsite din trusoul tuturor \u021barinelor, \u00eencep\u00e2nd cu Anastasia Romanova. Singurul indiciu despre sursa frumuse\u021bii fascinante a acestor mici bijuterii utile este materia prim\u0103: \u201eoase umane fierte, lustruite, lucioase\u201d. Nimic despre re\u021beta de fabrica\u021bie, de nu cumva m\u0103rturia fiicei adoptive a familiei Grazyn despre experien\u021bele abominabile care erau f\u0103cute \u00een uzin\u0103, va fi explic\u00e2nd \u0219i provenien\u021ba acelor oase \u0219i tratarea lor… La finalul c\u0103r\u021bii apare \u0219i o sugestie despre utilitatea degetarelor: a m\u00e2ng\u00e2ia, ori a transfera prin coasere \u00een coloana vertebral\u0103 a altui corp uman \u201ebestia\u201d: \u201eo creatur\u0103 lung\u0103 \u0219i gelatinoas\u0103 cu un ochi mare luminos \u0219i un altul \u00eentunecat, cu tentacule fine, transparente, pline de a\u0219chii de oase. Din\u021bi mici.\u201d Iar bestia, oric\u00e2te chipuri ar lua, r\u0103m\u00e2ne mereu \u00eenfometat\u0103!<\/p>\n\n\n\n

Scriitorul canadian \u00ee\u0219i calific\u0103 romanul drept unul de groaz\u0103, ceea ce ar trebui s\u0103 \u00eel \u00eemping\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 de ni\u0219\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eel \u021bin\u0103, deci, \u00een \u021barcul literar dedicat subiectivit\u0103\u021bii oribile. Acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103! Cartea a avut un mare succes de public, a fost nominalizat\u0103 la premii literare prestigioase, nicidecum specializate pe genul horror, a intrat \u00een topul celor mai bune c\u0103r\u021bi canadiene ale anului 2017 \u0219i a c\u00e2\u0219tigat premiul Sunburts pentru excelen\u021b\u0103 \u00een literatur\u0103 fantastic\u0103 canadian\u0103.<\/em> Acest din urm\u0103 premiu spune multe despre stilul lui Demchuk. Da, sunt c\u00e2teva secven\u021be \u00een care insist\u0103, mai degrab\u0103 cinematografic, asupra unor viscere r\u0103sfirate, ori asupra mirosurilor lor asociate, asupra unor manifest\u0103ri de fric\u0103 paroxistic\u0103, dar pentru asta n-a\u0219 fi citit cartea p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. \u00cen majoritatea cazurilor, groaza realului istoric (doar sugerat\u0103) poate fi mai mare dec\u00e2t cea a stihiilor, naturalul \u0219i supranaturalul convie\u021buiesc, a fi diferit nu \u00eenseamn\u0103 deloc a fi anormal, a ezita \u00eentre o explica\u021bie ra\u021bional\u0103 \u0219i una care dep\u0103\u0219e\u0219te ecua\u021biile logicii e\u2026 de bun-sim\u021b \u0219i mai e \u0219i una dintre defini\u021biile clasice ale fantasticului. Pe fondul unei atmosfere rurale, domestice, cu arome de varz\u0103 c\u0103lit\u0103, cartofi, sfecl\u0103 \u0219i castrave\u021bi mura\u021bi, irup (ca \u00eentr-un fel de diaporama) m\u0103rturiile personajelor despre \u00eent\u00e2lnirea lor cu straniul, cu necunoscutul, cu suprafirescul: Boris \u0219i Serghei sunt fra\u021bii care se c\u0103s\u0103toresc \u00eentre ei pentru c\u0103 nu sunt destule femei \u00een satele lor, Nicolai e r\u0103pit \u0219i hr\u0103nit de o lupoaic\u0103, Roxana descoper\u0103 c\u0103 are o for\u021b\u0103 fizic\u0103 ie\u0219it\u0103 din comun, corpul Krisztinei devine voluptuos atunci c\u00e2nd apele lacului o \u00eenghit, Lorincz poart\u0103 \u00een corpul lui dou\u0103 persoane, Claudiu \u00ee\u0219i poate imagina un obiect sau un animal \u0219i \u00ee\u0219i poate speria astfel colegii de \u0219coal\u0103, dar \u00ee\u0219i folose\u0219te acest har pentru a \u021bine c\u00e2t mai mult posibil imaginea tat\u0103lui s\u0103u dup\u0103 moartea acestuia din urm\u0103 la uzin\u0103 \u0219i dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntarea lui \u00eentr-un sicriu \u00eenchis, de dimensiuni mai mici dec\u00e2t s-ar fi potrivit\u2026, via\u021ba lui Evgheni e salvat\u0103 \u00een timpul primului r\u0103zboi mondial de o moned\u0103 vr\u0103jit\u0103 pe care o purta \u00een bocanc, Elena prezic\u0103toarea, dup\u0103 ce \u00ee\u0219i ajutase ani de zile vecinele s\u0103 afle r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103ri ca: \u201em\u0103 \u00een\u0219al\u0103?\u201d, \u201ecine mi-a furat bijuteria?\u201d, e nevoit\u0103 a da r\u0103spunsuri groaznice la \u00eentreb\u0103ri ca: \u201eva fi fiul meu chemat cur\u00e2nd \u00een armat\u0103?\u201d, \u201ee vecinul meu spion?\u201d, \u201eva trebui s\u0103 fugim de aici?\u201d ori s\u0103 nu r\u0103spund\u0103 nimic la \u00eentrebarea \u201eunde\u201d?, etc.<\/p>\n\n\n\n

Mon\u0219trii mei, pe care Demchuk zicea c\u0103-i iube\u0219te, au alimentat cu prec\u0103dere scrieri fantastice de la Ag\u00e2rbiceanu, la Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, pentru a numi numai clasicii. Ei pot fi reg\u0103si\u021bi stiliza\u0163i \u00een nuvelele lui \u0218tefan B\u0103nulescu sau A.E. Baconsky, dar mult mai pu\u021bin \u00een romanul distopic Biserica neagr\u0103<\/em> al celui din urm\u0103, unde intervine \u0219i denun\u021bul la adresa unui regim politic.<\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Demchuk are pur \u0219i simplu har de povestitor, c\u0103 o face \u00eentr-un text de dou\u0103-trei pagini ori \u00eentr-unul ce se \u00eentinde pe dou\u0103zeci, c\u00e2nd \u00eemprumut\u0103 vocea Mumei P\u0103durii pentru a spune c\u0103 pruncii cumin\u021bi sunt mai gusto\u0219i, dar sunt rari, <\/em>ori c\u00e2nd descrie prin glasul lui Gregor care sunt victimele companiei Mo\u0219tenirea: el trebuie s\u0103-i ucid\u0103 pe to\u021bi cei care mai sunt capabili s\u0103 spun\u0103 pove\u0219ti din copil\u0103ria lor ori s\u0103 vad\u0103 prin fereastra azilului de b\u0103tr\u00e2ni din Canada lumea din care vin, ora\u0219ul Grazau, de exemplu. Autorul-povestitor e convins c\u0103 \u201eunele pove\u0219ti trebuie povestite \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Fiecare genera\u021bie uit\u0103. Fiecare copil \u00eenva\u021b\u0103 din nou.\u201d, de aceea probabil pacturile narative pe care le propune sunt u\u0219or acceptabile. Majoritatea cititorilor sunt gata s\u0103-l urmeze chiar \u0219i \u00eentr-o istorisire care \u00eencepe cu: \u201eEu am fost primul omor\u00e2t c\u00e2nd au venit la uzin\u0103\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

Asum\u00e2ndu-\u0219i mo\u0219tenirea \u00een mon\u0219tri est-europeni purta\u021bi de tat\u0103l lui ucrainean peste m\u0103ri \u0219i \u021b\u0103ri, Demchuk ia \u00een posesie \u0219i o alt\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 a acelei p\u0103r\u021bi de lume: oralitatea cu desc\u00e2nt\u0103rile \u0219i \u00eenc\u00e2nt\u0103rile ei. De aceea, \u00een cazul lui un termen precum horrality<\/em> trebuie scris cu artificii care s\u0103-i marcheze structura compozit\u0103. Horrality<\/em> e un termen forjat \u00een anul 1983 pentru a descrie esen\u021ba filmelor horror \u00een mare vog\u0103 la acel moment \u00een America, \u00een care preferin\u021ba \u00eenclina evident \u00eenspre a ar\u0103ta<\/em> \u00een dauna lui a povesti<\/em>.[1]<\/a> Termenul nu i se potrive\u0219te dec\u00e2t dac\u0103 sensul \u00eei este r\u0103sturnat \u0219i dac\u0103 el exprim\u0103 combina\u021bia dintre oralitate \u0219i motive comune genului horror ori gotic, deci (h)or(r)ality<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\"\"
David Demchuk, L’Usine de porcelaine Grazyn<\/em>, Hashtag, 2019<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Pl\u0103te\u0219te el tribut literaturii comerciale, urbane, populare, c\u00e2nd \u00ee\u0219i ambaleaz\u0103 povestirile sub eticheta literaturii horror<\/em>? sau e doar vocea culturii \u00een care s-a format \u0219i \u00een care creeaz\u0103? Scrisul lui e antrenat \u00een feluri \u0219i chipuri \u00een articole jurnalistice, piese de teatru, scenarii pentru televiziune, lucreaz\u0103 de peste dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani pentru televiziunea canadian\u0103 CBC, trec\u00e2nd prin departamente precum comunicare, marketing, brand \u0219i cercetare. St\u0103p\u00e2nirea registrelor, stilurilor, nuan\u021belor, anticiparea a\u0219tept\u0103rilor publicului, toate acestea \u00eel recomand\u0103 ca pe un extrem de lucid scriitor nord-american, canadian totu\u0219i. Un canadian care \u00een povestirile aici pomenite se las\u0103 invadat nu numai de un imaginar est-european, ci \u0219i impregnat stilistic. Cadrele literaturii horror<\/em> sunt deformate ori reformate pentru a asimila un alt tip de sensibilitate-mentalitate-moralitate. A\u0219a se face c\u0103 unele dintre textele lui sunt pure mostre de fantastic, iar altele \u00eenainteaz\u0103 bini\u0219or \u00een teritoriile literaturii de groaz\u0103, dar pariind mereu pe maleabilitatea frontierelor dintre cele dou\u0103 genuri.<\/p>\n\n\n\n

Mon\u0219trii mei, pe care Demchuk zicea c\u0103-i iube\u0219te, au alimentat cu prec\u0103dere scrieri fantastice de la Ag\u00e2rbiceanu, la Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, pentru a numi numai clasicii. Ei pot fi reg\u0103si\u021bi stiliza\u0163i \u00een nuvelele lui \u0218tefan B\u0103nulescu sau A.E. Baconsky, dar mult mai pu\u021bin \u00een romanul distopic Biserica neagr\u0103<\/em> al celui din urm\u0103, unde intervine \u0219i denun\u021bul la adresa unui regim politic. Osemintele din cimitir sunt dezgropate \u0219i acolo, sp\u0103late \u0219i exportate, dar romanul r\u0103m\u00e2ne unul cu cheie f\u0103r\u0103 convulsiile unui \u00eentreg bestiar. \u00cen cel mai recent roman al lui Dumitru Radu Popa, Sfin\u021bi, v\u00e2nturi \u0219i alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri,<\/em> Omul nop\u021bii \u0219i Fata P\u0103durii \u00ee\u0219i adun\u0103 for\u021bele \u00eempotriva urgiilor politice din Rom\u00e2nia deceniului 5 al secolului trecut: \u201eR\u0103ul de afar\u0103 e at\u00e2t de mare c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi stihiile \u00ee\u015fi dau m\u00e2na s\u0103 poat\u0103 face un dram de bine.\u201d Scrisul subtil al lui Radu Popa, umorul lui fin ori mu\u0219c\u0103tor, inser\u021biile de pur fantastic sus\u021bin o viziune care are puncte de sus\u021binere \u00eentr-o tradi\u021bie european\u0103 \u0219i, eventual, sud american\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen schimb, mon\u0219trii lui Demchuk, ecouri \u0219i ei ai unei istorii ie\u0219ite din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni, sunt cu adev\u0103ra\u021bi transplanta\u021bi \u00eentr-un sol cultural diferit, iar rezultatul literar merit\u0103 cel pu\u021bin observat. Eu, personal, am considerat c\u0103 merit\u0103 mai mult de at\u00e2t \u0219i fiind eu \u00eentotdeauna generoas\u0103 c\u00e2nd e vorba de mon\u0219tri care sunt (\u0219i) ai mei, am \u021binut s\u0103-i \u00eempart \u0219i cu alte persoane. <\/span> <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen schimb, mon\u0219trii lui Demchuk, ecouri \u0219i ei ai unei istorii ie\u0219ite din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni, sunt cu adev\u0103ra\u021bi transplanta\u021bi \u00eentr-un sol cultural diferit, iar rezultatul literar merit\u0103 cel pu\u021bin observat. Eu, personal, am considerat c\u0103 merit\u0103 mai mult de at\u00e2t \u0219i fiind eu \u00eentotdeauna generoas\u0103 c\u00e2nd e vorba de mon\u0219tri care sunt (\u0219i) ai mei, am \u021binut s\u0103-i \u00eempart \u0219i cu alte persoane. Mai ales cu mereu provocatoarea prozatoare Felicia Mihali, extraordinara directoare a editurii Hashtag de la Montreal. La acela\u0219i t\u00e2rg de carte de la Toronto, ne-am pus to\u021bi trei (organizatoare, editoare, scriitor) mon\u0219trii laolalt\u0103 \u0219i am b\u0103gat noi de seam\u0103 c\u0103 s-ar putea \u00een\u021belege \u00eentre ei \u0219i \u00een francez\u0103. Felicia Mihali a tradus \u0219i apoi publicat \u00een francez\u0103 romanul, de data aceasta sub titlul: L\u2019usine de porcelain Grazyn<\/em>. Cartea e, ca \u00een englez\u0103, ilustrat\u0103 cu fotografiile lui Costic\u0103 Axinte, dar lor li s-au ad\u0103ugat \u0219i patru ilustra\u021bii (plus coperta) nelini\u0219titor de frumoase ale artistului montrealez Daniel Ursache. Versiunea \u00een francez\u0103 e at\u00e2t de inspirat \u0219i inspirator realizat\u0103 sub aspect grafic \u00eenc\u00e2t ar merita o edi\u021bie bibliofil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Romanul a fost \u00eentre timp tradus \u0219i \u00een italian\u0103 sub titlul Madre delle ossa<\/em> (Zona 42, 2020) \u015fi, poate c\u00e2ndva, \u00ee\u0219i va g\u0103si o form\u0103 \u0219i \u00een rom\u00e2n\u0103. Fie \u0219i doar pentru ca personajul Alice s\u0103 \u00eentrebe \u0219i \u00een rom\u00e2ne\u0219te: \u201etu, dac-ar fi s\u0103 fii un monstru, ce fel de monstru ai fi?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1]<\/a> Philip Brophy, Horrality\u2014 The Textuality of Contemporary Horror Films, Screen<\/em>, Volume 27, Issue 1, January\/February 1986.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

E o poveste despre demonii secolului trecut, dezl\u0103n\u021bui\u021bi \u00een cele trei sate de frontier\u0103 (ini\u021bial spa\u021biu de refugiu, apoi spa\u021biu capcan\u0103), \u0219i despre demonii lumii contemporane care se dovedesc a fi aceia\u0219i, transplanta\u021bi doar prin imigrare \u00een America de Nord, c\u0103ci nimeni nu pleac\u0103 nic\u0103ieri f\u0103r\u0103 a-\u0219i duce fricile cu sine.<\/p>\n","protected":false},"author":64,"featured_media":2762,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[371,52],"tags":[484,373,553],"coauthors":[],"class_list":["post-2760","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-criterion","category-rubrici","tag-crina-bud","tag-criterion","tag-nr-6-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/David.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2760","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/64"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2760"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2760\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2763,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2760\/revisions\/2763"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2762"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2760"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2760"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2760"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2760"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}