{"id":2738,"date":"2021-08-05T18:01:41","date_gmt":"2021-08-05T15:01:41","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2738"},"modified":"2021-08-06T10:15:30","modified_gmt":"2021-08-06T07:15:30","slug":"dan-c-mihailescu-si-teritoriile-pasiunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2738","title":{"rendered":"Dan C. Mih\u0103ilescu \u0219i teritoriile pasiunii"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-gallery columns-2 is-cropped wp-block-gallery-1 is-layout-flex wp-block-gallery-is-layout-flex\"><ul class=\"blocks-gallery-grid\"><li class=\"blocks-gallery-item\"><figure><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"666\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri-666x1024.jpg\" alt=\"\" data-id=\"2740\" data-full-url=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri.jpg\" data-link=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/?attachment_id=2740\" class=\"wp-image-2740\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri-666x1024.jpg 666w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri-195x300.jpg 195w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri-480x738.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Podul_cu_vechituri.jpg 750w\" sizes=\"auto, (max-width: 666px) 100vw, 666px\" \/><figcaption class=\"blocks-gallery-item__caption\">Dan C. Mih\u0103ilescu, <em>Podul cu vechituri<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2019<\/figcaption><\/figure><\/li><li class=\"blocks-gallery-item\"><figure><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"640\" height=\"985\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2.jpg\" alt=\"\" data-id=\"2739\" data-full-url=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2.jpg\" data-link=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/?attachment_id=2739\" class=\"wp-image-2739\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2.jpg 640w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2-195x300.jpg 195w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2-480x739.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 640px) 100vw, 640px\" \/><figcaption class=\"blocks-gallery-item__caption\">Dan C. Mih\u0103ilescu, <em>Pl\u0103ceri vinovate \u0219i datorii \u00eemplinite. <\/em><br><em>12 confesiuni<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2018<\/figcaption><\/figure><\/li><\/ul><\/figure>\n\n\n\n<p>Printre caren\u021bele deceniilor postceau\u0219iste se num\u0103r\u0103 \u0219i uitarea, aproape spontan\u0103, a ceea ce ne umple de \u00eenc\u00e2ntare. Adeseori exaspereaz\u0103 felul cum scriitorii pot suplimenta doza de neamintire. Mai ales ei, care n-ar trebui s\u0103 lase deoparte nimic din achizi\u021biile vie\u021bii. Ca \u0219i cum to\u021bi ar \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a brusc o stare de indistinc\u021bie. \u00centre dorin\u021b\u0103 \u0219i umoare, \u00eentre admira\u021bie \u0219i calomniere, \u00eentre, la urma urmelor, ata\u0219ament \u0219i ur\u0103. A\u0219a se face c\u0103 ne-au r\u0103mas pu\u021bini intelectuali ce pot concilia, transfigur\u00e2ndu-le, spa\u021biul intim \u2013 dopat cu orgoliu \u2013 \u0219i cel public \u2013 al idiosincraziilor. F\u0103r\u0103 a fi nicidecum inten\u021bii, amprentele unor asemenea indivizi preiau nuan\u021be terapeutice.<\/p>\n\n\n\n<p>Fiin\u021be care, de la un punct \u00eencolo, devin st\u0103ri de spirit pentru ceilal\u021bi. Nu altfel este Dan C. Mih\u0103ilescu. Singurul critic care a venit \u00een fa\u021ba cititorului cu defectele la vedere \u0219i care, astfel expus, a pozitivat imperfec\u021biunea \u00een not\u0103 a unicit\u0103\u021bii. Ad\u00e2nci\u021bi \u00een fotolii, adversarii cei mai vocali au demonstrat c\u0103 sunt catastrofali c\u00e2nd vorbesc \u00een public. DCM a spart baloanele de heliu stilistic \u00een fa\u021ba (tele)spectatorilor \u0219i a f\u0103cut din recenzii un bli\u021b-spectacol critic. O art\u0103 miniatural\u0103. C\u00e2t de degradat este mediul cultural actual \u0219i c\u00e2t de r\u0103sturnate se afl\u0103 valorile se m\u0103soar\u0103 \u0219i prin rapiditatea cu care uit\u0103m personalit\u0103\u021bi ca Dan C. Mih\u0103ilescu. Ca \u0219i cum l-am \u00eenlocui a doua zi&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p>Mo\u0219tenind oricare parte a vie\u021bii literare, cititorii ascult\u0103 sau \u00eel citesc pe DCM ca pe o senza\u021bie a zilei. De c\u00e2nd problemele de s\u0103n\u0103tate l-au \u021binut deoparte, uitarea s-a amestecat cu ignoran\u021ba colectiv\u0103. Nu \u0219tiu al\u021bii cum sunt, dar mie-mi lipse\u0219te Dan C. Mih\u0103ilescu. Recenziile lui au totdeauna mozaicuri \u00een care splendoarea banalului \u0219i precipitarea aparent\u0103 a intona\u021biei alc\u0103tuiesc o n\u0103zdr\u0103v\u0103nie intelectual\u0103 a spontaneit\u0103\u021bii. \u00cen scris, el e neconcesiv chiar \u0219i \u00een anecdotic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Memorabil \u00eemi r\u0103m\u00e2ne <em>Impasul \u00eenainte<\/em>, textul ce deschidea <em>Pl\u0103cerile vinovate<\/em> (2018), unde aminte\u0219te despre cele patru ie\u0219iri din moarte&#8230; \u0219i despre faptul c\u0103 volumul n-ar fi totu\u0219i o apari\u021bie postum\u0103&#8230; N\u0103d\u0103jduiesc c\u0103, \u00eentre timp, suferin\u021bele s-au risipit. Pu\u021bin\u0103tatea apari\u021biilor publice sau din reviste ale criticului nu netezesc speran\u021bele cititorilor. Dar s\u0103 ne mul\u021bumim \u0219i cu rarele aprinderi publicistice. Ele certific\u0103 focul viu.<\/p>\n\n\n\n<p>Revenind la volumele recente semnate de DCM, observ c\u0103 ele reiau angoasele, al\u0103turi de senin\u0103t\u0103\u021bi, f\u0103r\u0103 a le bruia. \u00cenainte de toate, cauza e nedefinirea proiectelor editoriale. Cele dedicate lui Caragiale, Cioran \u0219i Genera\u021biei \u201827, \u00een principal. Sigur, a publicat c\u0103r\u021bi despre toate, \u00eens\u0103 nu cum \u0219i-ar fi dorit. Demonul publicistic, cum spuneam \u0219i \u00een alt\u0103 parte, a deturnat destui critici \u00een ultimele decenii. \u00centre r\u0103spunsurile dinamice oferite lui Daniel Cristea-Enache (prinse \u00een <em>Cartea ca destin<\/em>, 2013), fatalitatea retrospectivei st\u0103tea \u00een fruntea r\u0103ului rom\u00e2nesc. A\u0219a credea DCM. atunci.<\/p>\n\n\n\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"420\" height=\"300\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/dan_c_mihailescu.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-2741\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/dan_c_mihailescu.jpg 420w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/dan_c_mihailescu-300x214.jpg 300w\" sizes=\"auto, (max-width: 420px) 100vw, 420px\" \/><figcaption>Dan C. Mih\u0103ilescu<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p>Dar i-a r\u0103mas intact\u0103 nostalgia fantaz\u0103rii; cum ar fi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een timpul lui Alexandru cel Bun, ca pl\u0103ie\u0219, sau ca pescar, pictor de biserici ori apicultor sub \u0218tefan cel Mare&#8230; Dar \u0219i, la fel de ne\u00eeng\u0103duitor, se arat\u0103 fa\u021b\u0103 de noile genera\u021bii, mai ales c\u00e2nd urecheaz\u0103 dou\u0103mii\u0219tii, considera\u021bi \u201ecinici, pragmatici, negociabili \u0219i adaptabili, gata s\u0103 intre pe prima \u021beav\u0103 de pistol care vi se ofer\u0103, \u00eentru atingerea \u021bintelor strategice\u201d. M\u0103 mir\u0103 \u00eenc\u0103 lipsa de reac\u021bie a scriitorilor tineri la caracterizarea de mai sus \u2013 \u00eenfr\u0103\u021bit\u0103 mai degrab\u0103 cu etichetele politicienilor. Din p\u0103cate, nu-l pot contrazice pe critic; poate doar s\u0103 a\u0219ez c\u00e2teva linii de pauz\u0103 dedicate one\u0219tilor \u0219i echidistan\u021bilor din genera\u021bie (e drept, pu\u021bini). R\u0103spunsurile trimise mai t\u00e2n\u0103rului confrate (datate, multe, 2011) au vigoare \u0219i combativitate. Mircea C\u0103rt\u0103rescu salveaz\u0103 genera\u021bia, iar demni de dispre\u021b ar fi, dup\u0103 DCM, cei ce afirm\u0103 c\u0103, \u00een 1990, nu am ie\u0219it din bol\u0219evism, ci dintr-un \u201ecapitalism de stat\u201d. Ideile r\u0103m\u00e2n valabile \u0219i ast\u0103zi, doar c\u0103 ele sunt golite de agresivitate critic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Dac\u0103 \u00een urm\u0103 cu un deceniu nota c\u0103 rom\u00e2nii n-au \u00eencotro \u0219i trebuie s\u0103 se afirme numai prin e\u0219ec, via Cioran, ast\u0103zi, DCM gr\u0103ie\u0219te cu vocea celui \u201e\u00eencenu\u0219at\u201d, proiectat \u00een <em>agap\u00e9<\/em> \u0219i iubirea dantesc\u0103. C\u0103r\u021bile recente preiau argumentele lui Ioan Alexandru, poetul care, \u00een fa\u021ba inamicilor \u0219i a celorlal\u021bi, replica: \u201ece-mi pute\u021bi face, dac\u0103 v\u0103 iubesc?\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Cu polarit\u0103\u021bile relativizate, dar nu mai pu\u021bin reale, DCM scrie cu g\u00e2ndul la fericirea ca absen\u021b\u0103 a suferin\u021bei, pentru c\u0103 silogismul lui Aristotel c\u00e2nt\u0103re\u0219te altfel prezen\u021ba a ceea ce numim, cu trepida\u021bii ignorate, fericire. Miezurile din <em>Pl\u0103cerile vinovate <\/em>\u0219idin<em> Podul cu vechituri <\/em>au temeiurile consolidate pe aceste preciz\u0103ri revelatorii. Ca paseist \u201eimpenitent\u201d, criticul idealizeaz\u0103 retroactiv cum s-ar r\u0103stigni \u00een propria biografie. Dar o face cu inocen\u021ba disciplinat\u0103 a pacientului tragic ce fuge de smintire.<\/p>\n\n\n\n<p>Cu orice pre\u021b ar str\u00e2nge, ca \u00eentr-un ghem, nepl\u0103cerile vechi \u0219i noi, DCM \u00ee\u0219i \u00eensumeaz\u0103 nimicniciile ca prin\u021bul \u00eentors de pe t\u0103r\u00e2murile \u00eentunecate. Pare prea mult? Arunca\u021bi o privire \u00een textele confesive ale criticilor no\u0219tri. \u0218i-o s\u0103 vede\u021bi cum nimeni nu m\u0103r\u0219\u0103luie\u0219te empatic cu sensibilit\u0103\u021bile. \u00cen cultura rom\u00e2n\u0103, imaginea din oglind\u0103 \u0219i cea public\u0103 ale criticului seam\u0103n\u0103 cu figura \u00eencerc\u0103nat\u0103 a celui ce vrea s\u0103 par\u0103 inexpugnabil, neatins de cuvinte \u0219i zvonistic\u0103, situat deasupra pactiz\u0103rilor reconfortante. Cinic. O statuie gr\u0103ind ca un oracol. Care expune, f\u0103r\u0103 a\u0219tept\u0103ri solidare, adev\u0103rurile sticloase. <\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p><span class=\"has-inline-color has-vivid-red-color\">\u00cenrudit cu ascetul, influencer-ul cultural \u0219i istoricul literar eliberat de obliga\u021bii, Dan C. Mih\u0103ilescu dezbate arta cu \u00een\u021belepciunea celui trezit din pasiune \u0219i mai pasional. <\/span>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Lucrurile nu stau cu adev\u0103rat diferit nici ast\u0103zi, chiar dac\u0103 mediile de socializare au a\u0219ezat destule \u0219erbeturi pre limba criticilor, mai interesa\u021bi de concesii dec\u00e2t de distan\u021b\u0103rile supravie\u021buitoare. DCM arat\u0103 \u00een <em>Pl\u0103cerile vinovate<\/em> \u0219i <em>Podul cu vechituri<\/em> tocmai chipul unui fost inconturnabil. Trezit de ample procese simplificate de boal\u0103, fervoarea lui demonizeaz\u0103 v\u00e2rstele \u0219i scrisul carnalit\u0103\u021bii. Euforizeaz\u0103, \u00een schimb, viziunile complezen\u021bei esen\u021biale, exigen\u021ba viril\u0103 din revela\u021bie.<\/p>\n\n\n\n<p>De bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 e trist s\u0103 cite\u0219ti c\u0103r\u021bile lui de-acum \u0219tiind condi\u021bia \u00een care le scrie. \u0218i totu\u0219i, nu lipsesc umorul, nici reglajele intime, la vedere acum. Destule texte pot fi cataloage proustiene, altele, colec\u021bii de senzorialit\u0103\u021bi. A\u0219a cum arareori, foarte pu\u021bini critici rom\u00e2ni sunt \u00een stare s\u0103 scrie. Majoritatea neav\u00e2nd talent literar, nici organ metafizic; doar goarne seci, ori c\u0103z\u0103turi pe \u021bambal.<\/p>\n\n\n\n<p>F\u0103r\u0103 colocvialitate, DCM nu poate respira, nici \u00een scris. Confesiunile \u0219i gesticula\u021bia din <em>Pl\u0103ceri vinovate <\/em>\u0219iactualiz\u0103rile din <em>Podul cu vechituri<\/em> au, toate, c\u00e2te o ven\u0103 umflat\u0103 de fatalitate \u0219i nostalgie. A\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, cred, cu to\u021bi scriitorii printr-o dezordine pervertit\u0103. Condi\u021bia ar fi s\u0103 se priveasc\u0103 \u00een urm\u0103 cu onestitate: dinspre narcisism spre revela\u021bia b\u0103tr\u00e2ne\u021bii justi\u021biare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eM\u0103 ag\u0103\u021b de mine ca de unica realitate sigur\u0103\u201d, m\u0103rturise\u0219te \u00een <em>Confirm\u0103ri<\/em>. Da, sun\u0103 ca un vers profetic. Ca un verdict apoteotic. Tocmai de aceea, <em>Podul cu vechituri<\/em> poart\u0103 pecetea unei contagioase libromanii. Jubila\u021biile revizit\u0103rilor se deplaseaz\u0103 din prezentul golit de sens \u00een vulnerabilit\u0103\u021bile arheofilului. Cel din urm\u0103 poate discerne moralizator, cedeaz\u0103 amintirii fabulosul \u0219i disput\u0103 actualitatea indigest\u0103. Refugiat \u00een relecturile crepusculare, criticul reafirm\u0103 \u00eent\u00e2ietatea memorialisticii; exagereaz\u0103 voit, fire\u0219te, cu scopul de-a magnetiza cititorul \u00een paginile lumii de alt\u0103dat\u0103, \u00een care interbelicii \u0219i urma\u0219ii dint\u00e2i evoc\u0103 amici\u021biile providen\u021biale, admira\u021bia idilic\u0103, verticalitatea uman\u0103 \u0219i str\u0103lucirile culturii \u00een genere. Toate c\u0103r\u021bile emblematice scoase din raftul interior \u0219i recitite \u00een <em>Podul cu vechituri<\/em>, indiferent de nume \u0219i tematic\u0103, dezbat formele de fericire ale cititorului DCM. Iat\u0103 adev\u0103rata lui voca\u021bie, elanul ascuns \u00een responsabilit\u0103\u021bile zilei.<\/p>\n\n\n\n<p>Citim \u00een volumele lui Dan C. Mih\u0103ilescu colec\u021biile senzorialit\u0103\u021bilor ne\u00eembl\u00e2nzite la timp, descoperim coerenta fragilitate a lecturii \u0219i scrisului. Ame\u021bitoarele v\u0103t\u0103m\u0103ri ale ideilor am\u00e2nate de urgen\u021ba prezentului. \u00cenrudit cu ascetul, influencer-ul cultural \u0219i istoricul literar eliberat de obliga\u021bii, Dan C. Mih\u0103ilescu dezbate arta cu \u00een\u021belepciunea celui trezit din pasiune \u0219i mai pasional. Chiar dac\u0103 mul\u021bi o simt, doar Dan C. Mih\u0103ilescu dovede\u0219te, dintre contemporani, c\u0103 te po\u021bi re\u00eendr\u0103gosti de literatur\u0103 oric\u00e2t ai ur\u00ee promisiunile ei.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00centre constr\u00e2ngerile vie\u021buirii, criticul e un boem al angoasei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dac\u0103 \u00een urm\u0103 cu un deceniu nota c\u0103 rom\u00e2nii n-au \u00eencotro \u0219i trebuie s\u0103 se afirme numai prin e\u0219ec, via Cioran, ast\u0103zi, DCM gr\u0103ie\u0219te cu vocea celui \u201e\u00eencenu\u0219at\u201d, proiectat \u00een agap\u00e9 \u0219i iubirea dantesc\u0103. C\u0103r\u021bile recente preiau argumentele lui Ioan Alexandru, poetul care, \u00een fa\u021ba inamicilor \u0219i a celorlal\u021bi, replica: \u201ece-mi pute\u021bi face, dac\u0103 v\u0103 iubesc?\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":2739,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,122,553],"coauthors":[],"class_list":["post-2738","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-marius-mihet","tag-nr-6-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Dan-C-Placeri-coperta-2.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2738","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2738"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2738\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2747,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2738\/revisions\/2747"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2739"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2738"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2738"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2738"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2738"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}