![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/209439223_241484074142905_6653298802546138886_n-745x1024.jpeg\")
Unii scriitori au ani de gra\u021bie, ani \u00een care nu-\u0219i pot st\u0103vili condeiul. Pentru Eugenia un astfel de an a fost 1932, \u00eencoronat cu cel pu\u021bin trei c\u0103r\u021bi \u00een versuri (plus dou\u0103 romane!): Har\u0219a,<\/em>[1]<\/a>\u00cenchinare Majest\u0103\u021bii Sale Regelui Carol II (Institutul de editur\u0103 \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, 1932), Fream\u0103t, <\/em>\u00cenchinare 10 mai 1932, Majest\u0103\u021bii Sale Carol II Regele Rom\u00e2niei Mari (Institutul de editur\u0103 \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, 1932) \u0219i Cr\u00eempeie din vatr\u0103<\/em>, \u00cenchinare pentru 24 ianuarie 1932 M\u0103riei Sale Mihai Marele Voevod de Alba Iulia (Institutul de editur\u0103 \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, 1932). (Dar dac\u0103 tot a fost un an at\u00eet de h\u0103ruit, oare de ce Eugenia nu s-a putut ab\u021bine s\u0103 nu tri\u0219eze ni\u021bel la palmaresul editorial \u0219i a schimbat doar titlul uneia \u0219i aceleia\u0219i c\u0103r\u021bi \u2013 c\u0103ci Fream\u0103t <\/em>e o simpl\u0103 reluare a Har\u0219ei?!). <\/em>N-a fost, de fapt, singurul an at\u00eet de plin de roade, c\u0103ci Eugenia a avut spor din bel\u0219ug \u0219i a scris de toate, inclusiv ni\u0219te Contribu\u021biuni la studiul \u00een rahitism (<\/em>Ia\u0219i, 1927). Dar mai ales la versuri \u0219i romane a avut spor. La Vecernie <\/em>\u2013 volum (de poeme) ap\u0103rut \u00een 1934 \u2013 adaug\u0103 o list\u0103 de nu mai pu\u021bin de zece c\u0103r\u021bi ap\u0103rute p\u00een\u0103 atunci, \u00eentre care \u0219i trei romane: Copii din flori <\/em>(1932), Novina Donai. O via\u021b\u0103 <\/em>(1932) \u0219i De sine st\u0103t\u0103tor <\/em>(1933). Tot un fel de roman e \u0219i O sfer\u0103<\/em>, din 1934. (Volumul Simcele<\/em> \u2013 care sun\u0103 a fi cam de poeme \u0219i-i al doilea pe list\u0103 \u2013 nu l-am v\u0103zut, dar trebuie s\u0103-l num\u0103r\u0103m). \u201832, a\u0219adar, trebuie s\u0103 fi fost un an de vertij creativ continuu.<\/p>\n\n\n\n \u0218i cred c\u0103 a\u0219a a \u0219i fost, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 iau seama la rezultatele cantitative. E de ajuns s\u0103 ne uit\u0103m \u00een Har\u0219a<\/em> (sau \u00een Fream\u0103t<\/em>) ca s\u0103 vedem c\u0103 Eugenia l-a tr\u0103it sub furia inspira\u021biei. Transportat\u0103 complet de entuziasm, scrie dintr-un suflu un poem de 100 de pagini, \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een c\u00eeteva capitole (ca s\u0103-\u0219i mai trag\u0103 sufletul \u00eentre ele). Entuziasmul se vede \u0219i-n declama\u021bie, foarte \u00eenfocat\u0103 \u0219i vijelioas\u0103, dar mai ales se vede \u00een felul \u00een care Eugenia nu mai poate st\u0103p\u00eeni electricitatea inspira\u021biei \u0219i declam\u0103 \u00een suprarealismul de cea mai pur\u0103 stare, la care Eugenia nici n-a avut nevoie de doctrina lui Breton, ajung\u00eendu-i propria fierbin\u021beal\u0103: \u201e\u00cei \u0219tii Vod\u0103, din ogoare, \u00een cel r\u0103s\u0103rit de iarb\u0103,\/ Fost-au \u00een\u0219ir\u0103ri de salbe, din izvoare ce\u2019n R\u0103zoare\/ Sem\u0103nat-au bob de aur; mo\u0219teniri spre Domn \u00eenchin\u0103\/ Pentru Slava M\u0103riei Sale ei \u00eentorc \u00een salbe Lacrimi\/ \u0218i spre har\u0219e, \u00ee\u021bi at\u00eern\u0103 salbe de m\u0103rg\u0103ritare Lacrimi.\/ Ei se\u2019nchin\u0103\u2019n zori de ziu\u0103 \u0219i se\u2019nchin\u0103\/ Spre Izvoare:\/ – D\u0103ruiasc\u0103 Domn din ceruri lacrimi \u00een\/ Roua din ogoare.\/ Miluie\u0219te Domn! Pre Rege \u0219i \u00een har\u0219e\/ Aurit\u0103\/ Zori de zi s\u0103 \u00eemp\u00eenzeasc\u0103 \u021bes de o\u021bel\/ Pentru a lui \u021bar\u0103\u201d etc. P\u00een\u0103 la urm\u0103 se poate totu\u0219i deduce c\u0103 de un imn dedicat regalit\u0103\u021bii e vorba \u0219i c\u0103-n fiin\u021ba lui Carol (II) se str\u00eeng toate, de la daci p\u00een\u0103 la ogoarele, izvoarele \u0219i speran\u021bele… \u0218i, desigur, credin\u021ba, c\u0103ci regele-i \u0219i apostol: \u201eSe de\u0219tept izvoare sfinte \u0219i se\u2019nchin\u0103; azi la Tronu-\u021ai\/ Ei ridic\u0103 osanale, ce str\u0103bat \u00een tr\u00eembi\u021bi-lege,\/ C\u0103 de-e s\u0103 fie odat\u0103 pentru to\u021bi de Sus o Lege\/ Ei o \u00eenal\u021b\u0103\u2019n Evanghelii \u0219i la buzele M\u0103riei-Tale\u201d etc. Iar virtu\u021bile lui le \u00eensum\u0103 pe toate ale voievozilor: \u201eDin Cahul p\u00een\u0103\u2019n Vidin se\u2019nfr\u0103\u021besc din\/ Cea Cetate \u0219i-n Reni, veste de ocar\u0103, c\u0103-i pe lume\/ Duh din Ceruri\/ Tot din Vozi porni\u021bi odat\u0103 \u00eenfr\u0103\u021bi\u021bi \u00een Sf\u00eenta Cruce\u201d etc. (Eugenia \u00eei pune de piedestal M\u0103riei Sale toat\u0103 istoria \u0219i geografia rom\u00e2neasc\u0103, ba \u0219i istoria pre-rom\u00e2neasc\u0103; exact cum vor face \u0219i c\u00eent\u0103re\u021bii lui Ceau\u0219escu). \u00cen fine, e un omagiu \u00eenfl\u0103c\u0103rat cum se cuvine, adic\u0103 peste poate \u0219i cu nalt\u0103-sufle\u021bie.<\/p>\n\n\n\n Tot convorbind cu fantome, biata Eugenia scrie de parc\u0103 ar avea \u0219i inima \u0219i sufletul \u0219i mintea zdruncinate. Toate deodat\u0103. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Nu scade cu nimic flama entuziasmului regalist nici \u00een Cr\u00eempeie<\/em>-le din vatr\u0103; <\/em>ba din contr\u0103. Na\u0219terea lui Mihai e eveniment m\u00eentuitor de istorie \u0219i la ea particip\u0103 to\u021bi voievozii, ba \u0219i regii daci, dimpreun\u0103 cu geografia \u0219i relieful, toate \u0219i to\u021bi a\u0219tept\u00eend un izb\u0103vitor z\u0103mislit chiar de mun\u021bii patriei: \u201eBucegii leag\u0103n au leg\u0103nat,\/ Bucegii Prunc au leg\u0103nat,\/ Bucegii jertfe au primit\/ Pentru Cel Prunc ce au leg\u0103nat.\/\/ Te\u2019nal\u021b\u0103 Cruce, e\u0219ti Tu sfin\u021bit\u0103,\/ Din leag\u0103n, Pruncul \u021bi s\u2019a\u2019nchinat\u201d etc. Toate salt\u0103 de bucurie c\u0103 spi\u021ba regal\u0103 e asigurat\u0103 \u2013 \u0219i mai ales \u00eentemeietorul regalit\u0103\u021bii: \u201eE El! E fala \u021a\u0103rii, rom\u00e2ne te de\u0219teapt\u0103,\/ Ai un izvor de Rege \u0219i Regi, To\u021bi Ei\/ R\u0103m\u00een.\u201d Majusculele nu lipsesc din nici o \u00eemprejurare gramatical\u0103 regal\u0103, ridic\u00eend pietatea Eugeniei la extaz. Istoria, cu toate faptele ei viteze \u0219i cu f\u0103ptuitorii lor \u0219i mai viteji, se \u00eenv\u00eerte ca ame\u021bit\u0103 \u00een jurul Pruncului, \u00een mai mare vitez\u0103 dec\u00eet la Ion Gheorghe \u00een jocurile sale de-a suprarealismul, dar cam cu acelea\u0219i efecte, de\u0219i aici neinten\u021bionate. Nu lipse\u0219te, desigur, nici cristificarea istoriei rom\u00e2ne. Nu era cum lipsi, c\u0103ci rom\u00e2nii au fost deopotriv\u0103 viteji \u0219i martiri.<\/p>\n\n\n\n Eugenia n-a \u00eenceput chiar ca regalist\u0103, ci mai degrab\u0103 ca decep\u021bionat\u0103 de moravurile \u0219i starea lumii. A\u0219a, cu crunt\u0103 dezam\u0103gire, \u00ee\u0219i deschide ea Flutur\u0103ri<\/em>-le de versuri<\/em>[2]<\/a>: <\/em>\u201eO! Lume sarb\u0103t\u0103 de g\u00eendire!\/ De podoabe doar e\u0219ti plin\u0103…\/ Peste tine, drumul vie\u021bii,\/ L-au f\u0103cut doar\u0103 neto\u021bii!\u201d etc. (Zeit\u0103\u021bii<\/em>). Sc\u00eerbit\u0103 fiind, devine de la sine c\u0103 poart\u0103 dor altor lumi, fie trecute, fie departe: \u201eMi-e dor de voi, de cei d\u2019acolo\/ De tot ce-a fost \u00een voi, \u00een For…\/…\/\/ Mi-e dor de Domul din Milano\/ De Domul din Paris mi-e dor\/ Mi-e dor de ce-a fost odat\u0103\u201d etc. (Reverie!<\/em>). Totu\u0219i, Eugenia nu-i o paseist\u0103, c\u0103ci deja particip\u0103 cu c\u00eeteva patriotice iar nostalgiile ei curg mai degrab\u0103 spre prestigiul romantic al \u021biganilor (c\u0103rora le sacrific\u0103 vreo patru-cinci piese): \u201eLiberi s\u00eent ei vie\u021bii\/ S\u0103 nu-i dea socoteal\u0103!\u201d (\u021aiganii<\/em>). Fire\u0219te c\u0103 din acelea\u0219i \u00eenclina\u021bii o impresioneaz\u0103 \u0219i haiducii: \u201eLuna-i singur\u0103 st\u0103p\u00een\u0103…\/ Ea v\u0103 cheam\u0103!\/ Haiduci!… E lun\u0103!\u201d (Haiducii<\/em>). Cu a\u0219a nostalgii, vine de la sine c\u0103 adev\u0103rata visare e cea de amor, gen \u201esbur\u0103torul\u201d: \u201e\u00cen gr\u0103din\u0103, sub pervazu-i\/ \u00cenfrigurat\u0103 de-un Luceaf\u0103r,\/ O fecioar\u0103 bl\u00eend a\u0219teapt\u0103\/ Un crai nou din miaz\u0103\/ Noapte!\u201d (De dorin\u021bi!<\/em>). Aici craiul nu vine, dec\u00eet \u00een c\u00eeteva \u00eenchipuiri de basm, cu Fe\u021bi-Frumo\u0219i \u0219i Cos\u00eenzene. \u00cen schimb, zburd\u0103 \u00een voie silfide fatale.<\/p>\n\n\n\n A\u0219a cum se cuvenea, suita regalist\u0103 din 1932 e premers\u0103 de o \u00eenchinare c\u0103tre Carol I, \u00eenf\u0103ptuit\u0103 \u00een Toarce fir, de fir poveste.<\/em>[3]<\/a>Era datorie ca povestea regalit\u0103\u021bii s\u0103 fie luat\u0103 din \u00eenceputuri, de la primirea lui Vod\u0103: \u201eE Vod\u0103 Carol! M\u0103rire Doamne!\/ Spre Cruce\u2019nchin\u0103 lacrimi fierbin\u021bi.\/ E Vod\u0103, spre El chemare, copii \u0219i oaste,\/ To\u021bi \u00een credin\u021bi!\u201d (S-a luminat!<\/em>). Entuziasmul Eugeniei e at\u00eet de intens \u00eenc\u00eet abia poate r\u0103sufla de sub rafalele de urale \u0219i \u00eenchin\u0103ciuni, declamate \u00een pure incanta\u021bii: \u201eZenit spre Domnul! M\u0103rire \u021aie\/ O Doamne! Zenit e d\u0103ruit!\/ Zenit popoare, spre Vod\u0103 Carol,\/ Zenit spre ceruri e d\u0103ruit!\u201d (\u00cen ochi de vultur<\/em>). \u00cen fine, Eugenia nu e singur\u0103 \u00een urale, c\u0103ci \u201eur\u0103ri din plaiuri, din mun\u021bi, din v\u0103i,\/ O, Vod\u0103! azi spre Tine cat\u0103\u201d etc. (Spre Tine Vod\u0103<\/em>). Nu-s de lips\u0103 \u00eenchin\u0103rile la \u00eentreaga cas\u0103 regal\u0103 \u2013 Elisabeta, Ferdinand, Maria, Carol II, Mihai \u2013, \u00een care Eugenia se asociaz\u0103 cu tot poporul \u0219i cu toat\u0103 istoria. Toate biruin\u021bele din r\u0103zboiul de independen\u021b\u0103 \u0219i din primul r\u0103zboi mondial se adaug\u0103 ca pietre pre\u021bioase la coroan\u0103. E at\u00eeta av\u00eent regalist \u00een sufletul Eugeniei \u00eenc\u00eet \u0219i c\u00eend se \u00eencearc\u0103 \u00een pasteluri, natura \u021bine s\u0103 se \u00eenchine \u0219i ea lui Vod\u0103. N-a fost stirpe regal\u0103 mai iubit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Vecernie. \u00cenfirip\u0103ri<\/em>[4]<\/a> e \u00eenchinat\u0103 \u201ememoriei Maiorului Barozi, mort la 27 iulie 1917, \u00een luptele de la M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti\u201d (dac\u0103 o fi vreo leg\u0103tur\u0103 familial\u0103 sau sentimental\u0103 \u00eentre maior \u0219i Eugenia, nu \u0219tiu), dar nu e o carte de doliu, ci tot una de imnice eroiste. De\u0219i poeziile dezbat \u00een jurul mor\u021bii (c\u00eet e de dreapt\u0103, c\u00eet de nedreapt\u0103, exist\u0103 r\u0103splat\u0103 sau numai pedeaps\u0103 etc. etc.), Eugenia nu le poate \u021bine \u00een stare reflexiv\u0103 \u0219i ele se umfl\u0103 de av\u00eent retoric p\u00een\u0103 c\u00eend Eugenia delireaz\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i ia seama: \u201eSunt raze de stele, sclipesc din ele raze\/ \u0218i \u00cengerii pe p\u00eenze cobor dulce, trepte,\/ M\u00eeng\u00eei dor, suspine \u0219i pl\u00eensul tot vine,\/ S\u0103 \u00eengaime \u0219oapte de viers \u0219i de noapte.\/ \u0218i g\u00eendul opre\u0219te \u00een \u0219oapt\u0103 p\u0103g\u00een\u0103,\/ Din lun\u0103 un vers, ci altul \u00eel tot fur\u0103\/ \u0218i mie \u00eemi poart\u0103 acela\u0219i cuv\u00eent\u201d etc. (De pl\u00eeng…<\/em>). C\u00eend o d\u0103 mai pe omene\u0219te ne putem da seama c\u0103 \u201esbor pribegi n\u0103me\u021bii, \u00eempr\u0103\u0219tie jale…\/ \u00cen mine durere, e c\u00eent de \u00cengropare!\u201d. Durerea se-mpr\u0103\u0219tie \u00eens\u0103 nu doar \u00een retorisme care dau buzna \u00een ermetice, ci \u0219i-n tot soiul de scenarii burgeriene \u0219i de halucina\u021bii transformate \u00een balade de sinistre: \u201eE dus… \u0218i lunca\u2019nvie \u00een fiece var\u0103, dar el dece\/ nu\u2019nvie? E mort!\/ Dece?! El este ici \u0219i colo… pe mare \u00eel v\u0103d eu…\/ M\u0103 \u00een\u0219al\u0103 ochiul, dar auzul ba…\u00eel simt eu\/ noaptea, \u00een rev\u0103rsat\/ de zi…\/ Dece? A! Sunt vise… auzul \u00een\u0219al\u0103, dar tropot\/ de roib, pe cine \u00een\u0219al\u0103\/ oare?\u201d etc. (E dus…<\/em>). Tot convorbind cu fantome, biata Eugenia scrie de parc\u0103 ar avea \u0219i inima \u0219i sufletul \u0219i mintea zdruncinate. Toate deodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ultima de poezii pe care i-am v\u0103zut-o \u2013 Din stea ce a apus<\/em>[5]<\/a>– e semnat\u0103 Eugenia Petreanu Kveatcovschi \u0219i e dedicat\u0103 tat\u0103lui \u2013 Carol Anton Kveatcovschi (Vi\u0219inescu). Eugenia va fi fost, a\u0219adar, polonez\u0103 de felul ei \u2013 \u0219i asta poate justifica multele gre\u0219eli de limb\u0103 care produc \u0219i ele stupoare \u0219i ermetism. (Se va fi tr\u0103g\u00eend probabil din Humor, c\u0103ci a\u0219a zice-ntr-un vers, c\u0103 Humorul i-a fost \u201etat\u0103\u201d). E \u0219i acesta un poem dintr-o singur\u0103 suflare, dar numai de 80 de pagini de aceast\u0103 dat\u0103. Nu se poate zice c\u0103 Eugenia n-avea suflu \u0219i c\u0103 suflul ei n-avea epic\u0103. Tot cu moartea are treab\u0103 \u0219i aici \u0219i nu mai deslu\u0219it dec\u00eet \u00een precedenta carte. Pe c\u00eet se poate rezuma zbuciumul Eugeniei, e o medita\u021bie dramatizat\u0103 despre moarte \u0219i despre condi\u021bia uman\u0103, una \u00een care nu se \u0219tie cine e mai viu \u0219i cine e mai mort \u2013 cei vii ori cei mor\u021bi. Eugenia \u00een orice caz se proiecteaz\u0103 ca moart\u0103 \u0219i verific\u0103 astfel z\u0103d\u0103rnicia vie\u021bii: \u201eDe unde vii cadavrul meu\/ \u0218i cine mi te poart\u0103?\/ De mult uitasem ce sunt eu\u201d etc. \u201eUn vis al mor\u021bii-eterne\u201d e \u0219i pentru Eugenia via\u021ba: \u201eEu nu-s de azi \u0219i nici de ieri,\/ Sunt din etern\u0103 moarte\u201d. Ceva presim\u021biri despre propriile tulbur\u0103ri va fi presim\u021bit f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, c\u0103ci st\u0103 \u0219i se-ntreab\u0103: \u201eE mintea mea departe sau m\u00een\u0103 a mea m\u00een\u0103?\/ Nu, nu e cu mine, nu-i m\u00eena mea ce doare,\/ Este alt\u0103 m\u00een\u0103 \u0219i mintea mea m\u0103 doare\u201d. N-avea cum, pe at\u00eetea pagini, medita\u021bia declamat\u0103 s\u0103 nu se moralizeze iar Eugenia s\u0103 nu ajung\u0103 s\u0103 trateze despre condi\u021bia uman\u0103 sub semnul lui Cain. \u00cen concluzia poemului, o via\u021b\u0103 de suferin\u021be a dus Eugenia: \u201eSpre Tine \u00eenchinat-am un pl\u00eens \u0219i am fost de Tine \u00een lacrimi tors\u201d. E o suferin\u021b\u0103 care o une\u0219te pe Eugenia cu Christos: \u201e\u00cen icoana Ta, Te-am v\u0103zut \u00een lacrimi pe Tine,\/ al meu Hristos\u201d. La at\u00eeta zbucium, se cuvenea o astfel de comuniune.<\/p>\n\n\n\n Lumea a fost nedreapt\u0103 cu Eugenia. \u0218i acuma e. A scris at\u00eetea \u0219i drept r\u0103splat\u0103 \u2013 nici m\u0103car o vorb\u0103 bun\u0103. (N-am curajul s\u0103-i citesc \u0219i romanele; de\u0219i e poate o nou\u0103 nedreptate f\u0103cut\u0103 Eugeniei).<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Mul\u021bumiri BCU Cluj pentru ajutorul bibliografic.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Editura Cultura Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, 1930.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Institutul de editur\u0103 Cultura Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, 1931.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, 1934.<\/p>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/209067425_673884403573703_5818143042894595227_n-745x1024.jpeg\")
<\/figure><\/li>![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/207326538_676738936505287_6912622213155924733_n-745x1024.jpeg\")
<\/figure><\/li><\/ul>
\n\n\n\n