{"id":2631,"date":"2021-07-21T21:23:45","date_gmt":"2021-07-21T18:23:45","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2631"},"modified":"2021-12-10T15:44:20","modified_gmt":"2021-12-10T12:44:20","slug":"insemnari-pe-marginea-carnetului-unui-afurisit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2631","title":{"rendered":"\u00censemn\u0103ri pe marginea Carnetului unui afurisit<\/i>"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Emil Cioran, Carnetul unui afurisit<\/em>, Stabilirea textului, prefa\u0163\u0103, note \u015fi variante de Constantin Zaharia, Editura Humanitas, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Articolul dedicat lui Cioran pe Wikipedia este \u00een mare suferin\u0163\u0103. Las la o parte afirma\u0163iile complet gratuite, nesus\u0163inute prin citarea obligatorie a surselor (cum ar fi cele despre implicarea lui Cioran \u00een mi\u015fcarea legionar\u0103, un capitol sensibil al biografiei sale), cu toate c\u0103 modul neprofesionist de redactare aduce un imens deserviciu celui mai mare eseist al nostru. Altceva mi-a re\u0163inut aten\u0163ia: lista scrierilor rom\u00e2ne\u015fti ale lui Cioran nu este adus\u0103 la zi, ea oprindu-se la \u00cendreptar p\u0103tima<\/em>\u015f, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 ar fi ultima sa carte scris\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Ceea ce este, desigur, complet fals.<\/p>\n\n\n\n

Ca \u00een at\u00e2tea alte d\u0103\u0163i, avem de-a face cu o treab\u0103 neterminat\u0103, ie\u015fit\u0103 parc\u0103 din acel \u201eneant valah\u201d pe care Cioran \u00eel tot invoc\u0103 cu mult patos. Articolul pare s\u0103 fi fost abandonat de-a binelea, c\u0103ci, de\u015fi a trecut un deceniu de la apari\u0163ia ineditelor Despre Fran\u0163a<\/em>, \u00cendreptar p\u0103tima\u015f II<\/em> \u015fi Razne<\/em>, nimeni dintre cei care s-au ocupat de el n-a catadicsit s\u0103-l actualizeze.<\/p>\n\n\n\n

\u00centre timp, pe l\u00e2ng\u0103 cele trei inedite men\u0163ionate anterior, anul acesta a mai ap\u0103rut una. Despre existen\u0163a Carnetului unui afurisit<\/em>, ultimul dintre manuscrisele cioraniene \u00eengropate \u00een arhive, nepublicate \u00eenc\u0103, \u015ftiau doar c\u00e2\u0163iva cercet\u0103tori care au studiat manuscrisele donate de Simone Bou\u00e9 Bibliotecii Literare Jacques Doucet, dup\u0103 moartea lui Cioran. Misterul acestui manuscris este sporit de faptul c\u0103 nu purta vreun titlu, el fiind pus de editori. Observ\u0103m cu acest prilej c\u0103, treptat, opera sa postum\u0103 tinde s-o egaleze \u00een volum pe cea antum\u0103, iar num\u0103rul c\u0103r\u0163ilor scrise \u00een rom\u00e2ne\u015fte pe al celor \u00een francez\u0103. Merit\u0103 de aceea s\u0103 ne oprim pu\u0163in pentru a arunca o privire asupra ultimelor c\u0103r\u0163i ale lui Cioran \u00een limba rom\u00e2n\u0103, despre a c\u0103ror existen\u0163\u0103 mult\u0103 vreme nu s-a \u015ftiut nimic.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

Scrise \u00een perioada 1941-1946, ele se constituie \u00eentr-un corpus de texte av\u00e2nd o \u00eentindere semnificativ\u0103 (aproximativ 700 de pagini), st\u00e2nd m\u0103rturie pentru activitatea destul de sus\u0163inut\u0103 a lui Cioran la Paris, \u00een timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial \u015fi imediat dup\u0103 \u00eencheierea acestuia. Dintre ele, doar prima parte a \u00cendreptarului p\u0103tima\u015f<\/em> a v\u0103zut lumina tiparului \u00een anii \u201990, \u00eenainte de moartea autorului. De aceea s-a crezut mult\u0103 vreme c\u0103 aceasta este ultima carte scris\u0103 de Cioran \u00een rom\u00e2ne\u015fte, despre existen\u0163a manuscriselor aflate \u00een fondul Doucet av\u00e2nd \u015ftiin\u0163\u0103 doar c\u00e2\u0163iva speciali\u015fti. Apoi, din senin, au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 ineditele: \u00eent\u00e2i Despre Fran\u0163a<\/em> \u015fi \u00cendreptar p\u0103tima\u015f II <\/em>(2011), apoi Razne<\/em> (2012), iar acum, la mare distan\u0163\u0103 \u00een timp, Carnetul unui afurisit<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Despre ordinea \u00een care au fost scrise \u015ftim destul de pu\u0163in. Despre Fran\u0163a<\/em> e din anul 1941, manuscrisul fiind datat ca atare. \u00cendreptar p\u0103tima\u015f II<\/em> apar\u0163ine perioadei 1941-1944, fiind a doua parte a c\u0103r\u0163ii ap\u0103rute la Humanitas \u00een 1991. Datarea exact\u0103 a celorlalte inedite, Razne<\/em> \u015fi Carnetul unui afurisit,<\/em> este dificil\u0103, dac\u0103 nu chiar imposibil\u0103: au fost probabil scrise \u00een perioada 1944-1946, \u00een nici un caz mai t\u00e2rziu, cunoscut fiind faptul c\u0103 \u00een 1946 Cioran a luat decizia s\u0103 treac\u0103 la limba francez\u0103, \u00een cursul acestui an fiind scris\u0103 prima variant\u0103 a Tratatului de descompunere<\/em>[1]<\/a>. Dac\u0103 datarea Raznelor <\/em>a fost posibil\u0103, cu o oarecare aproxima\u021bie, \u00een preajma anului 1945 (Constantin Zaharia crede c\u0103 a fost scris\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a anului 1945 \u2013 \u00eenceputul anului 1946), \u00een privin\u021ba Carnetului unui afurisit<\/em> nu avem niciun indiciu. Nicolas Cavaill\u00e8s a avansat \u00een prefa\u0163a edi\u0163iei franceze ipoteza c\u0103 ar fi fost scrise \u00een preajma anului 1944, baz\u00e2ndu-se strict pe o analiz\u0103 stilistic\u0103; din punctul s\u0103u de vedere, aceste texte par anterioare Raznelor<\/em> \u2013 lucru destul de probabil. Pe de alt\u0103 parte, Constantin Zaharia, editorul manuscrisului original rom\u00e2nesc, e de p\u0103rere c\u0103 e vorba de ultima scriere \u00een rom\u00e2n\u0103 a lui Cioran, \u00een ordine cronologic\u0103, faptul c\u0103 el nu i-a mai dat un titlu p\u0103r\u00e2ndu-i-se un argument puternic \u00een acest sens. Oricum ar sta lucrurile, dac\u0103 nu punem la socoteal\u0103 Caietele<\/em>, avem de-a face cu scrierea sa de cea mai mare \u00eentindere, manuscrisul av\u00e2nd aproape 300 de pagini.<\/p>\n\n\n\n

\n