{"id":2583,"date":"2021-07-18T13:13:57","date_gmt":"2021-07-18T10:13:57","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2583"},"modified":"2021-07-18T15:45:22","modified_gmt":"2021-07-18T12:45:22","slug":"jurnalul-fericirii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2583","title":{"rendered":"Jurnalul fericirii"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Radu Vancu, R\u0103ul. Jurnal, 2016-2020<\/em>, ed. Humanitas, 2021 <\/strong><\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

De c\u00e2te ori citesc un jurnal, pornesc la drum cu ideea (preconceput\u0103, ca orice fixa\u021bie subiectiv\u0103) c\u0103 nu poate exista onestitate \u201epublic\u0103\u201d. \u0218i c\u0103 o astfel de dezvelire a personalit\u0103\u021bii unui autor sacrific\u0103 sinceritatea din dorin\u021ba de a crea un construct pur estetic sau, de foarte multe ori, din ra\u021biuni care \u021bin de un orgoliu greu de p\u0103strat \u00een fr\u00e2u, pretabil mai ales minciunii m\u0103runte \u0219i convenabile dec\u00e2t adev\u0103rului pur. R\u0103ul<\/em> lui Radu Vancu \u00eei poate provoca cititorului simplu accese de invidie, dar \u0219i suspiciune. Invidie pentru felul \u00een care autorul extrage motive de bucurie (a se citi \u201efrumuse\u021be\u201d) din orice fapt\u0103, g\u00e2nd ori \u00eent\u00e2mplare; suspiciune \u2013 pentru c\u0103 uneori elanul acesta de a colora totul \u00eentr-o past\u0103 spiritualizat\u0103 pare neverosimil. \u00cens\u0103 toate re\u021binerile ori obiec\u021biile fa\u021b\u0103 de eventuala nesinceritate a confesiunilor din R\u0103ul<\/em> se spulber\u0103 dac\u0103 avem \u00een minte, pe tot parcursul lecturii, personalitatea real\u0103 a scriitorului \u0219i omului Radu Vancu. Cel pu\u021bin \u00een postura sa virtual\u0103 \u0219i civic\u0103, universitarul sibian a dovedit c\u0103 e str\u0103in de orice form\u0103 de meschin\u0103rie ori de exces; este de o polite\u021be aproape demodat\u0103 \u0219i de un bun-sim\u021b deseori intimidant. Pledeaz\u0103 mereu pentru modera\u021bie, pentru nuan\u021b\u0103, pentru conciliere. E capabil de mari prietenii intelectuale \u0219i \u00ee\u0219i prive\u0219te confra\u021bii scriitori cu admira\u021bie nedisimulat\u0103. Una peste alta, un om \u00eentreg. \u0218i lucrul \u0103sta se reflect\u0103 perfect \u00een acest al doilea volum al jurnalului s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 trei dimensiuni ale nota\u021biilor din confesiunile lui Radu Vancu: palierul domestic, cel cultural \u0219i cel politic\/civic. \u00cen ceea ce prive\u0219te primul dintre acestea, este uimitor cum R.V. g\u0103se\u0219te resurse de revigorare \u00een cele mai simple gesturi ale celor pe care \u00eei iube\u0219te. Figur\u0103 central\u0103 \u00een carte, Sebastian (fiul) pare un arhanghel trimis pe p\u0103m\u00e2nt autorului pentru a-i reaminti c\u0103 frumuse\u021bea e aproape, la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u0219i c\u0103 orice ipostaz\u0103 a acesteia e capabil\u0103 s\u0103 (ne) salveze de la dezastru. Episoadele cu Sebastian sunt tot ce are mai luminos acest jurnal, buc\u0103\u021bi str\u0103lucitoare care impresioneaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la durere: \u201e\u00centr-una din seri, pe plaja de la Corbu, st\u0103team \u00eentins pe nisip, Cami a ridicat cear\u0219aful s\u0103-l scuture \u2013 p\u00e2nza lui era exact de aceea\u0219i culoare ca \u0219i p\u00e2nza cerului [\u2026] \u201estai, am o idee!\u201d, a spus Sebastian \u2013 a aprins lanterna telefonului \u0219i [\u2026] a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 din m\u00e2ini jocuri de umbre pe p\u00e2nza bleu & putred\u0103. \u0218i, vreme de c\u00e2teva minute, am privit m\u00e2inile lui mici acoperind tot cerul & juc\u00e2nd acolo sus tot jocul de umbre al vie\u021bii mele dintotdeauna.\u201d (p. 152-153) De altfel, Sebastian e cel care sintetizeaz\u0103, cu minunata lips\u0103 de re\u021binere pe care \u021bi-o d\u0103 copil\u0103ria, esen\u021ba personalit\u0103\u021bii tat\u0103lui s\u0103u, care \u2013 din pricina acestei defini\u021bii \u2013 \u00eel angoaseaz\u0103 \u0219i-l preseaz\u0103 pe poet: \u201eSebastian, \u00een seara dup\u0103 ce s-a tuns & a protestat \u00eempotriva tunsorii realmente oribile & dup\u0103 ce l-am consolat cum m-am priceput: – Tati, e\u0219ti inexplicabil de bun. M-am sim\u021bit r\u0103u, torturat, \u0219i \u00een seara aia, \u0219i \u00een zilele care au urmat de atunci.\u201d (p. 252)<\/p>\n\n\n\n

Unii numesc acest ceva literatur\u0103, al\u021bii \u00eel numesc credin\u021b\u0103, al\u021bii \u00eel numesc frumuse\u021be. Iar pentru cei care cred c\u0103 aceste trei substantive sunt sinonime, autorul are o sentin\u021b\u0103 \u00eembucur\u0103toare, conform c\u0103reia lumea \u00eenc\u0103 se creeaz\u0103, \u00eenc\u0103 mai are loc pentru miracole, \u00eenc\u0103 mai poate cuprinde fericire: Tot ce scriem va fi c\u00e2ndva adev\u0103rat<\/em>.        <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Consistent\u0103 e \u0219i dimensiunea cultural\u0103 a jurnalului. Nu doar paginile splendide despre Mircea Iv\u0103nescu (care sunt, din punctul meu de vedere, antologice), ci \u0219i fragmentele \u00een care Vancu \u00ee\u0219i asum\u0103 imposibilitatea de a face fa\u021b\u0103 preaplinului & frumuse\u021bii sunt dovezi ale unei hipersensibilit\u0103\u021bi cu r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci: \u201eDe cum v\u0103d ceva care aduce cu frumuse\u021bea, trebuie s\u0103 fac un efort fizic considerabil ca s\u0103 nu pl\u00e2ng. Frumuse\u021bea mi-a devenit insuportabil\u0103, am o reac\u021bie alergic\u0103 la ea, ca la o doctorie administrat\u0103 prea mult timp \u00een doze prea mari. Spus brutal, m-am intoxicat cu ea. [\u2026] halul \u00een care am ajuns de acolo trebuie s\u0103 vin\u0103.\u201d (p. 43) Pe de alt\u0103 parte, nu se poate tr\u0103i f\u0103r\u0103 acest drog uria\u0219 care e literatura. Pentru c\u0103 literatura, la Radu Vancu, nu e doar o preocupare permanent\u0103 (autorul e \u0219i un adict al cititului bulimic & iresponsabil, cum \u00een literatura noastr\u0103 recent\u0103 numai la Ciprian M\u0103ce\u015faru am mai \u00eent\u00e2lnit), ci \u015fi \u2013 parafraz\u00e2nd un vers celebru \u2013 o hiperrealitate cu o mie de fe\u0163e. Nu lumea na\u015fte literatura, ci literatura na\u015fte lumea; ea e coaja care \u00eembrac\u0103 totul, suprapielea \u00een \u015fi prin care tr\u0103im \u015fi respir\u0103m, ultravia\u0163a pe care am primit-o \u015fi pe care o multiplic\u0103m \u00eentr-un elan vitalist despre care sper\u0103m c\u0103 ne poate aduce m\u00e2ntuirea. Mai clar spus, pentru tipul de personalitate pe care \u00eel \u00eentruchipeaz\u0103 Radu Vancu, totul <\/em>e literatur\u0103. \u015ei de aici marea lui admira\u0163ie pentru scriitorii uria\u015fi (de la Pynchon la C\u0103rt\u0103rescu, trec\u00e2nd prin Pound \u015fi Iv\u0103nescu) care nu s-au sfiit s\u0103 recunoasc\u0103, prin scrisul lor, acest mare adev\u0103r. Felul \u00een care autorul jurnalului se raporteaz\u0103 la ace\u015ftia nu e ranchiuna minor\u0103 a celui care le-a ghicit geniul, ci recuno\u015ftin\u0163a c\u0103 au exprimat acea hiperrealitate \u00een care ne sc\u0103ld\u0103m existen\u0163a. Vancu e influen\u0163at de ace\u015ftia \u015fi uneori copiaz\u0103 (mai ales de la Mircea C\u0103rt\u0103rescu) inclusiv modul \u00een care se raporteaz\u0103 el \u00eensu\u015fi la actul crea\u0163iei, so to speak: <\/em>\u201em-am \u00eenchis aici & m-am n\u0103pustit pe laptop (la care cl\u0103mp\u0103nesc acum). Au trecut de atunci aproape \u015fase ore, \u015fi am impresia (ba chiar certitudinea) c\u0103 tastez direct pe buc\u0103\u0163ele dreptunghiulare \u015fi cleioase din creierul meu destr\u0103mat\u201d. (p. 101) Dincolo de meritele estetice incontestabile, principalul efect al R\u0103ului<\/em> lui Vancu este c\u0103 restabile\u015fte \u00eencrederea \u00een puterea miraculoas\u0103 a literaturii (\u201easta e ce trebuie s\u0103 fac\u0103 dintotdeauna literatura: s\u0103 te preg\u0103teasc\u0103 de realitate desprinz\u00e2ndu-te total de ea\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Nu doar intelectual, ci \u015fi \u201eom al cet\u0103\u0163ii\u201d, Radu Vancu particip\u0103 intens la protestele civice la adresa guvern\u0103rii abuzive a PSD. O bun\u0103 parte a jurnalului \u00eel prezint\u0103 \u00een postura scriitorului angajat politic \u00een lupta cu un sistem care urm\u0103re\u015fte s\u0103 suprime drepturi individuale \u015fi s\u0103 instaureze o lege a protej\u0103rii intereselor celor de la putere. Se \u00eembin\u0103, a\u015fadar, preocuparea pentru libertatea spiritului cu lupta pentru libertatea civic\u0103 & statul de drept. Cu umor, autorul \u00ee\u015fi evalueaz\u0103 coregrafia \u00een spa\u0163iul public, l\u0103s\u00e2nd la vedere resturile de vulnerabilitate care \u00eel \u00eemping s\u0103 nu se dea b\u0103tut: \u201eDisear\u0103 o s\u0103 fiu \u00een Pia\u0163a Victoriei, iar diminea\u0163\u0103 o s\u0103 zbor spre Bergen, unde o poetry machine <\/em>va face poeme noi recicl\u00e2nd versuri de-ale mele. Poezii, proteste, revolu\u0163ii. Parc-a\u015f fi un poet rus de la 1917, nu un biografist depresiv de prin Carpa\u0163i.\u201d (p. 29) Radu Vancu are con\u015ftiin\u0163a faptului c\u0103 numai prin ofensiva oamenilor buni se poate r\u0103sturna r\u0103ul <\/em>provocat de cei care, conjunctural, ne conduc destinele. Iar \u00een categoria \u201eoamenilor buni\u201d Vancu \u00eei a\u015faz\u0103 nu doar pe cei care voteaz\u0103 \u201ecum trebuie\u201d, ci \u015fi pe aceia care i-au adus la guvernare, prin alegerea lor, pe artizanii abuzurilor. To\u0163i suntem victime, pare s\u0103 spun\u0103 Vancu, \u015fi nimeni nu trebuie blamat pentru o op\u0163iune care s-a dovedit ulterior perdant\u0103. Aici e, de fapt, cheia \u00een\u0163elegerii felului \u00een care tr\u0103ie\u015fte, iube\u015fte & scrie autorul: Radu Vancu e incapabil de ur\u0103. Structural vorbind, el nu poate detesta pe nimeni & nimic. \u00cen locul resentimentului, el a\u015faz\u0103 dorin\u0163a de a pricepe ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu cel\u0103lalt. R\u0103ul e un efect al \u00eent\u00e2lnirii mai multor tipuri de abordare a lumii, un rezultat al ne\u00een\u0163elegerilor. Din acest punct de vedere, \u015fi cu toate consecin\u0163ele care pot decurge de aici, Vancu apare uneori ca un prin\u0163 M\u00e2\u015fkin r\u0103t\u0103cit printre contemporani.<\/p>\n\n\n\n

Trauma ini\u0163ial\u0103, punctul zero al tuturor episoadelor prin care trece Radu Vancu, este \u00eens\u0103 sinuciderea tat\u0103lui s\u0103u. Acest al doilea volum al jurnalului (primul fiind \u201eZodia cancerului\u201d) abordeaz\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 mai discret\u0103 tragedia pierderii lui. Ea r\u0103m\u00e2ne \u00een background, <\/em>dar nu iese niciodat\u0103 complet din scen\u0103. E catalizatorul principal: fie motorul care pune \u00een mi\u015fcare s\u00e2ngele, fie opera\u0163ia chirurgical\u0103 care a smuls cu brutalitate un organ vital al fiului, l\u0103s\u00e2ndu-l cu un handicap emo\u0163ional asumat & ocrotit cu duio\u015fie. Vancu \u00ee\u015fi contempl\u0103 propria idee <\/em>despre sinucidere dintr-o postur\u0103 pur teoretic\u0103, \u00een mici fotograme care \u00eembin\u0103 cioranismul <\/em>cu un foarte amar haz de necaz: \u201e\u00een pijamaua mea gri & bo\u021bit\u0103, cu teancul enorm de c\u0103r\u021bi l\u00e2ng\u0103 mine, retras \u00een camera de sus din m\u0103ns\u0103rdu\u021b\u0103, din care atunci c\u00e2nd pot nu ies cu zilele, am \u00een\u021beles c\u0103 exact asta sunt: un pensionar de lux al sinuciderii. Imoral ca to\u021bi pensionarii de lux, sfid\u0103tor & revolt\u0103tor ca ei. Nu un pensionar – un rentier al sinuciderii, asta am ajuns.\u201d (p. 201)R\u0103ul <\/em>e o carte calofil\u0103 & eclatant\u0103, care te zdruncin\u0103, te ridic\u0103 \u0219i pe urm\u0103 te tr\u00e2nte\u0219te \u00een mizeria zilelor care par f\u0103r\u0103 orizont, dar o face \u00eentotdeauna cu convingerea c\u0103 exist\u0103 ceva mai presus de noi, mai presus de ur\u00e2\u021benia timpurilor, mai presus de patimile ru\u0219inoase & de chipurile h\u00e2de (ca \u00een unele dintre tablourile lui Bosch) care ne vegheaz\u0103 descompunerea. Unii numesc acest ceva literatur\u0103, al\u021bii \u00eel numesc credin\u021b\u0103, al\u021bii \u00eel numesc frumuse\u021be. Iar pentru cei care cred c\u0103 aceste trei substantive sunt sinonime, autorul are o sentin\u021b\u0103 \u00eembucur\u0103toare, conform c\u0103reia lumea \u00eenc\u0103 se creeaz\u0103, \u00eenc\u0103 mai are loc pentru miracole, \u00eenc\u0103 mai poate cuprinde fericire: Tot ce scriem va fi c\u00e2ndva adev\u0103rat<\/em>.       <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dincolo de meritele estetice incontestabile, principalul efect al R\u0103ului lui Vancu este c\u0103 restabile\u015fte \u00eencrederea \u00een puterea miraculoas\u0103 a literaturii (\u201easta e ce trebuie s\u0103 fac\u0103 dintotdeauna literatura: s\u0103 te preg\u0103teasc\u0103 de realitate desprinz\u00e2ndu-te total de ea\u201d).<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":2584,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,99,553],"coauthors":[],"class_list":["post-2583","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-nr-6-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/07\/Coperta-Radu-Vancu-e1626602807354.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2583","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2583"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2583\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2587,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2583\/revisions\/2587"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2584"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2583"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2583"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2583"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2583"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}