Atributele substan\u021biale ale literaturii post-carcerale \u00een proza sa memorialistic\u0103: autenticitate, credibilitate, subiectivitate obiectivizat\u0103 sunt cvasi-diluate \u00een cazul scrierilor declarat prozastice, datorit\u0103 dozei inerente de imaginar aplicate acestora, doar c\u0103 oric\u00e2t\u0103 infuzie de fic\u021biune ar amprenta textele de proz\u0103 post-carcerale, ele speculeaz\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, toposuri \u0219i blesteme, co\u0219maruri ale damn\u0103rii; proza post-carceral\u0103 nu se poate desprinde \u00eentru totul de memoria \u00eenc\u0103rcat\u0103 a autorului damnat<\/em>, nu demult eu victimizat al str\u0103inului<\/em>. Pozi\u021bion\u00e2ndu-se sub sombrero<\/em>-ul generos al paradigmei literaturii traumei<\/em> ori interfer\u00e2nd \u0219i aliindu-se intrinsec\/ organic cu aceasta, \u0219i proza carceral\u0103 va purta esen\u021bialmente acelea\u0219i m\u0103rci generice ale literaturii traumei: exorcizeaz\u0103 amintirile unui eveniment co\u0219maresc, articul\u00e2nd \u00een fond o traum\u0103 at\u00e2t personal\u0103, c\u00e2t \u0219i colectiv\u0103; roste\u0219te t\u0103ios adev\u0103ruri despre injusti\u021bie, punct\u00e2nd totodat\u0103 sentimentul acut al \u00eenstr\u0103in\u0103rii de ceilal\u021bi, respectiv al alien\u0103rii sinelui auctorial; critic\u0103 virulent \u0219i f\u0103\u021bi\u0219 absen\u021ba judec\u0103\u021bii \u0219i a valorii morale \u00een comunitate; insereaz\u0103 \u0219i insinueaz\u0103 \u00een text problematica auto-distrugerii, a dec\u0103derii \u0219i recurenta tentativ\u0103 a reconstruc\u021biei eului profund angoasat, accentu\u00e2nd calitatea de martor al suferin\u021bei \u0219i intensific\u00e2nd valen\u021ba unui adev\u0103r auto-referen\u021bial; \u00eel oblig\u0103 pe cititor s\u0103 \u00eembrace haina de martor al atrocit\u0103\u021bilor experimentate acut de damnat, transfer\u00e2ndu-i astfel staza de victim\u0103 a suferin\u021bei colective; cultiv\u0103 un epic \u0219i un discurs abisalizat deopotriv\u0103 fragmentare ca \u0219tan\u021be ale odiosului carceral tr\u0103it \u0219i ars de autor \u0219i de restul damna\u021bilor, a c\u0103ror voce o articuleaz\u0103 \u00een nara\u021biune \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, episodul traumatic defulat \u00een proz\u0103 se va transforma \u00een ceea ce Amy Whitehead nume\u0219te simbolic o \u201eb\u00e2ntuire trans-genera\u021bionist\u0103\u201d (transgenerational haunting)<\/em>, impact\u00e2nd fundamental \u0219i f\u0103r\u0103 putin\u021b\u0103 de evadare\/ eludare memoria lectorului, fiin\u021b\u00e2nd acum \u0219i el ca parte a memoriei colective.<\/p>\n\n\n\n Paul Goma a sim\u021bit pe propria-i piele \u201ebinefacerile\u201d str\u0103inului<\/em> \u0219i ale alesului tov\u0103r\u0103\u0219esc <\/em>– m\u0103rci ale opresiunii \u0219i ale dezindividualiz\u0103rii. Alegerea sa de a scrie nu e, ab initio<\/em>, una egocentrist\u0103, c\u0103ci nu inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103-\u0219i elucideze \u0219i s\u0103-\u0219i limpezeasc\u0103 experien\u021ba doar pentru a poza \u00een scriitor disident; el \u00ee\u0219i propune s\u0103 rosteasc\u0103 despre ororile Securit\u0103\u021bii pentru a recupera, prin intermediul propriei sale memorii, un fragment de memorie colectiv\u0103, apropriat\u0103 noi<\/em>-ului victimizat. Scrierile sale post-carcerale se vor un document \u0219i o lec\u021bie de istorie predat\u0103 celor tineri, care trebuie s\u0103-\u0219i revendice \u0219i s\u0103-\u0219i con\u0219tientizeze r\u0103d\u0103cinile. La unison se admite unicitatea discursului s\u0103u \u00een vehemen\u021ba sa, \u00een latura sa pasional\u0103, dedicat\u0103 unei lupte ce atac\u0103 monstrul comunist cu ale sale capete de balaur, v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute. Proza sa este, f\u0103r\u0103 rezerve, \u00eencadrabil\u0103 segmentului literar post-carceral, zv\u00e2cnind realist, atroce, brutal, atac\u00e2nd politicul, demistific\u00e2nd totalitarismul \u0219i reinger\u00e2nd expandat toposurile \u00eenchisorii, cu toate valen\u021bele negative ale acesteia. Patimile dup\u0103 Pite\u0219ti, <\/em>de exemplu, nu mai exorcizeaz\u0103 tenebrele experien\u021bei de la Pite\u0219ti, ci o red\u0103, pur \u0219i simplu, \u00een cenu\u0219iul, grotescul \u0219i macabrul s\u0103u, violent\u00e2nd lectorul prin realismul fidelizat pe care-l probeaz\u0103. Damnatul Paul Goma nu se vindec\u0103 nici m\u0103car par\u021bial, el nu defuleaz\u0103, ci refuleaz\u0103 convulsiv o lume infernal\u0103, al c\u0103rei prizonier mental este. \u00cen romanul Ostinato<\/em>, Paul Goma deseneaz\u0103, atent la detalii, universul virtualilor elibera\u021bi; aceast\u0103 lume este punctat\u0103 la nivel microcelular, \u00eencropindu-se, de fapt, o hart\u0103 a anticamerelor celei de-a doua existen\u021be, celei de-a doua \u201e\u0219anse\u201d oferite de sistemul represiv \u00eencarceratului. Aceast\u0103 lume cap\u0103t\u0103 valen\u021ba unui purgatoriu, desemnat fiind de a\u0219teptare, dar de o a\u0219teptare fatidic\u0103. Simbolistica preferat\u0103 ca imago<\/em> de c\u0103tre autor este conducta care se lunge\u0219te continuu, asemenea unui ma\u021b subteran; a doua via\u021b\u0103 a de\u021binutului (care \u00een roman este unul de drept comun, \u00eens\u0103 tot Gulag-ul e vizat \u00eend\u0103r\u0103tul acestui subterfugiu de construc\u021bie!) echivaleaz\u0103 cu o secund\u0103 na\u0219tere, iar conducta poate fi apropiat\u0103 de imaginea cordonului ombilical, \u0219i el pervertit, oblig\u00e2ndu-l pe personaj la efectele expulz\u0103rii for\u021bate din placenta matern\u0103 cvasi-protectoare. Ilarie Langa, eroul c\u0103r\u021bii, se raporteaz\u0103 perpetuu \u0219i obsesiv la u\u0219a camerei de eliberare: u\u0219a reprezint\u0103 nu doar limita, ci \u0219i poarta spre a doua sa via\u021b\u0103; u\u0219a e conotat\u0103 pozitiv prin simpla b\u0103taie \u00een ea, acest gest coinciz\u00e2nd cu atributul de viu al fiin\u021bei \u00eencarcerate, dar comport\u0103 \u00eenc\u0103 negativismul prin statutul s\u0103u obstaculant. \u00centr-un regim al dublului pare a se construi acest roman: \u00een celul\u0103, eroul arde doi timpi de via\u021b\u0103 \u2013 temporalul ap\u0103s\u0103tor al damn\u0103rii \u0219i temporalul izb\u0103vitor, \u00eens\u0103 virtual, al eliber\u0103rii. Ruxandra Cesereanu (\u00een studiul C\u0103l\u0103torie spre centrul infernului<\/em>, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, Bucure\u0219ti, 1998) \u00eei atribuie statutul de \u201eUlise modern\u201d, \u00een sensul \u00een care \u00ee\u0219i asum\u0103 \u0219i-\u0219i consum\u0103 a\u0219teptarea \u0219i, \u00een spe\u021b\u0103, eliberarea, retrospectiv, hr\u0103nindu-se din amintiri. Personajul \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te la nivel pseudo-metafizic pe Dumnezeu, dar se comport\u0103 conform unui Iov buim\u0103cit, care identific\u0103 divinului culpa b\u0103tr\u00e2ne\u021bii, a pasivit\u0103\u021bii \u0219i a estomp\u0103rii sim\u021bului drept\u0103\u021bii; carevas\u0103zic\u0103, personajul imaginar \u0219i damnatul real au aceea\u0219i perspectiv\u0103 asupra lui Dumnezeu, aduc\u00e2ndu-i \u0219i suspect\u00e2ndu-l de acelea\u0219i vini circumscrise paradigmei sale de atotputernic, dar nu \u0219i atot\u0219tiutor. Argumentul decisiv \u00een acuzarea divinului este chiar episodul Pite\u0219ti: prin tocmai imago<\/em>-ul unui divin compromis \u0219i permisiv, autorul se sustrage din nou efectului cathartic al scrierii post-carcerale, \u00een\u021bepenindu-se \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00eentr-un registru al damn\u0103rii perpetue, al imposibilit\u0103\u021bii iert\u0103rii \u0219i al expand\u0103rii infinitezimale a grotescului \u00eenchisorii. Guliman reprezint\u0103, \u00een celularul al c\u0103rui prizonier este Ilarie Langa, liantul eroului cu lumea a\u0219teptat\u0103, proiectat\u0103, insinuat\u0103; pove\u0219tile lui Guliman alin\u0103 \u0219i \u00eencurajeaz\u0103, el ac\u021bion\u00e2nd cathartic, curativ asupra psihicului chinuit al lui Ilarie. \u00cen acest sens, Paul Goma insereaz\u0103 o problematic\u0103 a m\u0103rturisirii, a necesit\u0103\u021bii acesteia: prozatorul este convins c\u0103 e de datoria damnatului s\u0103 istoriseasc\u0103 experien\u021ba os\u00e2ndei; calitatea de document al m\u0103rturisirii \u00eencarceratului este mai presus de forma artistic\u0103 a ei. Eliberarea vine o dat\u0103 cu rostirea cuv\u00e2ntului, cu articularea confesiunii. Ilarie Langa, din nou un alter ego al scriitorului, va p\u0103r\u0103si infernul carcerei \u0219i va ini\u021bia dialogul, prob\u00e2ndu-\u0219i a doua na\u0219tere. Simetric arhitectural, romanul debuteaz\u0103 cu imaginea u\u0219ii ferecate \u0219i se finalizeaz\u0103 cu deschiderea ei, eroul p\u0103\u0219ind nu doar \u00een afara \u00eenchisorii, ci mai ales \u00een lumea de dincolo de aceasta, o lume amar\u0103, \u00eenl\u0103untrul c\u0103reia damnatul trebuie s\u0103-nve\u0163e s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n Marcat de aceast\u0103 misie a scriitorului de a articula \u0219i de a devoala maladiile sistemului comunist, Paul Goma (\u00een Adameva<\/em>, Casa de Pres\u0103 \u0219i Editur\u0103 \u201eLoreley\u201d, Ia\u0219i, 1995) \u00ee\u0219i asum\u0103 pozi\u021bia de victim\u0103-observator<\/em>, pozi\u021bie ce are efectele unei ini\u0163ieri \u00een arta scrisului, deta\u0219at fiind de durerea resim\u021bit\u0103 ca obiect al tor\u021bionarului: \u201eCred c\u0103 am atins \u00een treac\u0103t chestiunea \u00een Gherla<\/em> (\u0219i \u00een Ostinato<\/em>): o victim\u0103-observator (scriitor) sufer\u0103 mai pu\u021bin durerile fizice \u0219i morale ce i se administreaz\u0103, pentru c\u0103 o parte a c\u0103rnii (\u0219i sufletului) observ\u0103<\/em>; \u00eenregistreaz\u0103 \u2013 \u0219i promite neuitare. (…) de\u0219i nu publicasem nimic, aveam \u00eens\u0103 de g\u00eend s-o fac, eram mai pu\u021bin nefericit dec\u00eet colegii de arestare, de celul\u0103 (…): pentru c\u0103 eu aveam un g\u00eend pentru viitor \u2013 \u00een afar\u0103 de acela, al tuturor: de a-i beli pe comuni\u0219ti \u0219i pe ru\u0219i \u0219i de a dezrobi Rom\u00e2nia: de a scrie. Or, pentru a scrie, trebuia s\u0103 \u0219tiu<\/em>; ca s\u0103 \u0219tiu, trebuia s\u0103 trec prin evenimente cu ochii deschi\u0219i, cu urechile deschise, cu toate sim\u021burile (\u0219i sim\u021birile): burete \u2013 ceea ce, pentru un viitor dezrobitor al Patriei nu era deloc necesar; de aceea, suferin\u021ba lor (pun la singular, pentru simplificare) va fi fost mult mai… suferitoare; pentru ei, o b\u0103taie <\/em>era o tortur\u0103 \u2013 pentru mine era o ini\u021biere<\/em>; o \u201edocumentare\u201d (!). Deci, eu aveam un motiv \u2013 mai exact: motiva\u021bie \u2013 s\u0103 suport mai u\u0219or (…) \u00eencerc\u0103rile de toate zilele ale arestatului, ale de\u021binutului, ale deoistului: fiindc\u0103 aveam s\u0103 le pun pe h\u00eertie!\u201d Nicoleta S\u0103lcudeanu (\u00een volumul Patria de h\u00e2rtie. eseu despre exil<\/em>, Editura Aula, Bra\u0219ov, 2003), preocupat\u0103 fiind de paradigma scriiturii exilatului Paul Goma, noteaz\u0103 o particularitate a prozei de \u00eenceput a acestuia, viz\u00e2nd \u00een esen\u021b\u0103 romanul Ostinato<\/em>, amprent\u00e2nd mai apoi \u00eentregul text auctorial cu dimensiunea anamnetic\u0103 autentic\u0103: \u201eE vizibil\u0103, \u00een primele romane \u2013 chiar \u0219i cele viz\u00e2nd universul carceral (…) -, apeten\u021ba mult mai pronun\u021bat\u0103 pentru literarizarea biograficului, grija pentru form\u0103 \u015fi interesul pentru experiment. (…) Ce rezult\u0103 e un scris hibrid, un stil foarte personal ce malaxeaz\u0103 retoricile specifice, contamin\u00e2nd toate coordonatele textului (…).Miza devine tot mai pronun\u021bat anamnetic\u0103, piesele (…) adast\u0103 pe ideea rescrierii-retr\u0103irii propriei existen\u021be, realc\u0103tuiesc mozaicul biografic pe module ce tind s\u0103 acopere \u00eentregul c\u00e2mp experien\u0163ial semnificativ cu dorin\u021ba de a reconstitui livresc tr\u0103itul: copil\u0103ria, \u0219coala, studen\u021bia, \u00eenchisoarea, domiciliul obligatoriu, \u201edisiden\u021ba\u201d, exilul, iar, \u00een cele din urm\u0103 prezentul re-povestit \u00een jurnal.\u201d<\/p>\n\n\n\n Prozatorul e astfel bine \u00een\u021bepenit \u00een istorie, at\u00e2t \u00een istoria carceral\u0103 experimentat\u0103 de el \u00eensu\u0219i, direct ori indirect, c\u00e2t \u0219i \u00een cea post-revolu\u021bionar\u0103, vectorizat\u0103 \u0219i scrutat\u0103 tot din perspectiva marcant\u0103 a celei dint\u00e2i. Romanele pomenite, eviden\u021be ale carceralului, re-compun \u0219i re-tr\u0103iesc, \u00een fond, un univers satanizat, crud, autorul lor restaur\u00e2nd realitatea at\u00e2t prin experien\u021bele sale directe, c\u00e2t \u0219i prin cele indirecte ce articuleaz\u0103 os\u00e2nda \u0219i tortura. Ele exerseaz\u0103 o scriitur\u0103 a damn\u0103rii \u0219i sunt smulse din anamneza lumii carcerale. Paul Goma, \u00een ipostaza sa de exilat, construie\u0219te toposuri \u0219i le umple cu amintiri reziduale, cenu\u0219ii, \u00eencovoiate. Martor al vremii ingrate a str\u0103inului<\/em>, subiect al torturii \u0219i injuste\u0163ii acestuia, scriitorul se dedic\u0103 actului scrierii, ca prob\u0103 incontestabil\u0103 a prezen\u021bei r\u0103ului comunist \u00een lume.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Alegerea sa de a scrie nu e, ab initio<\/i>, una egocentrist\u0103, c\u0103ci nu inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103-\u0219i elucideze \u0219i s\u0103-\u0219i limpezeasc\u0103 experien\u021ba doar pentru a poza \u00een scriitor disident; el \u00ee\u0219i propune s\u0103 rosteasc\u0103 despre ororile Securit\u0103\u021bii pentru a recupera, prin intermediul propriei sale memorii, un fragment de memorie colectiv\u0103, apropriat\u0103 noi<\/i>-ului victimizat.<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":2522,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[371,52],"tags":[373,102,499,546],"coauthors":[],"class_list":["post-2521","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-criterion","category-rubrici","tag-criterion","tag-ioana-cistelecan","tag-nr-5-2021","tag-paul-goma"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/07\/paul-goma.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2521"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2521\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2526,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2521\/revisions\/2526"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2522"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2521"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/07\/paul-goma-scrisori-intredeschise2.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n