{"id":2518,"date":"2021-07-13T20:08:24","date_gmt":"2021-07-13T17:08:24","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2518"},"modified":"2021-07-13T20:08:29","modified_gmt":"2021-07-13T17:08:29","slug":"inadecvari-si-capricii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2518","title":{"rendered":"Inadecv\u0103ri \u0219i capricii"},"content":{"rendered":"\n<p>Nu ne na\u0219tem \u00een func\u021bie de preferin\u021bele noastre. Nu noi suntem cei ce alegem prin proprie voin\u021b\u0103 c\u00e2nd, unde \u0219i cu ce echipament genetic s\u0103 ne facem debutul \u00een lume. Nu ne alegem sexul \u0219i profilul somatic, poten\u021ba spiritului \u0219i temperamentul. Tocmai de aceea, ceea ce suntem, din perspectiva \u00eenzestr\u0103rii, setul de determina\u021bii sau, cum \u00eel nume\u0219te Gabriel Liiceanu (<em>Despre limit\u0103<\/em>), \u201efondul intim-str\u0103in\u201d, are un caracter decis \u00een mod prealabil. Nu putem, tocmai de aceea, s\u0103 fim m\u00e2ndri sau sanc\u021bionabili pentru ceea ce suntem ca dot\u0103. Dar ne revine nou\u0103 datoria sau privilegiul s\u0103 exers\u0103m un destin c\u00e2t mai \u00eemplinit prin cultivarea datelor de start. Oarecum \u00een siajul unei expresii celebre potrivit c\u0103reia nu te na\u0219ti, ci devii femeie, nu te na\u0219ti artist, scriitor sau muzician, ci devii. Totul este s\u0103-\u021bi fructifici sau nu <em>talantul<\/em> pus \u00een tine. Lucrurile acestea erau c\u00e2t se poate de limpezi \u0219i acceptate p\u00e2n\u0103 de cur\u00e2nd. Un progres aiuritor al \u0219tiin\u021bei \u0219i tehnologiei a provocat \u00eens\u0103 discu\u021bii cu privire la c\u00e2t de imuabil mai este \u201efondul intim-str\u0103in\u201d. Unele chestiuni ce \u021bin de anvelopa noastr\u0103 somatic\u0103 pot fi modificate, corijate, chiar \u0219i sexul poate fi schimbat, cu condi\u021bia minimal\u0103 \u0219i suficient\u0103 s\u0103 sim\u021bi c\u0103 e\u0219ti de cealalt\u0103 parte \u0219i s\u0103 reclami un \u201eabuz\u201d survenit pe linia de fabrica\u021bie, o eroare de apartenen\u021b\u0103. Libertatea noastr\u0103 de a fi altceva dec\u00e2t a prev\u0103zut proiectul s-a extins \u0219i se afl\u0103, \u00een acord cu progresele \u0219tiin\u021bei, \u00een plin\u0103 campanie de cuceriri a noi teritorii din ceea ce p\u00e2n\u0103 acum constituia zona interzis\u0103 sau drastic restric\u021bionat\u0103, semnalizat\u0103 prin <em>No trespassing<\/em>!<\/p>\n\n\n\n<p>Dincolo de aceast\u0103 discu\u021bie privind limitele \u0219i limit\u0103rile, mai exist\u0103 situa\u021bii p\u00e2ndite de pericole \u0219i alarme ce se declan\u0219eaz\u0103 \u00een cazuri personale, provoc\u00e2nd reac\u021bii cu un anumit indice de inadecvare. Pur \u0219i simplu, r\u0103spunsul este unul cenzurat \u00een r\u0103sp\u0103r cu voin\u021ba ta. Nu te sim\u021bi bine, pentru c\u0103 o angoas\u0103 \u00ee\u021bi afecteaz\u0103 libertatea de-a fi ceea ce ai vrea s\u0103 transmi\u021bi c\u0103 e\u0219ti. O dedublare, o pierdere flagrant\u0103 \u0219i sup\u0103r\u0103toare de identitate \u00ee\u021bi impune, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 f\u0103r\u0103 alternativ\u0103, un comportament deviat \u00een mod subtil. Sim\u021bi c\u0103 e ceva \u00een neregul\u0103, dar pari a fi constr\u00e2ns s\u0103 accep\u021bi o form\u0103 de ipocrizie \u00een care minciuna se insinueaz\u0103 pervers, f\u0103r\u0103 a fi \u00een stare s\u0103 o blochezi. Un r\u0103u rezidual, cu amprent\u0103 etic\u0103 incert\u0103, greu de sesizat, invadeaz\u0103 \u0219i se \u00eenst\u0103p\u00e2ne\u0219te pe un eu altfel onorabil. Inadecvarea devine, \u00eencet \u0219i cople\u0219itor, imposibil de evitat. Tu \u00eensu\u021bi, aproape uit\u00e2nd de ceea ce \u021bi s-a \u00eent\u00e2mplat, te <em>compor\u021bi<\/em> aproape natural.<\/p>\n\n\n\n<p>Dou\u0103 exemple urmeaz\u0103 s\u0103 elucideze ceea ce a fost angajat \u00een premise. Primul dintre ele se refer\u0103 la un context prin care inadecvarea survine din cauza unei reac\u021bii la mentalul colectiv, iar al doilea face trimitere la o situa\u021bie definit\u0103 cel mai bine de sintagma \u201e<em>nu sunt vremile sub c\u00e2rma omului, ci bietul om sub vremi!<\/em>\u201d. Felul cum negociezi conflictul posibil \u00een am\u00e2ndou\u0103 ipostazele \u021bine de nivelul de educa\u021bie \u0219i de sensibilitatea moral\u0103. <em>Supra-eul<\/em> semnaleaz\u0103 o criz\u0103, o disfunc\u021bie etic\u0103, iar intelectualul (scriitor, artist etc.) alarmat de ceea ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 caut\u0103 solu\u021biile cele mai la \u00eendem\u00e2n\u0103. Comportamentul ce urmeaz\u0103 a fi validat \u0219i urmat asum\u0103 forme subtile de la\u0219itate, de evaziune analitic\u0103 \u0219i de negocieri cu modul conformist de-a fi, dar cu o pierdere c\u00e2t mai mic\u0103 de respect \u00een ochii proprii.<\/p>\n\n\n\n<p>Andr\u00e9 Gide s-a confruntat cu dou\u0103 crize majore. A doua, \u00een ordine cronologic\u0103, se refer\u0103 la c\u0103l\u0103toria sa \u00een URSS (1936) \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 elogios la \u00eentoarcerea \u00een Fran\u021ba, ca mai apoi s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama de eroarea grav\u0103 de percep\u021bie \u0219i s\u0103 scrie dou\u0103 opuri \u00een care critic\u0103 vehement stalinismul. Fire\u0219te, <em>gauche<\/em>-i\u0219tii au reac\u021bionat \u0219i l-au numit tr\u0103d\u0103tor \u0219i fascist. Totu\u0219i, prima criz\u0103 cu care s-a confruntat Gide, la finalul celui de-al doilea deceniu din secolul trecut, a fost cea mai profund\u0103. Ea \u021binea de identitatea sa, de a spune sau nu ceea ce este, \u00een conformitate cu \u201efondul intim-str\u0103in\u201d, dar, vai!, inavuabil \u00een perspectiva moravurilor vremii \u0219i a ceea ce era socotit la standard etic. Mult\u0103 vreme a ezitat s\u0103-\u0219i recunoasc\u0103 \u201eboala\u201d ru\u0219inoas\u0103, anume c\u0103 este pederast. A contat mult chiar situarea sa public\u0103, notorietatea de-a fi un scriitor de mare succes \u0219i, implicit, un reper, un model. \u00centreaga lui onorabilitate se pr\u0103bu\u0219ea de \u00eendat\u0103 ce urma s\u0103-\u0219i declare adev\u0103rata sexualitate, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t era \u00eensurat \u0219i tat\u0103l unei fiice. Prietenii \u0219tiau cu ce se confrunt\u0103 autorul <em>Fructelor p\u0103m\u00e2ntului<\/em>. \u0218i ei erau la fel de timora\u021bi, de \u00eenfrico\u0219a\u021bi, chiar, \u00een fa\u021ba unei posibile m\u0103rturisiri, drept pentru care sfaturile au venit \u00een sprijinul t\u0103cerii, a la\u0219it\u0103\u021bii, argumentele fiind lansate \u00een numele\u2026 virtu\u021bii!<\/p>\n\n\n\n<p>Cel mai subtil dintre cei ce au \u00eencercat s\u0103-l opreasc\u0103 de la a comite gestul confesiv a fost Marcel Proust (homosexual, la r\u00e2ndu-i). Era vorba de a min\u021bi prin omisiune. Sfatul vine dup\u0103 publicarea (1920) <em>Corydon<\/em>-ului, dar \u00eentr-o edi\u021bie foarte limitat\u0103, distribuit\u0103 doar \u00eentr-un anturaj bine selectat. Iat\u0103 ce i se sugereaz\u0103 s\u0103 fac\u0103: \u201ePute\u021bi s\u0103 povesti\u021bi totul, cu condi\u021bia s\u0103 nu folosi\u021bi niciodat\u0103 <em>Eu<\/em>\u201d (Michel Winock, <em>Secolul intelectualilor<\/em>). <em>\u00cen c\u0103utarea timpului pierdut<\/em> este, din perspectiva acestui fel de a camufla ceea ce e\u0219ti ca om, nu ca scriitor, un exerci\u021biu perfect de inducere \u00een eroare, personajul principal, Marcel, fiind \u00eendr\u0103gostit de Albertine, aceasta substituindu-se, ca personaj, iubitului real al autorului, Alfred Agostinelli, nimeni altul dec\u00e2t cel angajat ca \u0219ofer \u0219i secretar. Numai c\u0103 Andr\u00e9 Gide este incapabil s\u0103-\u0219i asume o astfel de stratagem\u0103. Nu cadra cu \u201efondul dob\u00e2ndit\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Al doilea sf\u0103tuitor, un catolic fervent, a fost Jacques Maritain, obi\u0219nuit oarecum s\u0103 se fereasc\u0103 de adev\u0103rurile periculoase, invoc\u00e2nd rezerva mental\u0103 (dreptul de a min\u021bi \u00een numele unui scop legitim, menit s\u0103-\u021bi protejeze onoarea \u0219i s\u0103 menajeze tocmai mentalul colectiv). Gide a consemnat \u00een <em>Jurnal<\/em>, dup\u0103 plecarea oaspetelui, discu\u021bia avut\u0103. Implor\u0103rile lui Maritain (\u201e<em>Promite\u021bi-mi c\u0103 o s\u0103 v\u0103 ruga\u021bi \u0219i o s\u0103-I cere\u021bi lui Hristos s\u0103 v\u0103 spun\u0103 direct dac\u0103 ave\u021bi sau nu dreptate public\u00e2nd aceast\u0103 carte<\/em>\u201d) sunt urmate de r\u0103spunsul plin de sarcasm venit din partea unui hughenot: \u201e<em>\u00cen\u021belege-m\u0103, Maritain. Am tr\u0103it prea mult \u0219i prea intim, o \u0219ti\u021bi, \u00een g\u00e2ndul lui Hristos, pentru a consim\u021bi s\u0103-l chem azi ca \u0219i cum ai chema pe cineva la telefon<\/em>\u201d. \u00centr-adev\u0103r, Hristos n-a mai fost sunat, iar \u00een 1924, <em>Corydon<\/em> a ap\u0103rut \u00eentr-un tiraj suficient de mare pentru a afla toat\u0103 lumea ceea ce p\u00e2n\u0103 atunci \u0219tiau doar intimii, fiind pentru Gide \u201e<em>garan\u021bia unei eliber\u0103ri<\/em>\u201d. Un mare scriitor \u00eenvinsese teama de oprobriul lumii.<\/p>\n\n\n\n<p>Al doilea exemplu \u00eel vizeaz\u0103 pe Ernst J\u00fcnger.<\/p>\n\n\n\n<p>Urm\u00e2ndu-l pe Karl Jaspers, Hannah Arendt face o analiz\u0103 a culpei germane, dup\u0103 experien\u021ba nazismului \u0219i disociaz\u0103 \u00eentre cei care au fost uneltele active ale regimului, respectiv cei care s-au p\u0103strat \u00eentr-o pasivitate conform\u0103. Ceea ce consider\u0103 a fi o caracteristic\u0103 psihologic\u0103 aparte \u00eei include pe cei <em>demoniza\u021bi<\/em>, c\u0103zu\u021bi \u00eentr-un extaz f\u0103cut posibil printr-un fenomen de seduc\u021bie; ace\u0219tia nu au fost nici intimida\u021bi, nici teroriza\u021bi, ci au constituit rezervorul uman din care s-au recrutat fanaticii. Un e\u0219antion al celor demoniza\u021bi este reprezentat de intelectualii vremii, cei care au mar\u0219at \u00een numele unei ideologii asumate prin convingere, confirm\u00e2nd prin prestigiul lor regimul. Fa\u021b\u0103 de ei, repulsia este total\u0103: \u201e<em>Nu vreau s\u0103 mai am de-a face cu nicio comunitate de intelectuali!<\/em>\u201d, r\u0103bufne\u0219te H. Arendt (<em>Ultimul interviu \u0219i alte convorbiri<\/em>), edificat\u0103 fiind cu privire la derapajul moral al acestora. Pe firul acestor analize privind vinov\u0103\u021bia, \u201ebanalitatea r\u0103ului\u201d sau comportamentul elitelor intelectuale, autoarea <em>Originilor totalitarismului<\/em> se refer\u0103 \u0219i la Ernst J\u00fcnger. Nu-l acuz\u0103 de nimic \u00een mod expres, nici m\u0103car de faptul c\u0103 a slujit, ca ofi\u021ber de stat major, nazismul. Ceea ce o preocup\u0103 este ceva ce \u021bine de contextul cu totul special de-a fi scriitor, eseist \u0219i om de cultur\u0103 rasat \u00eentr-o pelicul\u0103 de timp din care nu po\u021bi evada \u0219i nici m\u0103rturisi adev\u0103rul. Orice r\u0103bufnire \u00ee\u021bi poate aduce moartea, a\u0219a c\u0103 un comportament mimetic, dublat de retragerea \u00een sine, constituie o re\u021bet\u0103 de via\u021b\u0103 prin care \u021bi se refuz\u0103 eroismul \u0219i \u021bi se rezerv\u0103 onoarea meschin\u0103 de-a nu fi criminal sau denun\u021b\u0103tor. Ernst J\u00fcnger a \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 binele prin pasivitate &#8211; n-a f\u0103cut r\u0103ul din voin\u021b\u0103 proprie sau din datorie asumat\u0103 prin lips\u0103 de empatie fa\u021b\u0103 de cei umili\u021bi, v\u00e2na\u021bi sau extermina\u021bi. <em>Jurnalul<\/em> scriitorului poate argumenta aceast\u0103 strategie de-a se p\u0103stra c\u00e2t mai neutral \u00een raport cu regimul. Hannah Arendt extrage din acest <em>Jurnal<\/em> o noti\u021b\u0103, o \u00eensemnare din 12 mai 1942, de fapt consemnarea unui fapt divers de c\u0103tre J\u00fcnger, cum at\u00e2t de des \u00eent\u00e2lnim \u00een volumul diaristic sub numele de <em>caprichos<\/em>: \u201e<em>Merg cu ma\u0219ina la frizer. Acolo discu\u021bii despre prizonierii ru\u0219i, trimi\u015fi din lag\u0103re la munc\u0103. \u00abSe pare c\u0103 printre ei sunt cumetri r\u0103i. \u0102ia \u00eenfulec\u0103 m\u00e2ncarea c\u00e2inilor\u00bb. Notat textual<\/em>\u201d. H. Arendt pretinde c\u0103 respectiva noti\u021b\u0103 mai avea un r\u00e2nd, mai apoi t\u0103iat din textul oferit spre tip\u0103rire: \u201e<em>Adesea ai impresia c\u0103 cet\u0103\u021beanul german e st\u0103p\u00e2nit de diavol<\/em>\u201d. Cam aceea\u0219i abordare o g\u0103sim \u00eentr-o povestire, de data aceasta Ernst J\u00fcnger utiliz\u00e2nd ca izvor narativ o \u00eent\u00e2mplare cu un \u021b\u0103ran german din Pomerania care a primit spre a-i folosi \u00een gospod\u0103rie prizonieri ru\u0219i. \u021a\u0103ranul constat\u0103 c\u0103 prizonierii aloca\u021bi, sco\u0219i din lag\u0103r, m\u0103n\u00e2nc\u0103 hrana porcilor, a\u0219a \u00eenc\u00e2t \u00eei consider\u0103 suboameni, c\u0103 \u201esunt ca vitele\u201d, prilejuindu-i povestitorului constatarea c\u0103 germanii sunt \u201est\u0103p\u00e2ni\u021bi de diavol\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Hannah Arendt insist\u0103 c\u0103 tocmai asta dorea ea s\u0103 scoat\u0103 \u00een prim-plan atunci c\u00e2nd vorbea, cu privire la procesul lui Adolf Eichmann, de <em>banalitatea r\u0103ului<\/em>, anume de c\u0103derea \u00een cotidian \u0219i \u00een rutina activit\u0103\u021bilor \u00eentreprinse f\u0103r\u0103 a te \u00eentreba cu privire la semnifica\u021bia lor din perspectiv\u0103 etic\u0103. E situa\u021bia \u00een care atrocele devine loc comun, o secven\u021b\u0103 oarecare dintr-un flux al timpului ce nu mai opereaz\u0103 cu distinc\u021bii antinomice: splendid-grotesc, candoare-vulgaritate, mil\u0103-cruzime, bl\u00e2nde\u021be-violen\u021b\u0103, curaj-la\u0219itate, cinste-felonie, prietenie-du\u0219m\u0103nie, fidelitate-tr\u0103dare. Totul apare asemenea unui fir uniform, perfect orizontal, f\u0103r\u0103 relief etic. R\u0103ul \u0219i binele devin indistincte pentru c\u0103 faptele nu mai poart\u0103 cu ele <em>reprezent\u0103rile <\/em>noastre, cum ar spune stoicii. Ceva crud ne inhib\u0103 aprecierea moral\u0103, tocmai pentru c\u0103 este inutil\u0103, pentru c\u0103 existen\u021ba preced\u0103 nu doar esen\u021ba, ci \u0219i binele sau r\u0103ul. Captiv\u0103 \u00een banal, \u00een derizoriul abia \u00eent\u00e2mplat, via\u021ba se hr\u0103ne\u0219te din ceea ce Ernst J\u00fcnger folose\u0219te \u00een <em>Jurnalul <\/em>s\u0103u sub forma \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor de fapt divers. St\u0103p\u00e2nit\u0103 de diavol, lumea \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie lume. Ceva o face s\u0103 devin\u0103 o infinitate de <em>caprichos<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O dedublare, o pierdere flagrant\u0103 \u0219i sup\u0103r\u0103toare de identitate \u00ee\u021bi impune, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 f\u0103r\u0103 alternativ\u0103, un comportament deviat \u00een mod subtil. Sim\u021bi c\u0103 e ceva \u00een neregul\u0103, dar pari a fi constr\u00e2ns s\u0103 accep\u021bi o form\u0103 de ipocrizie \u00een care minciuna se insinueaz\u0103 pervers, f\u0103r\u0103 a fi \u00een stare s\u0103 o blochezi.<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":801,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,499],"coauthors":[],"class_list":["post-2518","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-5-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/02\/Florin-Ardelean.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2518","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2518"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2518\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2519,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2518\/revisions\/2519"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/801"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2518"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2518"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2518"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2518"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}