{"id":2385,"date":"2021-06-10T15:14:59","date_gmt":"2021-06-10T12:14:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2385"},"modified":"2021-06-24T10:12:24","modified_gmt":"2021-06-24T07:12:24","slug":"afinitatile-elective-ale-unei-doamne","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2385","title":{"rendered":"Afinit\u0103\u0163ile elective ale unei Doamne"},"content":{"rendered":"\n

N-am mai scris de mult despre Marta Petreu, o scriitoare pe care o apreciez \u00eendeosebi pentru cercet\u0103rile sale privind genera\u0163ia interbelic\u0103. Nu fiindc\u0103 n-a\u015f fi avut destule c\u0103r\u0163i din care s\u0103 aleg, ci mai ales pentru faptul c\u0103 \u00een vremea din urm\u0103 a scris mai mult proz\u0103; iar eu, oric\u00e2t a\u015f agrea scrisul profesoarei clujene, nu le am cu proza. \u00cens\u0103 Domni \u015fi Doamne<\/em>, ap\u0103rut\u0103 anul trecut la Polirom (unde are o serie de autor absolut remarcabil\u0103), pur \u015fi simplu m-a cucerit; astfel c\u0103, iat\u0103, recidivez, confirm\u00e2nd suspiciunile unora c\u0103 am o stim\u0103 (\u015fi, de ce s\u0103 nu recunosc, chiar afec\u0163iune) deosebit\u0103 pentru aceast\u0103 Doamn\u0103 a literelor din Ardeal.<\/p>\n\n\n\n

Titlul acestei c\u0103r\u0163i, alc\u0103tuit\u0103 din mai multe eseuri (mai exact \u015fapte, plus dou\u0103 interviuri), este, \u00een pofida con\u0163inutului aparent eteroclit, c\u00e2t se poate de exact: \u201eDomni \u015fi Doamne\u201d reune\u015fte personaje din lumea literaturii care o pasioneaz\u0103 pe Marta Petreu \u2013 trei doamne \u015fi patru domni. Majuscula folosit\u0103, nu de polite\u0163e ci de real\u0103 apreciere \u015fi distinc\u0163ie, ne avertizeaz\u0103 din start c\u0103 avem de-a face aici cu \u201elume bun\u0103, literar\u0103\u201d (ca s\u0103 folosesc o expresie drag\u0103 poetului Ioan Moldovan), nu \u00eentotdeauna agreat\u0103 \u00eens\u0103 de restul truditorilor culturali, mult prea invidio\u015fi pe reu\u015fitele altora (mai ales dac\u0103 sunt femei). De unde \u015fi inten\u0163ia autoarei, m\u0103rturisit\u0103 \u00een cuv\u00e2ntul-\u00eenainte, de \u201ea face dreptate unor Doamne pe care lumea le-a dat la o parte mult prea u\u015for\u201d (\u015fi, a\u015f completa eu, unor anumi\u0163i Domni \u2013 ca s\u0103 fim politic corec\u0163i<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

\u201eCe-i une\u015fte pe Domnii \u015fi Doamnele despre care scriu?\u201d se \u00eentreab\u0103 retoric Marta Petreu, \u00een preambulul c\u0103r\u0163ii ei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi caute diverse justific\u0103ri pentru aparenta lips\u0103 de coeziune a textelor care compun volumul \u015fi \u00een care este vorba despre Cornelia (\u015fi Lucian) Blaga, contele Mikl\u00f3s B\u00e1nffy, Petru Dumitriu, Dorina (Doti) Stanca, \u015etefan Agopian, Herta M\u00fcller \u015fi Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Nu se am\u0103ge\u015fte \u00eens\u0103, cum nu vrea s\u0103 ne p\u0103c\u0103leasc\u0103 nici pe noi, cititorii acestei c\u0103r\u0163i fermec\u0103toare, recunosc\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 c\u0103 \u201esingurul lucru care-i une\u015fte cu adev\u0103rat pe Domnii \u015fi Doamnele din cartea mea r\u0103m\u00e2ne faptul c-am petrecut cu volumele \u015fi cu vie\u0163ile lor vreme uitat\u0103, f\u0103r\u0103 a prinde de veste, ca un fericit.<\/em>\u201d Ne d\u0103 de \u00een\u0163eles \u00een acest fel c\u0103, asemenea lui F\u0103t-Frumos din basmul lui Ispirescu Tinere\u0163e f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 de moarte<\/em>, a c\u0103zut ca sub o vraj\u0103 \u00een preajma personajelor \u015fi c\u0103r\u0163ilor ei preferate, uit\u00e2nd cu totul de trecerea timpului. Nu e singurul motiv, \u00eens\u0103. Fascinantele pove\u015fti cu domni \u015fi doamne \u2013 pentru c\u0103 sunt cu adev\u0103rat pove\u015fti, \u0163esute cu art\u0103 narativ\u0103 ie\u015fit\u0103 din comun \u2013 sunt pe c\u00e2t de fermec\u0103toare, pe at\u00e2t de adev\u0103rate: c\u00e2t\u0103 vreme la Ispirescu basmele sunt n\u0103scute sub zodia mitului, pove\u015ftile Martei Petreu se hr\u0103nesc din documente, \u00eenscrisuri \u015fi m\u0103rturii, a\u015fa cum \u00eei \u015fade bine unei cercet\u0103toare pur-s\u00e2nge, c\u0103reia adev\u0103rul \u015fi obiectivitatea \u00eei sunt mai dragi dec\u00e2t afinit\u0103\u0163ile elective, oric\u00e2t ar fi acestea de constr\u00e2ng\u0103toare afectiv.<\/p>\n\n\n\n

\u2026pove\u015ftile Martei Petreu se hr\u0103nesc din documente, \u00eenscrisuri \u015fi m\u0103rturii, a\u015fa cum \u00eei \u015fade bine unei cercet\u0103toare pur-s\u00e2nge, c\u0103reia adev\u0103rul \u015fi obiectivitatea \u00eei sunt mai dragi dec\u00e2t afinit\u0103\u0163ile elective, oric\u00e2t ar fi acestea de constr\u00e2ng\u0103toare afectiv.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Cel pu\u0163in dou\u0103 dintre eseurile care compun cartea sunt rodul trudei iscoditoare, ve\u015fnic pe urmele informa\u0163iei care atest\u0103 adev\u0103rul istoric-literar, tr\u0103s\u0103tur\u0103 care a f\u0103cut din Marta Petreu unul dintre cei mai redutabili critici pe care \u00eei avem la ora actual\u0103, \u00een linie lovinescian\u0103. Primul eseu, cel cu care se \u015fi deschide cartea de fa\u0163\u0103, \u00eei este dedicat Corneliei Blaga, un personaj neglijat de istoria noastr\u0103 literar\u0103, mult prea preocupat\u0103 de amantele lui Lucian Blaga, \u00een dauna celei care i-a fost so\u0163ie devotat\u0103: \u201eCe ar fi fost Lucian Blaga f\u0103r\u0103 Cornelia \u015fi cum ar fi ar\u0103tat opera lui, superba lui oper\u0103, dac\u0103 nu ar fi fost iubit de Cornelia Flavia?, m\u2011am \u00eentrebat. Cherchez la femme!<\/em>, mi\u2011am r\u0103spuns, \u015fi m\u2011am apucat de cercetat: femeia, iar nu femeile, doamna, nu doamnele numite \u015f\u0103galnic \u00een familia Blaga: \u00abmuze\u00bb.\u201d (p. 31) \u2013 ne m\u0103rturise\u015fte Marta Petreu, \u00eentr-una din pornirile ei cvasi-feministe, \u00eenh\u0103m\u00e2ndu-se apoi la dificila sarcin\u0103 de a-i face dreptate acestui adev\u0103rat \u00eenger p\u0103zitor al lui Blaga, care \u015fi-a dedicat via\u0163a celui pe care \u00eel adora ca pe un zeu. Dovezile pe care ni le prezint\u0103 sunt cople\u015fitoare, iar concluzia, inconturnabil\u0103: \u201eCu o voin\u0163\u0103 de fier, ea a luptat pentru el, l\u2011a influen\u0163at, l\u2011a \u015flefuit, l\u2011a modelat, a muncit pentru el \u015fi \u00een locul lui. \u015ei l\u2011a transformat pe t\u00een\u0103rul de o genial\u0103 creativitate \u00eentr\u2011un monument. E ca \u015fi cum l\u2011ar fi cl\u0103dit, ea pe el, iar apoi ar fi \u00eenl\u0103turat schelele din jurul lui, ar fi \u015fters urmele primului \u015fantier, cel mai important, pentru ca monumentul, impresionant, s\u0103 poat\u0103 fi admirat \u00een \u00eentreaga lui splendoare. Pentru ca urmele felului cum ea l\u2011a modelat pe Blaga s\u0103 dispar\u0103, iar el s\u0103 apar\u0103, \u00een lumina august\u0103 a crea\u0163iei \u015fi persoanei lui, ie\u015fit direct din centrul Marelui Anonim. Din diferen\u0163ialele divine aflate\u2011n miezul Factorului Metafizic Central.\u201d (pp. 33-34).<\/p>\n\n\n\n

Cel de-al doilea eseu cu puternic\u0103 component\u0103 documentar\u0103 (dar \u015fi memorialistic\u0103) este o adev\u0103rat\u0103 punere \u00een scen\u0103 a iubirii, cu accente tragice, dintre Doti \u015fi Radu Stanca, av\u00e2nd \u015fi o miz\u0103 de istorie literar\u0103: corectarea unor informa\u0163ii biografice gre\u015fite, puse \u00een circula\u0163ie de c\u0103tre fratele lui Radu Stanca, Horia, \u015fi preluate de unii cercet\u0103tori. Prilej pentru Marta Petreu de a aduce pre\u0163ioase preciz\u0103ri despre \u00eemprejur\u0103rile mor\u0163ii dramaturgului, dar mai ales pentru a-i face dreptate lui Doti, al c\u0103rei rol \u00een p\u0103strarea \u015fi valorificarea operei lui Radu Stanca a fost esen\u0163ial, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00een bun\u0103 parte ne\u015ftiut. Cunosc\u00e2nd-o personal pe marea actri\u0163\u0103 a teatrului clujean, c\u0103reia i-a purtat o vie admira\u0163ie, Marta Petreu \u00ee\u015fi pune \u00een mi\u015fcare tot talentul ei scriitoricesc pentru a-i zugr\u0103vi un portret emo\u0163ionant: \u201eEra a\u015fa de frumoas\u0103, \u00eenc\u00e2t, precum la muzica lui Mozart, \u00ee\u0163i trebuie un timp de reculegere pentru a-\u0163i da seama c\u0103, sub uluitoarea frumuse\u0163e, se afl\u0103 o inextricabil\u0103 complexitate.\u201d (p. 119), sau: \u201eDoti era a\u015fa de frumoas\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een primele momente splendoarea apari\u0163iei ei \u00eei ascundea celelalte mari calit\u0103\u0163i: inteligen\u0163a prompt\u0103, subtil\u0103 \u015fi ascu\u0163it\u0103, talentul, discre\u0163ia, c\u0103ldura sufleteasc\u0103.\u201d (p. 171).<\/p>\n\n\n\n

Personal, m-a impresionat \u00eendeosebi textul intitulat \u201eUn testament religios\u201d, pe care Marta Petreu \u00eel dedic\u0103 \u00een acest volum lui Petru Dumitriu, \u00een care depl\u00e2nge faptul c\u0103 cota sa de scriitor a r\u0103mas mult sub valoarea romanelor pe care le-a scris, cu cele dou\u0103 v\u00e2rfuri: Incognito<\/em> pentru crea\u0163ia francez\u0103 \u015fi Cronic\u0103 de familie<\/em> pentru cea rom\u00e2neasc\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 o p\u0103trunz\u0103toare privire analitic\u0103 asupra celor mai importante c\u0103r\u0163i din crea\u0163ia lui Petru Dumitriu, acest eseu este o tentativ\u0103 de \u201ereabilitare\u201d moral\u0103 a scriitorului, blamat pentru faptul c\u0103 a pactizat cu regimul comunist, opera sa fiind considerat\u0103 de mul\u0163i viciat\u0103 ideologic. Marta Petreu consider\u0103 c\u0103 ultima lui carte,<\/em> Non credo oro<\/em>, \u201ereprezint\u0103 concluzia axiologic\u0103, de natur\u0103 moral\u0103, la care el a ajuns \u00een privin\u0163a salv\u0103rii<\/em> \u2013 at\u00e2t a insului, c\u00e2t \u015fi a omului ca specie \u2013 \u015fi, prin asta, testamentul lui metafizico-religios.\u201d (pp. 77-78). Argumentul pe care \u00eel formuleaz\u0103 \u00een \u00eencercarea de recredibilizare a acestui scriitor imens, dar profund nedrept\u0103\u0163it de cerberii ideologici ai criticii autohtone, este unul paradoxal, c\u0103ci \u0163ine tocmai de domeniul etic: \u201eDin perspectiva \u00eentregii lui opere, Non credo, oro <\/em>nu este o carte \u00eent\u00eempl\u0103toare,ci punctul terminus al unei teme obsesivprezente \u00een tot ce\u2011a scris, at\u00eet \u00een proza lui, c\u00eet \u015fi \u00een eseuri: tema religioas\u0103. Iar \u00eendevenirea lui ca ins, acest eseu este punctulterminus al unei lungi evolu\u0163ii intelectuale\u015fi morale \u2013 pe scurt: spirituale. Non credo, oro <\/em>este ultima versiune a r\u0103spunsuluipe care Petru Dumitriu l\u2011a dat\u00eentreb\u0103rii cu privire la Dumnezeu, om \u015fisensul vie\u0163ii omului, concluzia vie\u0163ii lui.\u201d (pp. 85-86). Trebuie spus \u015fi faptul c\u0103 dator\u0103m acest veritabil testament spiritual Martei Petreu \u015fi lui Ion Vartic, c\u0103rora Fran\u00e7oise Mohr, partenera de via\u0163\u0103 a lui Petru Dumitriu, le-a \u00eencredin\u0163at manuscrisul c\u0103r\u0163ii. Pe care apoi redactorul-\u015fef al revistei Apostrof<\/em> l-a adus \u00een bra\u0163e din Fran\u0163a, tocmai de la Metz, p\u00e2n\u0103 \u00een inima Ardealului, ascunz\u00e2ndu-l at\u00e2t de stra\u015fnic de ochii neaveni\u0163ilor \u00eenc\u00e2t a fost c\u00e2t pe ce s\u0103 nu-l mai g\u0103seasc\u0103. Dar totul e bine c\u00e2nd se termin\u0103 cu bine: c\u0103r\u0163ii i s-a g\u0103sit, \u00een cele din urm\u0103, \u015fi un editor.<\/p>\n\n\n\n

Este destul de clar c\u0103 preferin\u0163ele Martei Petreu \u00een materie de literatur\u0103 \u015fi, \u00een general, tot ce \u00eenseamn\u0103 spiritualitate se \u00eendreapt\u0103 \u00eendeosebi spre autori c\u0103rora vremurile \u2013 sau oamenii, totuna, le-au rezervat un destin nu tocmai ferit de asperit\u0103\u0163i. Ar mai fi poate multe de spus despre diversele forme de nedrept\u0103\u0163ire la care au fost supu\u015fi \u015fi al\u0163i protagoni\u015fti ai textelor reunite \u00een Domni \u015fi doamne<\/em> \u2013\u015etefan Agopian, Herta M\u00fcller, ori chiar Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Dar via\u0163a este nedreapt\u0103 cu to\u0163i, \u015fi cu cei care ne plac, \u015fi cu cei pe care nu-i agre\u0103m, indiferent \u00een ce direc\u0163ie s-ar \u00eendrepta preferin\u0163ele noastre \u00een materie de literatur\u0103 \u2013 sau de orice altceva. Important este c\u0103 Marta Petreu analizeaz\u0103 scrierile ale\u015filor ei cu aceea\u015fi pertinen\u0163\u0103 critic\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se lase influen\u0163at\u0103 de propriile afinit\u0103\u0163i elective.<\/p>\n\n\n\n

Din motive cu totul subiective, l-am l\u0103sat la urm\u0103 pe contele Mikl\u00f3s B\u00e1nffy, pe care nu prea \u00eel \u015ftiu nici rom\u00e2nii, nici ungurii, doar pentru pl\u0103cerea de a \u00eencheia cu un fragment din descrierea pe care Marta Petreu o face parcului castelului de la Bon\u0163ida, pe care \u00eel \u015ftia din vremea copil\u0103riei de la Jucu de Jos. Viziunea nostalgic\u0103 a lumii aristocratice de la \u00eenceputul de secol XX, prezentat\u0103 de contele B\u00e1nffy \u00een Trilogia transilvan\u0103<\/em>, e \u00een contrast total cu starea actual\u0103 a parcului, a c\u0103rui descriere Marta Petreu o pigmenteaz\u0103 cu tu\u015fele unei triste ironii: \u201eDac\u0103 pe la mijlocul anilor 1960 parcul era p\u0103r\u0103sit, \u00eens\u0103 pe zidurile exterioare ale re\u015fedin\u0163ei statuile mai st\u0103teau \u00eenc\u0103 verticale, iar \u00een cl\u0103dirile laterale ale castelului, \u00eenspre sat, v\u0103dit p\u0103r\u0103ginite, se afla sediul societ\u0103\u0163ii de mecaniz\u0103ri agricole \u015fi o parte din administra\u0163ia CAP-ului din Bon\u0163ida, la sf\u00e2r\u015fitul anilor 1980 \u015fi \u00eenceputul anilor 1990, multe ziduri din curtea \u00een form\u0103 de potcoav\u0103 erau surpate, disp\u0103ruser\u0103 mai toate statuile de pe zidurile exterioare care mai erau \u00een picioare, iar prin parcul lui B\u00e1nffy umblau de-acum libere vacile bon\u0163idenilor.\u201d (p. 75). Sic transit gloria mundi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Este destul de clar c\u0103 preferin\u0163ele Martei Petreu \u00een materie de literatur\u0103 \u015fi, \u00een general, tot ce \u00eenseamn\u0103 spiritualitate se \u00eendreapt\u0103 \u00eendeosebi spre autori c\u0103rora vremurile \u2013 sau oamenii, totuna \u2013 le-au rezervat un destin nu tocmai ferit de asperit\u0103\u0163i.<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":2432,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[368,52],"tags":[137,509,350,499,128,369],"coauthors":[],"class_list":["post-2385","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-restituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-domni-si-doamne","tag-marta-petreu","tag-nr-5-2021","tag-polirom","tag-restituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/domni.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2385","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2385"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2385\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2388,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2385\/revisions\/2388"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2432"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2385"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2385"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2385"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2385"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}