{"id":2358,"date":"2021-06-07T11:27:55","date_gmt":"2021-06-07T08:27:55","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2358"},"modified":"2021-06-07T11:28:03","modified_gmt":"2021-06-07T08:28:03","slug":"patria-din-cap","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2358","title":{"rendered":"Patria din cap"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Diana Iepure, \u00cen rest, via\u0163a e frumoas\u0103<\/em>, Casa de editur\u0103 Max Blecher, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Nu am ales \u00eent\u00e2mpl\u0103tor titlul acestui text. \u00cen timpul lecturii volumului Dianei Iepure, \u00cen rest, via\u0163a e frumoas\u0103<\/em>, mi-a venit \u00een minte un g\u00e2nd al Hertei M\u00fcller de la \u00eent\u00e2lnirea din 2010 de la Ateneu cu Gabriel Liiceanu. \u201ePatria\u201d, spunea ea, \u201ee ceea ce nu po\u0163i s\u0103 supor\u0163i \u015fi ceea ce nu po\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103se\u015fti. Po\u0163i s\u0103 pleci cu picioarele, dar o duci cu tine \u00een cap, vine cu tine. T\u00e2mpita de patrie vine cu tine \u015fi dac\u0103 nu vrei; \u015fi te chinuie \u015fi acolo unde te-ai dus ca s\u0103 scapi cu via\u0163\u0103\u201d. Chiar dac\u0103 Dianei Iepure \u00eei lipse\u015fte aceast\u0103 apeten\u0163\u0103 a Hertei M\u00fcller pentru ceea ce a\u015f numi \u201eadev\u0103rul agresiv\u201d, pare s\u0103 i se potriveasc\u0103 totu\u015fi m\u0103car ideea c\u0103 ruperea fizic\u0103 fa\u0163\u0103 de istorie las\u0103 ni\u015fte cicatrici \u00een sensibilitatea celui care o invoc\u0103. Dar, dac\u0103 H. M\u00fcller vrea s\u0103-\u015fi extirpe orice conexiune cu originile care i-au provocat obsesiile (din care, de altfel, s-a n\u0103scut literatura ei neagr\u0103, puternic\u0103 & halucinant\u0103), Diana Iepure \u00ee\u015fi evoc\u0103 devenirea \u00eentr-un mod care \u00eembin\u0103 nostalgia, dr\u0103g\u0103l\u0103\u015fenia lucid\u0103 \u015fi regretul c\u0103 locurile n-au \u0163inut pasul cu timpurile.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce impresioneaz\u0103 de la bun \u00eenceput \u00een poezia Dianei Iepure este preocuparea de a atenua tonul liric cu o rapid\u0103 aducere-cu-picioarele-pe-p\u0103m\u00e2nt. Poeta nu-\u015fi permite luxul reveriei dec\u00e2t cu m\u0103sur\u0103; pare c\u0103 penduleaz\u0103 permanent \u00eentre dorin\u0163a fireasc\u0103 de a rememora trecutul (cu toate consecin\u0163ele ce decurg de aici) \u015fi precau\u0163ia de a nu se l\u0103sa prad\u0103 emo\u0163iilor puternice. Rezultatul e un soi de poezie de \u201erezisten\u0163\u0103\u201d, care plesne\u015fte sonor la final, dup\u0103 ce f\u0103cuse tot posibilul s\u0103 men\u0163in\u0103 \u00een aer balonul de s\u0103pun: \u201ep\u00e2n\u0103 nu demult\/ primeam de la mama mai ales m\u00e2ncare\/ dulcea\u0163\u0103, magiun, pl\u0103cinte, porci tran\u015fa\u0163i gata cop\u0163i \u00een borcane\/ alalt\u0103ieri \u00eens\u0103\/ mama a observat c\u0103 e din nou \u00een vog\u0103 chignon-ul<\/em>\/ \u015fi atunci a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 creasc\u0103 pentru noi p\u0103r\/ c\u0103 al ei e frumos, lucios, e scump\/ \u015fi, la o adic\u0103, de ce nu?\/\/ \u00cenf\u0103\u015furate \u00een h\u00e2rtie de ziar. Puse \u015fi scoase cu grij\u0103 din taxi, autobuz, microbuz, ma\u015fin\u0103, tren.<\/em>\u201d (p. 13). Alteori, precaritatea vie\u0163ii celor la \u00eenceput de drum cap\u0103t\u0103, din cauza felului inedit de rezolvare a problemelor banale, iriza\u0163ii suprarealiste: \u201emi-am amintit\/ de o pereche\/ ur\u00e2t\u0103 tare\/ cel mai pu\u0163in ar\u0103tos cuplu\/ din c\u0103minul nostru\/ \u0103\u015ftia doi\/ aveau cea mai tumultoas\u0103 via\u0163\u0103 sexual\u0103\/ dintre studen\u0163i istorici aproape virgini\/ ea \u00ee\u015fi albea chilo\u0163ii\/ \u00een ceainicul \u00een care fierbeau dup\u0103 aia ceai.\u201d (p. 15).<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce inventeaz\u0103 o adev\u0103rat\u0103 od\u0103 a sim\u0163urilor pentru a p\u0103stra c\u00e2te ceva din miraculosul copil\u0103riei \u015fi al oamenilor care au populat-o (\u201eFemeile \u00ee\u015fi vor apleca deasupra mea s\u00e2nii parfuma\u0163i, \u00eemi vor s\u0103ruta iconi\u0163a de pe piept \u015fi m\u0103 vor face s\u0103 regret c\u0103 p\u0103r\u0103sesc aceast\u0103 lume, \u00een care mirosurile sunt pentru mine alfa \u015fi omega, beta \u015fi gama, pi pe doi \u015fi radical din pai\u015fpe<\/em>\u201d), poeta simte dislocarea ca pe un abandon poten\u0163at prin apari\u0163ia decrepitudinii fizice. \u015ei totodat\u0103, simetric, ca pe un r\u0103spuns al naturii \u00eense\u015fi la nes\u0103buin\u0163a de a-\u0163i p\u0103r\u0103si matca & leag\u0103nul: \u201ede la o vreme toat\u0103 revolta mea a disp\u0103rut\/ de\u015fi nedrept\u0103\u0163ile stau \u00een continuare la loc de cinste\/ am auzit c\u0103 prin gr\u0103dina de-acas\u0103 dau iama zilnic\/ ni\u015fte p\u0103s\u0103ri negre, m\u0103runte\/ mai mult merg dec\u00e2t zboar\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163\u0103, pe r\u00e2nd, ca l\u0103custele,\/ azi cire\u015fele, m\u00e2ine poji\u015fka\/ \u015fi tot a\u015fa\/ nu mai zic de izvoarele care seac\u0103\/ de f\u00e2nt\u00e2nile din ce \u00een ce mai ad\u00e2nci\/ de vulturii care planeaz\u0103 pe la chindii peste \u0163arcul cu g\u0103ini\/ de corpul meu din ce \u00een ce mai risipit \u015fi mai confuz\u201d (p. 41).<\/p>\n\n\n\n

Autoironia \u015fi ludicul sunt metodele prin care poeta, transformat\u0103 acum \u00eentr-un personaj de sitcom<\/em>, jongleaz\u0103 cu spaimele (mai mult sau mai pu\u0163in infantile ale) celorlal\u0163i, \u00eentr-un joc prin care ea \u00eens\u0103\u015fi se salveaz\u0103 de la disperare.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Autoironia \u015fi ludicul sunt metodele prin care poeta, transformat\u0103 acum \u00eentr-un personaj de sitcom<\/em>, jongleaz\u0103 cu spaimele (mai mult sau mai pu\u0163in infantile ale) celorlal\u0163i, \u00eentr-un joc prin care ea \u00eens\u0103\u015fi se salveaz\u0103 de la disperare. \u00cen lumea din care toate propor\u0163iile au disp\u0103rut, micile necazuri pot deveni capitale: \u201epe de alt\u0103 parte,\/ c\u00e2nd ni s-a stricat ma\u015fina \u00een deal la Cos\u0103u\u0163i\/ \u015fi cu ce s-o tractezi,\/ dar mai ales unde\/ ne-am certat dou\u0103 ore\/ \u015fi atunci am strigat\/ nu mai avem ce face!\/ r\u0103m\u00e2nem, tr\u0103im, murim\/ aici ne \u00eengroap\u0103\/ c\u0103 cimitirul e chiar peste deal\/ glumeam bine\u00een\u0163eles<\/em>\/ dar \u00een primele clipe\/ te-ai cam speriat\u201d (p. 48). Simetric, marile taine, \u015ftiute doar de cei mai b\u0103tr\u00e2ni, de cei mai \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i sau, pur \u015fi simplu, de cei care p\u0103streaz\u0103 tradi\u0163ia, le sunt dezv\u0103luite copiilor \u00een \u015foapt\u0103, f\u0103r\u0103 nicio explica\u0163ie, de parc\u0103 misterul supersti\u0163iilor s-ar spulbera instantaneu odat\u0103 explicat\u0103 leg\u0103tura dintre, de exemplu, cinste \u015fi culoarea ro\u015fie. E aici o atmosfer\u0103 mitic\u0103 pe care Diana Iepure o descrie cu ochii curio\u015fi ai copilului. Inaderen\u0163a feti\u0163ei la misterele vie\u0163ii e o prefigurare a rupturii de mai t\u00e2rziu de lumea \u00een care semnele sunt p\u0103zite & respectate cu sfin\u0163enie: \u201eMirele \u015fi mireasa mergeau pe centru, \u00eencadra\u0163i de nuni. Nuna \u0163inea \u00een m\u00e2n\u0103 o sticlu\u0163\u0103 bombat\u0103 cu vin vi\u015finiu \u015fi un buchet de flori legat cu o panglic\u0103 ro\u015fie. Olica, cea care le \u015ftia pe toate, mi-a spus odat\u0103 la ureche: \u00censeamn\u0103 c\u0103 mireasa a fost cinstit\u0103. Am \u00een\u0163eles c\u0103 era de bine.<\/em>\u201d (p.50).<\/p>\n\n\n\n

Chiar dac\u0103 discret, foarte surprinz\u0103tor \u00een volum e \u015fi accentul politic. \u00cen elanul de autosondare, autoarea \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een propriul ei trecut scuze pentru deriva ideologic\u0103 a modernit\u0103\u0163ii \u015fi constat\u0103, resemnat\u0103, c\u0103 nu se poate \u201el\u0103uda\u201d cu fapte de cruzime care, poate, ar face-o s\u0103 suporte mai u\u015for efectele mi\u015fc\u0103rii Cancel culture<\/em>, de pild\u0103. S\u00e2ngele str\u0103bate istoria \u00eentr-un enorm \u015fir de nedrept\u0103\u0163i, \u00eens\u0103 \u00een niciuna dintre aceste etape autoarea nu-\u015fi g\u0103se\u015fte precursorii ca personaje ofensive. Ea asist\u0103, a\u015fadar, la aceast\u0103 defilare a contemporaneit\u0103\u0163ii cu sentimentul c\u0103 gre\u015felile nu-i sunt imputabile; sentiment cu at\u00e2t mai s\u00e2c\u00e2itor cu c\u00e2t ea nu cunoa\u015fte \u00een istoria ei (pa\u015fnic\u0103 & imobil\u0103 structural) niciun motiv de remu\u015fcare: \u201e\u015fi iar r\u0103scolesc prin arhive\/ \u015fi iar \u00eemi zic c\u0103 pot tr\u0103i \u00eemp\u0103cat\u0103\/ \u00een aceste vremuri tulburi \u00een care\/ se decapiteaz\u0103 statui\/ \u015fi se oblojesc \u00een strad\u0103 picioare\/ nu pot spune ipocrit: e ok\/ c\u00e2nd totul se duce de r\u00e2p\u0103\/ \u015fi totu\u015fi\/ n-am g\u0103sit zare de asupritor \u00een s\u00e2ngele meu mult p\u0103timit\/ zare de s\u00e2nge albastru\/ doar \u0163\u0103rani, \u0163\u0103rani, \u0163\u0103rani\u201d (p. 55).<\/p>\n\n\n\n

Poemul care sintetizeaz\u0103 \u00eentreg demersul liric al volumului este, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u201epesc\u0103ru\u015fii de ora\u015f\u201d. Odat\u0103 vizitate \u015fi revizitate consecin\u0163ele dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii, poeta ajunge la o concluzie surprinz\u0103toare: nu doar locurile de ba\u015ftin\u0103 ni se par azi str\u0103ine, ci \u00eens\u0103\u015fi toposul pe care \u00eel locuim. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva straniu, pare s\u0103 ne spun\u0103 ea; decorurile care ne \u00eenconjoar\u0103 au un ce artificial, sunt compuse din elemente care nu se sincronizeaz\u0103, din piese incompatibile \u015fi, din aceast\u0103 cauz\u0103, stridente. Urbanul \u201eacas\u0103\u201d se transform\u0103 \u00eentr-un peisaj dizarmonios, \u00een care c\u00e2ntecul pesc\u0103ru\u015filor este sugrumat de betoane \u015fi col\u0163uri. Tr\u0103im \u00eentr-un nowhere to run<\/em>, impun\u0103tor & definitiv: \u201epesc\u0103ru\u015fii de ora\u015f\/ nu m\u0103 bucur\u0103 mai deloc\/ nici atunci c\u00e2nd vin la geamul meu\/ \u015fi bat cu ciocul \u0103la enorm \u00een sticla termopan\/ mai degrab\u0103 m\u0103 sperie\/ \u015fi \u00eemi confirm\u0103 o dat\u0103 \u00een plus c\u0103\/ ceva nu e \u00een regul\u0103 cu noi\/ cu marea, cu asfaltul, cu ora\u015ful acesta\/ \u00eencins, nec\u0103jit, nesp\u0103lat\/ nimic mai trist dec\u00e2t un pesc\u0103ru\u015f scormonind \u00een gunoaie\/ nimic mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor dec\u00e2t \u0163ip\u0103tul lui nefiresc\/ care se love\u015fte de blocuri\u201d (p. 64).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen rest, via\u0163a e frumoas\u0103<\/em> este unul dintre cele mai puternice & solide volume de poezie pe care le-am citit \u00een ultimii ani. O carte care traseaz\u0103 grani\u0163ele rememor\u0103rii \u015fi ghideaz\u0103 introspec\u0163ia, totul fiind f\u0103cut cu o luciditate t\u0103ioas\u0103, cu autoironie, cu mici ghidu\u015fii & cochet\u0103rii benigne; un lung poem compact despre neputin\u0163e \u015fi despre onestitatea cu care ar trebui s\u0103 ni le \u00eengrijim. \u015ei care las\u0103 cititorul n\u0103ucit, minute bune dup\u0103 \u00eentoarcerea ultimei pagini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen rest, via\u0163a e frumoas\u0103<\/i> este unul dintre cele mai puternice & solide volume de poezie pe care le-am citit \u00een ultimii ani. O carte care traseaz\u0103 grani\u0163ele rememor\u0103rii \u015fi ghideaz\u0103 introspec\u0163ia, totul fiind f\u0103cut cu o luciditate t\u0103ioas\u0103, cu autoironie, cu mici ghidu\u015fii & cochet\u0103rii benigne; un lung poem compact despre neputin\u0163e \u015fi despre onestitatea cu care ar trebui s\u0103 ni le \u00eengrijim.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":2360,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[110,106,99,497,498,499],"coauthors":[],"class_list":["post-2358","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-casa-de-editura-max-blecher","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-diana-iepure","tag-in-rest-viata-e-frumoasa","tag-nr-5-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/Diana-Iepure-In-rest-viata-e-frumoasa.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2358","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2358"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2358\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2361,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2358\/revisions\/2361"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2360"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2358"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2358"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2358"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2358"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}