\u00cen anul 1953, \u00een Bath, Regatul Unit al Marii Britanii, pacientul Henry era supus unei interven\u021bii neurochirurgicale pilot, al c\u0103rei rezultat avea s\u0103 revolu\u021bioneze \u0219tiin\u021ba. Henry suferea de epilepsie \u0219i a acceptat rezec\u021bia unei p\u0103r\u021bi din creier pentru a sc\u0103pa de aceast\u0103 afec\u021biune. Experimentul s-a dovedit un succes cu efecte secundare tragice. Pacientul \u00ee\u0219i pierde memoria de scurt\u0103 durat\u0103 \u0219i va petrece urm\u0103torii c\u00e2\u021biva zeci de ani ca subiect al unor studii clinice, obligat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-un continuu prezent.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen anul 1955, medicul legist Thomas Stoltz Harvey fur\u0103 \u00een timpul autopsiei creierul lui Albert Einstein \u0219i-\u0219i dedic\u0103 40 de ani din via\u021b\u0103 cercet\u0103rii acestuia, promi\u021b\u00e2nd publicarea unui studiu care nu a ap\u0103rut niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Pornind de la aceste fapte reale, t\u00e2n\u0103rul dramaturg britanic Nick Payne scrie piesa Incognito<\/em>, a c\u0103rei premier\u0103 absolut\u0103 a avut loc pe scena Live Theatre, Newcastle, \u00een aprilie 2014. Personajul principal al Incognito<\/em> este creierul uman \u0219i, pentru descifrarea acestuia, autorul introduce o a treia poveste, fictiv\u0103, a Marthei, un neuropsihiatru care studiaz\u0103 tainele min\u021bii, reconstruindu-\u0219i identitatea \u00eentr-un \u0219ir de alegeri contradictorii.<\/p>\n\n\n\n Textul dramatic a fost montat pe scena Teatrului Na\u021bional din Bucure\u0219ti de regizoarea Zsuzs\u00e1nna Kov\u00e1cs, \u00een toamna anului 2020. Spectacolul Zsuzs\u00e1nnei se deschide cu deznod\u0103m\u00e2ntul, prin proiec\u021bia unui text care anun\u021b\u0103 un exerci\u021biu teatral demonstrativ: \u201eCe leag\u0103 acest eu de acest eu \u0219i-mi permite s\u0103 p\u0103strez iluzia c\u0103 exist\u0103 o continuitate de la un moment la altul este acel ceva relativ stabil, dar \u00een continu\u0103 evolu\u021bie, din nucleul fiin\u021bei mele. Po\u021bi s\u0103-i zici suflet sau sine sau reziduu nea\u0219teptat al unei re\u021bele neuronale. Dar oricum i-ai spune, acel element de continuitate este \u00een \u00eentregime dependent de memorie.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n Umbr\u0103, penumbr\u0103, accente muzicale \u00eentr-un decor alb, negru, gri. Scaune, un bar, o mas\u0103, o canapea, a c\u0103ror form\u0103 stilizat\u0103 imagineaz\u0103 fr\u00e2nturi disparate de celule neuronale \u0219i sinapse. Suntem \u00een interiorul unui creier disfunc\u021bional care ruleaz\u0103 nara\u021biuni multiple, \u0219i fiecare dintre spectatori poate crea, cu propria imagina\u021bie, conexiunea lips\u0103 dintre iluziile prezentate fragmentar. Un jurnalist de investiga\u021bie o caut\u0103 pe nepoata lui Albert Einstein. Pacientul Henry, \u00een camera de terapie, \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 cum se c\u00e2nt\u0103 la pian. Dup\u0103 destr\u0103marea c\u0103sniciei, Martha are prima \u00eent\u00e2lnire romantic\u0103 cu o femeie. Pacientul Anthony este subiectul unui studiu clinic. Profesorul Thomas Harvey \u00ee\u0219i anun\u021b\u0103 so\u021bia c\u0103 a furat creierul marelui savant \u00een timpul autopsiei. Un b\u0103rbat \u00ee\u0219i ucide nevasta la aniversarea de 30 de ani a c\u0103s\u0103toriei. Evelyn, nepoata adoptat\u0103 a lui Albert Einstein, ar putea fi fiica sa biologic\u0103 dintr-o aventur\u0103 t\u00e2rzie. Mister, suspans, pove\u0219ti f\u0103r\u0103 \u00eenceput, pove\u0219ti f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, obsesii, tipare, scenarii repetitive. Oameni de \u0219tiin\u021b\u0103, o avocat\u0103, amnezici, un jurnalist, un medic legist\u2026 21 de personaje. \u0218i patru actori. Un spectacol care ne separ\u0103 \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi egale: cei care nu au amintiri \u0219i cei care nu vor s\u0103 le mai aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u201eImagineaz\u0103-\u021bi c\u0103 ai putea uita trauma. Faptul c\u0103 \u021binem minte ne \u021bine \u00eentr-un soi de tipar comportamental.\u201c<\/em><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Empatia, prin filtrul ra\u021biunii, se \u00eemparte la r\u00e2ndu-i. \u00centre cei care-\u0219i \u00eeneac\u0103 memoria \u00een alcool \u0219i cei care au pierdut-o. Unul dintre meritele regizoarei este acela de a imprima \u0219i de a men\u021bine un ritm alert pe parcursul derul\u0103rii acestor fr\u00e2nturi narative a c\u0103ror cronologie r\u0103m\u00e2ne aleatorie. Sinergia scenografie- (Corina Boboc) light design- (Ionel Docan, Cristian \u0218imon) sound (C\u0103lin \u021aopa), milimetric coordonat\u0103 regizoral, contextualizeaz\u0103 \u0219i confer\u0103 un plus de dramatism pe care actorii, mereu \u00een scen\u0103, la vedere, nu \u00eel puteau risca f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00een falset. Transfigurarea interpre\u021bilor care jongleaz\u0103 caractere, for\u021b\u00e2nd conven\u021bia printr-un pas \u00een lateral, o ie\u0219ire la ramp\u0103 sau un flash-light discret, pune considerabil presiune pe actor \u0219i privitor deopotriv\u0103. E greu de imaginat c\u0103 ecouri brechtiene, fie ele vagi, se mai pot ancora azi, \u00een resortul intim al spectatorului, \u00eens\u0103 montarea Suzannei Kovacsi e definit\u0103 de efervescen\u021ba \u0219i fluiditate, ambele atribute fiind indispensabile unei mont\u0103ri de aproape dou\u0103 ore. Cei patru actori, Lari Georgescu, Monica Davidescu, Aylin Cad\u00eer \u0219i Ovidiu Cuncea, dau dovad\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, de anduran\u021b\u0103. Chiar dac\u0103 resursele interpretative au fost, pe alocuri, inegale \u0219i, uneori, evident exterioare, lipsa unor disonan\u021be accentuate este l\u0103udabil\u0103 \u00een raport cu dificultatea partiturii. Cu un plus pentru performerul Ovidiu Cuncea, care a creat tipologii conving\u0103toare, foarte bine calibrate, glis\u00e2nd cu fine\u021be, aproape imperceptibil, de la un personaj la altul.<\/p>\n\n\n\n Incognito<\/em> este un spectacol care \u00ee\u021bi anuleaz\u0103 zona de confort \u0219i provocarea deriv\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, din scriitur\u0103. R\u0103m\u00e2ne dificil de estimat nivelul de rezonan\u021b\u0103, apetitul sau, dup\u0103 caz, gradul de toleran\u021b\u0103 pe care-l are publicul cu astfel de mont\u0103ri \u0219i astfel de tematici. Dac\u0103 accept\u0103m conven\u021bia dramaturgului, fiecare spectator \u00ee\u0219i va filtra r\u0103spunsul prin propriile-i resurse: memoria \u0219i imagina\u021bia. \u0218i va ob\u021bine, \u00een final, o iluzie<\/em>\u2026 Personajul principal al Incognito<\/i> este creierul uman \u0219i, pentru descifrarea acestuia, autorul introduce o a treia poveste, fictiv\u0103, a Marthei, un neuropsihiatru care studiaz\u0103 tainele min\u021bii, reconstruindu-\u0219i identitatea \u00eentr-un \u0219ir de alegeri contradictorii.<\/p>\n","protected":false},"author":65,"featured_media":2331,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,31],"tags":[491,406,494,492,416,136,493],"coauthors":[],"class_list":["post-2330","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-teatru","tag-andreea-costea","tag-arte","tag-incognito","tag-nick-payne","tag-nr-4-2021","tag-teatru","tag-teatrul-national-bucuresti"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/incognito1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2330","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/65"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2330"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2330\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2352,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2330\/revisions\/2352"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2331"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2330"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2330"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2330"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2330"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/incognito2.jpg\")
<\/a><\/figure><\/li><\/a><\/figure><\/li><\/ul><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure><\/li><\/a><\/figure><\/li><\/a><\/figure><\/li><\/ul><\/figure>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"