De ne-ar \u00eempinge curiozit\u0103\u021bile, p\u0103catele ori cine \u0219tie ce nevoi academice s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u201ealba, dreapta Isarl\u00e2k\u201d, prin indica\u021bii de orientare precum \u201ela vreo Dun\u0103re turceasc\u0103\u201d, Bosforul (e) \u201ecel\u0103lalt mal\u201d, un \u201et\u00e2rg temut, hilar \u0219i balcan peninsular\u201d, Ion Barbu ne-ar da cu (binemeritat) s\u00e2c. Probabil, nu \u0219i c\u00e2nd am lua \u00een serios singurul detaliu precis de plasare a ei: \u201ela mijloc de r\u0103u \u0219i bine\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Movila-fort\u0103rea\u021b\u0103, ad\u0103post presupus (\u0219i) pentru Troia homeric\u0103 e temut\u0103 chiar \u0219i azi de spirite rom\u00e2ne\u0219ti care vor a-\u0219i trece \u00een certificatul cultural-identitar doar genele occidentale, dar nu \u00een mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 e subiect de dreapt\u0103 cinstire pentru cei care \u0219i-i revendic\u0103 printre ascenden\u021bi pe Anton Pann sau pe Pena Corcodu\u0219a \u0219i de aceea, poate, n-ar fi tocmai hilar a chestiona din unghiuri rom\u00e2ne\u0219ti acest topos ca pe \u201eun loc de cunoa\u0219tere\u201d (lieu de savoir<\/em>), \u00een sensul larg al conceptului propus de Christian Jacob \u0219i definit de Annick Louis ca un \u201ec\u00e2mp al experien\u021bei umane… ansamblu de proceduri mentale, discursive, tehnice \u0219i sociale prin care o societate… atribuie un sens lumii\u201d. Printre locurile de cunoa\u0219tere cartografiate de echipa lui Jacob se num\u0103r\u0103 bibliotecile, h\u0103r\u021bile, ora\u0219ele-far etc. Isarl\u00e2kul are toate atributele unui ora\u0219-far, dar cuno\u0219tin\u021bele ce-i hr\u0103nesc renumele sunt mai degrab\u0103 imaginate, \u00eei sunt atribuite ori sunt proiectate asupra lui. El e un loc de cunoa\u0219tere borgesian printre ale c\u0103rui nesf\u00e2r\u0219ite referin\u021be pot figura \u0219i Anton Pann, \u0219i Selim, \u0219i Pena Corcodu\u0219a, \u0219i Nastratin Hogea, \u0219i Ion Barbu-Dan Barbilian, \u0219i… \u00eensu\u0219i Borges, care \u00een Nemuritorul<\/em>, \u00een chip de Homer, c\u0103l\u0103tore\u0219te, printre multe alte locuri, \u0219i la Cluj…\u201d<\/p>\n\n\n\n C\u00e2te \u0219i ce fel de vie\u021bi va fi avut Homer \u00eenainte de a deveni Nemuritor<\/em>, c\u00e2t\u0103 inven\u021bie va fi fiind \u00een descrierea cet\u0103\u021bii Troia din Iliada<\/em>? \u0218i apoi, prin c\u00e2te filtre livre\u0219ti \u0219i site grav-ironice va fi trecut ea pentru a ajunge la raiul poetic barbian unde \u201eP\u00e2n\u2019 la cer \u00ee\u0219i fr\u00e2nge treapta\u201d? O treapt\u0103 \u00een plus fa\u021b\u0103 de numeroasele straturi de civiliza\u021bie \u0219i temporalitate ad\u0103postite de situl arheologic din Isarl\u00e2kul contemporan din Turcia…<\/p>\n\n\n\n Anul trecut, o specialist\u0103 a literaturii lui J.L. Borges, Annick Louis, a publicat un studiu impresionant, cu adev\u0103rat interdisciplinar, asupra \u201einven\u021biei Troiei\u201d de c\u0103tre arheologul Heinrich Schliemann: L\u2019Invention de troie. Les vies r\u00eav\u00e9es de Heinrich Schliemann<\/em> (\u00c9ditions EHESS, 2020). N\u0103scut\u0103 \u0219i format\u0103 intelectual \u00een Argentina, cercet\u0103toarea francez\u0103 \u00eentreprinde o adev\u0103rat\u0103 anchet\u0103 (cu sensurile sociologice, dar \u0219i detectivistice implicate) asupra felului \u00een care o voca\u021bie inventat\u0103 poate duce la inven\u021bia unui loc de cunoa\u0219tere viabil. Dup\u0103 trei sute de pagini dense, extrem de bogate \u00een informa\u021bie, autoarea \u00eel invoc\u0103 pe eruditul fic\u021bionar argentinian s\u0103 dea glas concluziei extraordinarului excurs. Citatul ales de ea face parte dintr-un comentariu al lui Borges la un studiu (W.H.D. Rouse) despre Homer \u0219i nimeni altul n-ar fi putut releva mai bine imensul palimpsest de la Isarl\u00e2k, f\u0103cut vizibil de arheologul german: \u201eHeinrich Schliemann (1822-1890) (…) \u00eentreprinse s\u0103p\u0103turi \u00een c\u0103utarea Troiei \u0219i exhum\u0103 ruinele nu ale unuia, ci ale opt ora\u0219e suprapuse ca scrierile sau ca amintirile unui om: ora\u0219e a c\u0103ror pur\u0103 vechime este la limita sacrului, care sunt aproape toate anterioare lui Priam, iar trei dintre ele lui Hercule.\u201d<\/p>\n\n\n\n Cum ajunge Schliemann s\u0103-\u0219i conving\u0103 contemporanii \u0219i genera\u021biile ce s-au perindat de atunci c\u0103 mitul ruinelor Troiei de la Isarl\u00e2k trebuie instituit, doar pentru a fi re- \u0219i reg\u00e2ndit? \u2013 e una din \u00eentreb\u0103rile c\u0103r\u021bii. Povestea, f\u0103r\u0103 detaliile \u0219i ilumin\u0103rile studiului, e aceea a unui copil orfan de mam\u0103, unul din cei nou\u0103 copii ai unui pastor s\u0103rac din regiunea german\u0103 Macklenburg care p\u0103r\u0103se\u0219te \u0219coala din satul natal la v\u00e2rsta de 13 ani pentru a deveni ucenic la un magazin. La maturitate, devine un prosper om de afaceri \u00een Amsterdam, \u00een Rusia \u0219i \u00een America. \u00cen 1866, la v\u00e2rsta de 46 de ani ajunge la Paris m\u00e2nat de interesul de a face investi\u021bii imobiliare. Parisul celui de-al Doilea Imperiu, deschis \u00een mod extraordinar oric\u0103rui public doritor de cunoa\u0219tere, \u00eei schimb\u0103 complet priorit\u0103\u021bile \u0219i imaginea de sine. Dintr-odat\u0103 \u00ee\u0219i spune lui \u00eensu\u0219i, iar apoi \u00eencearc\u0103 s\u0103 conving\u0103 pe c\u00e2t mai mul\u021bi \u2013 pe toate c\u0103ile posibile \u0219i \u00een toate limbile pe care le \u0219tie (cel pu\u021bin treisprezece) \u2013 c\u0103 visul lui dintotdeauna a fost s\u0103 descopere locul Troiei antice, c\u0103 aceasta este voca\u021bia lui \u0219i c\u0103 are banii necesari pentru a o \u00eemplini. F\u0103r\u0103 s\u0103 fi avut parte de educa\u021bie timp de patruzeci de ani, odat\u0103 ajuns la Paris, Schliemann vrea o mare schimbare: \u201enu pot s\u0103-mi imaginez o carier\u0103 mai interesant\u0103 dec\u00e2t aceea de autor de c\u0103r\u021bi serioase\u201d. Ceea ce se \u0219i apuc\u0103 de f\u0103cut \u0219i astfel apar scrieri despre Itaca, Poloponez, Micene, Ilion, Troia… \u0219i, apoi, \u00een 1969, ob\u021bine un doctorat la Universitatea din Rostock pe baza unei teze \u00een redactate \u00een greaca veche despre acelea\u0219i ruine troiene \u0219i despre amplasarea lor.<\/p>\n\n\n\n Din consumator de cuno\u0219tin\u021be, <\/em>Schliemann devine produc\u0103tor de cunoa\u0219tere<\/em>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n \u00centre 1870 \u0219i 1875 face s\u0103p\u0103turi la Isarl\u00e2k \u0219i descoper\u0103 complexitatea fort\u0103re\u021bei ce ascunde dovezi a cel pu\u021bin nou\u0103 epoci diferite. Apoi scoate la lumin\u0103 ceea ce el crede a fi comoara lui Priam \u0219i atrage aten\u021bia istoricilor \u0219i \u201esavan\u021bilor de cabinet\u201d ai momentului. Se dovede\u0219te dup\u0103 aceea c\u0103 tezaurul apar\u021bine cu totul altei v\u00e2rste dec\u00e2t a Iliadei, metodele lui de excavare sunt contestate, dar legenda Schliemann e deja constituit\u0103, e invitat s\u0103 conferen\u021bieze, textele lui sunt publicate, iar Troia imaginat\u0103 de el fascineaz\u0103 pe tot mai mul\u021bi \u0219i \u00eei \u00eendeamn\u0103 la noi \u0219i noi s\u0103p\u0103turi \u0219i interpret\u0103ri. Din consumator de cuno\u0219tin\u021be, <\/em>Schliemann devine produc\u0103tor de cunoa\u0219tere<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Acest traseu de devenire \u00eel urm\u0103re\u0219te Annick Louis, dar ceea ce d\u0103 unicitatea studiului ei este tratarea a \u00eensu\u0219i genului autobiografiei ca un loc de cunoa\u0219tere<\/em>. Ceea ce o intereseaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd este felul \u00een care textele celor patru versiuni ale autobiografiei lui Schliemann se adapteaz\u0103 la contexte, la exigen\u021bele editorilor, la cititorii viza\u021bi, cum scrierile lui devin<\/em> autobiografie, cum ele \u00ee\u0219i g\u0103sesc sursele, tonurile, limbile necesare pentru a face posibil\u0103 na\u0219terea unei voca\u021bii \u00een r\u00e2ndurile lor, iar apoi pentru a o legitima. Ceea ce e veridic \u00een cele patru r\u00e9cits de vie<\/em> succesive e nerelevant pentru ancheta cercet\u0103toarei. Important\u0103 e doar capacitatea naratorului de a reprezenta na\u0219terea unei voca\u021bii \u0219tiin\u021bifice \u00een absen\u021ba unei forma\u021bii academice. Dar pentru a reu\u0219i aceast\u0103 reprezentare conving\u0103toare un \u00eentreg proces de \u00een\u021belegere a nevoilor \u0219i idiosincraziilor unei societ\u0103\u021bi se deruleaz\u0103, toate mecanismele de producere \u0219i difuzare a bunurilor savante sunt explorate.<\/p>\n\n\n\n Coresponden\u021b\u0103, jurnale, fotografii, ziare, reviste, manuscrise, literatura sunt chemate a reface atmosfera intelectual\u0103 a timpului, cu efervescen\u021ba, conflictele \u0219i limitele inerente.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n H. Schliemann \u00ee\u0219i croie\u0219te o poveste de via\u021b\u0103 pe tipare literare: nu ezit\u0103, de exemplu, a \u00eemprumuta un episod din Odiseea<\/em> \u00een care Ulise este atacat de o hait\u0103 de c\u00e2ini \u00eentr-un sat \u0219i a-l povesti ca \u0219i cum i s-ar fi \u00eent\u00e2mplat lui sau s\u0103 preia modele narative din c\u0103r\u021bile celebre ale acelor vremuri. \u00cen riguroasele ei analize asupra acestor scrieri, Annick Louis refuz\u0103 interpretarea realit\u0103\u021bilor sociale \u0219i culturale pe baza textului autobiografic. Autobiografiile nu sunt surs\u0103 de informa\u021bie, ci povestire (r\u00e9cit<\/em>) \u0219i \u00een formele povestirii, \u00een strategiile ei ea decripteaz\u0103 codurile unei epoci. De aceea, demersul ei este invers: ea cerceteaz\u0103 arhivele (din mai multe \u021b\u0103ri \u0219i \u00een mai multe limbi) pentru a verifica ceea ce face posibil\u0103 extraordinara devenire a persoanei \u0219i a personajului Schliemann \u0219i permite primenirile autobiografice. \u0218i ce bog\u0103\u021bie de informa\u021bie se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een fa\u021ba cititorului! Reconstituirea sistemelor de produc\u021bie ale bunurilor savante, a re\u021belelor de circula\u021bie a ideilor, precum \u0219i a celor de sociabilitate a Parisului e impresionant\u0103, iar prezentarea lor are suflu de roman (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor autoarea vorbe\u0219te de \u201eromanescul arhivelor\u201d!). Sub ochiul cititorului se desf\u0103\u0219oar\u0103, cu toate ritualurile lor, teatrele, editurile, cursurile magistrale de la College de France, societ\u0103\u021bile savante, \u201einstitu\u021bia\u201d amantelor (les filles de joie<\/em>) al c\u0103ror \u0219arm, inclusiv intelectual, poate deschide u\u0219i spre cabinetele savan\u021bilor (Schliemann \u00ee\u0219i sacrific\u0103 f\u0103r\u0103 ezitare so\u021bia aflat\u0103 \u00een Rusia pentru a intra \u00een r\u00e2nd cu lumea iubitoare (\u0219i) de idei a Parisului). Sistemul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt e descris cu toate oportunit\u0103\u021bile oferite unui spirit autodidact care-\u0219i descoper\u0103 voca\u021bia t\u00e2rziu, mecanismele europene de ob\u021binere a titlului de doctor, rela\u021biile diferit configurate \u00een Germania \u0219i Fran\u021ba, de exemplu, dintre publicul savant \u0219i marele public, stigmatele \u0219i virtu\u021bile vulgarizatorilor de idei. Autoarea exceleaz\u0103 \u00een redarea topografiei \u0219tiin\u021belor \u00een timpul celui de-al Doilea Imperiu, red\u00e2nd magistral glis\u0103rile, sediment\u0103rile, circumscrierile diferitelor discipline \u0219i domenii ale cunoa\u0219terii. Annick Louis contribuie substan\u021bial la istoria \u0219tiin\u021belor \u00een Europa \u00een special prin aten\u021bia pe care o acord\u0103 discursurilor (inclusiv autobiografice) despre ele. Coresponden\u021b\u0103, jurnale, fotografii, ziare, reviste, manuscrise, literatura sunt chemate a reface atmosfera intelectual\u0103 a timpului, cu efervescen\u021ba, conflictele \u0219i limitele inerente.<\/p>\n\n\n\n E greu chiar \u0219i a imagina ce cantitate de munc\u0103 reprezint\u0103 cercetarea at\u00e2tor arhive, inventarierea \u0219i apoi interpretarea credibil\u0103 a at\u00e2tor surse! Dar Annick Louis are \u00een comun cu personajul anchetei ei capacitatea de ascultare<\/em> (\u00e9coute)<\/em>. Termenul acesta care puncteaz\u0103 expunerea devine, dup\u0103 \u0219irul de ilustr\u0103ri ale lui, un concept cheie. El n-are nimic din supu\u0219enia depersonalizant\u0103 din vocabularul ierarhiilor biserice\u0219ti (a face ascultare), dar ar putea avea ceva din biblica expresie a avea urechi de auzit<\/em>, adic\u0103 a fi atent la mesajele timpului t\u0103u, a sesiza diversele modalit\u0103\u021bi de a spune realit\u0103\u021bile ce-\u021bi sunt contemporane, a nu-\u021bi fi fric\u0103 de depeizarea pe care o presupune \u201e\u00eensu\u0219irea\u201d oric\u0103rei limbi noi \u0219i a viziunilor despre lume pe care ea le exprim\u0103. Autoarea demonstreaz\u0103 importan\u021ba major\u0103 a posibilit\u0103\u021bii\/ disponibilit\u0103\u021bii de a asculta \u2013 cursuri magistrale, conferin\u021be, de exemplu \u2013 \u00een transformarea intelectual\u0103 a societ\u0103\u021bii franceze din a doua jum\u0103tate a secolului XIX. \u00cen cazul lui Schliemann, ascultarea face parte din mecanica<\/em> numeroaselor limbi pe care le \u00eenva\u021b\u0103: el refuz\u0103 \u00eenv\u0103\u021barea cu un profesor a\u0219a cum refuz\u0103 traducerea ca metod\u0103, \u00een schimb privilegiaz\u0103 cititul \u0219i \u00eenv\u0103\u021batul pe de rost a unor texte\/c\u0103r\u021bi \u00eentregi \u0219i apoi recitatul\/rostitul lor \u00een fa\u021ba unui ascult\u0103tor care nici m\u0103car nu trebuie s\u0103 cunoasc\u0103 limba respectiv\u0103. Scrierile lui profit\u0103 de aceste exerci\u021bii ascultare \u2013 rostire \u0219i reu\u0219esc s\u0103 se articuleze \u00een angrenajul a\u0219tept\u0103rilor cititorilor ori \u00een cel al condi\u021biilor presupuse de profesionalizare a statutului de arheolog.<\/p>\n\n\n\n Pentru a r\u0103zbi azi \u00een contextul dezolant al restr\u00e2ngerii tot mai accentuate a \u0219tiin\u021belor umaniste, cercet\u0103torii sunt nevoi\u021bi a-\u0219i face curaj s\u0103 ias\u0103 din zona lor de specializare s\u0103-\u0219i chestioneze propriile voca\u021bii, s\u0103 vireze cu imens consum de timp, ce-i drept, spre domenii care nu erau p\u00e2n\u0103 atunci \u00eenscrise \u00een traseul lor profesional.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Disponibilitatea la ascultare a autoarei duce la un alt tip de articulare: la sesizarea unei configur\u0103ri similare a c\u00e2mpului nespecializat, pre- or a-disciplinar din a doua jum\u0103tatea a secolului XIX \u0219i a celui post-disciplinar din cel de-al doilea deceniu al mileniului 3. \u00cen plus, ea subliniaz\u0103 nevoia existen\u021bei unor institu\u021bii ter\u021biare care s\u0103 absoarb\u0103, s\u0103 dea \u0219anse de manifestare unor voca\u021bii, unor nevoi de consum \u0219i producere de cunoa\u0219tere asem\u0103n\u0103toare celor ale lui Heinrich Schliemann. Pentru a r\u0103zbi azi \u00een contextul dezolant al restr\u00e2ngerii tot mai accentuate a \u0219tiin\u021belor umaniste, cercet\u0103torii sunt nevoi\u021bi a-\u0219i face curaj s\u0103 ias\u0103 din zona lor de specializare s\u0103-\u0219i chestioneze propriile voca\u021bii, s\u0103 vireze cu imens consum de timp, ce-i drept, spre domenii care nu erau p\u00e2n\u0103 atunci \u00eenscrise \u00een traseul lor profesional.<\/p>\n\n\n\n Sigur c\u0103 acest tip de reinventare poate veni la pachet cu un fel de schizofrenie intelectual\u0103, dar cartea lui Annick Louis demonstreaz\u0103 c\u00e2t de benefice pot fi aceste devieri de la albiile unei cariere, c\u00e2t de valoroase pot fi \u201egr\u0103dinile secrete\u201d ale oric\u0103rui intelectual. Gr\u0103dini cu c\u0103r\u0103ri bifurcate, desigur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Isarl\u00e2kul are toate atributele unui ora\u0219-far, dar cuno\u0219tin\u021bele ce-i hr\u0103nesc renumele sunt mai degrab\u0103 imaginate, \u00eei sunt atribuite ori sunt proiectate asupra lui. El e un loc de cunoa\u0219tere borgesian printre ale c\u0103rui nesf\u00e2r\u0219ite referin\u021be pot figura \u0219i Anton Pann, \u0219i Selim, \u0219i Pena Corcodu\u0219a, \u0219i Nastratin Hogea, \u0219i Ion Barbu-Dan Barbilian, \u0219i… \u00eensu\u0219i Borges, care \u00een Nemuritorul, \u00een chip de Homer, c\u0103l\u0103tore\u0219te, printre multe alte locuri, \u0219i la Cluj…<\/p>\n","protected":false},"author":64,"featured_media":2296,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[371,52],"tags":[486,484,373,488,485,487,416],"coauthors":[],"class_list":["post-2295","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-criterion","category-rubrici","tag-annick-louis","tag-crina-bud","tag-criterion","tag-heinrich-schliemann","tag-isarlak","tag-linvention-de-troie","tag-nr-4-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/LInvention-de-troie.-Les-vies-re\u0302ve\u0301es-Heinrich-Schliemann.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/64"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2295"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2295\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2297,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2295\/revisions\/2297"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2296"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2295"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}