{"id":2268,"date":"2021-06-02T08:49:00","date_gmt":"2021-06-02T05:49:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2268"},"modified":"2021-06-02T09:28:34","modified_gmt":"2021-06-02T06:28:34","slug":"cuvant-despre-cititori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2268","title":{"rendered":"Cuv\u00e2nt despre citit(ori)"},"content":{"rendered":"\n

La \u00eenceputul anului 2012, \u00eempreun\u0103 cu un mic grup de studen\u021bi ai mei de atunci, am demarat un proiect educa\u021bional \u00een parteneriat cu Biblioteca Jude\u021bean\u0103, numit Reading Club\/Club de lectur\u0103<\/em> (\u00eemi amintesc c\u00e2t\u0103 tensiune a creat cuv\u00e2ntul \u201eclub\u201d prin anumite birouri de la universitate!). Ne propusesem c\u00e2teva obiective destul de ambi\u021bioase, pe care le respect\u0103m \u0219i azi de altminteri, anume, dezvoltarea interesului elevilor pentru lectur\u0103, \u00een general, \u015fi pentru culturi, limbi \u015fi literaturi str\u0103ine \u00een special (lecturile se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een cinci limbi \u2013 rom\u00e2n\u0103, englez\u0103, francez\u0103, german\u0103, maghiar\u0103), stimularea creativit\u0103\u0163ii elevilor; formarea deprinderii elevilor de a frecventa Biblioteca permanent, chiar \u015fi ne\u00eenso\u0163i\u0163i, pentru studiu \u00een Sala de Lectur\u0103\/Ludotec\u0103 \u015fi\/sau \u00eemprumut de carte la domiciliu \u0219i, scopul care se dovede\u0219te a fi cel mai important, \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irea abilit\u0103\u0163ilor de citire ale elevilor. Componenta t\u00e2n\u0103r\u0103 a proiectului (studen\u021bi \u0219i elevi) urmeaz\u0103 dinamica fireasc\u0103 a schimb\u0103rilor de genera\u021bii, dar proiectul continu\u0103 s\u0103 se concentreze pe crearea unui microclimat potrivit unei sesiuni de lectur\u0103 prin care publicul-\u021bint\u0103 \u2013 elevii din \u0219coala primar\u0103 cu prec\u0103dere \u2013 s\u0103 simt\u0103 fascina\u021bia lecturii \u00een aceste vremuri de domina\u021bie a ecranului, care ne cere s\u0103 fim spectatori, nu cititori. Ca s\u0103 fiu sincer\u0103, de fapt, stimulentul ini\u021bial a fost s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im cu al\u021bii pasiunea noastr\u0103 pentru citit \u0219i s\u0103 contribuim, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, la educarea unui viitor, posibil, cititor model<\/em>, un statut pe care l-am descoperit citindu-l pe Umberto Eco; este destinatarul  ideal(izat) imaginat de Emitentul-Autor \u00een procesul de creare a operei sale, adic\u0103, cititorul capabil s\u0103 umple spa\u021biile albe, intervalele inten\u021bionat vide ale textului, s\u0103-l interpreteze \u201ecu o garan\u021bie suficient\u0103 de univocitate (\u2026), s\u0103-l ajute s\u0103 func\u021bioneze\u201d (Eco, 1991:83).<\/p>\n\n\n\n

Comunitatea imaginar\u0103 a cititorilor<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Cititul este o competen\u021b\u0103 care se \u00eenva\u021b\u0103, st\u0103 la baza educa\u021biei, este deprinderea care \u201eodat\u0103 dezvoltat\u0103, poate fi men\u021binut\u0103 foarte u\u0219or la nivel \u00eenalt\u201d (Rivers, 1977: 205), exersarea acestui proces cognitiv permi\u021b\u00e2nd subiectului s\u0103 decodeze simboluri, s\u0103 le descopere \u0219i s\u0103 le \u00een\u021beleag\u0103  sensul, s\u0103 construiasc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u mesaje personale, finalmente, s\u0103 \u00ee\u0219i l\u0103rgeasc\u0103 orizontul cunoa\u0219terii, s\u0103 \u00ee\u0219i dezvolte \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i rafineze spiritul critic, analitic, creativ, s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103, s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 via\u021ba mai important\u0103 \u0219i mai interesant\u0103. Fiind o \u00eentreprindere esen\u021bial\u0103 \u00een existen\u021ba noastr\u0103 diurn\u0103, scriitorii deseori \u00ee\u0219i deleag\u0103 personajele sau naratorii s\u0103 se adreseze cititorilor, s\u0103 aduc\u0103 \u00een discu\u021bie motive, practici, forme de lectur\u0103 \u00eentr-un context reflexiv, comunica\u021bional, ales de autor \u00een orchestrarea inteligent\u0103 a materialului epic, reu\u0219ind s\u0103 reduc\u0103 astfel prejudecata dup\u0103 care cititul este o activitate pasiv\u0103 pentru c\u0103, dac\u0103 se examineaz\u0103 deprinderile \u201ece trebuie dezvoltate pentru o citire fluent\u0103, cu \u00een\u021belegerea sensului, vom vedea c\u0103 cititorul este departe de a fi pasiv\u201d (210) \u00een timpul lecturii unui text. Expunerea modului de reflectare al autorilor\/naratorilor\/personajelor asupra ipostazelor barthesiene de pl\u0103cere a lecturii sau de simpl\u0103 consumare a unui text, \u00een func\u021bie de distan\u021ba care se stabile\u0219te \u00eentre cititori \u0219i c\u0103r\u021bile pentru care se opteaz\u0103, implic\u0103 un act de auto-reflexivitate, de referire constant\u0103 la o particularitate implicat\u0103 \u00een rela\u021bia fundamental\u0103 dintre emitent \u0219i destinatar,  a\u0219a cum face Paul Auster prin personajul s\u0103u Ferguson: \u201eCititul romanelor era una dintre pl\u0103cerile fundamentale ale vie\u0163ii [lui Ferguson] (…); cineva trebuia s\u0103 scrie acele romane pentru ca oamenii s\u0103 aib\u0103 ocazia de a gusta acea pl\u0103cere (…), dar nici cititul nici scrisul nu puteau fi considerate activit\u0103\u0163i eroice\u201d (Auster, 2018: 367).<\/p>\n\n\n\n

Pentru a ajunge un Cititor Model, cititorul empiric are de \u00eendeplinit c\u00e2teva \u00eendatoriri filologice, sus\u021bine Umberto Eco, anume, datoria \u201ede a recupera cu maxim\u0103 aproxima\u021bie posibil\u0103 codurile emitentului\u201d (Eco, 1991: 96), de a ajunge s\u0103 interpreteze textul citit \u00een concordan\u021b\u0103 cu traseul comunicativ existent \u00eentre subiectul originar \u0219i competen\u021ba destinatarului (vezi 97), respectiv, de a stabili o leg\u0103tur\u0103 virtual\u0103 cu autorul textului, empiric sau Model, ca \u00een exemplul sugerat de J. D. Salinger \u00een conversa\u021bia cu lectorul s\u0103u imaginar: \u201eDin fericire (…), eu am aflat practic cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103 tot ce e necesar s\u0103 \u0219tiu despre cititorul meu<\/em> obi\u0219nuit; adic\u0103 despre tine.<\/em> Mi-e team\u0103 c\u0103 ai s\u0103 negi cu t\u0103rie c\u0103 te-a\u0219 cunoa\u0219te, dar nu sunt \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 te cred pe cuv\u00e2nt. E\u0219ti un mare iubitor de p\u0103s\u0103ri (…). Ar fi prea frumos dac\u0103 propriul meu cititor obi\u0219nuit s-ar nimeri s\u0103 fie unul dintre cei trei oameni care au v\u0103zut cuibul ploierului-fluierar; dar simt c\u0103-l cunosc \u2013 adic\u0103 te <\/em>cunosc \u2013 \u00eendeajuns ca s\u0103 \u0219tiu ce gest binevoitor din parte-mi ar putea fi acum bine primit (…); \u00ee\u021bi spun  \u00een particular, b\u0103tr\u00e2ne prieten (sau mai cur\u00e2nd nu-\u021bi vorbesc \u021bie, ci \u00een tine), c\u0103 te rog s\u0103 accep\u021bi acest modest buchet de paranteze proasp\u0103t \u00eenflorite : (((()))). Presupun c\u0103 nu au un aspect prea floral, dar \u021bin s\u0103 fie primite ca ni\u0219te semne cr\u0103c\u0103nate, curbate, ale st\u0103rii mele de spirit \u0219i de trup, acum c\u00e2nd scriu toate acestea.\u201d (Salinger, 2002: 92).<\/p>\n\n\n\n

Concep\u021bia unanim acceptat\u0103 c\u0103 o carte exist\u0103 doar c\u00e2nd este citit\u0103, c\u0103 ea devine ceea ce este doar prin lectur\u0103, subliniat\u0103 \u0219i de convingerea c\u0103 existen\u021ba cititorului este cea care o actualizeaz\u0103 (vezi Nash, 1987: 246), \u00eel determin\u0103 pe naratorul lui Simmons s\u0103 \u00eei aminteasc\u0103 fic\u021bionalului Henry James (!) c\u0103 \u201eva avea nevoie de tot talentul s\u0103u literar \u0219i de toat\u0103 priceperea greu c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u00eentr-ale scrisului, precum \u0219i de cele mai delicate tu\u0219e stilistice pentru a-l face pe cititor s\u0103-\u0219i dea treptat seama de numeroasele niveluri de onestitate, minciun\u0103, vin\u0103 \u0219i inocen\u021b\u0103 (…), \u00een vreme ce ac\u021biunea se va desf\u0103\u0219ura de o manier\u0103 logic\u0103 spre \u00eenfior\u0103torul ei punct culminant\u201d (Simmons, 2015: 164); iar pentru ca cititorul s\u0103 nu se simt\u0103 \u201emult prea deranjat\u201d de posibile deplas\u0103ri temporar\u0103 ale centrului s\u0103u de aten\u021bie, \u201epovestitorul va face tot posibilul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar la cele dou\u0103 perspective narative, d\u00e2ndu-\u0219i, totodat\u0103, silin\u021ba s\u0103 nu \u021bop\u0103ie de la una la alta, aidoma proverbialului greier\u201d (93). <\/p>\n\n\n\n

Provoc\u0103rile galaxiei electronice<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Opinia enun\u021bat\u0103 de un personaj al lui Val McDermid, Ellie Tilney, ironic reconstruit dup\u0103 canonul victorian, \u201eCred c\u0103 este adev\u0103rat c\u00e2nd se zice c\u0103 femeile citesc mai multe romane dec\u00e2t b\u0103rba\u0163ii. Cu siguran\u0163\u0103 cump\u0103r\u0103 mai multe ori \u00eemprumut\u0103 de la biblioteci.\u201d (McDermid, 2017: 127), merit\u0103 luat\u0103 \u00een considerare \u0219i demonstrat\u0103 \u00een contextul social actual al consumerismului dominat de achizi\u021bion\u0103ri de bunuri, de posibila comodificare, adic\u0103 de valorizare comercial\u0103, a tutor conceptelor, sentimentelor, artelor, printr-o standardizare constant\u0103 a lor la cerin\u021bele gustului public. \u00cen aceste condi\u021bii generale, al unui exces vizual atr\u0103g\u0103tor, fascinant, uneori ame\u021bitor, cititul, clasicul modus legendi<\/em> \u0219i circuitul comunicativ dintre cititor \u0219i autor\/text au fost deviate prin cotropirea masiv\u0103 a cititorului de semne \u0219i coduri care \u00eel pot purta \u00eentr-un univers \u00eembietor prin instabilitatea perpetu\u0103 a ofertelor sale de via\u021b\u0103, aventuri, tr\u0103iri. Licia, personajul central al Doinei Ru\u0219ti, resimte tensiunile acestei schimb\u0103ri paradigmatice ca pe o nou\u0103 libertate, o alternativ\u0103 divergent\u0103 a statutului iconic al c\u0103r\u021bii \u0219i al publicului s\u0103u: \u201eDrama mea se leag\u0103 de c\u0103r\u021bi (…). Eu nu mai am niciun chef s\u0103 citesc. Iau o carte \u00een m\u00e2n\u0103, m\u0103 uit la ea \u0219i o pun la loc. Nu da\u021bi vina pe timpuri, pe televizor \u0219i pe stupidocra\u021bie. \u00cen cazul meu este vorba despre patru b\u0103rba\u021bi, patru creaturi ie\u0219ite de sub pulpanele mantalei lui Aurelius [motanul]. P\u00e2n\u0103 nu demult \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 citesc romane, s\u0103 intru \u00een fibra lor nev\u0103zut\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 transform \u00een pl\u0103cint\u0103, \u00een vierme, \u00een molusc\u0103, ascuns\u0103 \u00een buzunarele c\u0103ldu\u021be ale unei min\u021bi. Ast\u0103zi am pierdut aceast\u0103 bucurie\u201d (Ru\u0219ti, 2011: 5). Disolu\u021bia practicii de a citi mai cu seam\u0103 pove\u0219ti lungi \u0219i complexe poate fi v\u0103zut\u0103 ca efect al tehnologiei, care a schimbat felul de g\u00e2ndire \u0219i lecturare, \u00een sensul c\u0103 \u201es-a modificat ceva \u00een creierul nostru, s-au rescris c\u0103ile noastre neurale \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t nimeni nu va mai citi un roman lung vreodat\u0103\u201d (McGill, 2014: 34), fapt admis \u0219i de protagonista men\u021bionat\u0103: \u201edeja c\u0103r\u021bile se r\u0103riser\u0103 mult \u00een via\u021ba mea, iar c\u00e2nd deschideam un roman ca acesta [P\u0103durea norvegian\u0103<\/em> a lui Murakami] era mai mult o obliga\u021bie, cum ar fi c\u0103 m\u0103 rugase cineva, c\u0103 mi-l d\u0103duse un amic insistent \u2013 ia cartea asta \u0219i cite\u0219te-o imediat, cite\u0219te-o \u0219i dup\u0103 aia vorbim.\u201d (Ru\u0219ti: 2011: 141-2).<\/p>\n\n\n\n

Intricata \u0219i mult studiata rela\u021bie dintre autor, cititor, text e demonetizat\u0103 datorit\u0103 reconfigur\u0103rii modului de a citi \u0219i de a reflecta asupra acestei activit\u0103\u021bi azi, \u00een condi\u021biile \u00een care exist\u0103 alternative mai user-friendly<\/em>: \u201epierderea chefului de citit nu era chiar o catastrof\u0103. Ce era mai confortant dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti pove\u0219tile scrise de al\u021bii, retu\u0219\u00e2nd f\u0103r\u0103 grab\u0103?! S\u0103 fii Balzac \u0219i Palahniuk \u00een aceea\u0219i vreme, f\u0103r\u0103 povara grea a imita\u021biei! S\u0103 faci copy-paste <\/em>\u0219i apoi s\u0103 modelezi tu \u00eensu\u021bi marmelada dens\u0103 a altui timp! S\u0103 faci conversa\u021bie la \u201eCatedrala\u201d ta din Berceni!\u201d (150).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen mod nea\u0219teptat \u00eens\u0103, exist\u0103 \u00eenc\u0103 suficient\u0103 energie \u0219i deschidere pentru cititul de c\u0103r\u021bi, \u00een orice variant\u0103 ar fi ele, ca o alternan\u021b\u0103 la instantaneitatea textelor de pe ecrane; exist\u0103 \u0219i speran\u021ba c\u0103 efortul lui Gutenberg mai are ecouri \u0219i azi, a\u0219a cum sugereaz\u0103 discret \u0219i Paul Auster: \u201edac\u0103 o carte putea avea asemenea efect asupra inimii, min\u0163ii \u015fi celor mai intime tr\u0103iri despre lume [ca romanul Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103<\/em>], atunci a scrie (n.n.<\/em> \u0219i a citi) romane era f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate cel mai bun lucru pe care omul \u00eel putea face \u00een via\u0163\u0103, pentru c\u0103 Dostoievski \u00eel \u00eenv\u0103\u0163ase c\u0103 pove\u015ftile inventate puteau trece mult dincolo de simpla pl\u0103cere \u015fi divertisment, te puteau transforma cu totul \u015fi pe din\u0103untru, \u015fi pe dinafar\u0103, te puteau scurta de cap, te puteau op\u0103ri, \u00eenghe\u0163a, dezbr\u0103ca \u00een pielea goal\u0103 \u015fi arunca \u00een calea v\u00e2nturilor turbate ale universului\u201d (Auster, 2018: 369).<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
Referin\u021be<\/strong><\/h5>\n\n\n\n