{"id":2077,"date":"2021-05-06T09:47:49","date_gmt":"2021-05-06T06:47:49","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2077"},"modified":"2021-05-06T09:49:19","modified_gmt":"2021-05-06T06:49:19","slug":"ceci-nest-pas-une-pipe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2077","title":{"rendered":"Ceci n\u2019est pas une pipe<\/i>"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Cartea cu ta\u021bi<\/em>, Robert B\u0103lan \u2013 coordonator, Editura Trei, Bucure\u0219ti, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 de pe coperta \u00eent\u00e2i, Robert B\u0103lan (coordonator) ne avertizeaz\u0103 c\u0103 \u201eaceasta nu este \u00eenc\u0103 o carte despre cum s\u0103 fii un p\u0103rinte perfect\u201d. Volumul colectiv reune\u0219te povestioarele, istorisirile \u0219i m\u0103rturiile a 13 autori despre experien\u021ba lor ca ta\u021bi. \u0218i, a\u0219a cum Magritte atr\u0103gea aten\u021bia c\u0103 pipa din desenul lui nu e tocmai o pip\u0103 (pentru c\u0103, justifica tot el, nu po\u021bi turna tutun \u00een ea, fiind doar o reprezentare grafic\u0103 a unui obiect), la fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i cu cititorul acestei colec\u021bii: dac\u0103 e tat\u0103, \u0219tie foarte bine cum stau lucrurile; dac\u0103 nu e tat\u0103, cu siguran\u021b\u0103 nu va afla nimic nou doar citindu-i pe cei care vorbesc despre asta, de\u0219i va avea impresia c\u0103 \u00eei \u00een\u021belege \u0219i c\u0103 empatizeaz\u0103 cu ei.<\/p>\n\n\n\n

Mi-au pl\u0103cut \u00eentotdeauna c\u0103r\u021bile cu o pluralitate de autori. Mi s-a p\u0103rut util s\u0103 aflu, dintr-o singur\u0103 lectur\u0103, opiniile variate ale unor scriitori diferi\u021bi despre o anume chestiune. Chiar dac\u0103 \u2013 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 frecvent \u2013 genul acesta de volum poate s\u0103 sufere de inegalit\u0103\u021bi stilistice ori de eterogenitate, el c\u00e2\u0219tig\u0103 prin altceva; \u0219i anume prin cumularea cantitativ\u0103 a unor ipostaze deseori diametral opuse pentru aceea\u0219i situa\u021bie de via\u021b\u0103. \u00cen ciuda ideii (oarecum vulgare) c\u0103 tot ce \u021bine de experien\u021ba paternit\u0103\u021bii e frumos, \u00een\u0103l\u021b\u0103tor \u0219i reconfortant, exist\u0103 voci aici care tr\u0103deaz\u0103 acest cli\u0219eu \u00een favoarea unei sincerit\u0103\u021bi dezarmante. Nu totul e lapte \u0219i miere. \u0218i nu tot ce \u021bine de rela\u021bia tat\u0103-copil e mereu lin \u0219i f\u0103r\u0103 hopuri.<\/p>\n\n\n\n

Mi-au pl\u0103cut \u00eentotdeauna c\u0103r\u021bile cu o pluralitate de autori. Mi s-a p\u0103rut util s\u0103 aflu, dintr-o singur\u0103 lectur\u0103, opiniile variate ale unor scriitori diferi\u021bi despre o anume chestiune.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Andrei D\u00f3sa, \u00eentr-unul dintre cele mai oneste texte din carte, \u00ee\u0219i asum\u0103, de exemplu, splendida \u201eeroare\u201d pe care a f\u0103cut-o la na\u0219terea copilului lui, c\u00e2nd i s-a p\u0103rut (\u00een mod absolut firesc) c\u0103 are cel mai frumos bebelu\u0219 din univers. La rememorare, \u00een schimb, aplecat asupra fotografiilor din aceea\u0219i perioad\u0103, are o revela\u021bie care \u00eel amuz\u0103 \u0219i-l \u00eenduio\u0219eaz\u0103: \u201eChiar dac\u0103 \u00een salon mai erau \u0219i al\u021bi prunci \u0219ifona\u021bi, parc\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u021bi prematur din cauza efortului de a veni pe lume, copilul meu nu mi se p\u0103rea absolut deloc bo\u021bit. \u00cei str\u0103luceau ochii \u0219i era plin de via\u021b\u0103. Evident c\u0103 biologia \u00eemi juca feste. Mi-am dat seama de asta recent, uit\u00e2ndu-m\u0103 la fotografiile de c\u00e2nd era foarte mic. P\u00e2n\u0103 la aproape trei luni, a fost la fel de ur\u00e2\u021bel \u0219i de ciudat ca orice alt bebelu\u0219.\u201d (p. 13).<\/p>\n\n\n\n

Robert \u0218erban, tat\u0103 a doi copii, depl\u00e2nge comprimarea timpului \u0219i frustrarea de a nu reu\u0219i s\u0103 transforme extazul paternit\u0103\u021bii \u00een cuv\u00e2nt: \u201eT\u00e2njeam s\u0103 scriu, s\u0103-mi povestesc despre ce mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u00cemi doream s\u0103 am vreme ca s\u0103-mi transform fericirea de a avea doi copii minuna\u021bi, frumo\u0219i \u0219i haio\u0219i \u00een text. S\u0103 fiu roman\u021bios \u0219i s\u0103 dau, cum se zice, carne \u0219i sens sentimentelor.\u201d (p. 30). O am\u0103r\u0103ciune similar\u0103, \u00eentr-un text minunat & cald, m\u0103rturise\u0219te \u0219i Radu Pavel Gheo: \u201eDe citit citesc pe sponci, de via\u021ba cultural\u0103 m-am decuplat aproape complet, mai aflu sporadic c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva interesant \u00een locuri unde nu am cum s\u0103 ajung, apar c\u0103r\u021bi pe care le cump\u0103r \u0219i le stivuiesc \u00abpentru mai t\u00e2rziu\u00bb, de\u0219i nu \u0219tiu c\u00e2nd o fi t\u00e2rziul \u0103sta \u2013 \u0219i mai ales nu mai scriu (p. 39).<\/p>\n\n\n\n

Pentru Igor Mocanu, meseria de tat\u0103 e prilejul perfect pentru a analiza, aproape sociologic, evolu\u021bia conceptului de educa\u021bie al genera\u021biilor anterioare. La unii ta\u021bi \u201ede tip nou\u201d, cre\u0219terea copilului devine metoda de a-\u0219i sonda propria lor copil\u0103rie \u0219i de a contesta subsecvent felul \u00een care se disciplinau pruncii \u201epe vremuri\u201d. Pericolul e, evident, repetarea acelora\u0219i gre\u0219eli: \u201e[\u2026] \u0103sta e cel mai greu aspect de recunoscut \u0219i asumat: c\u0103 \u00een excesele astea de autoritate nu suntem noi, ci p\u0103rin\u021bii no\u0219tri la pachet cu un \u00eentreg sistem sociopolitic despre care nu aveam habar c\u0103 se afl\u0103 acolo.\u201d (p. 53) Bogdan Alexandru-St\u0103nescu admite o eroare similar\u0103: \u201eAm adoptat foarte repede fa\u021b\u0103 de propriul b\u0103iat atitudinea pe care o am fa\u021b\u0103 de tat\u0103: sunt extrem de critic, cu c\u00e2t \u00eel observ mai \u0219ov\u0103ielnic, mai sensibil, simt nevoia s\u0103 fiu mai dur. \u00cemi amintesc c\u0103 a\u0219a era \u0219i tata, […] C\u00e2nd am amintirea asta, \u00eemi iau copiii \u00een bra\u021be \u0219i probabil c\u0103-i dezorientez mai mult dec\u00e2t atunci c\u00e2nd mimez duritatea.\u201d (p. 57) Doris Mironescu \u00een\u021belege copil\u0103ria ca pe o form\u0103 de regres (\u00een sens psihologic) \u0219i pledeaz\u0103 indirect pentru o continuitate p\u00e2n\u0103 la nivelul dialogului primar: \u201eavem, fiecare, la \u00eendem\u00e2n\u0103 un repertoriu limitat de vorbe de duh, intona\u021bii \u0219i frazeologii, care \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 provine din familie, mai ales atunci c\u00e2nd cau\u021bi fraze legate de copil\u0103rie. De aceea, e\u0219ti obligat s\u0103 reg\u0103se\u0219ti v\u00e2rsta aceea \u00een tine c\u00e2nd \u00ee\u021bi cre\u0219ti propriul copil \u0219i s\u0103-\u021bi aminte\u0219ti de tine copil.\u201d (p. 99)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u201eCopiii sunt OK (p\u0103rin\u021bii nu)\u201d, Mihai Du\u021bescu face o radiografie a vie\u021bii \u00een cuplu, care se creeaz\u0103 automat \u00een jurul fiec\u0103rei noi apari\u021bii a unui bebelu\u0219. Tat\u0103 a trei copii, Du\u021bescu descrie, cu un fel de deta\u0219are \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia ghice\u0219ti totu\u0219i o imens\u0103 munc\u0103 de r\u0103spundere, toate etapele paternit\u0103\u021bii & toate transform\u0103rile preocup\u0103rilor familiei, de la c\u0103utatul vacan\u021belor exotice de dinainte la evaluarea de acum a gr\u0103dini\u021belor \u0219i a \u0219colilor. Relaxarea pare s\u0103 vin\u0103 \u00een timp, dup\u0103 mii \u0219i mii de ore de nelini\u0219te, traume fizice & \u00eendoieli: \u201eLa Iustin nu a existat practic o depresie post-partum, ca la fete (mai ales la prima) \u0219i lucrurile \u00een general au fost mai mult la futu-i m\u0103-sa, cum s-ar zice iar el a crescut mai mult sau mai pu\u021bin ca o buruian\u0103 \u2013 de\u0219i a fost deopotriv\u0103 \u00eengrijit, iubit, \u021binut \u00een palme \u0219i r\u0103sf\u0103\u021bat.\u201d (p.77) La Florin H\u0103l\u0103l\u0103u, \u00een schimb, impresia e de continu\u0103 binecuv\u00e2ntare, de beatitudine constant\u0103. \u00cen \u201eExerci\u021bii de apropiere\u201d, un text cvasi-elegiac, el face un elogiu paternit\u0103\u021bii, consider\u00e2nd-o o calitate \u00eenn\u0103scut\u0103: \u201eCred c\u0103 suntem programa\u021bi pentru a fi p\u0103rin\u021bi, avem setarea asta din fabric\u0103, a\u0219a cum \u0219tim deja imediat dup\u0103 na\u0219tere s\u0103 respir\u0103m. A\u0219 putea spune c\u0103 e un sim\u021b adormit, care se treze\u0219te la momentul potrivit \u0219i noi aplic\u0103m tot ceea ce ne-a scris sub form\u0103 de coduri IT-istul suprem.\u201d (p. 81) Mai prozaic, de\u0219i oarecum poetic, e Dan Coman, care \u00eenvele\u0219te amintirile \u00een mici note contabilice\u0219ti despre un cotidian arid, din care a disp\u0103rut farmecul tocmai pentru c\u0103 minunea noii vie\u021bi a cuprins toate cotloanele existen\u021bei: \u201edoar din reflex mai ducem acum cea\u0219ca la gur\u0103 \u0219i doar un caimac pr\u0103fuit mai sufl\u0103m \u00eenainte de-a ne prefacem c\u0103 bem, iar fumul iese din \u021bigar\u0103 numai dac\u0103 \u00eenv\u00e2rtim de chei\u021b\u0103 \u2013 fumul acesta de plu\u0219 \u00een care feti\u021ba nu se poate lovi\u201d (p. 110) Bonus: tabelul cu frecven\u021ba activit\u0103\u021bii sexuale a p\u0103rin\u021bilor \u00een primele luni ale bebelu\u0219ului.<\/p>\n\n\n\n

Florin Dumitrescu distinge \u00eentre modul matern de a-\u021bi iubi copilul \u0219i felul patern, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 leg\u0103tura cu mama e mai \u00eenainte de toate biologic\u0103, \u00een timp ce tat\u0103l e partea responsabil\u0103 cu insuflarea principiilor \u0219i \u2013 dup\u0103 caz, \u00een func\u021bie de societate \u2013 cu livrarea lec\u021biilor despre cum s\u0103 te \u201edescurci\u201d: \u201eIa s\u0103 vedem! Cum sunt evoca\u021bi de obicei ta\u021bii? Tata e cel care m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fiu corect \u0219i cinstit \u2013 zic unii. S\u0103 nu m\u0103 \u00eenclin… S\u0103 nu m\u0103 abat, adaug\u0103 al\u021bii. \u00cen general, de la ta\u021bi r\u0103m\u00e2nem cu valorile morale. [\u2026] Unii dintre ei \u00ee\u0219i mai \u00eenva\u021b\u0103 copiii cum s\u0103 conduc\u0103 ma\u0219ina, al\u021bii le mai pun o pil\u0103 la angajare…\u201d (p. 122) Printr-o analogie, Andrei Gamar\u021b \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i modeleze modul de a face educa\u021bie fiicelor lui raport\u00e2ndu-se la sfatul pe care \u00eel primea el \u00eensu\u0219i \u00een copil\u0103rie de la tat\u0103l lui. Se creeaz\u0103 astfel o spiral\u0103 a binelui, transmis\u0103 \u2013 ca o tor\u021b\u0103 \u2013 din genera\u021bie \u00een genera\u021bie: \u201eFii mai bun dec\u00e2t mine, \u00eemi spunea tat\u0103l meu diminea\u021ba, lucru pe atunci de neconceput pentru mine, fiindc\u0103 \u0219tiam c\u00e2t este de bun tat\u0103l meu, mult mai bun dec\u00e2t mine\u201d (p. 137)<\/p>\n\n\n\n

Surprinz\u0103tor (\u0219i dezam\u0103gitor) e textul lui Vasile Ernu, \u201eE greu s\u0103 fii mam\u0103\u201d, care porne\u0219te \u2013 onorabil \u0219i foarte interesant \u2013 de la observa\u021bia sociologic\u0103 privitoare la rolul ambilor p\u0103rin\u021bi \u00een cre\u0219terea copilului. Ernu \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 percep\u021bia machist\u0103 conform c\u0103reia unui b\u0103rbat nu-i \u0219ade bine, de exemplu, s\u0103 conduc\u0103 de unul singur c\u0103ruciorul prin parc. Vine cu exemple concludente, din propria lui experien\u021b\u0103, \u00eentr-un text armonios, bine scris, cu empatie \u0219i cu o \u00een\u021belegere \u00eeng\u0103duitoare fa\u021b\u0103 de cei care-l privesc ciudat \u00een rolul de \u201emam\u0103\u201d. Totu\u0219i, autorul nu scap\u0103 ocazia s\u0103 se dueleze doctrinar cu teoria \u201edin\u021bilor perfec\u021bi\u201d. Aluzia e str\u0103vezie: e vorba despre un vechi text al lui Gabriel Liiceanu \u00een care se depl\u00e2ngea cinismul unei p\u0103r\u021bi a societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti de a manipula ideologic popula\u021bia pauper\u0103, \u00een locul g\u0103sirii unor solu\u021bii pentru a o scoate tocmai din situa\u021bia care a transformat-o \u00eentr-o foarte convenabil\u0103 mas\u0103 de manevr\u0103. Printr-o inversiune oportunist\u0103 a lui Ernu (\u0219i nu doar a lui), ideea lui Liiceanu e manipulat\u0103 (sic!) \u00een direc\u021bia cre\u0103rii unui dispre\u021b pentru s\u0103r\u0103cie. \u0218i asta, totu\u0219i, \u00eentr-o carte despre ta\u021bi, despre copii, despre copil\u0103rie. Ironia autorului are elegan\u021ba \u0219i potriveala unei b\u00e2te izbite \u00eentr-o balt\u0103: \u201eCu timpul \u00eencep s\u0103-\u021bi cad\u0103 din\u021bii […] E bine s\u0103 ai bani pu\u0219i deoparte: altfel o jen\u0103 cumplit\u0103 te va cuprinde. [\u2026] A\u0219a e \u00een cultura \u00abdin\u021bilor perfec\u021bi\u00bb. Din\u021bii au devenit o marc\u0103 a statutului: ai din\u021bi albi \u0219i perfec\u021bi \u2013 e\u0219ti din \u00ablumea bun\u0103\u00bb; ai din\u021bi strica\u021bi \u0219i lips\u0103 \u2013 e\u0219ti din \u00ablumea declasat\u0103\u00bb. A\u0219a e la oamenii \u00abmaturi \u0219i civiliza\u021bi\u00bb.\u201d (p. 134)<\/p>\n\n\n\n

Una peste alta, \u201eCartea cu ta\u021bi\u201d e un volum cald \u0219i dens, \u00een care scriitorii \u00ee\u0219i joac\u0103 bine rolurile (din via\u021ba real\u0103) de m\u0103rturisitori ai celei mai grele profesii din lumea asta. \u00cen final, m\u0103-ntorc la contribu\u021bia lui Bogdan Alexandru-St\u0103nescu, care comprim\u0103 \u00een doar c\u00e2teva cuvinte adev\u0103rul crud despre fericirea paternit\u0103\u021bii: \u201eTreaba cu copiii e cam a\u0219a: nu \u0219tii de ce-i faci. Toate justific\u0103rile, inclusiv cele lacrimogene, sunt butaforie. \u00cei faci, pur \u0219i simplu. Apoi mimezi bucuria. Dar asta vine cu adev\u0103rat mult mai t\u00e2rziu.\u201d<\/p>\n\n\n\n

P.S. Dac\u0103 m-ar \u00eentreba cineva \u0219i pe mine, a\u0219 putea spune c\u0103 fiic\u0103-mea nu m\u0103 deranjeaz\u0103 absolut deloc, c\u0103 nu-mi \u00eencurc\u0103 programul, c\u0103 zilele se scurg \u00eentr-un firesc absolut \u0219i c\u0103 fac totul la fel cum f\u0103ceam \u0219i-nainte de na\u0219terea ei. \u0218i dup\u0103 aceea mi s-ar face ru\u0219ine \u0219i a\u0219 admite c\u0103 azi am dus-o la bunici pentru a avea un pic de timp ca s\u0103 pot scrie cronica asta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen ciuda ideii (oarecum vulgare) c\u0103 tot ce \u021bine de experien\u021ba paternit\u0103\u021bii e frumos, \u00een\u0103l\u021b\u0103tor \u0219i reconfortant, exist\u0103 voci aici care tr\u0103deaz\u0103 acest cli\u0219eu \u00een favoarea unei sincerit\u0103\u021bi dezarmante. Nu totul e lapte \u0219i miere. \u0218i nu tot ce \u021bine de rela\u021bia tat\u0103-copil e mereu lin \u0219i f\u0103r\u0103 hopuri.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":2078,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[419,106,99,418,416,420],"coauthors":[],"class_list":["post-2077","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cartea-cu-tati","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-editura-trei","tag-nr-4-2021","tag-robert-balan"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/05\/Robert-Balan__Cartea-cu-tati.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2077","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2077"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2077\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2081,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2077\/revisions\/2081"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2078"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2077"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2077"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2077"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2077"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}