{"id":1906,"date":"2021-04-18T18:28:00","date_gmt":"2021-04-18T15:28:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1906"},"modified":"2021-04-17T12:29:19","modified_gmt":"2021-04-17T09:29:19","slug":"ion-mircea-arborele-cel-vechi-din-paradisul-uitat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1906","title":{"rendered":"Ion Mircea \u2013 arborele cel vechi din paradisul uitat"},"content":{"rendered":"\n

C\u00e2nd a debutat editorial \u00een 1971, Ion Mircea era Enchiridion, kouros<\/em>-ul genera\u021biei clujene a Echinoxului multilingv, un Ariel slobod care \u00eel putea persifla pe Prospero f\u0103r\u0103 teama de a fi pedepsit: \u201eumil \u0219i tandru sub p\u0103rul lui fenomenal,\/cum cineva i-ar fi a\u0219ezat pe cre\u0219tet un animal de aur\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Prima carte pe care i-am citit-o a fost Copacul cu 10.000 de imagini<\/em> (Ed. C.R., 1984). N-o spun doar eu: este probabil cea mai bun\u0103 carte a poetului, iar \u00een 1984 el a fost declarat, la finalul unei anchete literare, cel mai popular poet al acelui an. Numai dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 tr\u0103iau, scriau \u0219i publicau poe\u021bi ca Virgil Mazilescu, Cezar \u0219i Mircea Iv\u0103nescu, Dan Lauren\u021biu (ce carte fain\u0103, \u201ePrivirea lui Orfeu\u201d!), Ileana M\u0103l\u0103ncioiu, Angela Marinescu \u0219i al\u021bii ne puteam da seama de competi\u021bia (amical\u0103, ce-i drept) care se putea isca \u00eentr-un mediu literar at\u00e2t de puternic. Plecase de un an Nichita St\u0103nescu, cel despre care Ion Mircea avea s\u0103 declare c\u00e2ndva c\u0103 ar fi onorat s\u0103-i fie locotenent, iar Virgil Mazilescu se stingea \u00een vara acelui an, dup\u0103 ce \u00een 1983 publicase Guillaume, poetul \u0219i administratorul<\/em>. Deja, prin 1975, Nicolae Manolescu afirma despre I.M. c\u0103 acesta face parte din familia de spirite a lui Nichita St\u0103nescu, scriind \u201e\u00eentr-o limb\u0103 abstract\u0103 \u0219i concret\u0103 totodat\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, dincolo de etichetarea pre\u021bioas\u0103 (\u00een dubla accep\u021bie semantic\u0103), Ion Mircea descoperise propria lui lume \u0219i mai ales capacitatea de a produce metafore puternice pornind de la Idee (cum spunea criticul literar pomenit), dar lep\u0103d\u00e2nd \u00een mersul poemului pieile abstracte p\u00e2n\u0103 la a se ar\u0103ta \u00eentr-o diafanitate aproape neverosimil\u0103 (inclusiv pentru limbajul estetizant \u0219i calofil al epocii). A\u0219a zic\u00e2nd, Ion Mircea \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219ea vizual, \u00een jocul de rubik al imaginilor iscate, maestrul printr-un soi de gracilitate \u0219i fulguran\u021b\u0103 care f\u0103cea ca versul s\u0103u s\u0103 fie und\u0103 \u0219i corpuscul \u00een interiorul aceluia\u0219i enun\u021b poematic, cu o carnalitate a limbajului care lipsea adesea din poemele trimbulinde ale lui Nichita. Un poem de dragoste cum este \u201eCu vremea \u0219i ochii t\u0103i\u201d, din volumul de debut, arat\u0103 un poet ceremonios, mai pu\u021bin dispus la artificii ludice dec\u00e2t N. S., un \u201ealchimist medieval strecur\u00e2nd s\u00e2ngele \u00eengro\u0219at al poemului \u00een at\u00e2tea eprubete \u0219i alambicuri p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta devine o transparen\u021b\u0103 neutr\u0103 (Marin Mincu, O panoram\u0103 critic\u0103 a poeziei rom\u00e2ne\u0219ti din secolul al XX-lea<\/em>, Ed. Pontica 2007): \u201eCu vremea \u0219i ochii t\u0103i vor ajunge\/ dou\u0103 mari \u00eentunecate p\u0103p\u0103dii. \/ Mai u\u0219or aluneci \u00eentru nemi\u0219care\/ dac-a\u0219 adormi cu fa\u021ba c\u0103tre cer\/ auzind\/ \u0219i golurile dintre lumi.\/ Dar ulmi cu pieli\u021ba sub\u021bire\/ ca \u00een ureche la miei\/ mestecenii de sticl\u0103 gri\/ c\u00e2nd se \u00eentinde-n somnul t\u0103u Etherul\/ \u0219i nu-l mai po\u021bi opri.\/ Cu vremea \u0219i ochii t\u0103i vor ajunge\/ dou\u0103 mari \u00eentunecate p\u0103p\u0103dii.\u201d Delicat \u00een gestic\u0103, giacomettian \u00een mers, \u00eens\u0103 intui\u021bii ca ale poetului la debut nu se g\u0103seau pe toate drumurile!<\/p>\n\n\n\n

Mai curios \u0219i cu un discurs poetic mai racordat la sacru dec\u00e2t excentricul Nichita \u2013 acesta dedat la abstrac\u021biuni \u00eentr-un grad care desemna mai degrab\u0103 un soi de parazitare a filozoficului, \u00een datele lui reader\u2019s digest \u2013, Ion Mircea tenta o cale misteriozofic\u0103, orfic\u0103, cu repetate descensiuni \u00een arcanele unei tradi\u021bii pe care o depunea pe z\u0103pada paginilor precum apar ghioceii \u00een plin n\u0103mete al iernii (\u201einvoc \u00een ursprache<\/em> cea mai veche amintire a mea\u201d). Ursprache<\/em>, ca \u0219i \u00een poemul cu acest titlu, reprezint\u0103 fascina\u021bia poetului fa\u021b\u0103 de limbajele primordiale, acolo unde cuv\u00e2ntul denumea automat corpul, obiectul, afectul n\u0103scut ca porfirogenet: \u201eAura lucrurilor care nu au fost lucruri de la \u00eenceput\/ \u0219i presentimentul copilului c\u0103 va fi copil p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it\/\/ \u021bineam \u00een din\u021bi ca \u00eentr-un cle\u0219te\/ un mic meteorit de cle\u0219tar\/ pe de o parte respira\u021bia pe de alta lumina lovindu-l\/ era simpla limb\u0103 vorbit\u0103 \u00een \u021binuturile acelea\/ din care s\u0103rutul a disp\u0103rut cu mult timp \u00een urm\u0103\/ interzis de religia sorilor dubli\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Mircea este un gnostic de extrac\u021bie blagian\u0103 ini\u021biat \u00een rena\u0219teri \u0219i \u00een disolu\u021bia activ\u0103 \u00een mareele universale din care ie\u0219im \u0219i unde vom reveni, \u00eendr\u0103gostit de paradoxe, fervent al st\u0103rilor \u0219i imaginilor cuantice.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dar poetul nu este doar un traduc\u0103tor de oculte intui\u021bii sau de verificate concepte, un eventual paj heideggerian al arheologiei cuvintelor. Poezia \u00een care ne invit\u0103 ceremonios \u0219i protocolar mai mereu reprezint\u0103 amprenta indenegabil\u0103 a cuiva care poate c\u0103 vede idei, dar le \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u00eentr-un trup feminin ne\u021b\u0103rmurit, fractalic \u0219i ispititor cum este lumea la debut: \u201e\u00cen rocile de v\u00e2rst\u0103 \u00eenalt\u0103\/ ne-am \u00eent\u00e2lnit: dou\u0103 pulberi magnetice.\/ lumile \u0219i-au pierdut uverturile\/ \u0219i-au pierdut geneza \u0219i odat\u0103 cu ea seninul\/ \u0219i iat\u0103-ne venind cu amintirea unei lumi senine,\/ meteori\u021bi carbonici ne aduceau valize cu diamante\/ ca puii de r\u00e2ndunic\u0103 aveam gurile purpurii \u0219i mai mari\/ dec\u00e2t capul (\u2026)\/\/ \u00een rocile de v\u00e2rst\u0103 \u00eenalt\u0103\/ dou\u0103 pulberi magnetice \u2013\/ \u00ee\u021bi m\u00e2ng\u00e2iam umerii, coapsele,\/ ce mul\u021bime de bra\u021be, de ochi \u0219i de t\u00e2mple,\/ p\u00e2ntecul t\u0103u ca magma era \u0219i ca nisipul m\u0103rii \u0219i ca miezul de pepene ro\u0219u\/ iar colinele tale pururi verzi.\/ iat\u0103 de ce maseurii sunt orbi.\/\/ taci, omule,\/ e\u0219ti un popor prea mic\u201d (\u201eDou\u0103 pulberi magnetice\u201d, vol. Tobele fragede<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Antologia Terra balerina<\/em> (Ed. Paralela 45, 2012) este imaginea cu care s-a prezentat poetul la momentul c\u00e2nd a devenit laureat al Premiului Mihai Eminescu, un potpuriu din c\u0103r\u021bile, pu\u021bine la num\u0103r, pe care Ion Mircea le-a publicat din 1971 \u00eencoace: Istm<\/em> (debut), Tobele fragede<\/em> (1979), aclamata Copacul cu 10.000 de imagini<\/em> (1984), Piramida \u00eemp\u0103durit\u0103<\/em> (1989), Poezii<\/em> (1996), \u0218ocul oxigenului<\/em> (2002), Manuscrisul din insula Elefantina<\/em> (2012). \u00cen ciuda mixajului pe care l-a preferat (poemele nu sunt alese \u00een ordinea apari\u021bie, ci se supun unui suflu care amestec\u0103 epocile), este un ton unitar-poliedric de la un cap\u0103t la altul al acestui florilegiu, o amprent\u0103, o marc\u0103 Ion Mircea, \u0219tan\u021ba unui poet cu adev\u0103rat inspirat, un scriitor de rune pe care, citindu-le, \u021bi le aminte\u0219ti a\u0219a cum recuno\u0219ti norii, de\u0219i nu le \u0219tii numele (\u201eMun\u021bii cei mai \u00eenal\u021bi ai Olandei sunt norii\u2026\u201d). Mereu atras de ceea ce numim regresie amniotic\u0103, depozitar al memoriei care se plimba pe deasupra apelor pe c\u00e2nd nu erau oameni \u0219i nici scris, Ion Mircea iube\u0219te acea epoc\u0103 prenatal\u0103, \u00een care vede leag\u0103nul pierdut al fiin\u021bei umane: mar adentro<\/em> pe care o pierdem la na\u0219tere, un paradis uitat \u0219i reg\u0103sit zi de zi, un mare papirus pe care scriem \u0219i suntem incrusta\u021bi de ini\u021bia\u021bi care vegheaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Mircea este un gnostic de extrac\u021bie blagian\u0103 ini\u021biat \u00een rena\u0219teri \u0219i \u00een disolu\u021bia activ\u0103 \u00een mareele universale din care ie\u0219im \u0219i unde vom reveni, \u00eendr\u0103gostit de paradoxe, fervent al st\u0103rilor \u0219i imaginilor cuantice: \u201eAm v\u0103zut lumina zilei \u00eentr-o noapte.\/ \u021bip\u0103tul meu de atunci m-a urm\u0103rit\/ mult\u0103 vreme \u0219i-mi aduc aminte\/ c\u00e2t de tulburat eram auzindu-mi\/ vocea, care era vocea mamei mele. (\u2026)\/\/ a\u0219adar\/ m-am uitat la ceas\/ \u0219i m-am n\u0103scut.\/ schimbasem \u00eens\u0103 fusul orar.\/ ca la \u00eenconjurul P\u0103m\u00e2ntului,\/ eu decolasem s\u00e2mb\u0103ta \u0219i am aterizat\/ mai devreme cu o zi,\/ \u00eentr-o vineri.\/ \u0219i sentimental acesta\/ c\u0103 sunt mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t mine \u00eensumi\/ m-a \u00eenso\u021bit toat\u0103 via\u021ba. (\u2026) \/\/ame\u021bisem u\u0219or. mama\/ nici vorb\u0103,\/ m\u0103 \u00eenconjura din toate p\u0103r\u021bile\/ ca un zid chinezesc, numai c\u0103\/ imponderabilii pierd f\u0103r\u0103 voie abscisa.\/ orizontul\/ se transmite vertical \/ de la mam\u0103 la f\u0103t\u2026\u201d (\u0218ocul oxigenului<\/em>). Acest poem partenogenetic este totu\u0219i definit de o suit\u0103 de imagini filtrate de o memorie a increatului, un poem-p\u0103un cu evantaiul la apus, f\u0103r\u0103 acea voce decis\u0103 pe care o sim\u021beai \u00een poemele puternice, marcate de gravitas<\/em>, din Copacul cu 10.000 de imagini<\/em> \u0219i chiar din Piramida \u00eemp\u0103durit\u0103<\/em>. Acolo poemele \u021bintesc un soi de frumuse\u021be, inclusiv atroce, seduc prin concentrare \u0219i un gust care satisface toate sim\u021burile \u2013 c\u0103ci poezia adev\u0103rat\u0103 are toate mineralele de care trupul (cititorului) are nevoie. Limba \u00eens\u0103\u0219i comand\u0103 ceea ce m\u0103n\u00e2nc\u0103 cu pl\u0103cere, e un soi de animal care \u0219tie gustul animalelor care au m\u00e2ncat \u00eenaintea ei. Entelehii lirice, mandale poetice, c\u0103r\u021bi str\u0103vechi ale mor\u021bii \u0219i \u00eenvierii \u2013 \u00een siajul unor asemenea ecua\u021bii celeste lucreaz\u0103 \u00een filigranul emo\u021biei acest poet n\u0103scut pentru a dezveli pleroma \u00een fa\u021ba ochilor no\u0219tri obosi\u021bi de imagini comune. \u0218i totu\u0219i\u2026<\/p>\n\n\n\n

Un poem care \u00eel exprim\u0103 pe concentratul Ion Mircea, acel poet al esen\u021bialelor (cititor la De ente et uno<\/em> sau Heptaplus<\/em>) este \u201eDublul\u201d (din vol. Tobele fragede<\/em>), o confesiune a unui isihast care \u0219tie c\u0103 poate cobor\u00ee fiindc\u0103 a urcat c\u00e2ndva prea mult, iar acum privirile i-au prins r\u0103d\u0103cini \u00een \u021b\u0103r\u00e2na primordial\u0103.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

For\u021ba liric\u0103, aceea care impune o voce, un tunet, iar nu un izvor susur\u00e2nd \u00een poieni\u021ba (druidic\u0103) sau o jonglerie mirobolant\u0103 cu afecte \u0219i focuri bengale, este de reg\u0103sit \u00een poeme precum \u201eMa\u0219ina de m\u0103cinat cafea\u201d, amintirea stranie a unei c\u0103deri \u00een protoistoria sacrificiilor umane: \u201e\u00eentr-o alta diminea\u021b\u0103 eram singur \u0219i ascultam.\/ glasul confuz al ma\u0219inii de m\u0103cinat cafea.\/ M\u0103 \u00eemb\u0103iam\/ \u00eentr-o mireasm\u0103 vie (de mulatr\u0103 ie\u0219ind din mare-n v\u0103zduh)\/ ap\u0103s\u00e2nd cu podul palmei capacul transparent\/ al ma\u0219inii de m\u0103cinat cafea \u0219i sim\u021bind cum m\u0103 fur\u0103\/ trepida\u021bia-i u\u0219oar\u0103.\/ Cur\u00e2nd\/ zgomotul ini\u021bial avea s\u0103 se sting\u0103.\/ S\u0103 se sting\u0103 \u00een altceva dec\u00e2t lini\u0219tea.\/ C\u0103ci am \u00eenceput\/ parc\u0103 din senin s\u0103 aud o \u00eempletitur\u0103\/ de voci intraductibile un uruit\/ persistent de lan\u021buri un bici t\u0103ind tufi\u0219urile \u0219i dup\u0103 foarte pu\u021bine secunde\/ o rumoare cresc\u00e2nd\u0103 precum a faimoaselor ploi cu broa\u0219te\/ antice monede sau nisipuri ro\u0219ii.\/ Apoi deodat\u0103 distinct un num\u0103r de \u00eempu\u0219c\u0103turi \u2013\/ \u0219i pl\u00e2nsetul v\u00e2natului care era un om.\/ \u0218i din nou uruitul\/ de c\u0103tu\u0219e \u0219i lan\u021buri; \u0219i\/ procesiunea\/ de voci sub teroare;\/ \u0219i l\u0103tr\u0103turile ogarilor care se \u00eendep\u0103rtau la\/ soma\u021biile\/ v\u00e2ntului.\/\/ Doamne g\u00e2ndeam\/ prin\/ Columbia sau\/ Etiopia c\u00e2ndva\/ fragmentul acesta de via\u021b\u0103 derulat fulger\u0103tor\/ va fi fost \u00eenregistrat \u00een memoria\/ arbu\u0219tilor de cafea din preajm\u0103 \u00eenc\u00e2t dup\u0103 sute de ani\/ aceste boabe de cafea prin m\u0103cinare\/ s\u0103 reproduc\u0103 \u00eentocmai ordinea de atunci a sunetelor\/ ca din p\u00e2lnia\/ gramofonului.\/ Moartea\/ omului v\u00e2nat din\/ Columbia\/ sau din\/ Etiopia \u2013 b\u00e2ndu-mi eu pe urm\u0103 cafeaua \u2013\/ mi-a \u00eencol\u021bit \u00een creier \u0219i iat\u0103-i\/ Pomul imens\/ pe care urca pitonul de aur al mor\u021bii \u00een spiral\u0103\/ spre imaginara-mi senectute: un mic animal\/ pe care fascina\u021bia \u0219i spaima l-au exilat acolo sus\/ pe crengu\u021bele cele mai fragile\/ laolalt\u0103 cu fructele \u0219i cerul.\u201d Poemul este plin de for\u021b\u0103 \u0219i compasiune \u2013  ar fi putut face carier\u0103 interna\u021bional\u0103 \u00eenaintea altor produse din gama literaturii care denun\u021b\u0103 colonialismul, dac\u0103 ar fi fost tradus \u0219i prezentat unde trebuie. Lucia \u021aurcanu (Elemente manieriste \u00een poezia neoexpresioni\u0219tilor rom\u00e2ni<\/em>, revista Diacronia, 2009), \u00een siajul interpret\u0103rii mai vechi a lui Marin Mincu, avea dreptate s\u0103 remarce c\u0103 finalul poemului este diluat prin apelul la imagini de tip concetto. Pur \u0219i simplu se r\u0103sfa\u021b\u0103, explic\u0103 \u00een loc s\u0103 lase misterul acestei viziuni \u00een suspensie (sau \u00een mintea cititorului). Narcisismul congenital al poetului o ia \u00eenaintea meseriei care cere concizia suprem\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Un poem care \u00eel exprim\u0103 pe concentratul Ion Mircea, acel poet al esen\u021bialelor (cititor la De ente et uno<\/em> sau Heptaplus<\/em>) este \u201eDublul\u201d (din vol. Tobele fragede<\/em>), o confesiune a unui isihast care \u0219tie c\u0103 poate cobor\u00ee fiindc\u0103 a urcat c\u00e2ndva prea mult, iar acum privirile i-au prins r\u0103d\u0103cini \u00een \u021b\u0103r\u00e2na primordial\u0103: \u201eE \u00eenc\u0103 departe de-a se lumina de ziu\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 mai departe\/ de-a ne l\u0103muri \u00een toate privin\u021bele, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc destinul\/ unui b\u0103tr\u00e2n de dou\u0103 ori \u00eencovoiat de mijloc\/ din Adora\u021bia magilor\/ cea pictat\u0103 pe p\u00e2nz\u0103 concav\u0103. Probabil c\u0103 beatitudinea\/ nu mi s-a \u0219ters cu totul de pe fa\u021ba schimonosit\u0103.\/ \u00eentreaga mea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are vorbe\u0219te despre o cobor\u00e2re\/ \u0219i, \u00eentr-adev\u0103r,\/ \u00eemb\u0103tr\u00e2nind la munte, eu am copil\u0103rit \u00een cer.\/ Privirea mi-o \u00eenal\u021b tot mai rar din \u021b\u0103r\u00e2na cea alb\u0103,\/ pu\u021bin adus de spate,\/ las impresia vie c\u0103 am dezhumat\/ un glob uria\u0219, dar invizibil.\/ stau \u00een noapte g\u00e2rbovit,  cu bra\u021bele ca ni\u0219te nori leg\u0103n\u00e2ndu-mi-se pe l\u00e2ng\u0103 corp\/ \u0219i amintindu-mi, sunt m\u00e2ntuit \u0219i mut\u201d. Ceea ce d\u0103 intensitatea acestei poezii este sonoritatea muzical\u0103 (dar \u0219i lini\u0219te interioar\u0103, ataraxie) pe un portativ unde poetul este un pianist cu trei m\u00e2ini, ca \u00eentr-un poem al s\u0103u, un maestro al prestidigita\u021biei care subjug\u0103 asisten\u021ba \u00een vreme ce chipul \u00eei r\u0103m\u00e2ne trist, aproape impenetrabil. O triste\u021be prenatal\u0103 irig\u0103 poezia sa, un soi de ap\u0103 a mor\u021bilor care se ridic\u0103 \u00een v\u00e2rful picioarelor, dar nu pentru a d\u0103rui via\u021ba, ci pentru a \u00eenl\u0103n\u021bui fiin\u021ba mut\u0103 de durere, captiv\u0103 unei suferin\u021be nenumite: \u201eStinge. Am s\u0103 stau a\u0219a pe-ntuneric.\/ de-at\u00e2ta pl\u00e2ns mi-a putrezit \u0219i u\u0219a \/ cu ochii \u00eenc\u0103 buni \u00eenv\u0103\u021b t\u0103cerea\/ \u0219i orbii \u00eenva\u021b\u0103 limbi str\u0103ine.\/ gazul lenticular al unor b\u0103t\u0103lii navale\/ deasupra mla\u0219tinii secate \u0219i fisurate aparent\/ precum pupila. Dumnezeu\/ cu p\u0103m\u0103tuful soarelui \u00een m\u00e2n\u0103\/ s\u0103pune\u0219te noaptea un obraz al mor\u021bii.\/ \u0219i vom \u00eencredin\u021ba luminii \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area lumii<\/em>\/ spre a-i p\u0103stra secretul<\/em>.\/ apoi mi-au jupuit \u0219i chipul \u0219i au pietruit cu el p\u0103m\u00e2ntul.\/ stinge. am s\u0103 stau a\u0219a pe \u00eentuneric\u201d (\u201eChipul\u201d). Ipostasul unui om, adic\u0103 tot ce este mai apropiat de chipul de necuprins al Domnului, imaginea sa oglindit\u0103 \u00een cutele acestei h\u0103r\u021bi umane \u00een care se pot citi semnele timpului \u2013 iat\u0103 distrugerea cea mai \u00eensemnat\u0103 din univers atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lungul poem \u201eHolograful\u201d este un c\u00e2ntec la org\u0103 interpretat de un t\u00e2n\u0103r \u201ecu p\u0103r ambiguu, de 11 ani net\u0103iat\u201d, o prelung\u0103 trecere dintr-o camer\u0103 (a min\u021bii) \u00eentr-alta, un poem odiseic care \u00eencepe pe Aleea Melancoliei \u0219i se termin\u0103 \u201e\u00een palatul unei guri imense\u201d, unde e\u0219ti a\u0219teptat de moartea ta calm\u0103: \u201e\u2026copil fiind am v\u0103zut primii mor\u021bi. din atitudinea lor am\/ deslu\u0219it de atunci o pace f\u0103r\u0103 seam\u0103n, o lini\u0219te cum nu e\/ cu putin\u021b\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt sau pe alte corpuri cere\u0219ti, \u00een spa\u021biul\/ a c\u0103rui nem\u0103rginire, pentru o memorie \u00eenc\u0103 ne\u00eenc\u0103rcat\u0103 de\/ moarte, se reveleaz\u0103 numai \u00een nop\u021bile limpezi. s\u0103 fie un\/ adev\u0103r c\u0103 neferici\u021bii prieteni ai semin\u021belor de mac pot auzi\/ cum tulpinile macilor se dezvolt\u0103? \u0219i cum trupu\u0219oarele lor\/ purpurii se desfac? \u0219i cum acestea, pe urm\u0103, se preschimb\u0103-n minusculele \u00eenc\u0103peri ale fructului, cu sunet lemnos?\/ lini\u0219tea noastr\u0103 e de bun\u0103 seam\u0103 zgomot peste uniunile\/ mor\u021bii\u2026 (fragmentul 19<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Poemul titular al c\u0103r\u021bii din 1984, \u201eCopacul cu 10 000 de imagini\u201d, rezist\u0103 la proba timpului \u0219i a relecturii: aceea\u0219i amar\u0103 \u00eensingurare, unicitate \u0219i fervoare de a fi altceva \u00een \u0219irul elementelor cunoscute \u0219i necunoscute, \u00een edenica stare a unui fruct uman al naturii, o posibil\u0103 verig\u0103 lips\u0103 \u00een devenirea fiin\u021bei: \u201eDormeam pe p\u0103m\u00e2nt \u00eenvelit \u00een ziare precum aurul\/ cu v\u0103rsat de v\u00e2nt al portocalei \u00een h\u00e2rtie de ambalaj\/ cu singura deosebire c\u0103 nu eram aromat\/ ci fericit. Trupul mi-l purtam\/ cum ochelarii de soare pe \u00eentuneric. Dincolo\/ \u0219i dincoace de lentilele portocalii\/ \u00eensu\u0219i cr\u00e2ngul \u00eenflorit de portocali dormea\/ \u00een orice moarte\/ b\u00e2ntuie o boare prim\u0103v\u0103ratic\u0103\/ \u0219i cine nu a recunoscut\/ cine n-a identificat\/ orbitoarea z\u0103pad\u0103 cu fecalele zeilor\/ n-a v\u0103zut niciodat\u0103 cu ochii primitivi ai mor\u021bilor.\/ dac\u0103 ne-am concentra zi \u0219i noapte\/ asupra unui arbore genealogic\/ (asemenea preo\u021bilor asupra Arborelui cu 10 000 de imagini\/ cartea vegetal\u0103 din Tibet) ar mai fi imposibil\/ s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u00eentr-o mai veche diminea\u021b\u0103 soarele?\u201d. Cartea \u00eens\u0103\u0219i este epicentrul crea\u021biei ulterioare a lui Ion Mircea, un fel de rotativ\u0103 cosmic\u0103, dar \u0219i mundan\u0103, a C\u0103r\u021bii misterioase pe care o cite\u0219te \u0219i la care este invitat s\u0103 scrie. Poeme din acela\u0219i volum, precum \u201eConserve pentru rege\u201d, \u201eKoan\u201d, \u201eNu cadavrul \u00eenl\u0103n\u021buit\u201d, \u201eLec\u021bia de ini\u021biere\u201d, \u201eLucr\u0103ri \u0219i zile, \u201eAlsacianul din Alasaka\u201d, \u201eVai nou\u0103, faraoni\u201d, \u201eNegresa alb\u0103\u201d, sunt parte rezistent\u0103 a unui rozariu mistic pe care poetul \u00eel poart\u0103 \u00een drumurile sale spre infinit, aidoma c\u0103l\u0103torului ungur urcat pe Corabia lui Noe, ambuteiajul cosmic relatat \u00een termenii vulgului comic f\u0103r\u0103 voie (\u201elela, pe pustiu de ghea\u021b\u0103\u201d) \u0219i care acum poveste\u0219te ca la teatru<\/em> odiseea \u00eentr-o limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 st\u00e2lcit\u0103, cu comice inserturi din maghiar\u0103 \u0219i nem\u021beasc\u0103: \u201eDup\u0103 70 de zile apa a inghe\u021bat tun.\/ Noe \u0219i familia s\u0103u\/ \u0219i \u0219apte animale pure\/ ai cobor\u00e2t de pe corabia\/, ai uitat peste lume de ghea\u021b\u0103 \u0219i ai in\u0103l\u021bat uitari de ghea\u021b\u0103\/ c\u0103tre Dumnezeu.\/ Animale neintinat \u0219i familia lui Noe ai imbracat in p\u00e2nza\/ de la corabia\/ \u0219i in blana de la animal mort\/ \u0219i umblat lela pe pustiu de ghea\u021b\u0103.\/\/ (\u2026) Numa\u2019 Noe stat pe g\u00e2nduri, stat pe g\u00e2nduri, \/ \u0219i inima la el a inghe\u021bat \u0219i limpezit ca fructe l\u0103sa\u021bi iarna\/ in geam. \/ Pe urm\u0103 a prins focul pe corabia\/ cum \u021bigan prinde focul pe parchet in apartament. (C\u0103ci\/ Prim\u0103rie\/ deci ai dat la nomazi casa in bloc? intreb.\/ \u0218i tot io v\u0103 l\u0103mure\u0219ti: \/ nahat<\/em>,noi nu \u201ee\u0219ti \u021bigani ai universului\u201d?) \/\/ (\u2026) \u0218i Noe printre plins a inceput s\u0103 roage:  cuci am p\u0103c\u0103tuit noi, Doamne-Dumnezeu? \/ Cuci am gre\u0219it la Tine s\u0103 scuipi pe noi s\u00e2mbure \u00een \u00eentuneric? \/ Cuci am gre\u0219it s\u0103 ui\u021bi aici la noi pe ghea\u021b\u0103 \u00een duhoarea\/ nostru \u0219i de la pe\u0219te c\u0103 ai \u00eempu\u021bit cerul? \/ Deci ai pedepsit \u021b\u0103ri \u0219i schimonose\u0219ti la ele \u00eentr-un\/ morm\u00e2nt cu pe\u0219te, intr-o cherhana? \/ Zile \u0219i noapte ai p\u0103s\u0103rit pe noi \u0219i corabia \u00een iad ca \u00eentr-o icre negre. \/ Unde-i p\u0103dure, cu apa verde, unduitor? \/ Unde-i P\u0103m\u00e2nt cu muzic\u0103 \u0219i dans \u00een d\u00e2nsul? \/ Spui o dat\u0103, Doamne-Dumnezeu, chind vis\u0103m \u0219i chind nu, \/ \u0219i iart\u0103 la mine c\u0103 ai pus nod \u00een papur\u0103. Amin.\u201d (Corabia lui Noe<\/em>). Poemul e plastic la culme, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unei lumi care se na\u0219te sub privirile noastre din noua epopee rostit\u0103 de o \u201estr\u0103in\u0103\u201d gur\u0103, dar at\u00e2t de autentic re-creativ\u0103 c\u0103 intri automat \u00een jocul lingvistic \u0219i lumea creat\u0103 de povestitor!<\/p>\n\n\n\n

Limba de nou Iov a acestui poem este babelul transilvan pentru care s-au str\u0103duit \u0219i au lucrat frumo\u0219ii poe\u021bi rom\u00e2ni, maghiari \u0219i germani c\u00e2ndva, un rai terminus, ironic, subtil testamentar, de la Ady Endre, Pet\u00f6fi Sandor, Attila J\u00f3zsef, Peter Motzan, Franz Hodjak, p\u00e2n\u0103 la Goga, Blaga, Baconsky \u0219i poe\u021bii Echinoxului (un tribut adus acestei fr\u0103\u021bii culturale pare poemul acesta), din r\u00e2ndul c\u0103rora a ie\u0219it unul dintre cei mai baroci \u0219i angelologici poe\u021bi rom\u00e2ni. Ion Mircea este numele s\u0103u \u00een actuala Plerom\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Din \u201eManualul V\u00e2n\u0103torului de Poe\u021bi\u201d, \u00een curs de elaborare<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Delicat \u00een gestic\u0103, giacomettian \u00een mers, \u00eens\u0103 intui\u021bii ca ale poetului la debut nu se g\u0103seau pe toate drumurile!<\/p>\n","protected":false},"author":44,"featured_media":1907,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[371,52],"tags":[373,374,372,239],"coauthors":[],"class_list":["post-1906","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-criterion","category-rubrici","tag-criterion","tag-ion-mircea","tag-nicolae-coande","tag-nr-2-3-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Ion-Mircea.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/44"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1906"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1906\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1911,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1906\/revisions\/1911"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1907"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1906"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}