{"id":1836,"date":"2021-04-15T10:07:33","date_gmt":"2021-04-15T07:07:33","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1836"},"modified":"2021-04-15T10:07:46","modified_gmt":"2021-04-15T07:07:46","slug":"paralel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1836","title":{"rendered":"Paralel"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"has-cyan-bluish-gray-background-color has-background has-small-font-size\">Iat\u0103 o carte cu un subiect \u00een aparen\u021b\u0103 simplu: o familie de rom\u00e2ni cu un copil mic se mut\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i \u00eenva\u021b\u0103 \u00eencet-\u00eencet s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 o serie de neajunsuri \u0219i s\u0103 se \u00eempace cu altele. Efectele cumulative ale dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii s\u00eent uneori greu de sesizat, a\u0219a c\u0103 personajul Mihai Buzea se ap\u0103r\u0103 reconstruind un prezent pentru sine \u0219i ai lui \u0219i recuper\u00eendu-\u0219i trecutul bucat\u0103 cu bucat\u0103. C\u00eet de bine te cuno\u0219ti, dac\u0103 e\u0219ti capabil s\u0103 \u00een\u021belegi ce s-a \u00eent\u00eemplat cu tine \u0219i, mai ales, cine e\u0219ti tu, cel de-acum \u2013 s\u00eent tot at\u00eetea \u00eentreb\u0103ri pe care autorul Mihai Buzea le pune \u00een cartea de fa\u021b\u0103, sub pretextul rememor\u0103rii unor p\u0103r\u021bi din via\u021ba sa \u0219i a familiei sale. \u00centreb\u0103rile ajung p\u00een\u0103 la urm\u0103 s\u0103-\u0219i capete r\u0103spunsurile, \u00eens\u0103 independent de voin\u021ba lui. <em>Paralel<\/em> \u00eel atrage pe cititor \u00eentr-un joc la care pu\u021bini \u00ee\u0219i doresc s\u0103 ia parte cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Din anumite motive, nu ne\u2011am \u00eentors to\u0163i trei la Bruxelles, m\u2011am \u00eentors singur. Da, apartamentul era curat, mobilat, chiria pl\u0103tit\u0103, toate utilit\u0103\u0163ile pl\u0103tite \u015fi func\u0163ionale, \u00een afar\u0103 de ma\u015fina de sp\u0103lat rufe (am sp\u0103lat o vreme la salon lavoir \u2013 \u201eWassalon\u201c, pe limba cealalt\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 a trimis propriet\u0103reasa un me\u015fter s\u0103 dreag\u0103 ma\u015fina din apartament. Maramure\u015fean, me\u015fterul, dar naturalizat: a lucrat repede, bine \u015fi\u2011n t\u0103cere, iar \u015fpaga a refuzat\u2011o categoric), dar nu aveam nici laptop, nici televizor \u015fi nici internet, nu aveam dec\u00e2t edi\u0163ia \u00eengrijit\u0103 de Florin Ioni\u0163\u0103 din Mateiu Caragiale, am citit\u2011o p\u00e2n\u0103 la r\u0103scitire, o \u00eenv\u0103\u0163asem pe dinafar\u0103 (nu mi\u2011a p\u0103rut r\u0103u, nici acum nu\u2011mi pare. De la cine s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 meserie, dac\u0103 nu de la pe\u015ftii cei mari?). Ce era s\u0103 fac? M\u2011am plictisit, m\u2011am \u00eemb\u0103tat, am adormit, m\u2011am trezit \u00een creierii nop\u0163ii cu casa plin\u0103 de fum (l\u0103sasem aprins cuptorul aragazului, f\u0103cusem o cur\u0103 cu monoxid de carbon \u2013 a\u015fa se p\u0103streaz\u0103 s\u0103n\u0103tatea \u015fi tinere\u0163ea!), am frecat p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a la funingine, am c\u0103zut lat de somn abia pe la opt, c\u00e2nd veniser\u0103 muncitorii la munc\u0103 (blocul era plin de schele, prim\u0103ria \u00eel anvelopa, cum e moda\u2011n toat\u0103 Europa). Ce s\u0103 mai dormi! Am ie\u015fit la plimbare. C\u00e2rpit de somn, mahmur ca o c\u00e2rti\u0163\u0103, dar trebuia s\u0103 prind a\u015fa\u2011zisa r\u0103coare a dimine\u0163ii, c\u2011altfel dracu\u2019 m\u0103 lua.<\/p>\n\n\n\n<p>Ce plictiseal\u0103?! Asta era solu\u0163ia! Ce v\u0103zusem eu din Bruxelles pe noapte era nimic, era un kitsch, era o glum\u0103: ora\u015ful \u0103sta tr\u0103ie\u015fte ziua, nu noaptea! Sinistrele strejinop\u0163i bruxelleze n\u2011aduc nici pe departe cu cele bucure\u015ftene, a\u015fa cum acestea din urm\u0103 sunt jocuri de copii fa\u0163\u0103 de cele londoneze (c\u0103 altele nu \u015ftiu, dar precis or mai fi); aici se munce\u015fte \u015fi se fac parale, oamenii nu se omoar\u0103 cu distrac\u0163iile, prefer\u0103 s\u0103\u2011\u015fi pun\u0103 banii la banc\u0103 (s\u0103racul Weber, \u00eel \u00eenjur\u0103 c\u0103\u0163elandrii degeaba, el a avut dreptate). Am mers peste tot, cruci\u015f, curmezi\u015f, \u015fi pe la fi\u0163\u0103, \u015fi pe la turi\u015fti, \u015fi prin zonele industriale, \u015fi\u2011n lungul Canalului, \u015fi cu tramvaiul 3 \u2013 cine a vizitat Bruxellesul \u015fi nu s\u2011a dat cu 3\u2011ul n\u2011a f\u0103cut nimic, mai bine st\u0103tea acas\u0103 \u015fi se uita la poze. \u00cen Atomium nu m\u2011am b\u0103gat, c\u0103\u2011i scump \u015fi oricum era pe lista de bife familiale, la fel ca muzeele, piscinele, teatrele \u015fi s\u0103lile de escalad\u0103, \u00een schimb am parcurs cu r\u0103bdare de foss\u0103 toate parcurile \u015fi s\u0103lile de lupt\u0103. Bine, nu pe toate; adic\u0103 nu toate s\u0103lile, doar toate parcurile. Dac\u0103 pot s\u0103 spun un lucru e c\u0103 s\u0103lile nu m\u2011au f\u0103cut s\u0103 cad \u00een cap de admira\u0163ie, dar, datorit\u0103 parcurilor, am sim\u0163it cum ora\u015ful \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 digere, chiar dac\u0103 eram \u00eenc\u0103 un dumicat foarte pietros \u2013 c\u00e2nd am g\u0103sit st\u00e2na. Dup\u0103 miros am g\u0103sit\u2011o, dup\u0103 mirosul de c\u0103c\u0103reze: mi\u015funam aiurea prin Berchem\u2011Sainte\u2011Agathe \u015fi, c\u00e2nd am trecut pe l\u00e2ng\u0103 clubul de tenis \u201eR\u00e2ndunica\u201c, am sim\u0163it un damf inconfundabil care m\u2011a aruncat cu 45 de ani \u00eenapoi, \u00een satul meu din Valea H\u00e2rtibaciului (Proust este un s\u0103rac, un am\u0103r\u00e2t, un cer\u015fetor. S\u0103 vin\u0103 s\u0103\u2011i dau un ban), a\u015fa c\u2011am intrat cu tupeu maxim \u00een curtea clubului, l\u2011am \u00eemb\u00e2rligat pe portar cu ni\u015fte fonf\u0103ieli \u00een englez\u0103 \u015fi\u2011am luat locul la amu\u015finat. N\u2011am avut ce lua, c\u0103 din doi pa\u015fi am fost pe delu\u015forul din spatele clubului, de\u2011acolo am cobor\u00e2t prin p\u0103durice p\u00e2n\u0103\u2011ntr\u2011o v\u0103ioag\u0103 cu berbeci. St\u00e2na, l\u00e2ng\u0103. Nici c\u00e2ini, nici ciobani, nimic, doar berbecii \u0103ia \u00een treaba lor, a\u015fa de bine camufla\u0163i din toate p\u0103r\u0163ile c\u0103 nimeni nu\u2011i putea z\u0103ri acolo, dar\u0103mite s\u0103\u2011i mai \u015fi g\u0103seasc\u0103 \u2013 probabil pe asta se bazau \u015fi ciobanii, de\u2011i l\u0103sau a\u015fa, f\u0103r\u0103 paz\u0103. Le\u2011am vorbit, i\u2011am tras de urechi, i\u2011am fug\u0103rit, m\u2011am jucat cu ei, m\u2011au fug\u0103rit \u015fi ei, le\u2011a pl\u0103cut afurisi\u0163ilor; dac\u0103 nici eu nu \u015ftiu s\u0103 m\u0103 port cu paricopitatele, atunci cine?! \u0102la a fost momentul \u00een care mi\u2011am dat seama: un ora\u015f cu parcuri, s\u0103li, p\u0103duri, mla\u015ftini \u015fi st\u00e2ne e\u2011un ora\u015f care m\u0103 merit\u0103. De metrou nici nu vorbesc, pe\u2011\u0103la\u2011l consider inclus \u00een orice pachet de relocare. Iar copacul\u2011maimu\u0163\u0103 mi\u2011a pus capac.<\/p>\n\n\n\n<p>Prin P\u0103durea Vr\u0103jitoarei Mijlocii eram, \u00eentr\u2011una dintre cele mai caniculare dup\u0103\u2011amiezi. Teoretic, \u0103la era un r\u0103gaz pe care trebuia s\u0103\u2011l umplu cu somn, dar nu puteam eu s\u0103 dorm noaptea (Jeane, Jeane\u2026), dar\u0103mite ziua. Mergeam prin p\u0103dure, o\u2011nv\u0103\u0163am, potecile, copacii, scurt\u0103turile, gardurile, dobor\u00e2turile, zonele umede, desi\u015furile, aleile, h\u0103\u0163a\u015furile c\u00e2inilor, platoul, tot, \u015fi, c\u00e2nd m\u0103 uit mai bine \u00eentr\u2011o latur\u0103, ce v\u0103d? Un arbore\u2011maimu\u0163\u0103! Mi\u2011au dat lacrimile ca la orfani: un arbore\u2011maimu\u0163\u0103! M\u2011am dus la el, mi\u2011am proptit fruntea de trunchi \u015fi\u2011am pl\u00e2ns ca proasta (ce? N\u2011are voie omul s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, s\u0103 dea ap\u0103 la \u015foareci?! Bine, n\u2011are, \u00een mod normal, dar acolo era p\u0103dure f\u0103r\u0103 nimeni, mi\u2011am dat singur voie. E o \u0163ar\u0103 liber\u0103!), milogindu\u2011m\u0103 de arbore s\u0103 m\u0103 lase \u00een ora\u015ful lui\u2026 s\u0103 m\u0103 adopte, de fapt, s\u0103 m\u0103 descalece\u2011n Bruxelles. Nu mai \u015ftiu ce i\u2011oi fi zis, ce nu i\u2011oi fi zis, probabil prostii sentimentale, cum fac to\u0163i \u015fmecherii \u00een prima zi de pu\u015fc\u0103rie \u015fi pe urm\u0103 nu mai recunosc niciodat\u0103; copacul m\u2011a l\u0103sat s\u0103\u2011mi fac num\u0103rul, n\u2011a spus nimic, nici m\u0103car n\u2011a sc\u00e2r\u0163\u00e2it, c\u0103 nu b\u0103tea v\u00e2ntul. M\u2011am lini\u015ftit dup\u0103 o vreme, am f\u0103cut pipi la r\u0103d\u0103cin\u0103 \u015fi\u2011am plecat acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right\"><em>Din capitolul \u201eUn arbore maimu\u0163\u0103\u201d<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Iat\u0103 o carte cu un subiect \u00een aparen\u021b\u0103 simplu: o familie de rom\u00e2ni cu un copil mic se mut\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i \u00eenva\u021b\u0103 \u00eencet-\u00eencet s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 o serie de neajunsuri \u0219i s\u0103 se \u00eempace cu altele. Efectele cumulative ale dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii s\u00eent uneori greu de sesizat, a\u0219a c\u0103 personajul Mihai Buzea se ap\u0103r\u0103 reconstruind un prezent pentru sine \u0219i ai lui \u0219i recuper\u00eendu-\u0219i trecutul bucat\u0103 cu bucat\u0103. C\u00eet de bine te cuno\u0219ti, dac\u0103 e\u0219ti capabil s\u0103 \u00een\u021belegi ce s-a \u00eent\u00eemplat cu tine \u0219i, mai ales, cine e\u0219ti tu, cel de-acum \u2013 s\u00eent tot at\u00eetea \u00eentreb\u0103ri pe care autorul Mihai Buzea le<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":1837,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[170,210,347,348,128],"coauthors":[],"class_list":["post-1836","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera","tag-ego-proza","tag-mihai-buzea","tag-paralel","tag-polirom"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Paralel-EGO-Proza-a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1836"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1842,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836\/revisions\/1842"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1837"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1836"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}