Pare de la sine \u00een\u021beles faptul c\u0103 standardele morale cele mai exigente, asumate ca filosofie de via\u021b\u0103, pot deschide nu doar un orizont al stimei aflat \u00een proximitatea imacul\u0103rii, ci \u0219i o rezerv\u0103 fireasc\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe mult prea umana suspiciune. Dintre cele \u0219ase \u0219coli de filosofie invocate de Pierre Hadot (Filosofia ca mod de via\u021b\u0103<\/em>), anume platonismul, aristotelismul, stoicismul, cinismul, epicureismul \u0219i scepticismul, cel de-al treilea poate pretinde, din perspectiv\u0103 etic\u0103, excelen\u021ba. De la Zenon din Kition \u0219i p\u00e2n\u0103 la Epictet, g\u00e2ndirea stoic\u0103 a reclamat cu neostoit\u0103 vehemen\u021b\u0103 necesitatea armoniei dintre idee \u0219i fapt\u0103, dintre g\u00e2nd \u0219i via\u021b\u0103. Filosofia, \u00eenainte de-a fi specula\u021bie, este o\u00a0norm\u0103<\/em>\u00a0de conduit\u0103, veghind asupra comportamentului \u0219i construind o atitudine \u00een stare s\u0103 \u00eencoroneze un destin virtuos. Numai c\u0103 invocata armonie poate fi surprins\u0103, uneori, \u00eentr-un defect de situare, \u00eentr-o\u00a0disonan\u021b\u0103<\/em>. E ca \u0219i c\u00e2nd o anume oboseal\u0103 se instaleaz\u0103 sau chiar o rutin\u0103, pricinuindu-le marilor asce\u021bi clipe de r\u0103t\u0103cire, nu doar reverii hedoniste, ci de-a dreptul ac\u021biuni menite s\u0103 descump\u0103neasc\u0103. Ipocrizia este, se pare, o ipostaz\u0103 imposibil de evitat, mai ales atunci c\u00e2nd gl\u0103suie\u0219ti de la amvonul \u00eenv\u0103luit \u00een miresmele principiilor divine. Iat\u0103 mai jos c\u00e2teva indicii cu privire la flagrantul de impostur\u0103, cu at\u00e2t mai st\u00e2njenitor cu c\u00e2t se aplic\u0103 unora ce, de dou\u0103 milenii, execut\u0103 recitative cu privire la \u00een\u021belepciunea \u00een absolut.<\/p>\n\n\n\n Filosofia, \u00eenainte de-a fi specula\u021bie, este o\u00a0norm\u0103<\/em>\u00a0de conduit\u0103, veghind asupra comportamentului \u0219i construind o atitudine \u00een stare s\u0103 \u00eencoroneze un destin virtuos.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Cel mai vulnerabil la o analiz\u0103 privind armonia dintre doctrina stoic\u0103 adoptat\u0103 \u0219i faptele r\u0103mase \u00een \u201eciurul istoriei\u201d este Seneca. Fire\u0219te, s-a scris mult despre averea sa uria\u0219\u0103. Nu mai pu\u021bin de 300 de milioane de dinari i-au r\u0103sf\u0103\u021bat zilele celui care, \u00een Scrisori c\u0103tre Luciliu<\/em>, pretindea, oarecum preventiv la o acuza\u021bie postum\u0103, c\u0103 \u201ea nu putea suporta bog\u0103\u021bia este dovada unui suflet slab<\/em>\u201d, invit\u00e2ndu-\u0219i interlocutorul epistolar la exerci\u021bii de ascetism privind hrana \u0219i confortul zilnic (\u201eap\u0103, o fiertur\u0103 \u0219i o bucat\u0103 de p\u00e2ine de orz<\/em>\u201d, pat de lemn \u0219i cerg\u0103), toate astea pentru ca \u201esoarta s\u0103 nu ne g\u0103seasc\u0103 nepreg\u0103ti\u021bi, s\u0103 ne \u00eemprietenim cu s\u0103r\u0103cia. Vom fi mai f\u0103r\u0103 team\u0103 boga\u021bi, dac\u0103 vom \u0219ti c\u0103 nu e prea greu s\u0103 fim s\u0103raci<\/em>\u201d. \u00centregul elogiu adus \u00een\u021belepciunii, virtu\u021bilor, cump\u0103t\u0103rii, ra\u021biunii \u0219i senin\u0103t\u0103\u021bii \u00een fa\u021ba mor\u021bii, accentul pus pe cultivarea eului \u0219i ferirea lui de orice patimi p\u00e2rdalnice, \u00een sf\u00e2r\u0219it, cultul pentru binele ob\u021binut ca efect al unei con\u0219tiin\u021be zidite \u00een matricea moralit\u0103\u021bii cad cu totul piezi\u0219 dac\u0103 punem \u00een termeni de compara\u021bie cele zise \u0219i cele f\u0103ptuite. Acuza de ipocrizie devine \u0219i mai evident\u0103 c\u00e2nd g\u0103sim \u00een Scrisoarea a CX<\/em>-a un citat din Attalus (dasc\u0103lul de filosofie stoic\u0103 al lui Seneca, pe vremea \u00eemp\u0103ratului Tiberius, venerat de elevul s\u0103u pentru principiile morale \u0219i spiritul justi\u021biar): \u201eAm dispre\u021buit bog\u0103\u021biile nu fiindc\u0103 sunt de prisos, ci fiindc\u0103 n-au niciun pre\u021b<\/em>\u201d. Preceptorul lui Nero \u00eel \u00eendeamn\u0103 pe Luciliu s\u0103 mediteze asupra acestor vorbe, asigur\u00e2ndu-l c\u0103 astfel va reu\u0219i s\u0103 fie, nu s\u0103 par\u0103, fericit, s\u0103 fie pentru el, nu pentru al\u021bii. Acest ideal al s\u0103r\u0103ciei este formulat de c\u0103tre stoici, fiind o not\u0103 comun\u0103 a filosofiei acestora, dar care va fi reg\u0103sit, ca ideologie, \u00een epistolele pauline, \u00een felul de-a se comporta al zelo\u021bilor (invoca\u021bi de Catherine Nixey drept primii \u0219i cei mai primitivi profanatori ai monumentelor de art\u0103 religioas\u0103 politeist\u0103), al pelegrinilor medievali \u0219i al adep\u021bilor Sf\u00e2ntului Francisc (propun doar lista foarte scurt\u0103). Numai c\u0103 elogiul \u00eentreprins mai peste tot \u00een Scrisori c\u0103tre Luciliu<\/em> este unul suspect, c\u00e2t\u0103 vreme bog\u0103\u021bia cu totul exorbitant\u0103 (compara\u021bi cele 300 de milioane de dinari cu salariul mediu pe o lun\u0103, de 30 de dinari, de altfel pre\u021bul la care Iuda l-ar fi v\u00e2ndut pe Isus Hristos) nu putea fi deloc rodul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, ci mai cu seam\u0103 al talentului de-a chivernisi \u0219i a acumula capital pe c\u0103i c\u00e2t se poate de pragmatice.<\/p>\n\n\n\n Apoi, s\u0103 punem oare doar pe seama vicleniei ra\u021biunii universale (Hegel) faptul c\u0103 Nero, elevul senatorului Seneca, \u00eencep\u00e2nd cu v\u00e2rsta de 11 ani, dup\u0103 cum ne spune Suetoniu \u00een\u00a0Doisprezece cezari<\/em>, a devenit \u00een lumea antichit\u0103\u021bii romane din primul secol de dup\u0103 na\u0219terea M\u00e2ntuitorului, dar \u0219i \u00een perspectiva istoriei universale, unul dintre cele mai odioase personaje sub chip uman? P\u00e2n\u0103 la un punct, dasc\u0103lul nu poate fi acuzat de ceea ce devine, o dat\u0103 maturizat, cel ce a urmat traseul paideic. I se poate re\u021bine, eventual, vina de-a fi fost un seduc\u0103tor ratat. Un caracter abject, o sec\u0103tur\u0103 denaturat\u0103 prin instinctele ce se dovedesc a fi mai puternice dec\u00e2t ra\u021biunea nu poate fi deturnat de la destinul s\u0103u oarecum pre-destinat, doar prin educa\u021bie. S-au v\u0103zut at\u00e2tea exemple, chiar \u00een perimetrul istoriei romane, prin care odraslele s-au dovedit a fi \u00een contra-balans total cu p\u0103rin\u021bii lor. \u0218i ce exemplu mai bun am putea da dec\u00e2t cel al lui Marc Aureliu, un reper stoic c\u00e2t Everestul, al c\u0103rui fiu, Commodus, s-a luat la \u00eentrecere \u00een f\u0103r\u0103delegi \u0219i spurc\u0103ciuni cu \u00eemp\u0103ra\u021bii dinastiei Iulio-Claudic\u0103 \u0219i al c\u0103rui sf\u00e2r\u0219it, mijlocit de concubina sa favorit\u0103, Marcia, n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 meritat o via\u021b\u0103 dezm\u0103\u021bat\u0103 \u0219i pres\u0103rat\u0103 cu asasinate. Numai c\u0103 alibiul acesta (al autonomiei fiului sau \u00eenv\u0103\u021b\u0103celului \u00een raport cu p\u0103rin\u021bii sau magi\u0219trii) st\u0103 doar \u00eentr-un picior. O acuz\u0103 mult mai grav\u0103 la adresa stoicului Seneca se \u00eentrez\u0103re\u0219te din paginile unor c\u0103r\u021bi scrise, printre al\u021bii, despre Nero, mai degrab\u0103 dec\u00e2t despre cel \u00een cauz\u0103. Este vorba despre complicitate la f\u0103r\u0103delege!<\/p>\n\n\n\n Dincolo de profunzimile filosofiei pe care o propune, istoricii conced asupra ideii c\u0103 Marc Aureliu fie nu a \u021binut seama de faptele celor din jurul lui, fie a fost indus \u00een eroare de un anturaj malefic.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Edward Gibbon, \u00een Istoria declinului \u0219i a pr\u0103bu\u0219irii Imperiului Roman<\/em> (Humanitas, 2018, traducere de Dan Hurmuzescu), din p\u0103cate, nu opera complet\u0103, ci doar o antologie reprodus\u0103 dup\u0103 cea ap\u0103rut\u0103 \u00een BPT<\/em> (1976), aduce \u00een discu\u021bie un episod din via\u021ba unui alt \u00eemp\u0103rat roman scelerat, Caracalla. Dup\u0103 ce-\u0219i omoar\u0103 fratele (Geta), fiul lui Septimiu Sever, \u00eei ordon\u0103 lui Papinianus, prefectul pretoriului, s\u0103 \u00eentocmeasc\u0103 o apologie menit\u0103 s\u0103-l absolve de asasinat \u00een ochii Senatului \u0219i vulgului. Papinianus a ales, totu\u0219i, cum spune Gibbon, onoarea, refuz\u00e2nd serviciul solicitat, chiar dac\u0103 a fost pl\u0103tit imediat cu via\u021ba (\u201eEste mai u\u0219or s\u0103 comi\u021bi dec\u00e2t s\u0103 justifici un fratricid<\/em>\u201d, a fost replica plin\u0103 de demnitate a acestuia, chiar dac\u0103 nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea doctrina stoic\u0103). Nu acela\u0219i gest onorabil a fost s\u0103v\u00e2r\u0219it, \u00eens\u0103, de c\u0103tre Seneca, \u00eentr-o \u00eemprejurare similar\u0103. Tacitus este cel care, \u00een Anale<\/em>, invoc\u0103 atitudinea mai mult dec\u00e2t servil\u0103 a stoicului nostru. Episodul cu pricina este unul tipic pentru Nero, violent \u0219i cabotin, \u00eensetat de s\u00e2nge \u0219i obsedat de comploturi. Dup\u0103 mai multe tentative de a-\u0219i ucide mama (Agrippina), pe motiv c\u0103 ar fi conspirat cu scopul de a uzurpa puterea, reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i duc\u0103 inten\u021biile la bun sf\u00e2r\u0219it, iar imediat apoi adreseaz\u0103 o scrisoare Senatului \u00een care \u00ee\u0219i motiveaz\u0103 printr-un \u0219ir de alega\u021bii mincinoase faptele puse la cale \u0219i executate de c\u0103tre supu\u0219ii st\u0103p\u00e2ni\u021bi de team\u0103 \u0219i la\u0219itate. Cel care i-a redactat scrisoarea, potrivit unui scop m\u00e2r\u0219av, nu \u00een consonan\u021b\u0103 cu \u00een\u021belepciunea, adev\u0103rul \u0219i armonia sufleteasc\u0103, a fost Seneca! \u201eDe aceea<\/em> \u2013 men\u021bioneaz\u0103 Tacitus -, nu Nero, a c\u0103rui cruzime \u00eentrecea hula tuturora, ci Seneca era vorbit de r\u0103u, c\u0103 scrisese un asemenea discurs, care era o recunoa\u0219tere a crimei<\/em>\u201d (Anale<\/em>, XIV, 11). R\u0103splata unui astfel de serviciu a venit pu\u021bin mai t\u00e2rziu, dup\u0103 \u0219ase ani, c\u00e2nd stoicul este obligat de c\u0103tre fostul s\u0103u elev s\u0103 se sinucid\u0103, conform\u00e2ndu-se poate nu \u00eentrutotul \u00een baza filosofiei ce i-a stat drept \u00eendreptar de via\u021b\u0103, ci \u0219i din niscaiva mustr\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103. Jonas Salzgeber (C\u0103rticica stoicismului<\/em>, un op ce caut\u0103 s\u0103 \u00eempleteasc\u0103, dup\u0103 moda timpului nostru, filosofia stoic\u0103 \u0219i NLP-ul, altfel spus, s\u0103 \u00eens\u0103ileze, c\u00e2t de c\u00e2t, un stoicism post-modern) ne propune un armisti\u021biu: \u201ePref\u0103cut sau nu, Seneca a dus o via\u021b\u0103 tumultoas\u0103; a avut parte de bog\u0103\u021bie \u0219i putere, dar a fost preocupat \u0219i de filosofie \u0219i introspec\u021bie\/\u2026\/. Stoicismul a r\u0103mas o constant\u0103 a vie\u021bii lui \u0219i se reg\u0103se\u0219te \u00een bun\u0103 parte din scrisorile sale, utile \u0219i motivante<\/em>\u201d. Nu ne r\u0103m\u00e2ne, pesemne, dec\u00e2t s\u0103 ajust\u0103m pu\u021bin o zical\u0103 \u0219i s\u0103 concedem asupra unui bine de conjunctur\u0103: f\u0103 ce zice stoicul, nu ce face stoicul<\/em>! Numai c\u0103 asta ruineaz\u0103 complet premisele \u00eensele ale stoicismului, anume deplina potrivire \u00eentre doctrin\u0103 \u0219i via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Un alt stoic, de data asta \u00eemp\u0103rat \u0219i nu doar preceptor al unui personaj august, a fost Marc Aureliu, cel despre care se vorbe\u0219te la superlativ mai \u00een fiecare caz al istoricilor ce-i invoc\u0103 personalitatea. O face, cu deosebit\u0103 acurate\u021be, \u0219i Edward Gibbon, \u00een monumentala carte deja invocat\u0103, prelu\u00e2nd o imagine bine conturat\u0103, mai ales \u00een Istoria Augusta<\/em>, \u00een cel din urm\u0103 op consider\u00e2ndu-se, pe deplin temei, c\u0103 \u00eemp\u0103ratul filosof \u201ea \u00eentrecut \u00een puritatea vie\u021bii pe to\u021bi ceilal\u021bi \u00eemp\u0103ra\u021bi<\/em>\u201d. \u00cen memorabila carte G\u00e2nduri c\u0103tre sine \u00eensu\u0219i<\/em>, autorul, adres\u00e2ndu-se unui cititor ne\u0219tiut, \u00eei cere: \u201eDe diminea\u021b\u0103, \u00eencepe s\u0103-\u021bi spui: voi \u00eent\u00e2lni un indiscret, un nerecunosc\u0103tor, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 din necunoa\u0219terea celor bune \u0219i a celor rele<\/em>\u201d. A cunoa\u0219te \u0219i a \u021bine seama de ceea ce cuno\u0219ti sunt premisele necesare ale oric\u0103rei \u00een\u021belepciuni \u00een baza c\u0103reia s\u0103-\u021bi conduci via\u021ba \u0219i s\u0103 aspiri la virtute. A nu \u021bine seama de ceea ce se petrece \u00een jurul t\u0103u poate fi un act menit s\u0103-\u021bi tulbure via\u021ba \u0219i s\u0103 provoace derapaje sup\u0103r\u0103toare, prin deciziile pe care le iei, cu consecin\u021be grave asupra unui destin comun, familial \u0219i public, mai ales dac\u0103 e\u0219ti \u00eemp\u0103rat. Dincolo de profunzimile filosofiei pe care o propune, istoricii conced asupra ideii c\u0103 Marc Aureliu fie nu a \u021binut seama de faptele celor din jurul lui, fie a fost indus \u00een eroare de un anturaj malefic. Edward Gibbon constat\u0103 un repro\u0219 pe care i l-au adus contemporanii \u0219i urma\u0219ii, anume acela c\u0103 \u201edragostea lui p\u0103rtinitoare, pentru un fiu nemernic (<\/em>Commodus \u2013 n.n.) l-a f\u0103cut s\u0103 sacrifice fericirea a milioane de oameni \u0219i c\u0103 \u0219i-a ales un succesor din propria sa familie, \u00een loc s\u0103-l aleag\u0103 din toat\u0103 Republica<\/em>\u201d. \u00cen acela\u0219i timp, cel \u201eindus \u00een eroare de bun\u0103tatea credul\u0103 a inimii<\/em>\u201d (Gibbon) pare s\u0103 fi suferit de o cecitate cu totul ridicol\u0103, fiind singurul om din tot Imperiul care nu era la curent cu destr\u0103b\u0103l\u0103rile so\u021biei sale, Faustina (fiica lui Antoninus Pius, cel ce l-a adoptat astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 ajung\u0103 s\u0103 \u00eembrace purpura imperial\u0103), av\u00e2nd \u00een Claudius (consortul cervid al Messalinei) un predecesor la fel de jalnic \u0219i luat \u00een t\u0103rbaca public\u0103. Mai mult, chiar, \u00een Medita\u021bii<\/em>, Marc Aureliu le mul\u021bume\u0219te zeilor pentru c\u0103 a fost d\u0103ruit cu o so\u021bie at\u00e2t de \u201efidel\u0103, binevoitoare \u0219i cu o purtare neprih\u0103nit\u0103<\/em>\u201d (E. Gibbon), astfel \u00eenc\u00e2t, dup\u0103 moarte, s\u0103 fie declarat\u0103 zei\u021b\u0103! Aman\u021bii so\u021biei sale, se spune \u00een Istoria Augusta<\/em>, au fost ridica\u021bi la cele mai \u00eenalte ranguri, iar cel demn de un personaj din Decameronul <\/em>a ajuns s\u0103 fie luat \u00een r\u00e2s de c\u0103tre actorii comici, ca un \u00eencornorat sadea. R\u0103spunsul lui la toate acestea? O lips\u0103 de reac\u021bie ce paraziteaz\u0103 via\u021ba unui filosof stoic exemplar, acaparat de virtute, dar refuz\u00e2nd s\u0103 ia seama la scheletele din debara<\/em>. Filosofia poate fi sarcastic\u0103 nu doar atunci c\u00e2nd te a\u0219tep\u021bi mai pu\u021bin, ci c\u00e2nd faptele sunt \u00eembiate s\u0103 se ridice la rangul spiritului. O anumit\u0103 diferen\u021b\u0103 de natur\u0103<\/em> d\u0103 erori de sistem.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" A cunoa\u0219te \u0219i a \u021bine seama de ceea ce cuno\u0219ti sunt premisele necesare ale oric\u0103rei \u00een\u021belepciuni \u00een baza c\u0103reia s\u0103-\u021bi conduci via\u021ba \u0219i s\u0103 aspiri la virtute.<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":1808,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,239],"coauthors":[],"class_list":["post-1807","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-2-3-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/stoicii.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1807"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1807\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1809,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1807\/revisions\/1809"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1808"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1807"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}