{"id":1774,"date":"2021-04-09T10:00:51","date_gmt":"2021-04-09T07:00:51","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1774"},"modified":"2021-04-09T11:52:22","modified_gmt":"2021-04-09T08:52:22","slug":"preafericitul-aftene-in-ritmuri-de-jazz-livresc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1774","title":{"rendered":"Preafericitul Aftene \u00een ritmuri de jazz livresc"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Felix Aftene, Lucian Dan Teodorovici, Musta\u021ba lui Dali \u0219i alte culori<\/em>. Pictoroman, prefa\u021b\u0103 de Bogdan Cre\u021bu, Ia\u0219i, Editura Polirom, 202<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Printre atomiz\u0103rile de dup\u0103 1990, neref\u0103cut\u0103 p\u00e2n\u0103 de cur\u00e2nd a r\u0103mas rela\u021bia picturii cu celelalte arte. \u00cenainte vreme, al\u0103turi de picto-<\/em>, a\u0219ezai cam orice \u00ee\u021bi trecea prin cap. Retras\u0103 acum \u00een zona ei de confort, pictura are avans \u00een fa\u021ba artelor post-decembriste (urmat\u0103, cred, la mare distan\u021b\u0103, de cinematografie \u0219i muzic\u0103). Literatura, sculptura, teatrul \u0219i celelalte se am\u0103geau c\u0103 ating prim-planul. F\u0103r\u0103 s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 interconectarea \u00eensemna limbaj reinventat, alt\u0103 imagina\u021bie, discurs inedit etc. Pictura comunica prin limbajul dintotdeauna. Unicul ei avantaj. Destui arti\u0219ti noroco\u0219i c\u00e2\u0219tig\u0103 bine, indiferent de \u021bara \u00een care \u0219i-au stabilit reziden\u021ba. Amintesc doar c\u0103 tablourile lui Adrian Ghenie ating cote de milioane (de dolari). De o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, arti\u0219tii rom\u00e2ni s-au integrat circuitului mondial. Ceea ce, cum \u0219tim, despre literatur\u0103 se spune doar cu jum\u0103tate de gur\u0103. Ba chiar mu\u0219c\u00e2ndu-ne buzele.<\/p>\n\n\n\n

Din p\u0103cate, s-a distrus \u00eenc\u0103 o tradi\u021bie prestigioas\u0103. Mai mult, una care avea un destin organic. Pictura \u0219i cuv\u00e2ntul cre\u0219teau simultan. Dar ca s\u0103 nu v\u0103 plictisesc, m\u0103 \u00eentorc la amintirile unei categorii de cititori (e bine s\u0103-i \u0219antajezi cu nostalgia pentru a transmite o idee nou\u0103). Sigur c\u0103 picto-poezia era privilegiat\u0103. Pu\u021bini mai \u0219tiu c\u00e2te volume erau scrise cu asemenea inten\u021bionalitate. Ce vremuri erau acelea c\u00e2nd Brauner colabora cu Voronca (\u00een Restri\u0219ti<\/em>), ori cu Stephan Roll, cel din Moartea vie a Eleonorei<\/em> sau din Poemele \u00een aer liber<\/em>, ca s\u0103 nu mai vorbesc de ingenioasele desene ale lui Max Herman Maxy ce \u00eenso\u021beau Paradisul statistic<\/em> al lui Ion C\u0103lug\u0103ru…! (O parantez\u0103: nu vi se pare c\u0103 titlurile din urm\u0103 cu un veac sun\u0103 mai bine, chiar \u0219i ele, dec\u00e2t ale contemporanilor?) Reiau amintirile cu g\u00e2ndul la Iosif Iser al\u0103turi de Ion Minulescu, p\u00e2n\u0103 aproape de mileniul nou, la Tudor Jebeleanu \u0219i Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Ce s\u0103 mai spun c\u0103 Tzara avea, \u00een Midis gagn\u00e9s<\/em>, desene de Matisse…<\/p>\n\n\n\n

\u00centregul volum d\u0103 seam\u0103 despre cum arta \u00ee\u0219i face cuib \u00een perspectiv\u0103.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Genial vizionar \u0219i un mare nedrept\u0103\u021bit a fost Marcel Chirnoag\u0103. Cred c\u0103 el concura cu imagina\u021bia o \u00eentreag\u0103 industrie de film. Dar m\u0103 opresc aici. Nu-i de mirare de ce m-a \u00eenc\u00e2ntat colaborarea dintre Felix Aftene \u0219i Lucian Dan Teodorovici. Am sintetizat-o \u00een \u201eRetrospectiva anului 2020\u201d din num\u0103rul trecut. Completez aici c\u00e2teva idei generoase.<\/p>\n\n\n\n

E o impietate s\u0103 vezi numai coperta volumului Musta\u021ba lui Dali<\/em>. F\u0103r\u0103 textele \u00eenso\u021bitoare, cele 16 tablouri transmit mesajul trunchiat. Lucian Dan Teodorovici scrie mici istorii cu evident\u0103 bucurie. Reg\u0103sit\u0103. Citind f\u0103r\u0103 tablouri sau privindu-le pe cele din urm\u0103 f\u0103r\u0103 text, \u00ee\u021bi scap\u0103 esen\u021bialul. Ceea ce leag\u0103 cuv\u00e2ntul de culori este textul-ombilic din Musta\u021ba lui Dali<\/em>. Nu-i vorb\u0103 c\u0103, asemeni Insulei<\/em> lui Gro\u0219an, planeta Artistului e o sum\u0103 de prezen\u021be livre\u0219ti, de necuv\u00e2nt\u0103toare fantaste \u0219i pictori zidi\u021bi \u00een memoria volatil\u0103. \u00cei leag\u0103 un narator histrionic care lucreaz\u0103 materialul naratologic la vedere, arat\u0103 cu umor sursele \u0219i indic\u0103 misterios \u021bes\u0103turile textuale. F\u0103r\u0103 a uita s\u0103 dea \u0219tafeta t\u0103cerii pictorului, c\u0103ruia el, artistul cuv\u00e2ntului, \u00eei d\u0103duse glas \u00een 16 pilde despre sensul artei \u0219i-al creatorului.<\/p>\n\n\n\n

O carte despre c\u00e2t de mult facem parte din propria poveste \u0219i nu \u0219tim, despre cum am uitat s\u0103 privim \u0219i s\u0103 ne \u00eenchipuim. Asta este Musta\u021ba lui Dali<\/em>. Drept e \u0219i c\u0103 \u00eenv\u0103luim, ca post-milenari\u0219ti, prea mult din lume. Iar c\u00e2nd lumea se acoper\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i de nonsens, nu mai vedem dec\u00e2t printre stria\u021biile ei. Doar… z\u0103rim. A\u0219a \u00eenc\u00e2t, o carte precum Musta\u021ba lui Dali<\/em> apare cumva la momentul potrivit. De\u0219i e oric\u00e2nd nevoie de cealalt\u0103 perspectiv\u0103, de artistul care tr\u0103ie\u0219te l\u00e2ng\u0103 noi f\u0103r\u0103 s\u0103-i decod\u0103m imagina\u021bia dec\u00e2t ca produs finit. Incursiunile funambule\u0219ti ale lui Lucian Dan Teodorovici \u0219i Felix Aftene regenereaz\u0103 alternativele la oricare ipotez\u0103 a prezentului. Cu referin\u021bele la vedere, cei doi invit\u0103 s\u0103 explor\u0103m lumea ce cre\u0219te neverosimil dintr-a noastr\u0103: pictura fiind carne \u0219i spa\u021biu din realismul magic, din fantasticul alegoric \u0219i din nenum\u0103rate suprarealit\u0103\u021bi. La final, toat\u0103 irealitatea devine miezul concret al realului. Mitizarea se dilueaz\u0103 \u00een norm\u0103 \u0219i ritualic, criza inspira\u021biei st\u00e2rne\u0219te mi\u0219c\u0103ri tectonice \u00een lumea p\u00e2nzei \u0219i-a h\u00e2rtiei.<\/p>\n\n\n\n

A devenit un loc comun s\u0103 lipim pretutindeni eticheta de solipsism. Nici vorb\u0103 aici. Dimpotriv\u0103. Tot ce e \u00een afara Artistului conteaz\u0103, mai pu\u021bin el. Niciodat\u0103 invers. Ghida\u021bi de un narator n\u0103stru\u0219nic, ca un spiridu\u0219 \u00eenso\u021bitor al artistului \u00een 16 ipostaze vesele \u0219i melancolice, \u00eentregul volum d\u0103 seam\u0103 despre cum arta \u00ee\u0219i face cuib \u00een perspectiv\u0103, despre transferul ei adeseori indicibil.<\/p>\n\n\n\n

Secven\u021bele-tablouri sunt dialoguri dinspre fiecare spre oricine. Un adev\u0103rat bestiar alegoric \u00eenscenat \u00een transla\u021bii magice. Istorii mici ale ochilor \u00eenchi\u0219i \u00eenafar\u0103 \u0219i deschi\u0219i \u00een\u0103untru. Dup\u0103 cum urmeaz\u0103: o \u201ecanar\u0103\u201d galben\u0103 repro\u0219eaz\u0103 imobilitatea imagina\u021biei absurdiste, ca la Bansky, corbul ateu poate fi desprins din poezia lui Poe sau din suita lui Odin, fluturele alb care vede prin ochiul artistului \u0219i-ar dori s\u0103 nu-l \u00eenapoieze, furnicile colonizeaz\u0103 cu umbrele pove\u0219tilor pielea arhitectural\u0103 a artistului, sticletele pred\u0103 schimbarea perspectivei, insectele numite popular Ochiul Domnului vor o m\u0103n\u0103stire conform onomasticii, floarea intermediaz\u0103 cunoa\u0219terea prin culoare \u0219i miros, Diogene \u0219i Prometeu \u00eei cer s\u0103 reinterpreteze \u00eentr-un autoportret importan\u021ba fl\u0103c\u0103rii uitate, fachirul hindus \u00eel \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 vad\u0103 g\u00e2ndurile \u0219i lumea cubice, Micul Prin\u021b, cu Alice \u0219i galeria de eroi ai naivit\u0103\u021bii fantaste sap\u0103 imagini \u00een sufletul lichid al artistului, ciuperca psihotrop\u0103 \u00eei d\u0103 idei despre cum s\u0103 umple golurile lumii cu arti\u0219ti, spiridu\u0219ii imagina\u021biei sunt exila\u021bi pentru ca lumea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din memoria ei, iar Artistul, ca orice Artist, merge \u00een final s\u0103 mai moar\u0103 pu\u021bin. Iat\u0103 sintetizate micropove\u0219tile din carte. Cum spuneam, f\u0103r\u0103 tablourile lui Aftene, t\u00e2lcul e diamantin pe jum\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n

Misterul picto-romanului st\u0103 \u00een mobilitatea halucinatorie. Po\u021bi privi ore \u00een \u0219ir personajele lui Aftene, unde ochii \u00eenchi\u0219i \u0219i cununa de lauri, nelipsit\u0103, desemneaz\u0103 medita\u021bia ca fapt unic de-a fi \u00een lume. E semnul de \u201eNu deranja\u021bi!\u201d al artistului. Care se prive\u0219te intrigat, c\u0103ci anecdotica realit\u0103\u021bii lui intr\u0103 \u00een coliziuni psiho-cromatice \u0219i existen\u021bialiste. Aventurile din Musta\u021ba lui Dali<\/em> au mereu un singur sens \u0219i provoac\u0103 mai multe. O c\u0103l\u0103torie \u00een care filosofia privirii \u0219i poezia picturii pot crea sofisme de-o clip\u0103 \u0219i prind r\u0103d\u0103cini livre\u0219ti. \u00cen fond, o c\u0103l\u0103torie spre sine \u00eensu\u0219i a Artistului \u2013 scriitor sau pictor \u2013 alc\u0103tuit\u0103 din sinestezia cu chip de fiin\u021be diferite. Pentru c\u0103 vede \u0219i ce trebuie \u0219i ce nu, Artistul g\u0103se\u0219te noima \u0219i o \u021bine pentru el. \u00cen basmul c\u0103l\u0103toriilor de via\u021b\u0103 \u0219i p\u00e2nz\u0103 ale artistului, aventura imagina\u021biei se suprapune cu aventura lumii. \u00cen Musta\u021ba lui Dali<\/em>, c\u00e2\u0219tigul nu e doar la dou\u0103 m\u00e2ini, c\u00e2t la patru ochi. Nu lipsesc tu\u0219ele subtil-moraliste, v\u00e2rtejurile incon\u0219tientului care lucreaz\u0103 dup\u0103 legi neclare, mo\u0219teniri genetice transmise de modele retr\u0103ite indirect, c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te. Oric\u00e2t de haotic\u0103 pare ea la prima vedere, Povestea r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna prins\u0103 \u00een clipa ei, ca ini\u021biere extatic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ideea este c\u0103 scriitorul \u0219i pictorul nu doar cuprind lumea, ci acoper\u0103 intersti\u021biile ei. Fiin\u021be fluide, ca \u00een tablourile lui Dali, ei dau glas formei \u0219i contur semnifica\u021biei. Teodorovici \u0219i Aftene pun fiecare jum\u0103tate de infinit \u0219i las\u0103 cititorul s\u0103 contemple s\u00e2mburele de genez\u0103. Musta\u021ba lui Dali<\/em> este un basm pentru adul\u021bii care \u0219i-au ucis Micul Prin\u021b cu ra\u021biunea celui care a uitat s\u0103 se piard\u0103 \u00een p\u00e2nza imagina\u021biei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O carte despre c\u00e2t de mult facem parte din propria poveste \u0219i nu \u0219tim, despre cum am uitat s\u0103 privim \u0219i s\u0103 ne \u00eenchipuim.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":1775,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,334,333,122,335,239,128],"coauthors":[],"class_list":["post-1774","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-felix-aftene","tag-lucian-dan-teodorovici","tag-marius-mihet","tag-mustata-lui-dali-si-alte-culori","tag-nr-2-3-2021","tag-polirom"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Mihet-Aftene-Teo-Mustata.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1774"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1774\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1776,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1774\/revisions\/1776"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1775"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1774"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}