{"id":1633,"date":"2021-04-02T08:03:00","date_gmt":"2021-04-02T05:03:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1633"},"modified":"2021-04-01T22:25:20","modified_gmt":"2021-04-01T19:25:20","slug":"dupa-durere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1633","title":{"rendered":"Dup\u0103 durere"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Svetlana C\u00e2rstean, S\u00eent alta<\/em>, Editura Nemira, 2020<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u00cen topul v\u00e2nz\u0103rilor c\u0103r\u021bilor de poezie al lunii ianuarie, \u00eentocmit de libr\u0103riile C\u0103rture\u0219ti \u0219i publicat \u00een nr.1\/2021<\/a> al Revistei Familia, volumul S\u00eent alta<\/em> al Svetlanei C\u00e2rstean s-a clasat pe primul loc. Lucrul e cu at\u00e2t mai surprinz\u0103tor (\u0219i \u00eembucur\u0103tor, se \u00een\u021belege) cu c\u00e2t poezia autoarei nu are nimic \u00een comun cu versific\u0103rile infantile ale unui Iv cel Naiv ori cu kitschul pompos marca Marius Tuc\u0103, doi dintre autorii care au avut un relativ solid succes de public (nu \u0219i de critic\u0103). De altfel, Svetlana C\u00e2rstean a figurat \u0219i \u00eentr-un top al meu, neoficial, acum 6 ani, c\u00e2nd am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 Gravita\u021bie <\/em>(ed. Trei, 2015) merit\u0103 titlul de cea mai bun\u0103 carte de versuri a anului respectiv. Fluen\u021ba, sugestia imponderabilit\u0103\u021bii & o anumit\u0103 elegan\u021b\u0103 a traumei m-au f\u0103cut s\u0103 cred c\u0103 m\u0103 aflam \u00een fa\u021ba unei adev\u0103rate desf\u0103\u0219ur\u0103ri de for\u021b\u0103 liric\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lucrurile stau aproximativ la fel \u0219i cu acest S\u00eent alta<\/em>, o carte care decupeaz\u0103 suferin\u021ba \u0219i o a\u0219az\u0103, de data asta, \u00eentr-un decor foarte concret al realit\u0103\u021bilor sociale & politice. Mai mult dec\u00e2t \u00een precedentele volume ale autoarei se simte aici inten\u021bia de a pune semnul egalit\u0103\u021bii \u00eentre subiectivitatea afectiv\u0103 a poetului \u0219i drama social\u0103 din care se desprinde aceasta. Singur\u0103tatea nu mai e privit\u0103 ca un dar, ci ca o rupere brutal\u0103 & dureroas\u0103. Solidaritatea, fie \u0219i maladiv\u0103, e preferabil\u0103 oric\u00e2nd t\u0103cerii; dependen\u021ba e semn de adaptare: \u201enu sunt preg\u0103tit\u0103 s\u0103 m\u0103 despart de nimeni\/ am o no\u021biune inflexibil\u0103 despre apropiere\/ corpul meu st\u0103 \u00eenclinat \u00een direc\u021bia din care vii tu\u201d (p. 11). \u00cenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea cu care autoarea \u00ee\u0219i caut\u0103 rostul ia uneori forma disponibilit\u0103\u021bii de a-\u0219i sacrifica bruma de confort domestic; imaginile care sugereaz\u0103 splendoarea maternit\u0103\u021bii completeaz\u0103 aceast\u0103 idee a dorin\u021bei de a stabili conexiuni puternice (chiar \u0219i cu un alterego): \u201eprin toat\u0103 casa asta goal\u0103 caut\/ o fat\u0103\/ \u0219i nici m\u0103car nu e o diferen\u021b\u0103 prea mare\/ fa\u021b\u0103 de visul \u00een care al\u0103ptam o feti\u021b\u0103\/ \u0219i-o str\u00eengeam la piept\/ \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103-ntr-un \u0219al roz\/ ca \u0219i cum mi-ar fi fost foarte necunoscut\u0103\/ ca \u0219i cum mila s-ar fi rev\u0103rsat din mine odat\u0103 cu laptele\u201d (p. 15).<\/p>\n\n\n\n

Autoarea pare plasat\u0103 \u00eentr-un proces \u00een primul r\u00e2nd de autoconvingere, \u00een urma c\u0103ruia identitatea s\u0103 fie transfigurat\u0103 complet \u0219i redat\u0103, cu un suflu nou, lumii.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor ales titlul acestui volum. Autoarea pare plasat\u0103 \u00eentr-un proces \u00een primul r\u00e2nd de autoconvingere, \u00een urma c\u0103ruia identitatea s\u0103 fie transfigurat\u0103 complet \u0219i redat\u0103, cu un suflu nou, lumii. Lucrurile se schimb\u0103, a\u0219a cum se schimb\u0103 \u0219i sentimentele, a\u0219a cum o fac \u0219i senza\u021biile care \u00eenso\u021besc o amintire ori felul \u00een care ne raport\u0103m la vechile noastre obsesii. \u0218i primul pas e dinamitarea cli\u0219eelor care au stat la baza gre\u0219itei percep\u021bii despre solitudine: \u201eaceast\u0103 g\u00eendire romantic\u0103 te va ruina mai departe\/ aceast\u0103 idealizare a sinelui singuratic abandonat \u00een fa\u021ba u\u0219ii\/ de la intrare\/ nu va-nceta s\u0103 te ruineze\/ spui tu\/ privind peste gard acolo unde ai fost odat\u0103 acas\u0103\u201d (p. 19). Tonul cvasi-didactic e \u0219i el prezent \u00een mici fulgura\u021bii cu rol de \u201eaxiom\u0103\u201d: \u201es\u0103 te sperie orice contact rupt\/ orice conexiune \u00eentrerupt\u0103\/ nu e semn de maturitate\u201d (p. 21).<\/p>\n\n\n\n

Cu toate eforturile de a stabili o congruen\u021b\u0103 (necesar\u0103 pentru supravie\u021buire) \u00eentre \u201emine\u201d \u0219i \u201erestul lumii\u201d, exist\u0103 momente \u00een care luciditatea te oblig\u0103 s\u0103 recuno\u0219ti falimentul minor al acestei splendide minciuni care e iluzia de a apar\u021bine \u00een totalitate prezentului & realului. Singurele propriet\u0103\u021bi importante sunt acelea pe care le po\u021bi exersa \u00een aceea\u0219i singur\u0103tate pe care credeai c\u0103, pe drumul cunoa\u0219terii \u0219i al devenirii, ai abandonat-o ca pe o piele de \u0219arpe: \u201ela sf\u00eer\u0219itul zilei\/ nebunia e singurul bun pe care \u00eel ai\/ singura ta proprietate pe care nu \u021bi-o poate lua nimeni\/ o piatr\u0103 col\u021buroas\u0103 cu care spargi toate geamurile\/ de-o parte \u0219i de alta a drumului\/ \u00een timp ce te \u00eendrep\u021bi spre cas\u0103\u201d (p. 31). \u00centotdeauna vor r\u0103m\u00e2ne reziduuri care se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 s\u0103-\u021bi \u00eenso\u021beasc\u0103 existen\u021ba, indiferent de evolu\u021bia ta, cel \u00een mintea c\u0103ruia ele \u0219i-au g\u0103sit ad\u0103post. Numai c\u0103, de data aceasta, ele pot deveni doar un murmur lini\u0219titor, f\u0103r\u0103 tumultul de odinioar\u0103. Suntem obi\u0219nui\u021bi cu durerea, pe care o cultiv\u0103m acum aproape canonic, dintr-o dorin\u021b\u0103 ascuns\u0103 de a p\u0103stra intact\u0103 o anume tradi\u021bie sentimental\u0103. Chiar diminuat\u0103, ea nu pierde nimic din prezen\u021b\u0103: \u201e\u00cen familia asta avem obiceiul s\u0103 pl\u00eengem.\/ Din lipsa oric\u0103rui ritual, din cauza dezordinii\/ Pl\u00eensul f\u0103r\u0103 justificare ritualic\u0103\/ Un bocet ne\u00eentrerupt\/ O flac\u0103r\u0103 a durerii pe care trebuie s\u0103 o \u021binem aprins\u0103\/ \u00centruna\/ \u0218i ne e fric\u0103 dac\u0103 se stinge\/ Cineva trebuie atunci repede s\u0103-nceap\u0103 s\u0103 pl\u00eeng\u0103\/ Ca durerea s\u0103 nu dispar\u0103 din casele din oasele noastre\u201d (p.63).<\/p>\n\n\n\n

Onestitatea confesiv\u0103 din S\u00eent alta<\/em> merge p\u00e2n\u0103 la asumarea unui egoism paradoxal, \u00een virtutea c\u0103ruia important\u0103 nu e doar fericirea, ci mai ales monotonia ei, omogenitatea ei, pe care autoarea le descrie \u00eentr-o ram\u0103 de un surprinz\u0103tor realism magic.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Onestitatea confesiv\u0103 din S\u00eent alta<\/em> merge p\u00e2n\u0103 la asumarea unui egoism paradoxal, \u00een virtutea c\u0103ruia important\u0103 nu e doar fericirea, ci mai ales monotonia ei, omogenitatea ei, pe care autoarea le descrie \u00eentr-o ram\u0103 de un surprinz\u0103tor realism magic: \u201e\u00een fiecare zi las apa s\u0103 curg\u0103 nu m\u0103 g\u00eendesc la binele p\u0103m\u00eentului\/ dar nici la al meu\/ numai la nevoia de a se auzi \u00een lumea asta ape care curg\/ numai la nevoia de a auzi zilnic ceva care nu se sf\u00eer\u0219e\u0219te\/ \u00een fiecare zi creez iluzia abunden\u021bei\/ las apa s\u0103 curg\u0103\/ p\u00e2n\u0103 c\u00eend mierle zglobii \u00eencep s\u0103 ciripeasc\u0103\/ pe marginea chiuvetei\u201d (p. 89). Ideea de continuitate a be\u021biei existen\u021biale, de miracol al infinitului e surprins\u0103 cu mirarea cu care po\u021bi descoperi c\u0103 nici moartea, ca punctus terminus<\/em>, nu poate \u00eenvinge memoria. Autoarea constat\u0103, cu o deta\u0219are \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia se ghice\u0219te speran\u021ba, c\u0103 uitarea nu e \u00eentotdeauna apanajul extinc\u021biei fizice: \u201eam v\u0103zut mor\u021bi care ne-au supravie\u021buit nou\u0103 celor vii\/ at\u00eet de glorios\/ \u0219i natural\/ triumful lor\/ ne-a convins\/ c\u0103 moartea nu-i cea mai bun\u0103 solu\u021bie pentru uitare\u201d (p. 93).<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, o asemenea deschidere c\u0103tre m\u0103rturia intim\u0103 & netrucat\u0103 nu putea sc\u0103pa de anumite locuri comune, mici truisme care dau un farmec frivol construc\u021biei volumului, altfel foarte bine \u00eenchegat. Autoarea frizeaz\u0103 uneori patetismul, \u00eens\u0103 o face cu convingerea c\u0103 sinceritatea e \u00eentotdeauna salvatoare \u0219i c\u0103 ea c\u00e2nt\u0103re\u0219te mai greu dec\u00e2t cosmetizarea ipocrit\u0103 ori dec\u00e2t vanitatea de a fi mereu \u00een r\u0103sp\u0103r. Ai uneori senza\u021bia c\u0103 autoarea \u021bi se confeseaz\u0103 \u00een jurul unei c\u0103ni cu ceai fierbinte, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 rece din care niciunul nu vre\u021bi s\u0103 v\u0103 exila\u021bi: \u201eto\u021bi acei ani \u00een care nu credeai c\u0103\/dac\u0103 te tai curge s\u00eenge \u0219i te doare\/ to\u021bi acei ani \u00een care at\u00eet de t\u00een\u0103r\u0103\/ era carnea ta \u0219i corpul t\u0103u at\u00eet de s\u0103n\u0103tos\/ \u00eenc\u00eet nici n-aveai habar c\u0103 exi\u0219ti\/ cei mai buni ani din orice via\u021b\u0103 posibil\u0103\u201d (p. 98).<\/p>\n\n\n\n

Cu o coeren\u021b\u0103 discursiv\u0103 remarcabil\u0103, cu un extraordinar apetit autodemascator, Svetlana C\u00e2rstean scrie aici o str\u0103lucitoare poezie a posttraumei. Lectorul nu are alt\u0103 variant\u0103 dec\u00e2t s\u0103 asiste fascinat la acest spectacol al devoal\u0103rii secretelor, mai ales pentru c\u0103 autoarea \u00eens\u0103\u0219i i s-a strecurat \u00een minte, de unde \u00eel ghideaz\u0103 & convinge c\u0103 e parte a unui \u00eentreg care-l dep\u0103\u0219e\u0219te \u0219i-l cuprinde \u00een acela\u0219i timp: \u201es\u00eent efectul t\u0103u\/ al g\u00eendului t\u0103u\/ al unuia dintre g\u00eendurile tale\/ ascunse\/ al tuturor g\u00eendurilor tale din aceast\u0103 clip\u0103\/\/ \u00een care cite\u0219ti\u201d (p. 39).<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 cum iubitorii de poezie care au c\u0103lcat pragul libr\u0103riilor C\u0103rture\u0219ti \u00een ianuarie nu s-au \u00een\u0219elat deloc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu o coeren\u021b\u0103 discursiv\u0103 remarcabil\u0103, cu un extraordinar apetit autodemascator, Svetlana C\u00e2rstean scrie aici o str\u0103lucitoare poezie a posttraumei.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":1634,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,99,244,239,296,295],"coauthors":[],"class_list":["post-1633","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-editura-nemira","tag-nr-2-3-2021","tag-sint-alta","tag-svetlana-carstean"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Dan-Liviu-Boeriu-sint-alta.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1633","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1633"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1633\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4279,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1633\/revisions\/4279"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1634"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1633"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1633"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1633"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1633"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}