![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Strigoii-nostri-665x1024.jpg\")
Volumul Strigoii no\u0219tri<\/em> poate fi citit ca istoria unei invita\u021bii c\u0103reia aproape nimeni nu i-a dat curs. Cei chema\u021bi s\u0103 se retrag\u0103 au deprins arta revenirii, iar lor li s-au al\u0103turat, licheliz\u00e2ndu-se, al\u021bii mai tineri, f\u0103r\u0103 inconvenientul unei biografii comuniste. Pagini scrise la distan\u021b\u0103 de ani descriu acela\u0219i mecanism: oamenii compromi\u0219i reapar, prestigiul le este ref\u0103cut, institu\u021biile \u00eei protejeaz\u0103, iar memoria public\u0103 este \u00eendemnat\u0103 s\u0103 le admire prezentul f\u0103r\u0103 s\u0103 le cerceteze trecutul. Tocmai de aceea suntem \u00eenc\u0103 o \u021bar\u0103 b\u00e2ntuit\u0103. Fiindc\u0103 nu ne-am desp\u0103r\u021bit de r\u0103ul vechi, deoarece institu\u021biile ocrotesc formele noi ale r\u0103ului iar repeti\u021bia neadev\u0103rurilor sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a le integra \u00eentr-o \u0219ubred\u0103 normalitate.<\/p>\n\n\n\n Strigoiul lui Liiceanu se descurc\u0103 admirabil la lumina zilei. Este invitat \u00een studiouri de radio \u0219i televiziune \u0219i consultat asupra mersului \u021b\u0103rii. Conduce ministere \u0219i traseaz\u0103 destine. \u00cen deschiderea c\u0103r\u021bii, autorul adun\u0103 sub aceast\u0103 denumire \u00eentor\u0219ii \u00een via\u021ba public\u0103 dup\u0103 o condamnare, plagiatorii care \u00ee\u0219i continu\u0103 cariera ori oamenii pe care compromiterea nu \u00eei opre\u0219te s\u0103 administreze \u00eencrederea celorlal\u021bi. Cei compromi\u0219i \u00ee\u0219i recap\u0103t\u0103 autoritatea nu pentru c\u0103 \u0219i-au l\u0103murit trecutul, ci pentru c\u0103 majoritatea am obosit s\u0103 ni-l mai amintim.<\/p>\n\n\n\n Textul \u201eStrigoii\u201d porne\u0219te de la moartea lui Iulian Vlad, ultimul \u0219ef al Securit\u0103\u021bii comuniste \u0219i de la cercet\u0103rile lui M\u0103d\u0103lin Hodor asupra activit\u0103\u021bii Securit\u0103\u021bii \u00een zilele Revolu\u021biei. Liiceanu pune fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 documentele cercetate de istoricul de la CNSAS \u0219i omagiile aduse fostului \u0219ef al institu\u021biei. \u00cel revolt\u0103 dispropor\u021bia dintre aten\u021bia acordat\u0103 elogiului \u0219i t\u0103cerea din jurul dezv\u0103luirilor. Un public care aude mereu povestea \u201epatriotului\u201d \u0219i aproape deloc povestea asasinului va sf\u00e2r\u0219i prin a p\u0103stra \u00een minte doar prima versiune.<\/p>\n\n\n\n De aici \u0219i precizia de bisturiu a titlului. Mor\u021bii revin prin felul \u00een care viii le machiaz\u0103 amintirea. \u00cen \u201eDou\u0103 centenare\u201d, s\u0103rb\u0103torirea lui Constantin B\u0103l\u0103ceanu-Stolnici \u00een Aula Academiei Rom\u00e2ne este a\u0219ezat\u0103 l\u00e2ng\u0103 destinul \u0219i importan\u021ba acordat\u0103 de autorit\u0103\u021bi Monic\u0103i Lovinescu. Aceia\u0219i o sut\u0103 de ani, dar o m\u0103sur\u0103 cu totul diferit\u0103 a onorurilor. Liiceanu readuce \u00een cadru trecutul de informator al celui celebrat \u0219i pre\u021bul pl\u0103tit de cei care au vorbit \u00eempotriva dictaturii. Din clipa aceea, ceremonia de la Academie nu mai poate fi privit\u0103 inocent. Omagiul selecteaz\u0103: scoate \u00een lumin\u0103 merite necrozate \u0219i \u00eei roag\u0103 pe cei cu amintiri incomode s\u0103 nu tulbure festivitatea. Memoria ne ajut\u0103 s\u0103 \u0219tim pe cine aplaud\u0103m.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Dragul meu turn\u0103tor<\/em>, filosoful coboar\u0103 \u0219i mai ad\u00e2nc, \u00een zona \u00een care supravegherea nu mai venea din partea unui necunoscut, ci din intimitatea \u00eencrederii \u00een\u0219elate. Prietenia, conversa\u021bia, apropierea deveneau materie pentru dosarul de urm\u0103rire. O via\u021b\u0103 era tr\u0103it\u0103 de dou\u0103 ori: o dat\u0103 de cel urm\u0103rit \u0219i \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u00een secret, de cel care o preda Securit\u0103\u021bii. Uneori, ce-i drept, informatorul avea \u0219i calit\u0103\u021bi. Desigur c\u0103 avea. Tocmai aceste \u201eplusuri\u201d \u00eel f\u0103cuser\u0103 credibil \u00een fa\u021ba celui vizat \u0219i \u00eei u\u0219uraser\u0103 munca.<\/p>\n\n\n\n \u00centre 1989 \u0219i 2026 catharticului apel la memorie la care a \u00eendemnat Gabriel Liiceanu i s-a contrapus constant un discurs dac\u0103 nu al anul\u0103rii, m\u0103car al suspend\u0103rii memoriei. Obiec\u021bia vine, de regul\u0103, cu un aer de superioritate: nu putem r\u0103m\u00e2ne prizonierii trecutului. \u00cen \u201eProcesul lui Ceau\u0219escu\u201d, din Apel c\u0103tre lichele<\/em>, Liiceanu r\u0103spundea \u00eenc\u0103 de pe atunci acestei grabe de a merge \u00eenainte. Nu, dictatorul nu epuizase sistemul: \u00een urma lui r\u0103m\u00e2neau reflexele, complicit\u0103\u021bile \u0219i beneficiarii. Persistau, cum avea s\u0103 scrie mai t\u00e2rziu, \u201efantomele nejudecate \u0219i re\u00eenviate ale trecutului nostru\u201d. Mai exist\u0103 un mod de a \u00eenchide discu\u021bia despre importan\u021ba memoriei \u00eempotriva c\u0103ruia g\u00e2nditorul se revolt\u0103: distribuirea egal\u0103 a vinei. \u00cen \u201eDespre vin\u0103\u201d (tot din Apel<\/em> c\u0103tre lichele<\/em>), polemiz\u00e2nd cu o interven\u021bie a lui Andrei Ple\u0219u, Liiceanu deosebea t\u0103cerea celui speriat de zelul celui care profita de represiune. Nu toate ced\u0103rile au aceea\u0219i greutate, dup\u0103 cum nu to\u021bi cei prin\u0219i \u00eentr-o epoc\u0103 au f\u0103cut acelea\u0219i lucruri. Formula \u201eto\u021bi am fost vinova\u021bi\u201d sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a-i exonera tocmai pe cei care au cel mai mult de explicat.<\/p>\n\n\n\n Transferul dinspre deprinderile unui trecut de care societatea rom\u00e2neasc\u0103 nu se poate dezb\u0103ra \u0219i contemporaneitate e de tot vizibil \u00eentr-unul dintre cele mai nelini\u0219titoare paliere de discu\u021bie: cel universitar. Intr\u0103m \u00een Universitate ca s\u0103 ne dumirim, \u0219i tocmai de aceea confuzia produs\u0103 sub autoritate academic\u0103 are un efect aparte. Serialul \u201eDraci peste tot\u201d urm\u0103re\u0219te felul \u00een care titlul academic se desprinde de munca necesar\u0103 pentru a-l merita. \u00cen \u201eDansul rectorului\u201d, distan\u021ba dintre promisiunea de a lua anumite m\u0103suri \u0219i punerea lor \u00een practic\u0103 \u00eel preocup\u0103 mai mult dec\u00e2t retorica indign\u0103rii: timpul viitor al oric\u0103rui verb devine un ad\u0103post comod pentru inac\u021biunea prezent\u0103. Cazurile abordate nu rezum\u0103, se-n\u021belege, \u00eentregul \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, dar \u00eel ating pe orice student care lucreaz\u0103 \u201epe bune\u201d, ar\u0103t\u00e2ndu-i c\u00e2t de pu\u021bin pre\u021buie\u0219te institu\u021bia de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt propria exigen\u021b\u0103. Diploma de studii ar trebui s\u0103 ateste un drum parcurs; \u00een lumea descris\u0103 aici po\u021bi fi scutit de drum \u0219i \u021bi se poate oferi direct sosirea, \u00eempreun\u0103 cu fotografia oficial\u0103 \u0219i felicit\u0103rile de rigoare.<\/p>\n\n\n\n Pentru cel care a respirat atmosfera Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, asemenea titluri acordate f\u0103r\u0103 acoperire au un oarece deosebit de trist. Acolo, \u00eent\u00e2lnirea cu un mentor, cu un magister, te obliga s\u0103 afli c\u00e2t nu \u0219tii \u0219i s\u0103 te apuci de lucru. (\u0218i \u00een Despre seduc\u021bie<\/em> p\u0103streaz\u0103 aceea\u0219i miz\u0103 a form\u0103rii: cineva te scoate din existen\u021ba tr\u0103it\u0103 dup\u0103 regula tuturor \u0219i \u00ee\u021bi arat\u0103 o via\u021b\u0103 pe cont propriu.) \u00cens\u0103 azi impostura compromite chiar \u00eencrederea \u00eentr-o asemenea posibilitate. La ce bun anii de studiu dac\u0103, \u00een cele din urm\u0103, nu-l mai deosebe\u0219ti pe cel care a \u00eenv\u0103\u021bat de cel care \u201es-a aranjat\u201d?<\/p>\n\n\n\n Frauda cere un vocabular convenabil. \u201e\u00abRom\u00e2nia educat\u0103?\u00bb sau \u00abRom\u00e2nia furat\u0103?\u00bb\u201d \u0219i \u201eToleran\u021b\u0103 zero\u201d sunt texte despre promisiuni ajunse s\u0103 lucreze \u00eempotriva propriului \u00een\u021beles. Liiceanu se \u00eentoarce, \u00een 2021, c\u0103tre pre\u0219edintele de atunci al \u021b\u0103rii \u00een care investise speran\u021b\u0103 \u0219i \u00eei cere socoteal\u0103 pentru protejarea imposturii. Cuvinte precum integritate \u0219i merit nu dispar din comunicate; dimpotriv\u0103, apar at\u00e2t de des, \u00eenc\u00e2t cet\u0103\u021beanului \u00eei revine efortul suplimentar de a afla ce mai \u00eenseamn\u0103. Acesta este unul dintre costurile minciunii publice: ne oblig\u0103 s\u0103 verific\u0103m p\u00e2n\u0103 \u0219i cuvintele \u00een care ar trebui s\u0103 ne putem \u00eencrede.<\/p>\n\n\n\n Dar de ce ar avea un filozof obliga\u021bia de a lua atitudine \u00een fa\u021ba abuzurilor de orice fel? R\u0103spunderea fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi apare explicit deja \u00eentr-un interviu din 1991, inclus \u00een Apel c\u0103tre lichele<\/em>. Cel care vorbe\u0219te public, spunea Liiceanu, ajunge uneori s\u0103 exprime speran\u021ba altora \u0219i prime\u0219te astfel un mandat pe care trebuie s\u0103-l onoreze. \u00centrebarea lui este direct\u0103: \u201eDac\u0103 ceilal\u021bi, \u00een num\u0103r semnificativ, \u00ee\u0219i pun o speran\u021b\u0103 \u00een tine, ai oare dreptul s\u0103 le-o refuzi sau s\u0103 le-o dezmin\u021bi?\u201d E aici \u0219i una dintre explica\u021biile perseveren\u021bei din Strigoii no\u0219tri<\/em>: autorul se simte dator \u0219i fa\u021b\u0103 de cei care a\u0219teapt\u0103 s\u0103 formuleze limpede cineva nedrept\u0103\u021bile pe care ei le tr\u0103iesc.<\/p>\n\n\n\n Numai c\u0103 scriitorul nu prime\u0219te, odat\u0103 cu aceast\u0103 misiune, un certificat de inocen\u021b\u0103. \u00cen dialogul cu Dan-Liviu Boeriu (dialogurile la care m\u0103 refer sunt str\u00e2nse \u00een A doua via\u021b\u0103 a c\u0103r\u021bilor mele<\/em>), Liiceanu insist\u0103 asupra r\u0103spunderii celor care lucreaz\u0103 cu idei: intelectualii sunt la originea construc\u021biilor care au mutilat vie\u021bi. Observa\u021bia continu\u0103 distinc\u021bia dintre \u201ec\u0103r\u021bi-venin\u201d \u0219i \u201ec\u0103r\u021bi-antiviperin\u201d din O idee care ne-a sucit min\u021bile<\/em>. Cultura nu garanteaz\u0103 bun\u0103tatea celui cultivat. O idee frumos articulat\u0103 poate pune la dispozi\u021bia cruzimii justificarea de care avea nevoie. Cel care scrie trebuie s\u0103 se \u00eentrebe ce anume autorizeaz\u0103 propriile cuvinte, \u00een cine lovesc \u0219i pe cine ajut\u0103 s\u0103 nu mai r\u0103spund\u0103 pentru ceea ce face.<\/p>\n\n\n\n Paginile despre Alexandra Furnea schimb\u0103 caden\u021ba volumului. Liiceanu cite\u0219te Jurnalul lui 66. Noaptea \u00een care am ars<\/em> cu sentimentul c\u0103 experien\u021ba relatat\u0103 \u00eei modific\u0103 \u00een\u021belegerea cuvintelor via\u021b\u0103<\/em> \u0219i moarte<\/em>. Supravie\u021buitoarea de la Colectiv exprim\u0103 ceea ce formula unei \u0219tiri nu poate cuprinde. Pentru cei mai mul\u021bi, evenimentul a trecut. Pentru ea, urm\u0103rile lui continu\u0103 \u00een fiecare zi. A asculta presupune s\u0103 accept\u0103m aceast\u0103 nepotrivire dintre calendarul nostru \u0219i timpul celui r\u0103nit. \u00cen revenirea din 2025, \u201eDin nou despre Alexandra Furnea \u0219i trecutul nejudecat\u201d, \u00een centrul discu\u021biei se afl\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103 \u201etr\u0103darea institu\u021bional\u0103\u201d. Institu\u021biile de la care victima a\u0219teapt\u0103 ajutor \u00ee\u0219i ap\u0103r\u0103 propriile imagini, iar cel vulnerabil r\u0103m\u00e2ne singur tocmai c\u00e2nd crezuse c\u0103 va fi protejat. Sintagma, preluat\u0103 de la Alexandra Furnea, clarific\u0103 \u00een retrospectiv\u0103 \u0219i alte pagini ale c\u0103r\u021bii. O universitate care acoper\u0103 impostura \u00eei tr\u0103deaz\u0103 pe cei care au \u00eencredere \u00een ea. Un stat care \u00ee\u0219i ascunde abuzurile prelunge\u0219te neputin\u021ba victimelor. \u00centre situa\u021bii exist\u0103 diferen\u021be pe care nu le putem \u0219terge, dar leg\u0103tura ne ajut\u0103 s\u0103 vedem cum prestigiul institu\u021biei poate fi invocat pentru a justifica abandonarea oamenilor \u00een slujba c\u0103rora ea ar trebui s\u0103 func\u021bioneze.<\/p>\n\n\n\n \u00cen \u00cen singur\u0103tatea min\u021bii mele<\/em>, \u00eent\u00e2lnirea cu vocea Alexandrei Furnea la televizor este precedat\u0103 de o scen\u0103 m\u0103runt\u0103, dar revelatoare pentru cititorul publicisticii lui Liiceanu. La un magazin, cineva \u00eel \u00eentreab\u0103 pe filozof dac\u0103 vom fi \u00eempin\u0219i \u00een r\u0103zboi. Liiceanu \u00eel lini\u0219te\u0219te, apoi \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u00e2t de pu\u021bin \u0219tie \u0219i \u00ee\u0219i acoper\u0103 nesiguran\u021ba cu o considera\u021bie despre imprevizibilul viitorului. \u201eIes din magazin detest\u00e2ndu-m\u0103\u201d, noteaz\u0103. Prestigiul \u00eel distribuise \u00een rolul \u00een\u021beleptului, iar el acceptase pentru c\u00e2teva clipe s\u0103-l joace. Dup\u0103 aceast\u0103 \u00eensemnare vine vocea supravie\u021buitoarei \u0219i recunoa\u0219terea unei lec\u021bii de etic\u0103 primite de la ea. Exist\u0103 o rud\u0103 discret\u0103 a scenei \u00een Chipuri ale r\u0103ului \u00een lumea de ast\u0103zi<\/em>. Abia sosit \u00een Rom\u00e2nia, Mario Vargas Llosa este \u00eentrebat ce s-a schimbat \u00een Rom\u00e2nia de la ultima lui vizit\u0103. R\u0103spunsul lui r\u0103m\u00e2ne impecabil: nu poate spune, fiindc\u0103 se afl\u0103 \u00eenc\u0103 la aeroport. O asemenea rezerv\u0103 ar merita p\u0103strat\u0103 l\u00e2ng\u0103 orice invita\u021bie de a ne pronun\u021ba. \u00cen paginile despre Furnea, Liiceanu recunoa\u0219te insuficien\u021ba propriei experien\u021be, iar vocea lui c\u00e2\u0219tig\u0103 \u0219i mai mult\u0103 \u00eencredere tocmai din clipa \u00een care \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 ocupe \u00eentreaga scen\u0103.<\/p>\n\n\n\n Prefa\u021ba la Strigoii no\u0219tri<\/em> con\u021bine o replic\u0103 a lui Alexandru Dragomir care \u00eempiedic\u0103 \u00eencheierea \u00een dezgust a c\u0103r\u021bii: \u201eDar e \u0219i \u021bara mea, nu doar a lor!\u201d Insisten\u021ba asupra acestui \u201e\u0219i\u201d merit\u0103 remarcat\u0103. Puterea se poate afla, pentru o vreme, \u00een m\u00e2inile unor oameni pe care \u00eei dispre\u021buie\u0219ti. Rom\u00e2nia e \u00eens\u0103 spa\u021biul spiritual \u00een care te-ai format, ai iubit \u0219i ai muncit. Ceea ce ai pus din tine \u00een el nu poate fi confiscat politic, administrativ ori sentimental prin ocuparea unei func\u021bii. Plec\u00e2nd de la Dragomir, Liiceanu g\u0103se\u0219te o justificare a \u00eentregii sale \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103ri civice. Aici ar trebui amintite \u0219i textele din Declara\u021bie de iubire<\/em>. \u021aara nu se rezum\u0103 la cercul prietenilor, dar \u00eenv\u0103\u021b\u0103m, iubind c\u00e2\u021biva oameni, s\u0103 ne pese de ceva ce ne dep\u0103\u0219e\u0219te \u0219i pe noi, dar trece \u0219i dincolo de acest cerc f\u0103r\u0103 de care \u201ene-am pierde, ne-am r\u0103t\u0103ci pur \u0219i simplu \u00een via\u021b\u0103\u201d. Ajunge acolo unde \u00eent\u00e2lnim, cu vorba lui Liiceanu, \u201etemeiul\u201d. Patriotismul \u2013 iubirea de \u021bar\u0103 \u2013 care reies din Strigoii no\u0219tri<\/em> (pentru c\u0103 putem vorbi despre patriotism \u00een textele, atitudinile \u0219i \u00eencr\u00e2ncen\u0103rile lui Gabriel Liiceanu) \u00eencepe cu asemenea ata\u0219amente, continu\u00e2nd s\u0103 se exprime \u00een toate declara\u021biile publice din 1989 \u00eencoace. A\u0219a c\u0103 e normal s\u0103 ajung\u0103 \u0219i la \u00eentrebarea: ce ar \u00eensemna, totu\u0219i, s\u0103 tr\u0103im ceva mai bine? Portretul lui Ilie Bolojan, din \u201eOare poate fi clonat Bolojan?\u201d (septembrie 2025), r\u0103spunde printr-o speran\u021b\u0103 administrativ\u0103. Dup\u0103 importan\u021ba cifrelor \u0219i a bunei guvern\u0103ri, Liiceanu caut\u0103 omul din spatele lor. Admira\u021bia este declarat\u0103, pu\u021bin\u0103tatea \u00eent\u00e2lnirilor personale, de asemenea. Tocmai de aceea textul merit\u0103 citit ca o investi\u021bie de \u00eencredere f\u0103cut\u0103 \u00eentr-un anumit moment, cu riscurile ei, nicidecum ca o garan\u021bie perpetu\u0103.<\/p>\n\n\n\n Din majoritatea textelor reiese dorin\u021ba filosofului ca via\u021ba public\u0103 s\u0103 nu \u00eei (s\u0103 nu ne) consume \u00eentreaga via\u021b\u0103 privat\u0103. Fie-v\u0103 mil\u0103 de noi \u0219i alte texte civile<\/em> d\u0103 glas tocmai oboselii de a fi mobilizat f\u0103r\u0103 \u00eencetare. \u00cen Rom\u00e2nia. O iubire din care se poate muri<\/em>, Liiceanu explic\u0103 de ce, orice meserie am avea, aceasta nu ne scute\u0219te de rolul de cet\u0103\u021bean. Puterea este delegat\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, dar tocmai de aceea ea trebuie supravegheat\u0103. Revine asupra acestei obliga\u021bii \u00eentr-un interviu acordat Melaniei Cincea \u00een ianuarie 2025. A cere explica\u021bii pentru folosirea banilor \u0219i a mandatului unui politician nu este o extravagan\u021b\u0103 intelectual\u0103 ci face parte din \u00eentre\u021binerea libert\u0103\u021bii de care vrem, pe bun\u0103 dreptate, s\u0103 ne bucur\u0103m.<\/p>\n\n\n\n Filosoful nu propune solu\u021bii definitive, nu promite vindecarea total\u0103 a societ\u0103\u021bii sau a individului. G\u00e2ndesc, citind aceast\u0103 \u00eensumare de texte, la Despre limit\u0103<\/em>, la libertatea exercitat\u0103 \u00een condi\u021bii pe care nu le-am ales, \u0219i la Tragicul<\/em>, la raportul dintre con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i limitele ei. F\u0103r\u0103 s\u0103 facem din aceste apropieri explica\u021bia \u00eentregii atitudini civice, r\u0103m\u00e2ne o leg\u0103tur\u0103 de re\u021binut: nu st\u0103p\u00e2nim rezultatul, dar putem face lucrul care merit\u0103 f\u0103cut. Putem cere adev\u0103rul despre o crim\u0103 chiar dac\u0103 \u0219tim c\u0103 nu vom reu\u0219i s\u0103-l impunem. E rostul cultural \u0219i civic pe care \u00eel d\u0103 autorul volumului Strigoii no\u0219tri<\/em>.<\/p>\n\n\n\n \u201ePo\u021bi, de fapt, s\u0103 nu fii contemporan?\u201d, \u00eentreab\u0103 Liiceanu \u00een \u201eVorbe-n v\u00e2nt\u201d. Dac\u0103 \u021bi-ai rec\u00e2\u0219tigat libertatea de exprimare, nu devine o obliga\u021bie s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti cu glas tare? R\u0103spunderea scrisului civic include, pentru el, refuzul t\u0103cerii devenite alegere. O interven\u021bie f\u0103r\u0103 rezultat imediat nu este neap\u0103rat inutil\u0103. Poate i-a dat altcuiva curajul s\u0103 se revolte. Poate a \u00eempiedicat o minciun\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 singura versiune disponibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dincolo de strigoii societ\u0103\u021bii noastre, Gabriel Liiceanu mizeaz\u0103 pe \u201edespotmolitorii t\u0103cu\u021bi\u201d. Sunt cei care pun um\u0103rul f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 din gest o ceremonie a propriei importan\u021be. Liiceanu crede c\u0103 \u021bara e plin\u0103 de ei. Titlul volumului ne preg\u0103te\u0219te s\u0103-i c\u0103ut\u0103m pe strigoi; lectura ne las\u0103 \u0219i obliga\u021bia de a-i vedea pe oamenii care lucreaz\u0103, care spun adev\u0103rul c\u00e2nd le-ar fi mai comod s\u0103 tac\u0103 \u0219i care nu-\u0219i abandoneaz\u0103 semenii. De ei depinde ca speran\u021ba din Apel c\u0103tre lichele<\/em> s\u0103 nu se \u00eenchid\u0103 definitiv.<\/p>\n\n\n\n Liiceanu a trecut mereu din spa\u021biul deschis al ideilor \u00een \u00eenc\u0103perea sufocant\u0103 a vie\u021bii publice. Libertatea c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u00een 1989 nu i-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 considere t\u0103cerea o alegere personal\u0103. Filozofia cere r\u0103gaz, \u00eens\u0103 cetatea a avut proasta deprindere de a nu i-l oferi. Din aceast\u0103 nepotrivire s-a n\u0103scut, din fericire, o bun\u0103 parte a scrisului s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n Dictatura \u0219i lunga ei posteritate i-au dat destule prilejuri s\u0103 \u00eenve\u021be resemnarea, iar atacurile nedrepte \u00eempotriva lui ar fi putut face retragerea ispititoare. A r\u0103mas \u00eens\u0103 un om care se las\u0103 \u0219i azi tulburat de lucruri pe care al\u021bii au ajuns s\u0103 le suporte. \u0218i-a expus public speran\u021bele, de multe ori dezmin\u021bite, f\u0103r\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la concluzia comod\u0103 c\u0103, societatea dezam\u0103gindu-l, nu mai are nimic de ap\u0103rat. \u00cen Strigoii no\u0219tri<\/em>, omul ideilor \u0219i protestatarul converg spre aceea\u0219i disciplin\u0103 spiritual\u0103: cine a cunoscut libertatea g\u00e2ndirii nu accept\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 t\u0103cut \u00eentr-o lume \u00een care minciuna dicteaz\u0103 regulile. De aceea, statornicia \u00een filozofie nu \u00eencheie niciodat\u0103 socoteala cu via\u021ba public\u0103. Din bibliotec\u0103 se vede uneori mai departe dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 la u\u0219\u0103. Altfel spus, r\u0103ul poate de\u021bine puterea, dar nu trebuie s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103, odat\u0103 cu aceasta, \u0219i fire\u0219tenia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cu bocancii prin caviar de Miron Beteg<\/p>\n","protected":false},"author":73,"featured_media":15585,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2820],"tags":[2821,886,81,1085],"coauthors":[1160],"class_list":["post-16267","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cu-bocancii-prin-caviar","tag-cu-bocancii-prin-caviar","tag-gabriel-liiceanu","tag-humanitas","tag-miron-beteg"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/Cu-bocancii-prin-caviar-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16267","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/73"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16267"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16267\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16270,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16267\/revisions\/16270"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15585"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16267"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16267"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16267"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16267"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}