{"id":16174,"date":"2026-09-05T11:41:10","date_gmt":"2026-09-05T08:41:10","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16174"},"modified":"2026-09-05T11:41:16","modified_gmt":"2026-09-05T08:41:16","slug":"un-cinematograf-calator-si-o-valiza-albastra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16174","title":{"rendered":"Un cinematograf c\u0103l\u0103tor \u0219i o valiz\u0103 albastr\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Annette Bjergfeldt, Cinematograful c\u0103l\u0103tor al domnului Saito<\/em>, Humanitas Fiction, 2025, traducere de Flavia Teoc<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

C\u00e2nd se produce marea magie \u00een via\u021ba unui om ? C\u00e2nd apare cotitura, focusarea ireversibil\u0103? La mine s-a declan\u0219at \u00een copil\u0103rie, c\u00e2nd a sosit \u00een sat caravana cinematografic\u0103. Miracolul nu m-a p\u0103r\u0103sit, a fost dragoste la prima vedere. Pe umerii tatei, admiram imaginile misterioase, virus\u00e2ndu-mi prezentul \u0219i viitorul. Scriind acestea, a\u0219teptam cu febrilitate cartea scris\u0103 de Annette Bjergfeldt \u0219i tradus\u0103 din danez\u0103 de Flavia Teoc \u2013 Cinematograful c\u0103l\u0103tor al domnului Saito<\/em> \u2013 Humanitas Fiction, 2025.<\/p>\n\n\n\n

Scriitoarea danez\u0103 Annette Bjergfeldt e c\u00e2nt\u0103rea\u021b\u0103, compozitoare \u0219i scrie romane de succes, premiate \u0219i traduse \u00een 18 limbi. Traduc\u0103toarea Flavia Teoc e pe aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 a talentului: poet\u0103, romancier\u0103, pictori\u021b\u0103. Fuziunea \u0219i-a spus cuv\u00e2ntul: 452 de pagini traduse impecabil \u2013 ai senza\u021bia tonic\u0103 \u0219i uluitoare c\u0103 romanul a fost scris \u00een rom\u00e2n\u0103. Orice pagin\u0103 certific\u0103 acest fapt. Intr\u00e2nd \u00een universul c\u0103r\u021bii, m-am tot \u00eentrebat de unde vine mirajul, r\u0103bdarea narativ\u0103 de a crea o lume viabil\u0103, peren\u0103. O insul\u0103 de pe coasta Canadei \u0219i o comunitate de pescari. Cunosc\u00e2nd titlul, mi-a sporit suspansul: a\u0219teptam cinemaul. S\u0103 \u0219tiu cine era Saito. Avea \u201eo valiz\u0103 albastru-\u00eenchis, un cinematograf c\u0103l\u0103tor plin de magie \u0219i un tat\u0103 care picta p\u0103s\u0103ri haiku\u201d. Via\u021ba se desf\u0103\u0219oar\u0103 sub fatalitatea istoriei, dar stabilitatea \u00eenseamn\u0103 sosirea periodic\u0103 a domnului Saito pe insul\u0103, ca s\u0103 proiecteze filme \u00een casa Betleem. Cinematograful ca simbol al rezisten\u021bei. Adic\u0103 fascina\u021bia, perenitatea \u0219i for\u021ba artei. Filmul care une\u0219te oamenii \u00eentr-o solidaritate regeneratoare de sens. Nu pot s\u0103 nu-l evoc pe b\u0103ie\u021belul Toto din filmul lui Tornatore (Cinema Paradiso<\/em>), care se \u00eemprietenise cu proiec\u021bionistul, descoperindu-\u0219i pasiunea pentru film. \u00cen romanul scris de Annette Bjergfeldt, cele dou\u0103 feti\u021be \u2013 Lita \u0219i Oona \u2013 p\u0103\u0219esc pe aceea\u0219i traiectorie a mirajului filmic. Timpul alearg\u0103, ele se maturizeaz\u0103, iar \u0219tafeta domnului Saito va fi purtat\u0103\/continuat\u0103 de cele dou\u0103 fete pe acela\u0219i traseu al unei vie\u021bi dedicate r\u0103sp\u00e2ndirii artei \u00een cele mai s\u0103lbatice col\u021buri ale lumii. Oamenii par duri, s\u0103lb\u0103tici\u021bi de via\u021b\u0103, \u00eens\u0103 cultura \u00eembl\u00e2nze\u0219te, egalizeaz\u0103, \u0219terge asperit\u0103\u021bile. Catharsisul las\u0103 accente durabile, relevante. Pe urmele domnului Saito, fetele nu descoper\u0103 urme de pragmatism, ci frumuse\u021bea naturii, peisaje grandioase \u0219i oameni inimo\u0219i. Poart\u0103 cu ele urna cu cenu\u0219a domnului Saito. Excelent\u0103 ideea \u00eempr\u0103\u0219tierii cenu\u0219ii, \u00een mici cantit\u0103\u021bi, \u00een locurile vizitate de beneficul proiec\u021bionist\/apostol Saito.<\/p>\n\n\n\n

Am reflectat mult asupra structurii c\u0103r\u021bii. Multe capitole, care nu p\u0103r\u0103sesc nicio clip\u0103 demersul narativ, \u00een cronologie clar\u0103. O r\u0103bdare impecabil\u0103 a povestirii, suprapus\u0103 pe timpul care nu se gr\u0103be\u0219te. At\u00e2tea personaje, excelent \u201estrunite\u201d, creionate, plus un univers credibil, unde toponimele dau senza\u021bia de adev\u0103r, de parc\u0103 nimic n-ar fi fost fic\u021bionalizat. Ca s\u0103 nu mai vorbesc de aspecte absolut tulbur\u0103toare. E un roman al sunetelor (\u00een vreme ce Parfumul <\/em>lui S\u00fcskind omagiaz\u0103 mirosurile) captate tocmai de Oona, care are probleme cu auzul. Mai exist\u0103 \u0219i sunetul b\u0103t\u0103ilor de inim\u0103 \u2013 specialitatea Veterinarului, dar \u0219i sunetul pantofilor, \u00een care exceleaz\u0103 Fabiola. Interesant\u0103 e \u0219i personificarea vocii interioare, numit\u0103 Ou \u00een carte.<\/p>\n\n\n\n

Se zice: vai de mae\u0219trii care nu-s dep\u0103\u0219i\u021bi de discipoli. Iat\u0103 c\u0103 Lita \u0219i Oona dep\u0103\u0219esc stadiul de proiec\u021bioniste \u0219i intr\u0103 \u00een industria filmic\u0103. Fac filme. Dac\u0103 tot iube\u0219te sunetele, Oona va fi foley artist<\/em>, iar Lita se va ocupa de montaj. Timpul trece inobservabil pe l\u00e2ng\u0103 \u201efarul cu dungi albastre al insulei, c\u00e2mpiile de culoarea mu\u0219tarului, st\u00e2ncile ro\u0219ii dinspre est\u201d. Fraza final\u0103 a c\u0103r\u021bii, amintind de Preda (\u201edac\u0103 dragoste nu e\u2026\u201d), omagiaz\u0103 iubirea: \u201enu exist\u0103 timp pentru nimic altceva dec\u00e2t pentru iubire\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Imagina\u021bie. Personaje insolite. Aventur\u0103, iubire. Totul \u00een tu\u0219e de miere, de catifea. Cu greu te despar\u021bi de roman, doar cu promisiunea iminentei revizit\u0103ri. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica traducerilor de Alexandru Jurcan<\/p>\n","protected":false},"author":208,"featured_media":16175,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1417,1796,2898],"coauthors":[1416],"class_list":["post-16174","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-alexandru-jurcan","tag-cronica-traducerilor","tag-nr-6-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Annette-Bjergfeldt.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/208"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16174"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16174\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16176,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16174\/revisions\/16176"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/16175"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16174"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}