{"id":16159,"date":"2026-09-04T10:24:53","date_gmt":"2026-09-04T07:24:53","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16159"},"modified":"2026-09-04T10:24:57","modified_gmt":"2026-09-04T07:24:57","slug":"ion-muresan-si-poezia-ca-un-basm-spus-inainte-de-culcare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16159","title":{"rendered":"Ion Mure\u0219an \u0219i poezia ca un basm spus \u00eenainte de culcare"},"content":{"rendered":"\n

cartea Alcool<\/em> sau de cealalt\u0103 parte a izvora\u0219ului etilic<\/h4>\n\n\n
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Bine-ar fi ca \u00een cadrul oric\u0103rei discu\u021bii despre cartea Alcool <\/em>s\u0103 se stabileasc\u0103, mai \u00eent\u00e2i, un soi de regul\u0103: aceasta nu trebuie citit\u0103 ca o carte de poezie boem\u0103 \u0219i, nicidecum, \u00eentr-o cheie ironic\u0103, de\u0219i, bine \u00een\u021beles, dimensiunea ludic\u0103 specific\u0103 lui Mure\u0219an e pretutindeni sim\u021bibil\u0103 \u0219i poate p\u0103c\u0103li. Aici, spa\u021biul c\u00e2rciumii sufer\u0103 muta\u021bii \u2013 el nu mai e un loc care spore\u0219te \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, \u00eempline\u0219te dorin\u021ba retragerii din p\u00e2ntecele realit\u0103\u021bii, ci, dimpotriv\u0103, un loc \u00een care toate fe\u021bele realit\u0103\u021bii se activeaz\u0103 simultan, ispitindu-l \u0219i ad\u00e2ncindu-l pe individ \u00een ceea ce putem numi cel mai adev\u0103rat miez al ei. Din acest nucleu \u00een care universul, desf\u0103\u0219urat orizontal, \u00ee\u0219i abandoneaz\u0103 stratific\u0103rile \u0219i se arat\u0103 \u00een totalitate, comunicarea dintre lumi devine posibil\u0103. C\u00e2rciuma ajunge, astfel, a fi un trans-loc, iar be\u021bivul, un iluminat. Cum?<\/p>\n\n\n\n

De la bun \u00eenceput suntem plasa\u021bi \u00een proximitatea a dou\u0103 indicii cruciale \u2013 \u00een Poemul alcoolicilor<\/em>, poemul care deschide cartea, at\u00e2t Dumnezeu, c\u00e2t \u0219i be\u021bivii sunt invoca\u021bi ca ni\u0219te copii care, bl\u00e2nzi, cumin\u021bi, ies la joac\u0103 \u2013 \u0219i dac\u0103 joaca celui dint\u00e2i e s\u0103 creeze, d\u00e2nd form\u0103 absen\u021bei, joaca celorlal\u021bi const\u0103 \u00een a g\u0103si cr\u00e2\u0219mele \u0219i \u00een a se autoabandona \u00een grija lor (\u201eNumai Dumnezeu, \u00een marea Lui bun\u0103tate, apropie de ei o c\u00e2rcium\u0103,\/ c\u0103ci pentru El e u\u0219or, ca pentru un copil\/ ce \u00eempinge cu degetul o cutie cu chibrituri.\/ \u0218i numai ce ajung la cap\u0103tul str\u0103zii \u0219i de dup\u0103 col\u021b,\/ de unde \u00eenainte nimic nu era, zup, ca un iepure\/ le sare c\u00e2rciuma \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i se opre\u0219te pe loc.\u201d). Dumnezeu \u0219i be\u021bivii sunt, de la \u00eenceput, adu\u0219i laolalt\u0103 \u0219i rosti\u021bi \u00eempreun\u0103, semn c\u0103 sunt de-un duh cu to\u021bii, semn c\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 asist\u0103m la o colaborare ori, m\u0103car, la o lume care dovede\u0219te c\u0103 exist\u0103 o for\u021b\u0103 care \u00eei une\u0219te. Acesta e primul indiciu care trimite la aceast\u0103 \u2013 s-o numim \u2013 str\u0103lucitoare intui\u021bie copil\u0103reasc\u0103. Cel de-al doilea e legat de tot ceea ce le este \u00eeng\u0103duit s\u0103 alcoolicilor s\u0103 ocheasc\u0103 (\u201eDar Dumnezeu, \u00een marea Lui bun\u0103tate, nu se opre\u0219te aici!\/ Imediat face cu degetul o gaur\u0103 \u00een peretele Raiului\/ \u0219i \u00eei invit\u0103 pe alcoolici s\u0103 priveasc\u0103.).<\/p>\n\n\n\n

Paradisul care se \u00eentinde \u00een fa\u021ba alcoolicilor nu e nici mai mult, nici mai pu\u021bin dec\u00e2t priveli\u0219tea unei icoane, o lume-icoan\u0103 \u00een al c\u0103rui con\u021binut ei sunt chema\u021bi s\u0103 priveasc\u0103. Aceast\u0103 nou\u0103 lume care se face vizibil\u0103 sub ochii lor e cea \u00een a c\u0103rei materie vom intra \u0219i noi, cititorii \u2013 aceast\u0103 nou\u0103 lume e chiar cartea, transformat\u0103 \u00eentr-un gardian al por\u021bilor Raiului, n\u0103sc\u0103toare de viziuni pe care le implanteaz\u0103 \u00een ochiul poetului (\u0219i el alcoolizat); carte-icoan\u0103 care nu cere supu\u0219enie \u0219i \u00eenchinare, ci care absoarbe spiritul \u0219i \u00eel ghideaz\u0103 spre o neb\u0103nuit\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu for\u021bele invizibilului. Carte-c\u0103l\u0103uz\u0103, alcool-c\u0103l\u0103uz\u0103, carte-Alcool.<\/p>\n\n\n\n

Singura condi\u021bie a c\u0103r\u021bii Alcool <\/em>este s\u0103 se priveasc\u0103 \u2013 la propriu \u2013 prin pahar, astfel \u00eenc\u00e2t imaginile \u2013 sparte, modificate, expandate \u2013 s\u0103 devin\u0103 mai adev\u0103rate dec\u00e2t v\u0103zute uniform, cu un ochi simplu, care vede ce i se d\u0103 s\u0103 vad\u0103; ochiul trebuie s\u0103 fie un \u201eochi p\u0103tr\u0103\u021bos de musc\u0103 cu nou\u0103 pupile\u201d, cum ni se spune \u00een lungul poem \u00centoarcerea fiului risipitor<\/em>. Doar el poate vedea haloul care, ivit din sticla paharului, \u00eencercuie\u0219te imaginile \u0219i invit\u0103 v\u0103z\u0103torul s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een l\u0103untrul lor (haloul este cel care lumineaz\u0103 \u00eentreaga cr\u00e2\u0219m\u0103 \u0219i toate viziunile pe care ea le g\u0103zduie\u0219te; el este \u201ebec[ul] galben care din mijlocul tavanului arunc\u0103 umbre de mu\u0219te peste mese\u201d). Aceast\u0103 privire nou\u0103-dimensional\u0103 anuleaz\u0103 distan\u021bele, vede dincolo de timp \u0219i spa\u021biu \u0219i \u00eei readuce pe to\u021bi alcoolicii, vii \u0219i mor\u021bi, \u00eempreun\u0103, \u00een unicul \u0219i ve\u0219nicul lor ad\u0103post, singurul \u00een care cuvintele ce se rostesc, se rostesc \u00een aceea\u0219i limb\u0103, comun\u0103 tuturor \u2013 iluminata construc\u021bie a c\u00e2rciumei (\u201eDar ei, acolo sus, vorbesc ce vorbim noi, aici \u00een c\u00e2rcium\u0103, sau noi doar repet\u0103m tot ce spun ei acolo? Eu cred c\u0103 to\u021bi vorbim deodat\u0103 \u0219i acelea\u0219i lucruri. Eu cred c\u0103 \u00eentre noi \u0219i ei e un perete, ca de sticl\u0103, \u0219i-i gros c\u00e2t fundul halbelor de bere. Cuvintele ce le vorbim aici, ajunse la peretele de sticl\u0103, se leap\u0103d\u0103 de sunet \u0219i \u00een\u021belesuri\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Pojghi\u021ba de ghea\u021b\u0103 care separ\u0103 lumile se crap\u0103 aici \u2013 \u00een (\u0219i prin) poezie, la comanda gestului poetului care, f\u0103r\u0103 dubii, dubleaz\u0103 gestul lui Dumnezeu din primul poem al c\u0103r\u021bii \u2013 \u0219i traversat\u0103 de c\u0103ldura privirii, se tope\u0219te \u00eentru totul. Astfel, ochiul poetului devine un soi de ochi etern<\/em>, atotv\u0103z\u0103tor, \u00een care toate ale timpului se culcu\u0219esc pentru a se asigura c\u0103 vor exista etern (\u201eCi eu r\u0103zuiesc cu moneda florile de ghea\u021b\u0103 de pe geamul c\u00e2rciumii,\/ ca s\u0103 fac copc\u0103 ochiului spre st\u00e2lpul de telegraf,\/ pe care cu pleoape \u021buguiate ca buza de maimu\u021b\u0103 \u00eel sorb\u201d). Prin aceast\u0103 copc\u0103 pe care poetul \u0219i-o f\u0103ure\u0219te pentru a putea vedea dincolo <\/em>se produce importul de viziuni; ea e, de fapt, cea care pune semn egal \u00eentre realitate \u0219i imagina\u021bie. Alcoolul, deopotriv\u0103 ascu\u021bind \u0219i paraliz\u00e2nd sim\u021burile, face ca ceea se vede \u00een imagina\u021bie s\u0103 fie ceea se vede \u00een realitate (din acest motiv poetul spune \u201ede la o vreme v\u0103d ce vreau s\u0103 v\u0103d\u201d, c\u0103ci alt\u0103 variant\u0103 nici nu i-a mai r\u0103mas). De fapt, recitind versurile de mai sus, nu mai putem s\u0103 \u00eel vedem pe poet dec\u00e2t locuind cu totul \u00eentr-o imens\u0103 sticl\u0103 de alcool, ai c\u0103rei pere\u021bi \u00eei r\u0103zuie\u0219te \u0219i prin a c\u0103rei gur\u0103 \u00eenghe\u021bat\u0103 \u00ee\u0219i elibereaz\u0103 privirea. Poetul, la r\u00e2ndul lui, precum un \u00eengera\u0219 de pahar care \u201enu mu\u0219c\u0103 \u0219i nu fac[e] r\u0103u nim\u0103nui\u201d, \u00eenoat\u0103 lini\u0219tit \u00eentr-un izvora\u0219 etilic.<\/p>\n\n\n\n

Ce altceva, merit\u0103 s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m, ar fi putut desp\u0103r\u021bi, la Mure\u0219an, lumea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 de t\u0103r\u00e2mul de dincolo<\/em>, dac\u0103 nu ghea\u021ba? Scriitorul \u00ee\u0219i poart\u0103 Cartea de iarn\u0103 <\/em>cu el ca pe-o prelungire care, \u00een timp, s-a fixat at\u00e2t de bine \u00een os\u0103tura min\u021bii (dar \u0219i \u00een a trupului, c\u0103ci, \u0219tim, frigul intr\u0103 \u00een oase) \u00eenc\u00e2t nu mai poate fi deta\u0219at\u0103. Copilul care fura c\u0103r\u021bi din desimea frigului \u2013 cum afl\u0103m de la Mure\u0219an \u00eensu\u0219i, dintr-o poveste din cartea lui de eseuri, Cartea pierdut\u0103<\/em>, care, citit\u0103 cu aten\u021bie, d\u0103 \u00een vileag secretele poeziei lui \u2013 nu e altcineva dec\u00e2t poetul care, ani mai t\u00e2rziu, i le \u00eenapoiaz\u0103 acestuia. A\u0219adar, nu trebuie s\u0103 ne surprind\u0103 c\u0103 de cealalt\u0103 parte a izvora\u0219ului etilic \u00een care poetul \u00ee\u0219i ciople\u0219te o copc\u0103 se ascunde chiar cop(ch)il\u0103ria \u0219i c\u0103 \u00een mijlocul acestui decupaj \u00een ghea\u021b\u0103 se \u00eent\u00e2lnesc \u0219i se intersecteaz\u0103 privirea copilului cu cea a poetului-adult \u2013 \u201eDeci stau aci, la mas\u0103, l\u00e2ng\u0103 geam,\/ \u0219i simt o lovitur\u0103 ascu\u021bit\u0103 \u00eentre coaste:\/ e un copil\/ ce undeva, departe, pe un deal,\/ ia o piatr\u0103 \u0219i love\u0219te \u00eentr-un st\u00e2lp,\/ pune apoi urechea pe lemnul lui \u0219i-aude\/ un vuiet ca venind din alt\u0103 lume.\/ Vuietu-acela \u00eel aud \u0219i eu\/ chiar \u00een momentu-acesta-n cap.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Pe acest cel\u0103lalt mal al apei nu au ce c\u0103uta cei care nu au imagina\u021bie (sau cei care \u0219i-au pierdut-o). Tocmai din acest motiv, \u00een cartea<\/em> Alcool<\/em> p\u00e2n\u0103 \u0219i Dumnezeu e f\u0103cut copil \u2013 pentru a fi l\u0103sat s\u0103 se bucure de nem\u0103rginita lui imagina\u021bie, f\u0103r\u0103 a mai c\u0103ra \u00een spate responsabilitatea Crea\u021biei (cum altfel ar putea el s\u0103 pun\u0103 \u00eenaintea be\u021bivului o c\u00e2rcium\u0103?). Poetul \u00eel scap\u0103 pe Dumnezeu de povara r\u0103spunderii. Pe acest cel\u0103lalt mal al apei, ad\u0103postit \u00een desi\u0219urile imagina\u021biei, st\u00e2nd \u201eculcat pe frunze galbene \u0219i uscate\u201d, poetul (re)devine un vatopaidi<\/em> \u0219i, \u00eemprietenindu-se cu confra\u021bii \u00eengera\u0219i de pahar, c\u00e2nt\u0103 \u00eempreun\u0103. Cuvintele c\u00e2ntecelor lor subalcoolice se ridic\u0103, prinse \u00een bulele de aer ale t\u0103riei, p\u00e2n\u0103 sus, \u00een \u00eenalturile imagina\u021biei, de unde bat la ferestrele \u00een cruce desenate \u00een icoane \u0219i sper\u0103 la eliberare. \u201e\u00abTotu-i vis \u0219i armonie\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Introducere \u00een poezia copilului cu dou\u0103 capete<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cen cea mai recent\u0103 carte publicat\u0103, Introducere \u00een poezie<\/em>, Mure\u0219an \u00ee\u0219i continu\u0103 c\u0103l\u0103toria \u00eenceput\u0103 cu 13 ani \u00eenainte \u00een cartea Alcool<\/em> \u0219i \u00ee\u0219i s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te misiunea: se \u00eentoarce \u00een paradisul eidetic al copil\u0103riei \u2013 dar nu oricum, ci l\u0103s\u00e2nd mo\u0219tenire un manual de poezie, o introducere deopotriv\u0103 transparent\u0103 \u0219i codificat\u0103 \u00een (propria-i) poezie. A\u0219adar, s\u0103 pornim pe ultimele urme ale poetului \u0219i s\u0103 vedem \u0219i-aici ce ni se-arat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Poezia lui Mure\u0219an a avut dintotdeauna o dimensiune epic\u0103: poemele lui, indiferent de lungimea lor, cer o anumit\u0103 desf\u0103\u0219urare, o anumit\u0103 grosime a rostirii. \u00cens\u0103 \u00een Introducere…<\/em> ele cap\u0103t\u0103 mai mult ca niciodat\u0103 o form\u0103 \u2013 \u0219i c\u00e2nd nu o form\u0103, oricum un spirit \u2013 de poveste, de basm care se vrea cu urgen\u021b\u0103 spus. \u00centr-unul dintre primele poeme ale c\u0103r\u021bii, Poem (mahmur)<\/em>, poetul, ame\u021bit, c\u0103l\u0103tore\u0219te cu trenul f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie de ce \u0219i \u00eencotro, semn c\u0103 a p\u0103r\u0103sit pere\u021bii de sticl\u0103 ai cr\u00e2\u0219mei \u0219i cercurile ispititorilor \u00eengera\u0219i de pahar. Amintindu-\u0219i de cuvintele mamei lui (a c\u0103rei \u2013 rar\u0103 \u2013 invocare e semnificativ\u0103), poetul \u0219terge \u2013 cu un gest geam\u0103n celui din cartea Alcool <\/em>\u2013 geamul trenului pentru a putea privi dincolo de el. O viziune \u00eencepe numaidec\u00e2t s\u0103 se desf\u0103\u0219oare sub ochii lui: \u201eA\u0219a c\u0103 mi-am amintit vorbele mamei:\/ \u201eC\u00e2nd nu \u0219tii cum s\u0103 te compor\u021bi,\/ trage cu coada ochiului la ceilal\u021bi \u0219i f\u0103 cum fac ei!\u201d\/ A\u0219a c\u0103 am \u0219ters geamul cu m\u00e2neca hainei\/ \u0219i am privit \u0219i eu pe fereastr\u0103:\/ cerul era luminos \u0219i jignitor.\/ \u0218i treceam pe l\u00e2ng\u0103 o c\u00e2mpie nins\u0103, str\u0103lucitoare,\/ departe de orice a\u0219ezare omeneasc\u0103.\/ Iar \u00een mijlocul ei era o femeie ce mergea spre un deal \u00eendep\u0103rtat\u201d. Imaginea acestei femei, asemenea unor Fata Morgana c\u0103l\u0103uzitoare, nu doar c\u0103 preveste\u0219te ceea ce va deveni, la cap\u0103tul c\u0103r\u021bii, locul \u00een care c\u0103l\u0103toria poetului se va sf\u00e2r\u0219i, locul de hotar ce va marca trecerea definitiv\u0103 pe meleagurile altor realit\u0103\u021bi, dar \u0219i declan\u0219eaz\u0103 un obicei copil\u0103resc (\u0219i adesea salvator) \u2013 cel al vorbitului de unul singur: \u201e\u0218i m-a durut c\u0103 nu o \u00een\u021beleg:\/ c\u0103 ce s\u0103 caute ea pe o c\u00e2mpie nins\u0103, str\u0103lucitoare, […]\/ Iar controlorul de bilete m-a b\u0103tut pe um\u0103r \u0219i a zis\/ s\u0103 vorbesc mai \u00eencet\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Prin dialogul cu sine la care poetul reu\u0219e\u0219te s\u0103 se-ntoarc\u0103, se produce desc\u0103tu\u0219area f\u0103r\u0103 margini a limbajului \u2013 reini\u021bierea lui \u00een propria s\u0103lb\u0103ticie primordial\u0103. \u00cen poemul Dezagregarea <\/em>cea mai \u00eenalt\u0103 dorin\u021b\u0103 a poetului e (re)g\u0103sirea unui limbaj de copil, \u00eentru totul liber, c\u0103ci incon\u0219tient de for\u021ba pe care o con\u021bine. El vrea s\u0103 repun\u0103 limbajul \u00een mi\u0219care, s\u0103 \u00eel descotoroseasc\u0103 de toate \u00een\u021belesurile \u0219i semnifica\u021biile lui, s\u0103 \u00eel reintroduc\u0103 \u00een balta neagr\u0103<\/em>, \u00een for\u021ba neagr\u0103 <\/em>care se fac adesea v\u0103zute \u00een poemele lui Mure\u0219an. Trebuie s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 aceste dou\u0103 formule, lipsite de orice conota\u021bie negativ\u0103, trimit la spa\u021biul cosmic, infinit al imagina\u021biei copil\u0103re\u0219ti. C\u00e2nd, \u00een Nu putem<\/em>, poetul \u0219i prietenii lui sunt chema\u021bi acas\u0103 de neveste \u0219i copii, ei nu \u00ee\u0219i pot desprinde chipurile din balta neagr\u0103, nu pot pentru c\u0103 au r\u0103mas prin\u0219i \u00een v\u00e2rtejul imagina\u021biei, \u00een al c\u0103rui ochi exist\u0103 materie suficient\u0103 pentru reinventarea lumii (\u201e\u0219i nu este niciun lup sub podul care nu exist\u0103. […]\/ Dar \u00een ochii no\u0219tri este materie prim\u0103 c\u00e2t pentru trei lupi\u201d). Iar c\u00e2nd \u00een Poem r\u0103u<\/em>, copil fiind, poetul viseaz\u0103 c\u0103 pune la cale uciderea inspectorului \u0219colar, el nu ne spune dec\u00e2t c\u0103 imagina\u021bia unui copil poate g\u0103zdui orice, p\u00e2n\u0103 \u0219i cele mai groaznice g\u00e2nduri, at\u00e2ta timp c\u00e2t ele sunt mic\u0219orate \u2013 adic\u0103 puerilizate<\/em>, u\u0219or iertabile \u2013 ca s\u0103 \u00eencap\u0103 \u00een interiorul ei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acela\u0219i spirit, \u00een prima parte din Poem pentru un singur cititor <\/em>(al c\u0103rui subtitlu e Nomina sunt realia<\/em>) poetul ne explic\u0103 \u2013 s\u0103 nu cumva s\u0103 uit\u0103m c\u0103 ce avem \u00een fa\u021b\u0103 e un manual de instruc\u021biuni poetice <\/em>\u2013 una dintre cele mai importante reguli dup\u0103 care func\u021bioneaz\u0103 imagina\u021bia: un lucru \u00eencepe s\u0103 existe din momentul \u00een care i s-a oferit un nume. Cu fiecare lucru care se afl\u0103 sub domina\u021bia unui nume se deschide o lume, iar cunoa\u0219terea acestuia e cea care face posibil\u0103 penetrarea lumii, locuirea \u00een ea \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, furtul ei, \u00eensu\u0219irea total\u0103 a con\u021binuturilor ei (\u201eeu c\u00e2nd vreau s\u0103 ajung \u00eentr-un alt loc\/ \u00eemi schimb \u00een capul meu numele\/ cu cel al cuiva care se afl\u0103 \u00een acel loc\/ \u0219i imediat m\u0103 aflu acolo unde vreau s\u0103 ajung).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen a doua parte a aceluia\u0219i poem, poetul amenin\u021b\u0103 cititorul c\u0103, \u0219tiindu-i numele, se poate muta oric\u00e2nd \u00een mintea lui. Citind, ne vine s\u0103 ne-ntreb\u0103m: de unde afl\u0103 poetul numele cititorilor, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 trece, pe r\u00e2nd, \u00een locul fiec\u0103ruia dintre ei? Logica acestei \u0219tiin\u021be secrete ni se dezv\u0103luie de abia la sf\u00e2r\u0219it, \u00een Copilul cu dou\u0103 capete<\/em>, c\u00e2nd mama \u00ee\u0219i \u00eenva\u021b\u0103 copilul (legat la ochi) ce ar trebui s\u0103 vad\u0103 \u00een timpul unei imaginare excursii cu camionul: \u201epe crestele mun\u021bilor vedem zece g\u0103ini ro\u0219ii, mari c\u00e2t bivolii, care reprezint\u0103 g\u0103inile \u021b\u0103rii noastre, \u00een partea st\u00e2ng\u0103 vedem patru bivoli mici c\u00e2t g\u0103inile, care reprezint\u0103 bivolii \u021b\u0103rii, acum trecem peste iarba care reprezint\u0103 iarba din \u021bara noastr\u0103\u201d. \u00cen\u021belegem de-aici c\u0103, la fel ca la \u00eenceputul lumii, c\u00e2nd numele au fost pentru prima dat\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bite \u0219i g\u0103ina l-a primit pe cel de g\u0103in\u0103<\/em>, bivolul pe cel de bivol <\/em>\u0219i iarba pe cel de iarb\u0103<\/em>, poetul cunoa\u0219te numele cititorului pentru c\u0103 numele lui e chiar cititor<\/em>; numele fiec\u0103rui cititor e cititor<\/em>. Prin acest cerc tautologic poetul evadeaz\u0103, trec\u00e2nd, cu fiecare lectur\u0103, de cealalt\u0103 parte a h\u00e2rtiei.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, Copilul cu dou\u0103 capete <\/em>\u2013 din acest penultim poem-poveste \u00een trei p\u0103r\u021bi (una pentru fiecare cap, la care se adaug\u0103 una pentru capul care iese dintre ele, cel al poeziei) afl\u0103m cum \u0219i de unde prinde via\u021b\u0103 scrisul. Poetul poveste\u0219te cum s-a n\u0103scut cu dou\u0103 capete \u2013 unul pe um\u0103rul drept \u0219i unul pe um\u0103rul st\u00e2ng \u2013 care au fost apoi desp\u0103r\u021bite cu grij\u0103 de mama lui, precum apele de c\u0103tre Creator. Capul poetului e capul ie\u0219it \u00een lume, capul vizibil, cu trupul \u00een afar\u0103, capul care a crescut \u0219i s-a f\u0103cut mare. Capul de\u0219urubat, ascuns \u00eentr-o lad\u0103 de propria mam\u0103, e capul invizibil, cu trupul \u00een\u0103untrul lui, culcu\u0219it \u00een \u2013 ce s\u0103 vezi! \u2013 ochi. Ele tr\u0103iesc \u00eentr-un nume dublu \u0219i \u00eel \u00eempart, asemenea corpului dublu \u00een care s-au n\u0103scut \u0219i pe care l-au \u00eemp\u0103r\u021bit; numele le e corp \u0219i corpul nume. Capul invizibil e cel care, \u00een tot acest timp, a scris poemele \u0219i i le-a transmis telepatic, prin privire, capului vizibil, uit\u00e2ndu-se unul la altul \u00een oglind\u0103 (\u201eViziunea mea nu e \u00een capul meu, ci \u00een dublura capului meu. C\u00e2nd r\u0103m\u00e2n singur acas\u0103, \u00eel scot din lad\u0103 \u0219i ne a\u0219ez\u0103m am\u00e2ndoi \u00een fa\u021ba oglinzii\u201d). Oglinda e cea care, \u00een absen\u021ba corpului, le mijloce\u0219te \u00eent\u00e2lnirea; oglinda e carnea de dintre ei. Poetul e cel care vorbe\u0219te pentru capul invizibil; capul invizibil e cel prin care poetul vorbe\u0219te. Poetul e gura \u0219i vocea capului invizibil, prin care, ouroboric, cuvintele se \u00eenv\u00e2rt \u0219i, r\u0103sucindu-se, trec dintr-un cap \u00een altul. C\u00e2nd capul invizibil tace, poetul tace \u0219i el. C\u00e2nd capul invizibil se \u00eenchide, poezia r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis\u0103 \u00een el (\u201eZadarnic \u00eel iau \u00een palme \u0219i \u00eel \u00eentorc atunci roat\u0103-roat\u0103, ca pe un ou, c\u0103 nu-i g\u0103sesc nicio fisur\u0103. E perfect \u00eenchis\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Copilul cu dou\u0103 capete <\/em>e limpedea confirmare a faptului c\u0103 poezia se g\u0103se\u0219te \u00een sfera de maxim\u0103 tensiune \u00een care for\u021bele vizibilul \u0219i cele ale invizibilul se \u00eent\u00e2lnesc \u0219i se contamineaz\u0103 reciproc. Acest poem e \u0219i cel care face trecerea spre \u0218i e at\u00e2t de frumos<\/em>, ultimul poem al Introducerii…<\/em>, unde poetul doarme \u00een iarb\u0103, sus pe deal sub soare ro\u0219u. Somnul lui marcheaz\u0103 finalul c\u0103l\u0103toriei \u0219i, totodat\u0103, al c\u0103r\u021bii (\u201ePe cel\u0103lalt deal, eu dorm \u00een iarb\u0103, \u00eentre pruni.\/ Capul meu adormit odihne\u0219te pe o perni\u021b\u0103 alb\u0103. […]\/ Umbra cuiva, nu \u0219tiu a cui, mi se a\u0219az\u0103 ca o dantel\u0103 pe fa\u021b\u0103.\/ \u0218i e at\u00e2t de frumos de parc\u0103-am murit demult\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Ca \u00een orice mare final, \u00eenainte de a aduna toate firele ro\u0219ii pe care le-a l\u0103sat momeal\u0103 privirii noastre \u0219i \u00eenainte de a ne p\u0103r\u0103si pentru totdeauna, poetul ne face o ultim\u0103 m\u0103rturisire: copilul pe care \u00eel auzea strig\u00e2nd din lumi reci \u0219i \u00eendep\u0103rtate cu ani \u00een urm\u0103, \u00een cartea Alcool<\/em>, e chiar el. Cei doi sunt reuni\u021bi, \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it, pe dealul cu pruni (c\u0103ci unde altundeva?, am primit at\u00e2tea indicii), pe care c\u00e2ndva p\u0103\u0219ea, \u00een pas \u0219erpuit, o femeie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Interpret\u0103ri de Anda Lupule\u021b<\/p>\n","protected":false},"author":482,"featured_media":16160,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2904],"tags":[2805,2905,1976,2898],"coauthors":[2804],"class_list":["post-16159","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-interpretari","tag-anda-lupulet","tag-interpretari","tag-ion-muresan","tag-nr-6-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/alcool.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/482"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16159"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16159\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16163,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16159\/revisions\/16163"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/16160"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16159"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}