{"id":16153,"date":"2026-09-03T19:20:30","date_gmt":"2026-09-03T16:20:30","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16153"},"modified":"2026-09-03T19:20:35","modified_gmt":"2026-09-03T16:20:35","slug":"unchiul-vania-redivivus","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16153","title":{"rendered":"Unchiul Vania redivivus"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1024\" height=\"683\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-1024x683.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-16154\" style=\"width:600px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-1024x683.jpg 1024w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-300x200.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-768x512.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-1536x1024.jpg 1536w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-2048x1366.jpg 2048w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-720x480.jpg 720w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania-480x320.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>C\u00e2nd aud de Cehov, alerg urgent spre teatrele care \u00eei monteaz\u0103 piesele. De\u0219i are o metod\u0103 dramatic\u0103 proprie, sunt curios s\u0103 observ cum nuan\u021beaz\u0103 regizorii punerea \u00een scen\u0103, sper\u00e2nd c\u0103 nu voi g\u0103si sentimentalism, ci doar brize de duio\u0219ie. Premiera <em>Unchiul Vania <\/em>de la Teatrul Regina Maria Oradea e regizat\u0103 de Cristian Ban (traducerea Raluca R\u0103dulescu). Primul contact: scenografia semnat\u0103 de Andreea S\u0103ndulescu. Adic\u0103 un salon, ca o colivie deschis\u0103, implantat \u00eentr-un spa\u021biu cu tonalit\u0103\u021bi de iglu. Senza\u021bia de pe\u0219ter\u0103: nori l\u0103pto\u0219i, v\u0103luri\u021bi, de l\u00e2n\u0103 sau de ghea\u021b\u0103. Ori picturi marine, excelent metamorfozate gra\u021bie lui Cristian Niculescu (<em>lighting design<\/em>), cu efecte cromatice evanescente.<\/p>\n\n\n\n<p>Incipitul fixeaz\u0103 stilul spectacolului. Vine Pavel S\u00eerghi (Teleghin) \u2013 apari\u021bie extrem de cehovian\u0103 \u2013 \u0219i anun\u021b\u0103 titlul piesei, apoi ne \u0219opte\u0219te (din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd):&nbsp; \u201eo sut\u0103 de minute de plictiseal\u0103, o sut\u0103 de minute de t\u0103ceri\u201d (de a\u0219tept\u0103ri, de pauze, de suferin\u021be, de depresii). Tot el prezint\u0103 personajele, iar ie\u0219irea din conven\u021bie devine tonic\u0103. Costume contemporane, muzic\u0103 modern\u0103. Un slalom rafinat printre temele cehoviene, c\u0103ut\u00e2nd brize de umor involuntar \u00een replici \u0219i atitudini (ar fi multe exemple). Am \u00een\u021beles c\u0103 nu e vorba de vreo demitizare, ci de un &nbsp;alt fel de apropiere de palierele semantice \u0219i umane. Se r\u00e2de la spectacol cu discre\u021bie, cu pendul\u0103ri \u00eentre r\u00e2su-pl\u00e2nsu. Teleghin (Pavel S\u00e2rghi) e bufon, e <em>raisonneur<\/em>, e \u00eensu\u0219i autorul, focusat pe detalii. Suntem \u00een plin\u0103 deconstruc\u021bie subtil\u0103, \u00eentr-un metateatru care marcheaz\u0103 o regie ce tinde spre originalitate, spre insolit, spre noutate provocatoare.<\/p>\n\n\n\n<p>Regizorul a suprimat un personaj (Voini\u021bkaia), concentr\u00e2nd textul, renun\u021b\u00e2nd la lungimi nesemnificative. Profesorul (Richard Balint) poart\u0103 p\u0103r lung, e dizgra\u021bios, ramolit, decrepit (actorul uime\u0219te din nou \u00een ipostaze neb\u0103nuite). Anda T\u0103m\u0103\u0219anu propune o Sonia inedit\u0103, voluntar\u0103, pragmatic\u0103, uneori b\u0103ie\u021boas\u0103, ca s\u0103-\u0219i ascund\u0103 sentimentele ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite sub \u0219apca adolescentin\u0103. Doica (Corina Cernea) e rusoaic\u0103 get-beget, cu aerul h\u00e2tru, o apari\u021bie necesar\u0103, colorat\u0103. Petre Ghimb\u0103\u0219an (Vania) poart\u0103 pe umeri inteligen\u021b\u0103, dezabuzare, iubire, \u0219tiind c\u0103 \u201eatunci c\u00e2nd bei, mai seam\u0103n\u0103 pu\u021bin a via\u021b\u0103\u201d. R\u0103zvan Vicoveanu creioneaz\u0103 un Astrov plin de patos, agitat, adesea m\u0103sc\u0103rici, cu dozaj echilibrat de umor \u0219i \u00een\u021belepciune \u2013 \u201ela om totul trebuie s\u0103 fie frumos: \u0219i fa\u021ba, \u0219i \u00eembr\u0103c\u0103mintea, \u0219i sufletul, \u0219i g\u00e2ndurile\u201d. Elena Andreevna (Denisa Irina Vlad) e fragil\u0103, lipsit\u0103 de curaj, timid\u0103, vr\u00e2nd mereu s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze \u201ede mutrele voastre adormite, de discu\u021biile voastre\u201d. Posibilul \u201ebanal\u201d cehovian e dinamitat prin scurte intersti\u021bii muzicale. Actul patru \u00eencepe cu un grup statuar muzical, dup\u0103 \u00eengustarea relevant\u0103 a spa\u021biului scenic. Finalul (\u201evom munci\u201d\u2026) e continuat de Teleghin f\u0103r\u0103 edulcor\u0103ri sau exalt\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n<p>Regizorul a mutat ingenios accentele, rezult\u00e2nd o pies\u0103 resetat\u0103, revigorat\u0103, adus\u0103 cu tact \u00een spa\u021biul contemporan.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 de teatru de Alexandru Jurcan<\/p>\n","protected":false},"author":208,"featured_media":16154,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,2404],"tags":[1417,2405,2898,2635],"coauthors":[1416],"class_list":["post-16153","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-cronica-de-teatru","tag-alexandru-jurcan","tag-cronica-de-teatru","tag-nr-6-2026","tag-teatrul-regina-maria"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Unchiul-Vania.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16153","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/208"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16153"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16153\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16155,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16153\/revisions\/16155"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/16154"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16153"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16153"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16153"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16153"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}