{"id":16131,"date":"2026-09-01T20:17:34","date_gmt":"2026-09-01T17:17:34","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16131"},"modified":"2026-09-01T20:17:39","modified_gmt":"2026-09-01T17:17:39","slug":"viata-ca-o-scena-de-teatru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16131","title":{"rendered":"Via\u021ba ca o scen\u0103 de teatru"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Katie Kitamura, Audi\u021bie<\/em>, Trei, 2026, traducere de Ioana Petridean<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cel mai recent roman al autoarei americane Katie Kitamura, Audi\u021bie<\/em>, finalist la Booker Prize \u0219i la alte premii literare importante, este scris la persoana \u00eent\u00e2i \u0219i pare a fi \u00eencadrat de majoritatea cititorilor \u00een genul thriller psihologic domestic.<\/p>\n\n\n\n

Alegerea titlului<\/strong><\/p>\n\n\n\n

M\u0103rturisesc c\u0103, dup\u0103 ce am citit cartea, am r\u0103mas cu multe \u00eentreb\u0103ri. Nu \u00een\u021belegeam de ce sunt dou\u0103 p\u0103r\u021bi, care trateaz\u0103 \u00eentr-o cheie antagonic\u0103 via\u021ba acelora\u0219i personaje, f\u0103r\u0103 ca scriitoarea s\u0103 \u00eentind\u0103 o punte \u00eentre felul \u00een care este abordat subiectul \u00een prima parte \u0219i \u00een a doua. E o rupere total\u0103 de ritm, de comportamente, de situa\u021bii. Totu\u0219i, aveam \u00een fa\u021b\u0103 un roman, nu dou\u0103 nuvele. \u0218i de ce acest titlu, m-am \u00eentrebat. Doar pentru c\u0103 naratoarea, care este \u0219i personaj principal, e actri\u021b\u0103? Mi s-a p\u0103rut prea u\u0219oar\u0103 explica\u021bia. Ceva, \u00eens\u0103, m\u0103 atr\u0103gea \u00een felul \u00een care era construit\u0103 nara\u021biunea, personajele, cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi care te \u00eentorc la 180 de grade, \u00ee\u021bi r\u0103sucesc mintea. Aveam s\u0103 \u00een\u021beleg doar dup\u0103 ce am recitit romanul.<\/p>\n\n\n\n

Katie Kitamura nu a ales \u00eent\u00e2mpl\u0103tor acest titlu. \u00cen opinia mea, avem de a face cu un roman pirandellian. Autoarea creeaz\u0103 un roman \u00een stilul lui Luigi Pirandello (sau, merg\u00e2nd mai \u00een timp, \u00een stilul lui Cehov), prin explorarea grani\u021belor dintre iluzie \u0219i realitate, prin relativizarea adev\u0103rului \u0219i prin dedublarea personalit\u0103\u021bii (un roman ca un teatru \u00een teatru). Un roman haotic \u00een aparen\u021b\u0103. Dar fix a\u0219a este via\u021ba: o pies\u0103 de teatru \u00een care nu exist\u0103 coeren\u021b\u0103, ordine perfect\u0103, un sens predefinit. \u00cen fiecare moment e\u0219ti pus s\u0103 alegi, s\u0103 dai examen \u00een fa\u021ba lumii exterioare, care se comport\u0103 ca un regizor (avem de a face mereu cu o audi\u021bie). \u0218i fiecare alegere te transform\u0103 \u00een alt personaj. Dac\u0103 alegi un drum, ai putea fi personajul din prima parte a romanului. Aleg\u00e2nd un alt drum, s-ar putea ca rolul t\u0103u s\u0103 fie diferit. <\/p>\n\n\n\n

Subiect \u0219i personaje<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Kitamura sugereaz\u0103 \u00een Audi\u021bie <\/em>c\u0103 noi nu avem o identitate fix\u0103, c\u0103 suntem doar suma rolurilor pe care decidem s\u0103 le interpret\u0103m \u00een fa\u021ba celorlal\u021bi. Nu citim o poveste despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat, ci despre cum fabric\u0103m un sens atunci c\u00e2nd via\u021ba ne scap\u0103 printre degete. Este o carte experiment despre paranoia cotidian\u0103 \u0219i fragilitatea m\u0103\u0219tilor pe care le purt\u0103m. Cartea se transform\u0103 dintr-un simplu mister \u00eentr-o medita\u021bie despre drama omului modern care joac\u0103 un rol \u0219i sper\u0103 s\u0103 nu ne prind\u0103 nimeni c\u0103 improvizeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 prive\u0219ti cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale romanului ca fiind dou\u0103 acte dintr-o pies\u0103 de teatru, iar personajul principal o actri\u021b\u0103, care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama cum poate interpreta cu succes un rol ciudat dintr-o pies\u0103 de teatru (cu inser\u021bii de existen\u021bialism absurd) \u00een care trebuie s\u0103 fie total diferit\u0103 \u00een actul al doilea, juc\u00e2nd ca \u0219i cum ar fi alt\u0103 femeie, cu o via\u021b\u0103 la polul opus fa\u021b\u0103 de actul \u00eent\u00e2i, de\u0219i juc\u00e2nd al\u0103turi de acelea\u0219i personaje \u2013 \u0219i ele av\u00e2nd alte roluri \u2013, \u00eencepi s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 ai \u00een fa\u021b\u0103 un roman \u0219i c\u0103 \u00eencadrarea lui \u00een genul thriller este gre\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La a doua lectur\u0103, am citit Audi\u021bie<\/em> ca pe un text meta-teatral, pornind de la o construc\u021bie pirandellian\u0103. \u0218i am realizat c\u0103 cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale romanului nu sunt dou\u0103 segmente diferite ale unei realit\u0103\u021bi narative, ci dou\u0103 acte ale aceleia\u0219i piese, pe care actri\u021ba \u00eencearc\u0103 s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103. \u00cen partea a doua dai de o rescriere a distribu\u021biei, a rela\u021biilor \u0219i mizelor emo\u021bionale. \u00cen planul realit\u0103\u021bii existen\u021biale, cred c\u0103 e este pur \u0219i simplu vorba despre alegerea unui alt drum.<\/p>\n\n\n\n

Mi s-a p\u0103rut important c\u0103 Katie Kitamura a ales ca personaj principal o actri\u021b\u0103. O actri\u021b\u0103 nu prive\u0219te realitatea ca un om obi\u0219nuit. Ea caut\u0103, se uit\u0103 la motiva\u021bii, subtext, gesturi, schimb\u0103ri de ton, de atitudine. De\u0219i la prima citire pare a fi un roman care descrie momente inexplicabile din via\u021ba unei femei, naratoarea nu relateaz\u0103 via\u021ba ei, ea face o munc\u0103 de interpretare scenic\u0103, iar romanul devine un caiet de lucru pentru un rol dificil, o \u00eencercare de a g\u0103si coeren\u021b\u0103 \u00eentr-un text (a se citi via\u021b\u0103) care se contrazice. \u00cen acest fel se explic\u0103 \u0219i stilul extrem de controlat al autoarei, proza ei sem\u0103n\u00e2nd cu indica\u021biile scurte, f\u0103r\u0103 \u00eenflorituri, ale unui regizor de teatru.<\/p>\n\n\n\n

Audi\u021bie<\/em> nu este un roman realist \u0219i psihologic \u00een stilul romanului clasic, Kitamura creeaz\u0103 o coregrafie a tensiunii. Romanul poate fi frustrant dac\u0103 \u00eel cite\u0219ti simplist, \u00een cheia unui roman realist, dar devine interesant dac\u0103 intri \u00een jocul autoarei. Practic, realitatea din roman devine instabil\u0103 \u0219i antagonic\u0103 fiindc\u0103 actri\u021ba \u00eencearc\u0103 diferite posibilit\u0103\u021bi de interpretare \u2013 ca \u00eentr-o repeti\u021bie, \u00een care aceea\u0219i scen\u0103 este jucat\u0103 \u00een mai multe chei. Citit astfel, Audi\u021bie<\/em> devine cartea unei con\u0219tiin\u021be care \u00eencearc\u0103 s\u0103 transforme incoeren\u021ba existen\u021bial\u0103 a vie\u021bii \u00eentr-o interpretare suportabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 accep\u021bi c\u0103 romanul func\u021bioneaz\u0103 ca un dispozitiv meta-teatral, \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 autoarea a folosit deliberat anumite procedee stilistice: o discontinuitate \u00eentre cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi, senza\u021bia c\u0103 identit\u0103\u021bile personajelor se schimb\u0103, c\u0103 planurile sunt altele \u0219i c\u0103 rela\u021biile devin ambigue, absurde. Ai senza\u021bia c\u0103 personajele joac\u0103 doar un rol \u0219i nu te mai deranjeaz\u0103 artificialitatea anumitor dialoguri.<\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 s\u0103 explice de ce, \u00een partea a doua autoarea american\u0103 schimb\u0103 conven\u021bia realit\u0103\u021bii pe care o \u0219tii din prima parte. Acest procedeu este teatral \u0219i foarte pirandellian. \u00cen teatru, aceea\u0219i scen\u0103 poate exista \u00een mai multe interpret\u0103ri, mai multe distribu\u021bii emo\u021bionale, mai multe adev\u0103ruri, iar Audi\u021bie<\/em> pare construit exact pe aceast\u0103 instabilitate, partea a doua put\u00e2nd fi citit\u0103 ca o variant\u0103 alternativ\u0103 de joc, o reconfigurare a rolurilor, o alegere a unui drum diferit, o punere \u00een scen\u0103 a lui \u201ece-ar fi fost dac\u0103\u2026\u201d. Interpret\u00e2nd astfel, alegerea titlului devine relevant\u0103 \u0219i nu decorativ\u0103, profesia naratoarei cap\u0103t\u0103 sens, ruptura dintre cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie o problem\u0103 de construc\u021bie iar senza\u021bia de artificialitate a dialogurilor devine inten\u021bionat\u0103. Mai mult, instabilitatea identit\u0103\u021bilor, din prima \u0219i a doua parte, cap\u0103t\u0103 logic\u0103, iar lipsa unei finalit\u0103\u021bi clare nu mai apare ca un e\u0219ec narativ. Nu realitatea se schimb\u0103 \u00een partea a doua, personajul principal \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o continuitate interpretativ\u0103 \u00eentre dou\u0103 versiuni ale rolului s\u0103u \u00eentr-o lume scenic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 prive\u0219ti romanul Katiei Kitamura din acest unghi interpretativ, de roman pirandellian, ideea este genial\u0103. Sigur, ideea teatrului \u00een teatru reprezint\u0103 doar un prim strat al lecturii. Sub el reg\u0103se\u0219ti alte straturi existen\u021bialiste, care apropie romanul Audi\u021bie<\/em> de scrierile lui Sartre sau ale lui Kafka.<\/p>\n\n\n\n

Stil \u0219i procedee stilistice<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Katie Kitamura scrie minimalist, controlat, elegant \u0219i rece. Stilul ei chirurgical produce o distan\u021b\u0103 emo\u021bional\u0103, cititorul poate sim\u021bi c\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mare lucru. Sub calmul acesta aproape steril, \u00eens\u0103, exist\u0103 o anxietate difuz\u0103, o fragilitate care emo\u021bioneaz\u0103. Totu\u0219i, mi s-a p\u0103rut c\u0103 Kitamura prioritizeaz\u0103 stilul \u00een detrimentul substan\u021bei, iar asta poate \u00eendep\u0103rta omul simplu de la lectur\u0103. La nivel de propozi\u021bie, proza lui Katie Kitamura este impecabil\u0103, dar este rece \u0219i ambigu\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Katie Kitamura scrie \u00een tradi\u021bia romanelor de alienare \u0219i ambiguitate psihologic\u0103. Tema central\u0103 din Audi\u021bie<\/em> pare a fi format\u0103 din multiplele roluri pe care le juc\u0103m \u00een propria via\u021b\u0103. Faptul c\u0103 protagonista este actri\u021b\u0103, nu este deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. To\u021bi oamenii din roman interpreteaz\u0103 roluri, ascund ceva, negociaz\u0103 imaginea de sine. Rela\u021biile devin scene tensionate, dar teatrale. De aici vine \u0219i senza\u021bia de irealitate controlat\u0103. Cititorul simte c\u0103 ceva nu se leag\u0103, f\u0103r\u0103 a putea spune exact ce, iar asta nu pentru c\u0103 autoarea ar construi un puzzle poli\u021bist, ci pentru c\u0103 destabilizeaz\u0103 constant realitatea emo\u021bional\u0103. Mul\u021bi cititori se a\u0219teapt\u0103 la un roman cu miz\u0103 mare, \u00een sens narativ: secrete \u0219ocante, r\u0103sturn\u0103ri de situa\u021bie, revela\u021bii dramatice. Poate \u0219i din cauza asta intervine dezam\u0103girea unor cititori. Kitamura lucreaz\u0103 extrem de minimalist, ea produce tensiune prin t\u0103ceri, conversa\u021bii incomplete, prin gesturi aparent banale \u0219i spa\u021bii interioare reci, mai ales prin impresia c\u0103 oamenii nu se cunosc niciodat\u0103 cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n

La fel ca \u00een Intimit\u0103\u021bi<\/em>, \u00een recentul roman al Katiei Kitamura exist\u0103 o obsesie pentru golurile care trebuie umplute, pentru distan\u021ba dintre oameni sau pentru limbajul aparent, ca o masc\u0103. Numai c\u0103 \u00een Audi\u021bie<\/em> ambiguitatea este \u00eempins\u0103 p\u00e2n\u0103 la dizolvarea aproape total\u0103 a certitudinii, autoarea cre\u00e2nd tensiune printr-o ambiguitate ontologic\u0103 at\u00e2t de total\u0103 \u00eenc\u00e2t nu mai \u0219tii ce este autentic \u0219i ce nu \u00een rela\u021biile umane.<\/p>\n\n\n\n

Ca procedee stilistice, Kitamura folose\u0219te elipsa (i<\/strong>nforma\u021biile esen\u021biale sunt omise deliberat, cititorul trebuie s\u0103 completeze golurile), ambiguitatea controlat\u0103, despre care am scris deja, minimalismul (adjective pu\u021bine, metafore foarte rar), subtextul (fiecare conversa\u021bie seam\u0103n\u0103 cu mutarea unei piese de \u0219ah); suspansul\u00a0 psihologic (tensiunea nu vine din ac\u021biune ci din senza\u021bia c\u0103 povestea nu se potrive\u0219te), schimbarea de paradigm\u0103 narativ\u0103 (la jum\u0103tatea romanului, cititorul este obligat s\u0103 reinterpreteze ce a citit) \u0219i cel mai important, estetica incertitudinii (scrierea reproduce tema c\u0103r\u021bii: dac\u0103 personajele joac\u0103 roluri \u0219i identitatea lor este instabil\u0103, atunci \u0219i nara\u021biunea trebuie s\u0103 fie la fel de instabil\u0103).<\/p>\n\n\n\n

Recomand romanul Katiei Kitamura! Sigur, sunt subiectiv\u0103, dar numai citind Audi\u021bie<\/em> po\u021bi avea propria interpretare asupra rolurilor diferite pe care le au personajele din roman, asupra m\u0103\u0219tilor pe care le poart\u0103 \u00een fa\u021ba lumii, asupra fragilit\u0103\u021bii alegerii unui drum sau a altuia. A\u0219a cum m\u0103rturisea chiar ea \u00eentr-un interviu, nu a fost explicit\u0103 \u00een Audi\u021bie<\/em> tocmai pentru ca fiecare cititor s\u0103 aib\u0103 propria interpretare asupra personajelor, asupra sensului pe care-l descoperi dincolo de aparen\u021be. Cu alte cuvinte, Katie Kitamura \u0219i-a dorit s\u0103 devenim personaje \u00eentr-un roman pirandellian, ea a vrut s\u0103 descoperim sensuri diferite \u00eentr-un decor care r\u0103m\u00e2ne neschimbat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica traducerilor de Lili Cr\u0103ciun<\/p>\n","protected":false},"author":344,"featured_media":16132,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1796,2899,2061,2898],"coauthors":[2220],"class_list":["post-16131","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-cronica-traducerilor","tag-katie-kitamura","tag-lili-craciun","tag-nr-6-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/09\/Katie-kitamura-auditie.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/344"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16131"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16131\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16134,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16131\/revisions\/16134"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/16132"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16131"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}