{"id":16049,"date":"2026-08-24T11:00:18","date_gmt":"2026-08-24T08:00:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16049"},"modified":"2026-08-24T11:00:55","modified_gmt":"2026-08-24T08:00:55","slug":"vedere-de-sub-clopot-sau-tratat-de-amintirologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=16049","title":{"rendered":"<i>Vedere de sub clopot<\/i> sau tratat de \u201eamintirologie\u201d"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"668\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/stefan-vedere-668x1024-1.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-16050\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/stefan-vedere-668x1024-1.jpg 668w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/stefan-vedere-668x1024-1-196x300.jpg 196w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/stefan-vedere-668x1024-1-480x736.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 668px) 100vw, 668px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">C\u0103t\u0103lin-Mihai \u0218tefan,<em> Vedere de sub clopot<\/em>, Junimea, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Anul trecut, \u00eentr-o bun\u0103 parte dintre articolele pe care le-am publicat \u00een mai multe rubrici, am discutat despre biografism ca invariant \u00een poezia genera\u021biei dou\u0103miiste. Discu\u021bia a fost una contextual\u0103, mai pu\u021bin descriptiv\u0103, despre anumite mize ideologice, anti-optzeciste, anti-canonice, iar lista poate continua. \u00cen ultimul an, \u00eens\u0103, o parte dintre dou\u0103mii\u0219ti revin cu o poezie deta\u0219at\u0103, \u00een mod inten\u021bionat, de acest pattern: \u00eei amintesc doar pe \u0218tefan Manasia (cu <em>Sursele obscure<\/em>) \u0219i pe Dan Coman (cu <em>Lipsa de greutate a lumii<\/em>). Maniera \u00een care se produce desprinderea de biografism este provocatoare, mai ales atunci c\u00e2nd porne\u0219te, paradoxal, tot de la motorul acestuia. Schimbarea este una de perspectiv\u0103 asupra amintirii \u0219i, \u00een fond, a valorii acesteia \u00een mecanismele poeziei. \u00cen acest sens, <em>Vedere de sub clopot <\/em>(Junimea, 2025) a lui C\u0103t\u0103lin-Mihai \u0218tefan ridic\u0103 anumite probleme: dincolo de distan\u021ba pe care o ia fa\u021b\u0103 de formele narativizate ale biografismului, acesta nu se conformeaz\u0103 nici contururilor poetice propuse de Mircea Iv\u0103nescu (care, \u00eentr-adev\u0103r, a influen\u021bat o bun\u0103 parte a dou\u0103mii\u0219tilor). De asemenea, \u00een recenzia publicat\u0103 de \u0218erban Axinte \u00een <em>Dilema<\/em> (unde analizeaz\u0103 acela\u0219i volum), cred c\u0103 s-a insistat prea pu\u021bin asupra reevalu\u0103rii de c\u0103tre poet a unor resurse, a\u0219a cum am notat \u0219i mai sus, epuizate. Acest aspect este important, pentru c\u0103 raportarea circumspect\u0103 a lui C\u0103t\u0103lin-Mihai \u0218tefan la un model confer\u0103, de fapt, relevan\u021b\u0103 c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen <em>Vedere de sub clopot<\/em>, sunt dezvoltate mai multe planuri prin care se \u201eresusciteaz\u0103\u201d amintirea, dar care nu evolueaz\u0103 segmental. Planurile sunt reunite la nivel de construc\u021bie, autorul \u00eembin\u00e2nd func\u021bii stilistice din zone complet diferite de cele ale rememor\u0103rii biografiste, fapt ce nuan\u021beaz\u0103 \u0219i, implicit, poten\u021beaz\u0103 discursul poetic. Am observat, deci, c\u0103 pe fundalul vocii principale (retrospective \u0219i eminamente subiective) sunt inserate interven\u021bii ce rup fluxul unei memorii \u0219ablonarde: din punct de vedere stilistic, racordeaz\u0103 discursul la o \u201eestetic\u0103\u201d a mitologiei (s-ar potrivi, aici, un asemenea termen?). \u201eMitologia\u201d nu rezid\u0103 \u00een reluarea unor motive sau personaje lirice (care, \u00een mod evident, constituie \u0219i ele un cadru coerent, \u00eens\u0103 la nivel de suprafa\u021b\u0103), ci \u00een pulsa\u021biile retorice, discursive, autorul asum\u00e2ndu-\u0219i o con\u0219tiin\u021b\u0103 mitologizant\u0103, cum ar spune Lacan, la nivel de structur\u0103. De asemenea, imaginarul urban nu este amprentat de mizerabilismul oarecum perimat, poetul combin\u00e2nd mundanul cu anumite desc\u0103rc\u0103ri supra-mundane. Altfel spus, prevaleaz\u0103 o voin\u021b\u0103 de mitic, iar nu o simpl\u0103 juxtapunere de arhetipuri: urbanul, observat de c\u0103tre dou\u0103mii\u0219ti prin filtrele mizerabilismului, este aici construit dup\u0103 o arhitectur\u0103 matricial\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu avem de-a face nici cu <em>eco-fiction<\/em>, chiar dac\u0103, la prima vedere, aceast\u0103 mi\u0219care de retrac\u021bie \u00een matricial este destul de strident\u0103. CM\u0218 nu livreaz\u0103 un discurs poetic militant \u0219i, din punctul acesta de vedere, integrarea naturalului (non-uman) nu se bazeaz\u0103 pe un regim etic, \u00een ciuda faptului c\u0103 universul s\u0103u poetic palpit\u0103 \u0219i \u00een <em>mix<\/em>-ul natur\u0103 \u2013 artificial. \u00cen <em>Soarele din ochii copiilor<\/em>, reitereaz\u0103, \u00eentr-o manier\u0103 mai pu\u021bin angajat\u0103, figura lui Sol Invictus. Oric\u00e2t de paseist\u0103 ar suna analogia mea, acest mit este \u201edeconstruit\u201d \u0219i \u201ereconstruit\u201d (da, \u00een termenii lui Derrida) \u00een mai multe stadii ale literaturii \u00een general. Procesul devine de-a dreptul exotic, atunci c\u00e2nd are loc \u00een literatura periferic\u0103: \u00een <em>Cevengur<\/em>, de pild\u0103, unde Sol Invictuseste \u201ereconstruit\u201d de c\u0103tre Andrei Platonov cu \u201einstrumentele\u201d realismului socialist. \u00cen cazul acesta, valen\u021bele func\u021bioneaz\u0103 doar la nivel de cadru. Perspectiva, \u00eens\u0103, este pus\u0103 sub semnul con\u0219tiin\u021belor acelora\u0219i doi actan\u021bi (poate chiar vectori) esen\u021biali ai c\u0103r\u021bii: mama \u0219i tat\u0103l. Astfel c\u0103 universul ia na\u0219tere \u00eentre cele dou\u0103 figuri: \u201eAre dreptate mama c\u00e2nd spune\/ c\u0103 soarele la \u00eenceput a fost un om foarte credincios,\/ ridicat la ceruri de cei de acolo\u201d (p. 38). Mai apoi, au loc <em>personalizarea<\/em> \u0219i <em>personificarea<\/em> (\u00een limbaj de \u0219colar), \u00eencheiate prin mutarea perspectivei asupra con\u0219tiin\u021bei paterne (de data aceasta complementar\u0103): \u201eTotu\u0219i, an de an se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 a ne spune\/ o poveste cu diferite cristale,\/ c\u00e2te unul pentru to\u021bi cei care au fost, sunt \u0219i vor fi,\/ o poveste care ur\u0103\u0219te betonul\/ c\u0103 s-a \u00eendep\u0103rtat de p\u0103m\u00e2nt \u0219i nu mai z\u00e2mbe\u0219te cerului.\/ Vezi, tata nu are dreptate c\u00e2nd spune\/ c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul nu e \u00een centrul galaxiei\u201d. Poate c\u0103, din \u00eentregul volum, acest poem ar fi cel mai \u201efertil\u201d din punctul de vedere al eco-criticii. Pe de alt\u0103 parte, a\u0219 spune c\u0103 (oric\u00e2t de pre\u021bios ar suna) aceast\u0103 dinamic\u0103 urm\u0103re\u0219te un proces cosmic, ci nu un r\u0103spuns la antropocentrism. Pe acela\u0219i e\u0219afodaj al mitologicului este realizat \u0219i poemul <em>Genera\u021bia din pantofi<\/em>, unde <em>blocul<\/em> apare ca un purgatoriu al infantilit\u0103\u021bii, al re\u00eentoarcerii permanente, valoare concretizat\u0103 \u00een stranietatea imaginii concluzive: \u201e\u0219i nu ne vedea nimeni pentru c\u0103 st\u0103team la etajul trei,\/ n\u0103scu\u021bi la ora\u0219 fiind,\/ deasupra noastr\u0103 mai era un etaj \u0219i ultima sta\u021bie era cerul\u201d (p. 41). \u00cen fine, poemul \u201eBlocul de verdea\u021b\u0103\u201d (care \u00eenchide \u0219i volumul <em>Arborele de ora\u0219<\/em>), ilustreaz\u0103 cel mai bine absen\u021ba unui regim etic \u00een rela\u021bia cu natura: ba chiar, aici exist\u0103 \u0219i un fel de carnavalesc.<\/p>\n\n\n\n<p>Imaginarul natural nu r\u0103m\u00e2ne, \u00eens\u0103, la un stadiu referen\u021bial, fiind uneori punctat de retorica blestemului, astfel c\u0103 valen\u021bele mitologice nu constau doar \u00een unitatea tematic\u0103. Amintirea are o coeren\u021b\u0103 intern\u0103, articulat\u0103 de o poetic\u0103 a invoca\u021biei, a vernacularului, deci, a mitului ne-identitar: \u201eCopacul acela s\u0103 dispar\u0103\/ \u0219i \u00een locul p\u0103m\u00e2ntului care l-a rodit\/ s\u0103 se fac\u0103 o gaur\u0103 necontenit\u0103 \u00een care s\u0103 nu existe nimic\/ \u0219i s\u0103 nu mai cad\u0103 nici unul de-ai mei.\/ Iar a\u021ba aceea s\u0103 se prefac\u0103 \u00een gum\u0103 de mestecat\/ pe care s\u0103 o-ntind\u0103 copiii afar\u0103 din gur\u0103 pe la orele de matematic\u0103\/ \u0219i s\u0103 o lipeasc\u0103 \u00een capul colegilor din fa\u021b\u0103, st\u00e2nga, dreapta, spate\u201d (<em>Blestemul cel bun<\/em>, p. 126).<\/p>\n\n\n\n<p>O alt\u0103 direc\u021bie dezvoltat\u0103 \u00een carte (\u0219i \u00een toat\u0103 poezia lui C\u0103t\u0103lin-Mihai \u0218tefan) const\u0103 \u00een imaginea maternit\u0103\u021bii. Amintirea urm\u0103re\u0219te s\u0103 restituie prezentului anumite rela\u021bii genealogice: \u201eMama a murit.\/ [&#8230;]\/ Vreau s\u0103 o v\u0103d, s\u0103 \u00eei spun c\u0103 atunci c\u00e2nd voi avea primul copil\/ \u00eei vom face multe vizite\/ ca s\u0103 i-l pun de fiecare dat\u0103 \u00een bra\u021be;\/ m\u0103 voi sim\u021bi mic \u0219i leg\u0103nat\/ \u0219i voi \u00eentinde m\u00e2inile spre s\u00e2nii ei, al c\u0103ror lapte\/ nu a mai ajuns \u00een timp\/ de la sor\u0103-mea p\u00e2n\u0103 la mine.\/ \u00cen schimb, \u00eemi va oferi sf\u00e2rcurile pupilelor \u0219i eu voi z\u00e2mbi cu buzele ei\u201d (<em>De la experiment<\/em>, p. 36). Pe parcursul c\u0103r\u021bii, se traseaz\u0103 un paralelism \u00eentre figura matern\u0103 \u0219i cea patern\u0103, uneori complementare, dar de cele mai multe ori disparate: \u201eC\u00e2nd mama \u0219i tata se plimbau cu mine de m\u00e2n\u0103\/ sem\u0103nau cu dou\u0103 coloane vii;\/ uneori, c\u00e2nd se aplecau unul spre cel\u0103lalt m\u0103 feream\/ \u0219i intram ru\u0219inat \u00een citadela\/ ce se-ntindea necontrolat \u00een urma lor\u201d (<em>Fotografie de familie cu citadel\u0103<\/em>, p. 54). Acest raport inegal ilustreaz\u0103, \u00een fond, un stereotip familial: pe de o parte, tat\u0103l apare ca o figur\u0103 cvasi-distant\u0103, uneori violent\u0103, iar alteori protectiv\u0103; pe de alt\u0103 parte, leg\u0103tura cu mama (redus\u0103 adesea la material, la genealogic) vizeaz\u0103 o latur\u0103 pe care paternul (arhetipal) o respinge. Acest aspect reprezint\u0103, a\u0219 zice, un cli\u0219eu. Chiar \u0219i a\u0219a, \u00een anumite poeme este salvat, atunci c\u00e2nd vocea principal\u0103 oscileaz\u0103 \u00eentre cei doi poli, iar lumea se na\u0219te \u0219i ea \u00eentre ace\u0219tia. \u00cen compara\u021bie cu celelalte c\u0103r\u021bi, p\u0103rin\u021bii nu mai apar ca simpli actan\u021bi \u00eentr-un joc al memoriei, discursul reevalu\u00e2nd amintirea \u0219i dizolv\u00e2nd uneori acea dualitate: \u201eAm vorbit at\u00e2t de mult despre p\u0103rin\u021bii mei\/ \u0219i despre felul cum au respirat \u00eentre pere\u021bii apartamentului\/ \u00een care ne-au crescut\/ \u00eenc\u00e2t uneori sunt sigur c\u0103-s mor\u021bi.\/ [&#8230;]\/ ne \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m \u0219i ne pup\u0103m pe unde nimeresc buzele,\/ de parc\u0103 ne-am trezit cu to\u021bii\/ pe partea cealalt\u0103 \u0219i dincoace nu s-a \u00eent\u00e2mplat mare lucru,\/ doar c\u0103 la mijloc a fost ceva\u201d (<em>Efectul cuv\u00e2ntului vorbit<\/em>, p. 188).<\/p>\n\n\n\n<p>Urm\u0103rind aceast\u0103 direc\u021bie, am reg\u0103sit \u0219i un complex al paternit\u0103\u021bii, concretizat \u00eentr-un discurs bazat pe supozi\u021bii ce se intersecteaz\u0103, la r\u00e2ndul lor, cu perspectivele p\u0103rin\u021bilor, intr\u00e2nd \u00eentr-un soi de dialog: \u201ePe copiii mei \u00eei voi hr\u0103ni cu juc\u0103rii.\/ [&#8230;]\/ le voi ar\u0103ta pozele \u2013 nev\u0103zute de ei vreodat\u0103 \u2013\/ doar c\u00e2nd \u00eei voi vedea c\u0103 nu se mai mul\u021bumesc\/ s\u0103 se m\u00e2ng\u00e2ie de pere\u021bii casei \u00een care au crescut\/ \u0219i scrijelesc straturile de var p\u00e2n\u0103 la copil\u0103ria lor,\/ respir\u00e2nd \u00een cr\u0103p\u0103turi.\/ Copiii mei vor avea toat\u0103 via\u021ba toracele m\u0103rite\/ \u0219i \u00een ochi acea lumin\u0103 care la mine-a obosit\u201d (<em>Compozi\u021bie<\/em>, p. 42). Aici prevaleaz\u0103 o criz\u0103 a amintirilor, de fapt, o criz\u0103 a genealogiei, fiindc\u0103 amintirea func\u021bioneaz\u0103 adesea ca un cordon ombilical.<\/p>\n\n\n\n<p>Chiar dac\u0103 mul\u021bi dintre noi ne afl\u0103m \u00een <em>pauza de la biografism<\/em> (eu unul \u00eenc\u0103 m\u0103 aflu), prin <em>Vedere de sub clopot<\/em> C\u0103t\u0103lin-Mihai \u0218tefan nu-\u0219i propune o juxtapunere prozaic\u0103 de fapte sintetizate \u00eentr-o \u201eantologie\u201d, ci observarea raporturilor din interiorul amintirii. Cezar Gheorghe nu gre\u0219e\u0219te atunci c\u00e2nd \u00eel nume\u0219te pe acesta, \u00een textul de pe coperta a patra a c\u0103r\u021bii, \u201eamintirolog\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de \u0218tefan-Tudor Baciu<\/p>\n","protected":false},"author":478,"featured_media":16050,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[984,106,521,2866,2765],"coauthors":[2764],"class_list":["post-16049","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-catalin-mihai-stefan","tag-cronica-literara","tag-junimea","tag-nr-5-2026","tag-stefan-tudor-baciu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/stefan-vedere-668x1024-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/478"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16049"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16049\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16054,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16049\/revisions\/16054"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/16050"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16049"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=16049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}