{"id":1598,"date":"2021-03-31T19:28:28","date_gmt":"2021-03-31T16:28:28","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1598"},"modified":"2021-03-31T19:28:43","modified_gmt":"2021-03-31T16:28:43","slug":"un-debut-fresh","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1598","title":{"rendered":"Un debut fresh"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image is-style-default\"><figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Andreea-Pop-maria-orban-oameni-mari.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1599\" width=\"600\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Andreea-Pop-maria-orban-oameni-mari.jpg 650w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Andreea-Pop-maria-orban-oameni-mari-194x300.jpg 194w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Andreea-Pop-maria-orban-oameni-mari-480x742.jpg 480w\" sizes=\"(max-width: 650px) 100vw, 650px\" \/><figcaption>Maria Orban, <em>Oameni mari<\/em>, Editura Nemira, Bucure\u0219ti, 2020<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p><em>Oameni mari<\/em> (Nemira, 2020) e un debut care se remarc\u0103, de la bun \u00eenceput, prin stil: alert\u0103, cu o economie de mijloace \u0219i destul de precis\u0103, chiar \u0219i dincolo de frecventele momente introspective ale personajului principal, scriitura Mariei Orban curge f\u0103r\u0103 preten\u021bii prea \u00eenalte sau fandoseli ostentative.<\/p>\n\n\n\n<p>E, \u00een toat\u0103 odiseea asta a divor\u021bului pe care Rucsandra, naratoarea romanului, o profesoar\u0103 de 36 de ani din Bra\u0219ov, o reconstituie \u00een cele 24 de ore ce preced semnarea actului de divor\u021b, o anume preocupare pentru detaliul esen\u021bial, care o \u021bine la ad\u0103post pe autoare de \u201ep\u0103cate\u201d stilistice prea mari. Altfel, nu cu totul nejustificate pentru un debut. <em>Oameni mari<\/em> e, deci, \u00een primul r\u00e2nd, un text hot\u0103r\u00e2t anticalofil, animat mai degrab\u0103 de \u201etran\u0219area\u201d situa\u021biilor care au dus la divor\u021bul Rucsandrei de so\u021bul ei, Seba. Rapide, observa\u021biile care explic\u0103 toat\u0103 premisa romanului se succed f\u0103r\u0103 revela\u021bii prea ad\u00e2nci, de\u0219i personajul are c\u00e2teva episoade foarte bune de sondare interioar\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 alunece \u00een reverii melancolizate: \u201eAm ajuns s\u0103 ur\u0103sc cumin\u021benia asta idioat\u0103 care m\u0103 caracterizeaz\u0103, incapacitatea de a m\u0103 exterioriza, de a-mi savura pl\u0103cerile. Timiditatea, frustr\u0103rile, orgoliul stupid. La mine totul se consum\u0103 \u00eencet, parc\u0103 \u00een reluare. \u00centre gesturi \u0219i emo\u021biile sau g\u00e2ndurile pe care le-au provocat exist\u0103 o distan\u021b\u0103 suficient de mare, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se duc\u0103 dracului orice urm\u0103 de spontaneitate. Calmul meu nu este calm, lini\u0219tea mea nu este o lini\u0219te, sub aparen\u021bele astea exist\u0103 o viermuial\u0103 de g\u00e2nduri, presupuneri, temeri, i-am explicat lui Seba de la bun \u00eenceput \u0219i el a zis c\u0103 tocmai asta \u00eei place \u0219i mai mult. Tac mai mereu, dar e o t\u0103cere care m\u0103 sufoc\u0103.\u201d Inser\u021biile de genul \u0103sta sunt subordonate cel mai frecvent, \u00eens\u0103, recuper\u0103rii cu o acuitate antrenat\u0103 a unor buc\u0103\u021bi de via\u021b\u0103 care justific\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin pozi\u021bia prezent\u0103 a personajului principal: rela\u021bia disfunc\u021bional\u0103 din trecut cu tat\u0103l (mort \u00een prezent), cumva mereu absent din via\u021ba ei, incapabil, oricum, s\u0103 \u00eei ofere confortul emo\u021bional de care are nevoie, aceea guvernat\u0103 de instinctele de control ale mamei, mereu activate, chiar \u0219i la v\u00e2rst\u0103 adult\u0103, scene din trecutul conjugal, ori cele ale altor rela\u021bii amoroase etc. Meritul prozatoarei \u00een astfel de situa\u021bii nu e de a lucra cu mecanisme textuale sofisticate, ci mai degrab\u0103 capacitatea ei de a puncta bre\u0219e semnificative din biografia Rucsandrei care clarific\u0103 povestea.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Naturale\u021bea scriiturii e, poate, avantajul cel mai mare pe care \u0219i-l poate exploata acest debut, capacitatea lui de a vorbi \u00een cuvinte simple, pe \u00een\u021belesul tuturor, despre lucruri altfel cunoscute, care fac parte din \u201erecuzita\u201d de angoase a adul\u021bilor.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Chiar \u0219i \u00een lipsa unor ad\u00e2ncimi de percep\u021bie, Mariei Orban \u00eei ies, a\u0219a cum ziceam, c\u00e2teva episoade de miniaturism intim care dau relief textului. Ele sunt contrabalansate de dialogurile romanului, bine construite \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eenflorituri inutile, care dau senza\u021bia de autenticitate \u00eentr-un mod \u00een care cititorul poate empatiza cu toat\u0103 \u201edrama\u201d naratoarei (\u00eentre ghilimele tocmai pentru c\u0103 \u00een ciuda unei pove\u0219ti cu poten\u021bial deprimant, justificat de motivul central al divor\u021bului, Maria Orban \u00ee\u0219i redirec\u021bioneaz\u0103 romanul \u00eenspre o alt\u0103 zon\u0103). De fapt, naturale\u021bea scriiturii e, poate, avantajul cel mai mare pe care \u0219i-l poate exploata acest debut, capacitatea lui de a vorbi \u00een cuvinte simple, pe \u00een\u021belesul tuturor, despre lucruri altfel cunoscute, care fac parte din \u201erecuzita\u201d de angoase a adul\u021bilor: \u201eM\u0103 plimb cu pa\u0219i mari prin cancelaria goal\u0103, mai e p\u00e2n\u0103 la pauz\u0103, nu e nimeni aici, \u00eemi vine s\u0103 sun pe cineva, dar nu \u00eemi trece prin cap nicio persoan\u0103 potrivit\u0103 pentru ceea ce am de vorbit. \u0218i, de fapt, despre ce s\u0103 mai vorbesc acum? Despre cum am avut eu de c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiu ideea asta naiv\u0103 c\u0103 o iubire dureaz\u0103 toat\u0103 via\u021ba? Despre cum am crezut eu mereu c\u0103 odat\u0103 ce am ales un om \u0219i el m-a ales pe mine, r\u0103m\u00e2nem \u00eempreun\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it, indiferent ce s-ar \u00eent\u00e2mpla? Despre cum am ajuns la 36 de ani s\u0103 m\u0103 plimb h\u0103b\u0103uc\u0103 printr-o cancelarie goal\u0103, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 cum dracu\u2019 func\u021bioneaz\u0103 leg\u0103turile dintre oameni, ce fire invizibile apar \u0219i dispar, ce e acolo \u0219i eu nu v\u0103d, nu \u00een\u021beleg, de-am r\u0103mas acum singur\u0103 \u0219i bezmetic\u0103.\u201d Priz\u00e2nd, deci, firescul ca pe o politic\u0103 narativ\u0103 de prim rang, <em>Oameni mari<\/em> e un roman f\u0103r\u0103 mize prea ambi\u021bioase, dare care func\u021bioneaz\u0103 foarte bine \u00een parametrii \u201enormali\u201d pe care \u0219i-l propune (sau nu). Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Rucsandra e un personaj construit \u0219i printr-o anume abilitate a doz\u0103rii elementului ironic, care amplific\u0103, astfel, cota de empatie pe care o genereaz\u0103 textul. Predispozi\u021bia pentru persiflare \u0219i autoironie se vede cel mai bine \u00een felul \u00een care autoarea \u00ee\u0219i regizeaz\u0103 situa\u021biile \u00een care \u00ee\u0219i amplaseaz\u0103 personajul principal, mai ales cele de la \u0219coal\u0103, care surprind excelent ce \u00eenseamn\u0103 psihologia liceanului contemporan, pe de o parte, v\u0103zut\u0103, apoi, \u00een paralel cu aceea tragicomic\u0103, tratat\u0103 \u00een cheie aproape caricatural\u0103, a profesorului de liceu de azi.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Oameni mari<\/em> e un roman care nu face abstrac\u021bie, de aceea, de o anumit\u0103 doz\u0103 de umor, cel mai adesea involuntar \u2013 de\u0219i i s-a repro\u0219at c\u0103 ar fi tocmai unul lipsit de o astfel de component\u0103. \u00cen acela\u0219i timp, e \u0219i un roman al fulgura\u021biilor interioare ale personajului principal, prin puseele lui de sinceritate (Rucsandra e, oricum, singurul rotunjit p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, celelalte func\u021bioneaz\u0103 mai mult din prisma perspectivei ei, sunt doar mecanisme de activare ale resorturilor naratoarei). Din acest punct de vedere, debutul Mariei Orban se cite\u0219te ca o radiografie a crizei <em>middle age<\/em> cu toate dramele de <em>adulting<\/em> la purt\u0103tor, dar care se consum\u0103 aproape cu senin\u0103tate, \u00een orice caz, f\u0103r\u0103 excese de gravitate. Interesul \u0103sta pentru detensionarea unui context care altfel poate sus\u021bine din plin un proces narativ \u00eenc\u0103rcat al romanului mi se pare c\u0103 e cea mai reu\u0219it\u0103 conven\u021bie a lui. Autoarea \u0219tie cum s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 textul \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 reflecte amploarea golului psihologic \u00een care se vede prins personajul ei principal tocmai prin emisia relaxat\u0103 a discursului. Iar\u0103\u0219i, o face \u0219i printr-o capacitate a \u00eembin\u0103rii am\u0103nuntelor care dau carna\u021bie textului, \u0219i care, adunate, fac portretul unei genera\u021bii: una care a crescut cu Beverly Hills la televizor (s-au semnalat deja inconsisten\u021bele matematice ce decurg de aici \u00een alte p\u0103r\u021bi, nu le reiau aici, o redactare mai atent\u0103 a textului le-ar fi eliminat), care ascult\u0103 muzic\u0103 <em>cool<\/em> (\u201eTom York\u201d, la fel), \u00ee\u0219i consum\u0103 vacan\u021bele \u00een Vam\u0103 (<em>neo<\/em> Vama, aceea a anilor 2000), care \u00eenc\u0103 se resimte de pe urma primei tinere\u021bi \u00een Rom\u00e2nia postceau\u0219ist\u0103, a tranzi\u021biei, una, oricum, v\u0103zut\u0103 cu toate anxiet\u0103\u021bile la purt\u0103tor \u0219i \u00een \u00eencerc\u0103rile ei de calibrare ca r\u0103spuns la schimbare (aici s-ar \u00eencadra faza \u201eHoria\u201d a Rucsandrei). Glis\u0103rile astea \u00eentre detalii de context dau o identitate destul de reperabil\u0103 romanului, nu \u0219tiu dac\u0103 \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 \u201eun (posibil) refren al genera\u021biei 30+\u201d, cum anun\u021b\u0103 coperta cu emfaz\u0103, dar suficient c\u00e2t s\u0103 a\u0219eze debutul Mariei Orban \u00een galeria textelor contemporane care vorbesc sincer \u0219i asumat despre ce poate s\u0103 \u00eensemne s\u0103 fii azi un adult \u00een prag de 40.<\/p>\n\n\n\n<p>Un debut proasp\u0103t \u2013 e, cred, cuv\u00e2ntul ce descrie cel mai nimerit psihologia acestui roman \u2013, nea\u0219teptat de firesc, pe c\u00e2t de simplu scris e.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Autoarea \u0219tie cum s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 textul \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 reflecte amploarea golului psihologic \u00een care se vede prins personajul ei principal tocmai prin emisia relaxat\u0103 a discursului.<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":1599,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,244,243,246,239,245],"coauthors":[],"class_list":["post-1598","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-editura-nemira","tag-maria-orban","tag-nautor","tag-nr-2-3-2021","tag-oameni-mari"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Andreea-Pop-maria-orban-oameni-mari.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1598"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1598\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1600,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1598\/revisions\/1600"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1599"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1598"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}