![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/Baconschi-Tample-671x1024.jpg\"){kind=spacer}
Cele patru sec\u021biuni ale volumului T\u00e2mple argintii. G\u00e2nduri din ultima vreme<\/em> descriu etapele unei form\u0103ri spirituale. C\u0103r\u021bi de voie<\/em> reprezint\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu lectura \u0219i educa\u021bia gustului, Autori de seam\u0103<\/em> mut\u0103 accentul asupra marilor con\u0219tiin\u021be ale culturii europene \u0219i asupra form\u0103rii judec\u0103\u021bii, Glose despre starea cre\u0219tin\u0103<\/em> a\u0219az\u0103 judecata \u00een orizontul dimensiunii ecleziale, iar ultima parte, consacrat\u0103 revenirii filetismului (Cum a revenit sminteala filetismului), <\/em>confrunt\u0103 tot ceea ce s-a dob\u00e2ndit p\u00e2n\u0103 aici cu \u00eencerc\u0103rile istoriei. Ordinea nu este arbitrar\u0103. Nu se trece de la cultur\u0103 la religie \u0219i apoi la politic\u0103, ci de la contempla\u021bie la responsabilitate: biblioteca preg\u0103te\u0219te biserica, iar biserica tr\u0103ie\u0219te \u00een cetate.<\/p>\n\n\n\n Acest traseu justific\u0103 \u0219i locul privilegiat al ultimelor texte. Dup\u0103 exerci\u021biul lecturii, dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Virginia Woolf, Pascal, Isaac Sirul, George Steiner, dup\u0103 reflec\u021biile asupra liturghiei, agapei, canoniz\u0103rii, ecumenismului \u0219i ortodoxiei cosmopolite, cititorul este adus \u00een fa\u021ba unei \u00eentreb\u0103ri decisive: ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu toate aceste achizi\u021bii spirituale atunci c\u00e2nd sunt puse la \u00eencercare de istorie? Filetismul este priceput astfel nu doar ca o devia\u021bie teologic\u0103, ci ca proba ultim\u0103 a unei con\u0219tiin\u021be. El arat\u0103 ce se petrece atunci c\u00e2nd discern\u0103m\u00e2ntul se pierde, iar partea revendic\u0103 locul \u00eentregului. Citit\u0103 \u00een ordinea pe care autorul \u00eensu\u0219i ne-o propune, cartea devine istorisirea unei educa\u021bii interioare. Pentru c\u0103 nu cultura este adev\u0103rata ei tem\u0103, nici teologia, nici politica. Tema c\u0103r\u021bii este formarea unei con\u0219tiin\u021be \u00een care toate aceste domenii \u00ee\u0219i reg\u0103sesc unitatea. \u00cenainte de biseric\u0103 \u0219i \u00eenainte de cetate e lectura, ca disciplin\u0103 a aten\u021biei. Cultura nu este la Baconschi un ornament al credin\u021bei, ci una dintre \u0219colile ei. A citi \u00eenseamn\u0103, \u00eenainte de orice, a accepta c\u0103 adev\u0103rul nu \u00eencepe odat\u0103 cu propria experien\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Biblioteca lui Baconschi este, \u00een acest sens, remarcabil de ospitalier\u0103. Virginia Woolf, spre pild\u0103, nu este convocat\u0103 pentru a confirma o antropologie cre\u0219tin\u0103 \u0219i nici pentru a fi corectat\u0103 la lectur\u0103 \u00een numele ei. Este citit\u0103 pentru ceea ce vede. Literatura \u0219i teologia nu-\u0219i disput\u0103 adev\u0103rul; \u00eel caut\u0103 din locuri diferite. Aceast\u0103 manier\u0103 de a o citi pe Virginia Woolf este formulat\u0103 explicit chiar de Baconschi, care propune cititorului nu o autoritate canonizat\u0103, ci o prezen\u021b\u0103 vie a imaginarului modern:<\/p>\n\n\n\n \u201eVirginia Woolf, o prozatoare \u00abfeminist\u0103\u00bb al c\u0103rei portret st\u0103 ast\u0103zi \u00een galeria absolven\u021bilor ilu\u0219tri de la King’s College London, s-a bucurat dup\u0103 moarte de o continu\u0103 celebrare public\u0103, m\u0103surat\u0103 prin statui, ecraniz\u0103ri, colocvii critice \u0219i biografii, a\u0219a c\u0103 te po\u021bi \u00eentreba dac\u0103 respectiva clasicizare nu i-a r\u0103rit, p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bie, cititorii propriu-zi\u0219i. Tocmai de aceea merit\u0103 s\u0103 o redescoperim, nu ca pe un monstru sacru dintr-un canon intangibil, ci ca pe o uluitoare povestitoare a imaginarului modern, pe care-l pune \u00een scen\u0103 cu acel inimitabil amestec britanic de (auto)ironie, observa\u021bie critic\u0103 dezvr\u0103jit\u0103 \u0219i erudi\u021bie deloc pedant\u0103, cu arome de ceai portocaliu \u0219i clinchet de por\u021belan nobil.\u201d (Aventura lecturii \u00een compania Virginiei Woolf<\/em>, p. 10)<\/p>\n\n\n\n Acela\u0219i lucru se poate spune despre textul dedicat lui Pascal. Alegerea nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. Dintre marii constructori ai modernit\u0103\u021bii, Baconschi \u00eel prefer\u0103 pe cel pentru care adev\u0103rul nu \u00eencape \u00eentr-un sistem \u0219i nu poate fi desprins de experien\u021ba concret\u0103 a omului. Nelini\u0219tea pascalian\u0103, situat\u0103 \u00eentre m\u0103re\u021bia \u0219i mizeria condi\u021biei umane, traverseaz\u0103 discret \u00eentreaga carte. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i cu paginile despre Isaac Sirul, despre Bosch sau despre arhitectura romanic\u0103. Ele nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 un canon cultural \u0219i nici s\u0103 ofere sinteze. Fiecare deschide o fereastr\u0103 c\u0103tre aceea\u0219i \u00eentrebare: ce fel de om trebuie s\u0103 devii pentru a vedea lucrurile \u00een justa lor propor\u021bie?<\/p>\n\n\n\n Din acest punct de vedere, trecerea c\u0103tre Glose despre starea cre\u0219tin\u0103<\/em> nu reprezint\u0103 efectiv o schimbare de registru. Dac\u0103 lectura \u00eenseamn\u0103 cultivarea aten\u021biei, credin\u021ba \u00eenseamn\u0103 \u00eenv\u0103\u021barea prezen\u021bei. Baconschi nu abandoneaz\u0103 cultura la u\u0219a bisericii ci o \u00eempinge p\u00e2n\u0103 la limita propriilor posibilit\u0103\u021bi, neopun\u00e2nd niciodat\u0103 cultura credin\u021bei. O prive\u0219te, mai degrab\u0103, ca pe o preg\u0103tire a acesteia. Lectura devine ascultare, memoria se ad\u00e2nce\u0219te \u00een tradi\u021bie, frumuse\u021bea \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te \u00eemplinirea \u00een liturghie, iar dialogul se transform\u0103 \u00een comuniune. Continuitatea dintre forma\u021bia cultural\u0103 \u0219i cea religioas\u0103 este afirmat\u0103 \u00een mod explicit atunci c\u00e2nd sus\u021bine c\u0103 educa\u021bia cre\u0219tin\u0103 autentic\u0103 nu exclude literatura necre\u0219tin\u0103, ci, dimpotriv\u0103, o integreaz\u0103 \u00een exerci\u021biul form\u0103rii:<\/p>\n\n\n\n \u201eDar educa\u021bia cre\u0219tin\u0103? Mai e loc azi de asemenea nuan\u021be, f\u0103r\u0103 s\u0103 pic\u0103m \u00een fostele practici de cenzur\u0103 \u00abedificatoare\u00bb, m\u0103runt sentimental\u0103, pietist\u0103 \u0219i idealizant\u0103 moral? A\u0219 spune, \u0219i aici, c\u0103 totul porne\u0219te de la fiecare familie, mai exact de la calitatea tradi\u021biilor sale. Desigur c\u0103 nimeni nu mai poate transmite de la p\u0103rin\u021bi la copii sugestiile credin\u021bei religioase dac\u0103 r\u0103m\u00e2ne cantonat \u00eentr-un soi de atlas victorian, cu tente puritane. De aceea, cred c\u0103 lectura autorilor necre\u0219tini chiar trebuie inclus\u0103 \u00een catalogul bibliografic al \u00abjunimii\u00bb.\u201d (Dou\u0103 autoare necre\u0219tine, pentru o bun\u0103 educa\u021bie religioas\u0103<\/em>, p. 109)<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o vreme \u00een care literatura confesional\u0103 cap\u0103t\u0103 adesea un reflex defensiv, Baconschi nu simte nevoia s\u0103 apere un teritoriu. Vorbe\u0219te despre biseric\u0103 f\u0103r\u0103 crispare \u0219i f\u0103r\u0103 triumfalism. Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd discut\u0103 ecumenismul, secularizarea sau raportul dintre ortodoxie \u0219i Europa, discursul lui r\u0103m\u00e2ne unul al \u00een\u021belegerii, nu al delimit\u0103rii. Se vede aceasta \u0219i \u00eentr-un detaliu stilistic. Eseurile evit\u0103 aproape sistematic defini\u021biile. Biserica nu este explicat\u0103, ci ar\u0103tat\u0103<\/em>: apare \u00een jurul unei mese, \u00eentr-o liturghie, \u00een memoria sfin\u021bilor, \u00een gestul canoniz\u0103rii, \u00een exerci\u021biul unei comuniuni care preced\u0103 orice formul\u0103 doctrinar\u0103.<\/p>\n\n\n\n Textul consacrat canoniz\u0103rii este, din acest punct de vedere, exemplar. El vorbe\u0219te despre sfin\u021bi, dar mediteaz\u0103 asupra memoriei. Societ\u0103\u021bile moderne comemoreaz\u0103, biserica pomene\u0219te. Diferen\u021ba este mai mare dec\u00e2t pare. Comemorarea p\u0103streaz\u0103 trecutul la distan\u021b\u0103, pomenirea \u00eel readuce \u00een prezent \u0219i \u00eel transform\u0103 \u00eentr-o posibilitate: sf\u00e2ntul nu este admirat pentru excep\u021bionalitatea lui, ci pentru c\u0103 m\u0103rturise\u0219te ceea ce omul poate deveni. La fel, c\u00e2nd scrie despre liturghie, Baconschi vorbe\u0219te, \u00een realitate, despre timp. C\u00e2nd scrie despre agap\u0103, vorbe\u0219te despre rela\u021bie. C\u00e2nd scrie despre ecumenism, vorbe\u0219te despre alteritate. C\u00e2nd evoc\u0103 o ortodoxie deschis\u0103 lumii, vorbe\u0219te despre identitate. Ecleziologia nu dispare, dar cap\u0103t\u0103 transparen\u021ba unei antropologii. Pentru Baconschi, adev\u0103rata miz\u0103 nu mai este institu\u021bia, ci omul pe care aceasta \u00eel formeaz\u0103. Ajun\u0219i aici descoperim tot mai limpede arhitectura profund\u0103 a c\u0103r\u021bii: biblioteca \u0219i biserica nu sunt dou\u0103 spa\u021bii culturale (conceptuale, existen\u021biale) diferite, ci dou\u0103 momente ale aceleia\u0219i con\u0219tiin\u021be. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103 cu aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd ea iese din lini\u0219tea bibliotecii \u0219i din ritmul liturgic? Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd este confruntat\u0103 cu istoria, cu ideologiile, cu tehnologia \u0219i cu violen\u021ba lumii?<\/p>\n\n\n\n Ultima parte a volumului schimb\u0103 \u201edecorul\u201d, nu \u0219i problematica. Biblioteca \u0219i biserica \u00eent\u00e2lnesc cetatea. Apar inteligen\u021ba artificial\u0103, satul rom\u00e2nesc, Europa, r\u0103zboiul din Ucraina. La o lectur\u0103 gr\u0103bit\u0103, ele par simple reac\u021bii la actualitate. \u00cen realitate, actualitatea nu este dec\u00e2t locul \u00een care se verific\u0103 ceea ce s-a format p\u00e2n\u0103 aici. De aceea Baconschi nu transform\u0103 niciodat\u0103 prezentul \u00eentr-un spectacol. Nu-l intereseaz\u0103 noutatea faptelor, ci sunetele secunde pe care acestea le presupun. Fiecare eveniment ascunde o anumit\u0103 imagine despre om.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 e s\u0103 ne referim la textul despre inteligen\u021ba artificial\u0103, \u00een locul opozi\u021biei facile dintre tehnologie \u0219i umanism, Teodor Baconschi pune o \u00eentrebare mai incomod\u0103: ce presupunem despre om atunci c\u00e2nd \u00eel compar\u0103m cu ma\u0219ina? Aceast\u0103 atitudine nu r\u0103m\u00e2ne la nivelul unei reflec\u021bii antropologice abstracte, ci se traduce \u00eentr-un apel concret la un discern\u0103m\u00e2nt eclezial capabil s\u0103 intre \u00een dialog cu noile tehnologii, f\u0103r\u0103 reflexe exclusiv defensive:<\/p>\n\n\n\n \u201eM-am referit la \u00abdescurajare\u00bb, \u00eentruc\u00e2t auzim la predicile \u00eenc\u0103 \u00abtradi\u021bionale\u00bb acela\u0219i vechi discurs de condamnare a modernit\u0103\u021bii \u0219i a tehnologiei, dar \u0219i a social media, ca factori de alienare, derut\u0103 l\u0103untric\u0103 \u0219i risipire a timpului. E de presupus c\u0103, m\u0103car \u00een prima faz\u0103, Biserica (\u0219i nu m\u0103 refer aici doar la BOR) va evita discu\u021bia direct\u0103 \u0219i aprofundat\u0103 despre pastora\u021bia inteligen\u021bei artificiale. Cea din urm\u0103 va ocupa toate spa\u021biile libere, se va insinua pretutindeni \u00een \u021besutul eclezial, dar nu va fi primit\u0103 printr-un dialog constructiv \u0219i selectiv, ci \u00ee\u0219i va produce efectele oricum, pe fondul unor vagi respingeri retorice. Deocamdat\u0103, preo\u021bimea e cam pe cont propriu, c\u0103ci nu beneficiaz\u0103 de pozi\u021bii magisteriale elaborate \u0219i nici nu prime\u0219te cursuri de formare care s\u0103 permit\u0103 oric\u0103rui slujitor al altarului o reac\u021bie avizat\u0103. Relativa ghetoizare a facult\u0103\u021bilor de teologie nu ajut\u0103 prea mult. Poate c\u0103 se va g\u0103si totu\u0219i un format corect de dezbatere eclezial\u0103 \u0219i pastoral\u0103 menit\u0103 s\u0103 reduc\u0103 impactul AI \u00een via\u021ba comunitar\u0103 a ortodoxiei din acest secol deopotriv\u0103 promi\u021b\u0103tor \u0219i provocator. Ne putem folosi de AI ca de un miracol al min\u021bii umane \u00een c\u0103utarea lui Dumnezeu?\u201d (AI ca replic\u0103 a intelectului divin<\/em>, p. 187)<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 persoana poate fi redus\u0103 la procesarea informa\u021biei, diferen\u021ba dintre inteligen\u021b\u0103 \u0219i algoritm devine doar una de complexitate. Dac\u0103 \u00eens\u0103 omul \u00eenseamn\u0103 memorie, libertate, responsabilitate \u0219i comuniune, performan\u021ba cognitiv\u0103 \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie criteriul decisiv. Observ\u0103m atunci c\u0103 eseul despre inteligen\u021ba artificial\u0103 nu \u00eencepe, de fapt, cu primul r\u00e2nd scris despre tehnologie, ci mult mai devreme, \u00een paginile despre Virginia Woolf, unde con\u0219tiin\u021ba apare \u00een toat\u0103 complexitatea ei; continu\u0103 cu Pascal, pentru care omul nu poate fi redus la nici una dintre defini\u021biile sale; trece prin Isaac Sirul, unde persoana \u00ee\u0219i descoper\u0103 ad\u00e2ncimea spiritual\u0103, \u0219i ajunge, aproape inevitabil, la \u00eentrebarea dac\u0103 toate acestea pot fi reproduse de o ma\u0219in\u0103.<\/p>\n\n\n\n Paginile dedicate satului rom\u00e2nesc nu sunt nici pe departe simple exerci\u021bii de nostalgie. Satul nu \u00eel intereseaz\u0103 pe Teodor Baconschi pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 mai con\u021bine scame ale trecutului, ci pentru c\u0103 p\u0103streaz\u0103 vizibil\u0103 o \u021bes\u0103tur\u0103 de rela\u021bii pe care lumea contemporan\u0103 \u00eencearc\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare s\u0103 o destrame. Timpul liturgic, memoria comunit\u0103\u021bii, vecin\u0103tatea, s\u0103rb\u0103toarea \u0219i munca nu func\u021bioneaz\u0103 aici ca domenii separate. Comunicarea permanent\u0103 dintre ele aduce o densitate a existen\u021bei pe care citadinismul \u00eenc\u0103 nu a dob\u00e2ndit-o. Nu perfec\u021biunea unei lumi disp\u0103rute \u00eel atrage pe Baconschi, ci imaginea unei vie\u021bi care nu \u0219i-a pierdut \u00eenc\u0103 sim\u021bul raporturilor.<\/p>\n\n\n\n \u0218i reflec\u021biile despre Europa urmeaz\u0103 aceea\u0219i logic\u0103. \u00cen discursul public, Europa este descris\u0103 aproape exclusiv prin institu\u021bii, tratate sau mecanisme economice. Baconschi schimb\u0103 perspectiva. Europa este, \u00eenainte de toate, o memorie vie, nu suma unor tradi\u021bii, ci mai degrab\u0103 dialogul lor. De aceea arhitectura romanic\u0103, P\u0103rin\u021bii Bisericii, Pascal \u0219i provoc\u0103rile prezentului apar\u021bin aceluia\u0219i orizont. Europa exist\u0103 acolo unde Atena, Ierusalimul \u0219i Roma sunt voci care vorbesc \u00eentre ele. \u00cen clipa \u00een care una dintre aceste voci pretinde s\u0103 le \u00eenlocuiasc\u0103 pe celelalte, unitatea \u00eencepe s\u0103 se destrame.<\/p>\n\n\n\n Textele din Cum a revenit sminteala filetismului<\/em> nu \u00eencheie volumul pentru c\u0103 sunt cele mai de actualitate, ci pentru c\u0103 sunt cele mai revelatoare. Toate firele demonstra\u021biei se adun\u0103 aici. Dac\u0103 primele pagini descriau formarea unei con\u0219tiin\u021be, ultimele descriu posibilul ei e\u0219ec. Pentru Baconschi \u201esminteala filetismului\u201d nu \u00eencepe \u00een clipa \u00een care biserica este pus\u0103 \u00een slujba unei na\u021biuni, ci \u00een momentul, aproape imperceptibil, \u00een care apartenen\u021ba revendic\u0103 locul adev\u0103rului, c\u00e2nd partea \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 se mai recunoasc\u0103 drept parte \u0219i \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een numele \u00eentregului. Teodor Baconschi formuleaz\u0103 aceast\u0103 exigen\u021b\u0103 cu o remarcabil\u0103 claritate, insist\u00e2nd c\u0103 respingerea filetismului nu \u021bine de op\u021biuni personale sau de sensibilit\u0103\u021bi ideologice, ci de fidelitatea fa\u021b\u0103 de adev\u0103rul Evangheliei:<\/p>\n\n\n\n \u201eOricum ai lua-o, condamnarea na\u021bionalismului religios ca erezie etno-filetist\u01ce e binevenit\u0103, legitim\u0103, fireasc\u0103 \u0219i necesar\u0103 ori de c\u00e2te ori un partid politic sau o parte a clerului tr\u0103deaz\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Hristos printr-o \u00abprivatizare\u201d abuziv\u0103 a Evangheliei. Aici, orice cre\u0219tin lucid \u0219i familiarizat cu tradi\u021bia biblico-patristic\u0103 autentic\u0103 nu poate merge pe dou\u0103 c\u0103r\u0103ri: nu discut\u0103m \u00een termenii \u00abp\u0103rerilor\u00bb personale, ci \u00een aceia ai confrunt\u0103rii dramatice dintre adev\u0103r \u0219i minciun\u0103.\u201d (Na<\/em>\u021b<\/em>ionalismul religios r\u0103m\u00e2ne o erezie teologic\u0103<\/em>, p. 200)<\/p>\n\n\n\n Filetismul nu este o simpl\u0103 abatere doctrinar\u0103, ci expresia exemplar\u0103 a oric\u0103rui reduc\u021bionism. El poate lua chip politic, cultural, religios sau chiar intelectual. Oriunde un adev\u0103r par\u021bial este absolutizat, \u00eent\u00e2lnim aceea\u0219i logic\u0103 precar\u0103 \u0219i aceea\u0219i mutilare a con\u0219tiin\u021bei. \u00cen paginile finale ale volumului, Baconschi \u00ee\u0219i asum\u0103 aceast\u0103 perspectiv\u0103 \u00eentr-un registru confesiv, leg\u00e2nd experien\u021ba unei genera\u021bii de imperativele lucidit\u0103\u021bii cre\u0219tine \u0219i ale dialogului, chiar \u0219i \u00eentr-un context istoric profund nefavorabil:<\/p>\n\n\n\n \u201ePentru a evita cli\u0219eul m\u0103ririi \u0219i dec\u0103derii \u2013 sau al iluziei spulberate de realitatea crud\u0103 \u2013, nu voi continua prin a declara c\u0103 praful s-a ales de lumea \u00eentrez\u0103rit\u0103 atunci. Da, a func\u021bionat \u0219i o doz\u0103 de naivitate idealist\u0103 \u00een felul meu de a presim\u021bi dinamica cre\u0219tinismului dup\u0103 pr\u0103bu\u0219irea imperiului marxist-leninist, dar asta nu a schimbat, ci doar a confirmat caracterul imanent tragic al istoriei omului ca fiin\u021b\u0103 c\u0103zut\u0103, poten\u021bial r\u0103scump\u0103rat\u0103 \u0219i niciodat\u0103 liber\u0103 de viciu, vanitate \u0219i autodeificare idolatr\u0103. Nu s-a pierdut o \u0219ans\u0103, c\u00e2t s-a produs \u0219i maturizarea genera\u021biei din care fac parte: un proces inerent descoperirii u\u0219or mizantropice a realit\u0103\u021bii din spatele propensiunilor noastre etice tipic tinere\u0219ti. Nu doar c\u0103 nu i-am v\u0103zut pe ortodoc\u0219i, catolici \u0219i protestan\u021bi reu\u0219ind s\u0103 refac\u0103 unitatea Bisericii ca trup al Domnului, dar p\u00e2n\u0103 \u0219i lumea ortodoxiei s-a fragmentat \u0219i s-a dezbinat l\u0103untric mai r\u0103u ca oric\u00e2nd. [\u2026] Nu mai spun c\u0103 \u0219i \u00een propria noastr\u0103 Biseric\u0103 n-am putut dec\u00e2t stopa pe buza pr\u0103pastiei deriva filetist\u0103, care e cealalt\u0103 fa\u021b\u0103, \u0219i mai virulent\u0103, a seculariz\u0103rii produse de comunism. Ca s\u0103 conchid: r\u0103m\u00e2n un adept al nevoii de dialog \u00eentre confesiuni \u0219i religii, chiar dac\u0103 nu avem un context favorabil acestui impuls ra\u021bional \u0219i binecuv\u00e2ntat. Iner\u021bie sau luciditate? Dumnezeu \u0219tie!\u201d (Iner\u021bie sau luciditate<\/em>, pp. 224-225)<\/p>\n\n\n\n \u0218i astfel devine limpede c\u0103 toate exerci\u021biile anterioare \u2013 lectura, memoria, dialogul, liturghia, comuniunea, discern\u0103m\u00e2ntul \u2013 urm\u0103reau acela\u0219i lucru: s\u0103 \u00eempiedice aceast\u0103 substituire a \u00eentregului prin parte. Filetismul nu este, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, e\u0219ecul unei doctrine. Este e\u0219ecul unei form\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n Ceea ce \u00eel caracterizeaz\u0103 \u00eenainte de toate pe Teodor Baconschi \u00een T\u00e2mple argintii. G\u00e2nduri din ultima vreme<\/em> este refuzul oric\u0103rei judec\u0103\u021bi reductive. Nu opune cultura credin\u021bei, modernitatea tradi\u021biei, Europa ortodoxiei sau tehnologia umanismului. Dimpotriv\u0103, caut\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 tensiunile dintre aceste realit\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 a le transforma \u00een opozi\u021bii ireconciliabile. \u00cen acela\u0219i timp, cre\u0219tinismul pe care \u00eel g\u00e2nde\u0219te nu este unul defensiv \u0219i nici identitar, resping\u00e2nd tenta\u021bia transform\u0103rii bisericii \u00eentr-o fort\u0103rea\u021b\u0103 asediat\u0103 sau \u00eentr-un instrument al proiectelor politice. Tocmai de aceea condamn\u0103 filetismul \u0219i na\u021bionalismul religios nu ca pe simple erori doctrinare, ci ca pe expresii ale absolutiz\u0103rii unei apartenen\u021be particulare \u00een detrimentul universalit\u0103\u021bii Evangheliei. Ortodoxia pe care o imagineaz\u0103 este una deschis\u0103 dialogului ecumenic \u0219i cultural, con\u0219tient\u0103 c\u0103 adev\u0103rul nu are nevoie de izolare pentru a se ap\u0103ra.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 exist\u0103 un traseu spiritual al \u00eentregii sale reflec\u021bii \u2013 \u0219i nu doar din acest volum \u2013, acesta este convingerea c\u0103 adev\u0103rata alternativ\u0103 la polarizare nu este compromisul, ci discern\u0103m\u00e2ntul: acea capacitate de a p\u0103stra \u00eempreun\u0103 ceea ce ideologiile moderne tind s\u0103 despart\u0103 \u2013 cultura \u0219i credin\u021ba, memoria \u0219i prezentul, libertatea \u0219i responsabilitatea, contemplarea \u0219i angajarea \u00een cetate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cu bocancii prin caviar de Miron Beteg<\/p>\n","protected":false},"author":73,"featured_media":15585,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2820],"tags":[2821,1085,2865,1091],"coauthors":[1160],"class_list":["post-15881","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cu-bocancii-prin-caviar","tag-cu-bocancii-prin-caviar","tag-miron-beteg","tag-spandugino","tag-teodor-baconschi"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/Cu-bocancii-prin-caviar-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15881","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/73"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15881"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15881\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15889,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15881\/revisions\/15889"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15585"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15881"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15881"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15881"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15881"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}