{"id":1587,"date":"2021-03-31T10:42:53","date_gmt":"2021-03-31T07:42:53","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1587"},"modified":"2021-03-31T13:02:18","modified_gmt":"2021-03-31T10:02:18","slug":"un-sentimental-venerabil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1587","title":{"rendered":"Un sentimental venerabil"},"content":{"rendered":"\n

Nu mai pu\u021bin de 180 de ani s-au adunat \u00een contul \u00eentemeietorului<\/em>, iar un gest minimal de pre\u021buire impune o evocare, fiind c\u00e2t se poate de binevenit\u0103 aducerea \u00een fa\u021ba ochilor no\u0219tri, prin biografia sa, a celui ce-a trudit nu mai pu\u021bin de 42 de ani la edificarea unui monument cultural, la scrierea unui capitol de importan\u021b\u0103 aparte \u00een istoria presei culturale din Rom\u00e2nia modern\u0103 \u0219i, poate mai semnificativ dec\u00e2t orice, la promovarea conceptului de con\u0219tiin\u021b\u0103 na\u021bional\u0103<\/em>, at\u00e2t de trebuincios unui popor ce risca, prin fenomenul renega\u021bilor, pierderea filonului etnic.<\/p>\n\n\n\n

Dar nu despre liniamentele de g\u00e2ndire ale lui Iosif Vulcan va fi vorba \u00een acest text. Mult mai potrivit\u0103 ar fi o privire cald\u0103 spre personajul nostru, despov\u0103rat\u0103 de misiile militantului sau de angoasele unui editor de revist\u0103 mai tot timpul pus \u00een fa\u021ba pericolului de-a sucomba financiar \u0219i de-a-\u0219i vedea risipit visul. S\u0103-l privim, a\u0219adar, \u00een acord cu frontispiciul foii beletristice \u0219i enciclopedice cu ilustra\u021biuni<\/em>, ca pe om de condi\u021bie intelectual\u0103 a vremii sale, r\u0103mas \u00een posteritate ca un model de gentile\u021be, de generozitate \u0219i de consecven\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dar mai mult dec\u00e2t toate acestea, Iosif Vulcan a fost un sentimental.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dar mai mult dec\u00e2t toate acestea, Iosif Vulcan a fost un sentimental. Dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme, s\u0103 c\u0103ut\u0103m a-l reg\u0103si, o clip\u0103-dou\u0103, \u00eentr-un triptic exemplar, cople\u0219it suflete\u0219te de amintirile locului de na\u0219tere, apoi de cel al tinere\u021bii, pentru ca mai apoi s\u0103 purcead\u0103 la r\u0103d\u0103cinile ce i-au premers existen\u021ba: Holod, Leta Mare \u0219i \u0218eica Veche.<\/p>\n\n\n\n

Primul reaz\u0103m din cele trei capabile s\u0103 deschid\u0103 spre un nostos <\/em>vulcanian este Holodul, satul \u00een care s-a n\u0103scut \u0219i pe care avea s\u0103-l viziteze \u00een prim\u0103vara anului 1868, cu ocazia unei c\u0103l\u0103torii de la Oradea-Mare spre Beiu\u0219ul \u00een care unchiul tat\u0103lui s\u0103u, episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, deschisese o admirabil\u0103 \u0219coal\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (1828), ca parte a unui pionierat ce-l impunea \u00eentr-o memorie colectiv\u0103 s\u0103rac\u0103 \u00een deprinderea de-a onora c\u0103rturarii (meteahn\u0103 remanent\u0103, ba chiar consolidat\u0103 \u00een timpul a dou\u0103 veacuri). Ajuns \u00een hotarul satului cu alur\u0103 mitologic\u0103 \u00een sufletul unui om la etatea de 27 de ani, copilul \u00ee\u0219i rememoreaz\u0103 primii patru ani ai vie\u021bii \u0219i scrie o admirabil\u0103 pagin\u0103 de reportaj de atmosfer\u0103, la rubrica ce g\u0103zduia uneori texte cu mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 confesiv\u0103 \u2013 Conversare cu cititoarele<\/em> (Familia<\/em>, IV, 1868, nr. 19, 30 mai\/ 11 iunie, p. 225-226). Iat\u0103 fragmente dintr-o relatare conceput\u0103 sub o presiune psihologic\u0103 uria\u0219\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eEra diminea\u021ba pe la ora zece c\u00e2nd z\u0103rii satul Holod, p\u0103m\u00e2ntul meu natal. O sim\u021bire dulce<\/em> suav\u0103 \u0219i sacr\u0103 cuprinse tot interiorul meu. Aici fui n\u0103scut \u00een satul acesta petrecui anii primi ai copil\u0103riei mele, \u00een locurile acestea \u00eenv\u0103\u021bai a rosti mai \u00eent\u00e2i numele de mam\u0103 \u0219i tat\u0103. P\u0103m\u00e2nt sf\u00e2nt, loc sacru pentru mine, salutare \u021bie<\/em>!\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ajuns \u00een fa\u021ba por\u021bii casei \u00een care s-a n\u0103scut se las\u0103 purtat de valurile amintirilor ce vin \u00een cascad\u0103, la dispozi\u021bia suveran\u0103 a tr\u0103irilor \u0219i-a unor reprezent\u0103ri p\u0103strate dincolo de timp:<\/p>\n\n\n\n

\u201eInima-mi tremura c\u00e2nd deschisei poarta, inima-mi palpita repede \u0219i \u00een ochi-mi se ivir\u0103 dou\u0103 lacrimi. Le l\u0103sai s\u0103 str\u0103luceasc\u0103. Nu era \u00een jurul meu niciun om din vreun ora\u0219 mare care s\u0103 r\u00e2d\u0103 de mine. Dl paroh local dimpreun\u0103 cui stimabila-i so\u021bie ne primir\u0103 cu ospitalitate sincer\u0103, rom\u00e2neasc\u0103. Iar eu m\u0103 pusei la fereastr\u0103 \u0219i aruncai o privire asupra regiunii. Jos se \u00eentindea o vale m\u0103noas\u0103, \u00een mijlocul ei un r\u00e2u repede, tulburul Holod m\u00e2n\u0103 undele sale spumeg\u0103toare. Mai la vale renumita moar\u0103 – amintit\u0103 de at\u00e2tea ori prin jurnale \u2013 ne spunea de suvenirea nemuritorului Vulcan. \u00cen dep\u0103rtare, codrii \u0219i mun\u021bii maiesto\u0219i <\/em>\u00ab<\/em>\u0219i-ascundeau fruntea \u00een nori\u00bb form\u00e2nd o semi-cunun\u0103 dintre cele mai frumoase.<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n

Textul a fost scris dup\u0103 ce-a ajuns din nou la Oradea-Mare, la orele patru ale dimine\u021bii, \u00eentr-o odaie a Hotelului Arborele Verde<\/em> (acum sediul Teatrului Arcadia), sub impresia unei c\u0103l\u0103torii ce-i r\u0103scolise, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00eentreaga fiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Al doilea reaz\u0103m este Leta Mare, acolo unde \u0219i-a tr\u0103it mai bine de \u0219ase ani copil\u0103ria, \u00eenainte de-a urma cursurile Liceului Premonstratens (1851-1859), dar, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u0219i locul vacan\u021belor de adolescent. \u00centr-un poem (Dup\u0103 vreme-ndelungat\u0103<\/em>) ce con\u021bine 14 catrene \u0219i care evoc\u0103 primele idile angajate \u00eentr-un sat de la marginea estic\u0103 a pustei panonice, Iosif Vulcan caut\u0103 timpul pierdut<\/em>, gust\u00e2nd o madlen\u0103 menit\u0103 s\u0103-i restituie o identitate iremediabil dep\u0103\u0219it\u0103, dar posibil de-a fi accesat\u0103 \u00een clipe de gra\u021bie deplin\u0103 (Familia<\/em>, XX, 1884, nr. 35, 26 august\/ 6 septembrie, p. 413): \u201eDup\u0103 vreme \u2019ndelungat\u0103\/ Iat\u0103, iar\u0103\u0219i am venit,\/ Ca s\u0103 te mai v\u0103d o dat\u0103\/ Or\u0103\u0219elul meu dorit!\/\/ Mii de amintiri m\u0103 leag\u0103,\/ S\u0103 m\u0103 mai rev\u0103d aici:\/ Amintiri ce-n via\u021b\u0103-ntreag\u0103\/ Tot ca stele mi-or luci.\/\/ Anii veseli de pruncie\/ P-aste locuri mi-au trecut:\/ \u0218i de-aici \u00eemi r\u00e2de mie\/ Fericirea din trecut.\/\/ Iat\u0103 locul de iubire,\/ Casa-n col\u021bul stradei, jos:\/ Monument de fericire\/ Al trecutului frumos<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Numai c\u0103 tr\u0103irile serafice nu \u021bin foarte mult. Amintirile legate de moartea mamei sale (1873), eveniment ce l-a zdruncinat, determin\u00e2nd chiar o sincop\u0103 de dou\u0103 luni \u00een apari\u021bia Familie <\/em>(singura, de altfel) \u00eei provoac\u0103 o schimbare dramatic\u0103 de stare:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u0218i s\u0103rut cu duio\u0219ie\/ Pragul pentru mine sf\u00e2nt;\/ \u0218i m\u0103 duc cu ran\u0103 vie\/ \u0218i-ngenunchi la un morm\u00e2nt.\/\/ Raz\u0103m capul pe-a sa cruce\/ \u0218i-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez strivit:\/ <\/em>\u00ab<\/em>Te de\u0219teapt\u0103, mam\u0103 dulce,\/ Fiul t\u0103u a revenit. \/\/ Nu-mi r\u0103spunde. E t\u0103cere,\/ Numai v\u00e2ntul pl\u00e2nge lin\u2026\/ A\u0219 porni dar n-am putere\/ \u0218i m\u0103 <\/em>\u2019<\/em>neac<\/em>\u2019 <\/em>un greu suspin<\/em>\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Fire\u0219te, nu este vorba de un poem cu virtu\u021bi literare, ci de un simplu \u201edocument\u201d liric menit s\u0103 ni-l dezv\u0103luie pe Iosif Vulcan sub latura lui sensibil\u0103, prea-uman\u0103, acea condi\u021bie de vulnerabilitate \u0219i sublim ce ne aduce la un loc, indiferent de standard social sau de amplitudine a destinului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, al treilea punct de sprijin invocat \u00een direc\u021bia unui nostos <\/em>prin care s\u0103-i fix\u0103m lui Iosif Vulcan nivelul zero al autenticit\u0103\u021bii este \u0218inca Veche. Suntem \u00een anul 1896, imediat dup\u0103 o reuniune anual\u0103 a Astrei<\/em> \u021binut\u0103 la F\u0103g\u0103ra\u0219 (Familia<\/em>, XXXII, 1896, nr. 39, 29 septembrie\/ 11 octombrie, p. 466-467). Traseul urmat de c\u0103tre Iosif Vulcan \u0219i companionii s\u0103i, transporta\u021bi \u00een patru-cinci tr\u0103suri, urmeaz\u0103 ruta Voila \u2013 F\u0103g\u0103ra\u0219 \u2013 \u0218ercaia \u2013 Ohaba \u2013 \u0218inca Veche. Peste tot, veselie, mese \u00eentinse \u0219i, fire\u0219te, potpuriu de c\u00e2ntece populare \u00eencununat cu De\u0219teapt\u0103-te, rom\u00e2ne!<\/em>. Cortegiul ajunge \u00een \u0218inca Veche, iar aici emo\u021biile \u00eel cuprind din nou pe cel ce avea de-acum v\u00e2rsta de 55 de ani:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAbia ie\u0219ir\u0103m din Ohaba, iat\u0103 c\u0103 z\u0103rir\u0103m la umbra arborilor, printre dou\u0103 dealuri mici, sclipind primele case din \u0218inca Veche, locul meu dorit, satul natal al p\u0103rintelui \u0219i protop\u0103rin\u021bilor mei. Bucurie \u0219i jale m-a cuprins de \u00eendat\u0103; bucurie, c\u0103 pot s\u0103 v\u0103d \u00een sf\u00e2r\u0219it vatra familiei, \u0219i jale c\u0103 nu mai putem fi to\u021bi \u00eempreun\u0103 aici<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n

Fiul lui Nicolae Vulcan constat\u0103 cu pl\u0103cere \u201efarmecul subiectiv\u201d al a\u0219ez\u0103rii, faptul c\u0103 este o comun\u0103 mare \u0219i frumoas\u0103, dar mai ales c\u0103 \u00een centrul ei se afl\u0103 o \u0219coal\u0103 \u201enou\u0103 \u0219i impozant\u0103\u201d. \u00centreaga suit\u0103 intr\u0103 \u0219i viziteaz\u0103 s\u0103lile de clas\u0103. Aici, o surpriz\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00centr-una din s\u0103li, dl Vasile Goldi\u0219 se apropie de un b\u0103iat din banca prim\u0103 \u0219i-l \u00eentreab\u0103 cum \u00eel cheam\u0103?<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u2012 Samuil, r\u0103spunse acesta.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u2012 Ce fel de Samuil, \u00eentreb\u0103 din nou d\u00e2nsul.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u2012 Samuil Vulcan, r\u0103spunse b\u0103iatul.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dl Goldi\u0219 se uit\u0103 la mine, parc\u0103 voia s\u0103 citeasc\u0103 pe fa\u021ba mea impresiunea. Eram foarte pl\u0103cut surprins. C\u0103utam membri din familia mea \u0219i, iat\u0103, primul pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnesc poart\u0103 tocmai numele pentru mine sf\u00e2nt al marelui episcop<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Viziteaz\u0103 apoi \u0219i gospod\u0103ria \u00een care se n\u0103scuse tat\u0103l s\u0103u, dar nu g\u0103se\u0219te pe nimeni acas\u0103, a\u0219a c\u0103, dup\u0103 ce-\u0219i \u0219terge c\u00e2teva lacrimi, se \u00eentoarce la tr\u0103sur\u0103 \u0219i pleac\u0103, fiind con\u0219tient c\u0103 nu se va mai \u00eentoarce aici niciodat\u0103 (nu \u00eenainte de a-\u0219i cere iertare ortacilor de drum, precum \u0219i \u201estimabililor cititori\u201d, pentru \u201eaceste r\u00e2nduri patetice\u201d). C\u0103l\u0103toria se \u00eencheie \u00een aceast\u0103 not\u0103 melancolic\u0103, dar cu mul\u021bumirea c\u0103 a s\u0103v\u00e2r\u0219it un ritual f\u0103r\u0103 de care via\u021ba i-ar fi fost \u0219tirb\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 cele trei momente prin care l-am descoperit pe sentimentalul Iosif Vulcan, acum, la 180 de ani de la na\u0219terea sa. Un \u201edesen\u201d triangular \u2013 Holod, Leta Mare, \u0218inca Veche \u2013 capabil s\u0103 ridice \u00een plan ceea ce grecii vechi numeau nostos<\/em>, iar noi \u00een\u021belegem prin asta imboldul sufletesc de-a ne \u00eentoarce mereu acolo unde ne e casa<\/em>, acolo unde spiritul ne a\u0219az\u0103 confortabil \u00een armonia vie\u021bii, astfel \u00eenc\u00e2t nimic din lumea aceasta nu-l poate supune angoasei.<\/p>\n\n\n\n

Iosif Vulcan, un sentimental ce a \u0219tiut ispiti clipele de fericire ale vie\u021bii, \u00eendestul\u00e2ndu-\u0219i prezentul cu briliantele n\u0103luciri ale trecutului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anivers\u0103m luna aceasta un personaj aparent u\u0219or de \u201ecitit\u201d, investigat cu at\u00e2ta os\u00e2rdie \u00eenc\u00e2t nu mai par s\u0103 \u00eencap\u0103 interpret\u0103ri noi, revizuiri, muta\u021bii de percep\u021bie \u00een privin\u021ba valorii estetice. Este vorba despre Iosif Vulcan, patronul dintotdeauna al Revistei Familia, n\u0103scut la Holod, pe 31 martie 1841.<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":1588,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[240],"tags":[241,76,242,206],"coauthors":[],"class_list":["post-1587","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-aniversari","tag-aniversari","tag-florin-ardelean","tag-iosif-vulcan","tag-revista-familia"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Iosif-Vulcan-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1587"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1595,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587\/revisions\/1595"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1588"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1587"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}