{"id":1581,"date":"2021-03-30T10:08:52","date_gmt":"2021-03-30T07:08:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1581"},"modified":"2021-03-30T10:09:02","modified_gmt":"2021-03-30T07:09:02","slug":"carnea-viata-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1581","title":{"rendered":"Carnea, via\u021ba, literatura"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Bogdan Cre\u021bu, Cornul inorogului<\/em>, Editura Polirom, Colec\u021bia Ego. Proz\u0103, Ia\u0219i, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Romanul de debut al lui Bogdan Cre\u021bu contrazice \u00een multe privin\u021be a\u0219tept\u0103rile generate, \u00eendeob\u0219te, de o carte de fic\u021biune a unui critic consacrat, specialist \u00een Cantemir \u0219i universitar, pe deasupra. Nu c\u0103 am avea foarte multe, \u00een ultimii ani, cel pu\u021bin din partea genera\u021biei relativ tinere de universitari de la litere (\u00eemi vin acum rapid \u00een minte Radu Vancu \u0219i Iulian Bocai, de n-or mai fi \u0219i al\u021bii). S-a-n\u021beles, cred, c\u0103 m\u0103 refer la genul prozei, la povestire, nuvel\u0103 sau roman, nu la poezie, acolo discu\u021bia e un pic alta. De ce le contrazice? Pentru c\u0103 nu e nici un roman \u201ede campus\u201d (surprinz\u00e2nd, eventual, palpita\u021bia studen\u021beasc\u0103 sau didactic\u0103 a prezentului), nici unul hiperintelectualist (vreun eseu complicat despre o tem\u0103 grea, conceput de vreun personaj abstrus, sau un megadialog sapien\u021bial \u00eentre eroi-arhetip, castalieni), nici o metafic\u021biune exclusiv\u0103 (despre cum scrie o anume carte un pasionat de o tem\u0103, inorogul, s\u0103 zicem). Nimic din toate astea, sau mai degrab\u0103 c\u00e2te pu\u021bin din fiecare, dar cu o miz\u0103 autentic literar\u0103, centrat\u0103 pe ambiguitatea c\u0103ut\u0103rii dramatice a adev\u0103rului \u00een via\u021b\u0103, \u00een dragoste, \u00een scris \u0219i dincolo de ele. Aici intr\u0103 \u0219i obsesiile tematice ale romanului (concentrate \u00een redundanta ecua\u021bie \u201ecarnea pute, via\u021ba pute, literatura nu pute dec\u00e2t rar\u201d), \u0219i stilul fluent, dens, cu o fraz\u0103 arborescent\u0103, compact\u0103, utiliz\u00e2nd din plin avantajele retorice ale stilului indirect liber. \u0218i, pentru cei \u00eenc\u0103 needifica\u021bi, trebuie s\u0103 reamintesc neap\u0103rat c\u0103 ipoteza c\u0103linescian\u0103 conform c\u0103reia un critic consacrat e un scriitor ratat e de mult dep\u0103\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219 zice c\u0103 \u00een Cornul inorogului<\/em> (Polirom, 2020) Bogdan Cre\u021bu provoac\u0103 temerar o a\u0219a-numit\u0103 \u201eliteratura erotic\u0103\u201d, doar c\u0103 erosul din roman, pe c\u00e2t e de dezinhibat \u0219i de programatic (fiecare capitol e dedicat c\u00e2te unui tip feminin \u0219i \u00een cea mai mare parte se termin\u0103 cu o acuplare), pe-at\u00e2t e de misterios \u0219i, propor\u021bional, de intens. Abil, naratorul \u0219tie s\u0103 administreze eficient balansul necesar \u00eentre devoalare \u0219i \u00eenv\u0103luire, astfel \u00eenc\u00e2t scenele s\u0103 con\u021bin\u0103 doza potrivit\u0103 de erotic, exact aceea care conserv\u0103 \u0219i frisonul, dar satisface \u0219i a\u0219tept\u0103rile cititorului. Nu risc nimic avans\u00e2nd ideea c\u0103 scenele care implic\u0103 sexualitate sunt \u00een acest roman printre cele mai reu\u0219ite din proza rom\u00e2neasc\u0103 actual\u0103. Pur \u0219i simplu ele nu epuizeaz\u0103 deloc substan\u021ba imaginar\u0103 a eroticului, l\u0103s\u00e2nd-o mereu \u00een poten\u021bialitatea care preg\u0103te\u0219te mereu urm\u0103torul ritual, urm\u0103toarea surprindere a partenerilor, care experimenteaz\u0103 \u0219i epidermicul, \u0219i noutatea, \u0219i imprevizibilitatea \u00eent\u00e2lnirii. De la erotic nara\u021biunea se ramific\u0103 sinuos \u00eenspre celelalte borne ale pove\u0219tii, scrisul de literatur\u0103 \u0219i proximitatea mor\u021bii, dezvoltate \u00een decoruri \u0219i-n gesturi care mai de care mai spectaculoase.<\/p>\n\n\n\n

Protagonistul, Dinu Z\u0103rnescu, t\u00e2n\u0103r scriitor \u0219i universitar cu mare succes \u00een carier\u0103, \u00een literatur\u0103 \u0219i \u00een amor, e supus unui test cel pu\u021bin original. Fascinat de Diana, o fat\u0103 care-\u0219i folosea corpul splendid \u00eentr-un performance de art\u0103 post-modern\u0103, accept\u0103 un fel de pariu existen\u021bial: s\u0103 men\u021bin\u0103 leg\u0103tura dorit\u0103 cu ea (atrac\u021bia dintre ei e reciproc\u0103), dar s\u0103 nu consume intim rela\u021bia dec\u00e2t dup\u0103 ce, vreme de un an, va fi trecut prin cele mai diferite \u0219i mai intense experien\u021be sexuale. Sigur, ele trebuie antologate \u0219i povestite: de la virgina Fulvia la trecuta Medeea, de la monstruoasa Olimpia la misterioasa Frida, de la fata doar admirat\u0103 \u00een metroul parizian (Maribelle) la rudimentara Vera, de la sofisticata Raluca la stupida Sidonia \u0219i la monstruoasa Olimpia. T\u00e2n\u0103rul specialist \u00een iconografia medieval\u0103 a mor\u021bii tr\u0103ie\u0219te egal \u0219i-n preajma unei fete doar admirate platonic \u00een metroul parizian, \u0219i ca prim b\u0103rbat al unei foste studente, \u0219i ca ultimul al unei soprane celebre, \u0219i ref\u0103c\u00e2nd o scen\u0103 ratat\u0103 din copil\u0103rie cu o vecin\u0103, \u0219i \u00eemplinind una calculat\u0103 dinainte, dar \u0219i acupl\u00e2ndu-se frenetic cu o necunoscut\u0103 ag\u0103\u021bat\u0103 \u00eentr-un muzeu roman, sub impulsul virilit\u0103\u021bii unei statui. \u00centr-un \u00eembietor pat de alcov sau printre craniile de la institutul de antropologie din Bucure\u0219ti, c\u00e2nd e vorba de o partid\u0103 promi\u021b\u0103toare, mizanscena nu mai conteaz\u0103 \u2013 \u0219ablonul e frate bun cu exoticul ostentativ, iar kitschul gotic ori decadent d\u0103 firesc m\u00e2na cu denud\u0103rile de ultim\u0103 or\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un \u00eembietor pat de alcov sau printre craniile de la institutul de antropologie din Bucure\u0219ti, c\u00e2nd e vorba de o partid\u0103 promi\u021b\u0103toare, mizanscena nu mai conteaz\u0103 \u2013 \u0219ablonul e frate bun cu exoticul ostentativ, iar kitschul gotic ori decadent d\u0103 firesc m\u00e2na cu denud\u0103rile de ultim\u0103 or\u0103.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Reduplicat\u0103 metanarativ \u00een oglinzile altor pagini de gen (romanele lui Proust, ale lui Dostoievski, Kafka, Thomas Mann), bifarea acestui insectar feminin nu e totul \u0219i-n asta rezid\u0103 grosimea estetic\u0103 \u0219i filosofic\u0103 a romanului lui Bogdan Cre\u021bu. De la astfel de \u00eent\u00e2lniri porne\u0219te amplitudinea unei nara\u021biuni care curge \u00een cicluri repetitive, aluvionare, o nara\u021biune deopotriv\u0103 imanent\u0103 \u0219i transcendent\u0103, terestr\u0103 \u0219i metafizic\u0103, real\u0103 \u0219i halucinant\u0103, fizic\u0103 \u0219i spiritual\u0103, aspir\u00e2nd asumat la totalitate. Formal, ea e \u00eencadrat\u0103 simetric de dou\u0103 experien\u021be semnificative: la \u00eenceput, moartea tat\u0103lui alcoolic, pentru care eroul trebuie s\u0103 se smulg\u0103 din rutina universitar\u0103 \u0219i s\u0103 rememoreze o biografie nu \u00eentotdeauna fericit\u0103; la final, \u201eplecarea \u00een lume\u201d (literalmente!) cu Iza Weingold, scriitoare evreic\u0103 \u0219i rom\u00e2nc\u0103, nobelizat\u0103, adorat\u0103 \u0219i deopotriv\u0103 hulit\u0103, bogat\u0103, celebr\u0103 \u0219i deopotriv\u0103 retras\u0103, dizident\u0103 \u0219i deopotriv\u0103 b\u0103nuit\u0103 de compromisuri, o mai veche \u0219i mai v\u00e2rstnic\u0103 maestr\u0103 a sa \u00een ale literaturii \u0219i ale vie\u021bii. Simetria de construc\u021bie e \u0219i una tipologic\u0103. Dinu, b\u0103rbat cu sex appeal<\/em> \u0219i liber de obliga\u021bii (Ana, fata cu care locuie\u0219te se dovede\u0219te doar o sta\u021bie pasager\u0103), nu rateaz\u0103 niciuna dintre femeile care-i ies \u00een cale \u0219i, astfel, nicio ocazie de a-\u0219i duce la sf\u00e2r\u0219it exerci\u021biul. El e un Don Juan cu accese existen\u021biale, un Casanova mistic, un universitar cazuist de o rar\u0103 anduran\u021b\u0103 sexual\u0103, pentru care fiecare aventur\u0103 e ocazia unor pauze \u00een studiu \u0219i a unor interminabile reflec\u021bii despre moarte \u0219i degradare, despre autenticitate \u0219i iluzionare, despre puterea memoriei, a imagina\u021biei \u0219i a scrisului de literatur\u0103. C\u0103utat, tradus, premiat, admirat, invidiat \u00een interiorul spa\u021biului autohton, Dinu are tot ce \u0219i-ar dori un scriitor. Iza, \u00een schimb, e aproape asexual\u0103, o frumuse\u021be \u0219tears\u0103 \u0219i trecut\u0103, cu un alt fel de palmares. Cu o prim\u0103 c\u0103s\u0103torie ratat\u0103 \u0219i un copil mort, violat\u0103 \u00een \u00eenchisoare de securi\u0219ti, ea a n\u0103scut \u00een exil o feti\u021b\u0103 pe care a botezat-o ironic Romani\u021ba \u0219i pe care a considerat-o, ca s\u0103 nu uite trauma, fiic\u0103 a poporului rom\u00e2n. Receptat\u0103 \u00een Europa ca o dizident\u0103 exemplar\u0103 a fostului bloc comunist \u0219i militant\u0103 anticeau\u0219ist\u0103 (de\u0219i fusese nevasta unui politruc informator, ajuns rector), Iza e o scriitoare interna\u021bional\u0103 oric\u00e2nd \u0219i oriunde publicat\u0103, pe care n-o intereseaz\u0103 dec\u00e2t libertatea, libertatea literaturii \u0219i a sa proprie.<\/p>\n\n\n\n

\u00cencet-\u00eencet, din straturile de fapte ale celor 400 de pagini, miza major\u0103 a romanului se dezv\u0103luie concentric, difuz, ca-ntr-o bijuterie lucrat\u0103 \u00eentr-un filigran complicat, al c\u0103rei model se deceleaz\u0103 greu, cu aten\u021bia \u00eencetinit\u0103: sunt trei teme-fractal legate inextricabil, moartea-erosul-scrisul, nimic altceva dec\u00e2t mai sus amintita triad\u0103 carne-via\u021b\u0103-literatur\u0103, care exhal\u0103 mirosuri doar dac\u0103 sunt adev\u0103rate. \u0218i aceste trei teme genereaz\u0103 subtil alte dou\u0103 aproape paronimice, v\u0103zute drept condi\u021biile inter\u0219anjabile ale scrisului de totdeauna: intimitatea \u0219i intensitatea. Ca \u0219i preg\u0103tirea temeinic\u0103 pentru greu am\u00e2nata \u00eent\u00e2lnire sexual\u0103 cu Diana, scrisul caut\u0103 \u00eendelung, prin nenum\u0103rate experien\u021be, autenticitatea, identitatea deplin\u0103 dintre adev\u0103rul textului \u0219i adev\u0103rul din afara lui, decantarea lui \u00een el \u00eensu\u0219i: a scrie p\u00e2n\u0103 la a nu mai avea nevoie de scris. \u0218i intimitatea, \u0219i intensitatea sunt o poten\u021bialitate, ele trebuie activate trec\u00e2nd probele vie\u021bii \u0219i ale c\u0103rnii a\u0219a cum apar, f\u0103r\u0103 a \u00eencerca eschive, f\u0103r\u0103 a ocoli frumuse\u021bea \u0219i oroarea, plusul de creativitate, dezgustul \u0219i iminen\u021ba mor\u021bii. \u0218i unde intensitatea e maxim\u0103? Doar \u00een intimitate, ea e cea mai atroce experien\u021b\u0103, pentru c\u0103 numai acolo e\u0219ti perfect identic cu tine \u00eensu\u021bi, numai acolo \u0219tii tu, cel care scrii \u0219i inventezi personaje, care dintre ele e\u0219ti, cu adev\u0103rat, c\u00e2nd falsifici \u0219i c\u00e2nd spui adev\u0103rul, c\u00e2nd estetizezi \u0219i c\u00e2nd e\u0219ti pur biografic. Am\u00e2narea unei c\u0103s\u0103torii cu Ana, ca \u0219i am\u00e2narea acupl\u0103rii cu Diana, provin din lipsa tensiunii, a imprevizibilului, a autenticit\u0103\u021bii, ele trebuie acumulate \u0219i provocate prin jocul riscant cu propria minte, cu trupul, cu morala, cu educa\u021bia, cu tabuurile, cu \u0219abloanele de g\u00e2ndire \u0219i de limbaj, prin ie\u0219irea constant\u0103 din propriul confort. Numai atunci intimitatea va fi intensitate, numai \u00een intimitate valorile la care \u021bii, cele care conteaz\u0103, \u00ee\u0219i pot rec\u0103p\u0103ta intensitatea. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Dinu Z\u0103rnescu lucreaz\u0103 la un roman intitulat \u201eIntimitate\u201d<\/em> \u0219i nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor el dezvolt\u0103 o teorie legat\u0103 de ea, stimulat de tragica sinucidere ritual\u0103 a unui cuplu de universitari cunoscu\u021bi, de un accident evitat la limit\u0103 \u0219i de un film al lui Lars Von Trier:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCe \u00eenseamn\u0103 intensitate? A fi perfect lipit de ce faci, a fi milimetric contemporan cu tine \u00eensu\u021bi (nu avea cum s\u0103 piard\u0103 ocazia s\u0103 foloseasc\u0103 iar sintagmele lui preferate). A fi chiar tu \u00eensu\u021bi. A nu fugi \u00een idee, \u00een concept, \u00een ideologie, \u00een g\u00e2ndire. A nu fugi nici m\u0103car \u00een lucrurile mici. A acorda aten\u021bie tot mai mare lucrurilor, realit\u0103\u021bii, evenimentelor, faptelor pe care le comi\u021bi. De c\u00e2t\u0103 aten\u021bie e capabil un om, c\u00e2t de mult se poate implica el \u00een ceea ce comite? 30% – 40%. Restul e fug\u0103. La 50% aten\u021bie e\u0219ti geniu, tot ce dep\u0103\u0219e\u0219te procentul \u0103sta alunec\u0103 \u00een zona nebuniei! Scriitorul e nevoit s\u0103 calce acolo, dac\u0103 vrea s\u0103 avem \u00eencredere \u00een trup, \u00een reac\u021biile lui simple. […]<\/p>\n\n\n\n

Dar totul era posibil numai \u00een intimitate. Marile evenimente mai erau posibile numai \u0219i numai \u00een intimitate, \u00een vie\u021bile lor private, \u00een spatele u\u0219ilor \u00eenchise \u0219i al draperiilor trase. \u00cen spatele pleoapelor. Numai acolo mai era posibil sensul, altfel, Dinu o scrisese \u00een destule articole \u0219i o spusese \u00een nenum\u0103rate interviuri, marea problem\u0103 a genera\u021biei lor era incapacitatea de a genera semnifica\u021bie \u00een spa\u021biul public: nimic nu mai conta, nimic nu mai avea sens, nimic nu mai era legitim, asumat, acceptat. Genera\u021bia lor nu mai avea un sentiment al ei \u0219i nici un ideal al ei. Cei dinainte \u00ee\u0219i doriser\u0103 s\u0103 fie liberi pentru c\u0103 asta li se interzicea \u0219i uneori luptaser\u0103 pentru libertatea aia, fie \u0219i iluzorie. Unii \u00ee\u0219i l\u0103saser\u0103 s\u00e2ngele pe caldar\u00e2m pentru ideea lor de libertate. \u0218i fuseser\u0103 liberi. Moartea \u00eei f\u0103cuse c\u00e2t de liberi se poate. Pentru ei, libertatea nu mai era o problem\u0103, dar nici nu mai era o valoare. Dinu credea c\u0103 libertatea social\u0103 devenise irelevant\u0103, c\u0103 singurul spa\u021biu \u00een care ea mai putea fi cucerit\u0103 era cel al intimit\u0103\u021bii; \u0219i mai credea c\u0103 singura form\u0103 de eroism posibil e retragerea \u00een ariergard\u0103, \u00een pozi\u021biile limitrofe. Nu asta devenise literatura? Un discurs izolat, f\u0103r\u0103 mare audien\u021b\u0103, cinic, atunci c\u00e2nd se lua \u00een serios, lingu\u0219itor atunci c\u00e2nd v\u00e2na succesul. Dar tocmai pentru c\u0103 nu mai era nimic de pierdut ea trebuia s\u0103 \u00ee\u0219i asume nebunia de a fi radical\u0103. Credea p\u00e2n\u0103 la ultima pic\u0103tur\u0103 de s\u00e2nge \u00een puterea teribil\u0103 a literaturii de a schimba lumea. […]<\/p>\n\n\n\n

Ca \u0219i preg\u0103tirea temeinic\u0103 pentru greu am\u00e2nata \u00eent\u00e2lnire sexual\u0103 cu Diana, scrisul caut\u0103 \u00eendelung, prin nenum\u0103rate experien\u021be, autenticitatea, identitatea deplin\u0103 dintre adev\u0103rul textului \u0219i adev\u0103rul din afara lui, decantarea lui \u00een el \u00eensu\u0219i: a scrie p\u00e2n\u0103 la a nu mai avea nevoie de scris.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Or, asta e arta. Ea ne mai face s\u0103 r\u0103m\u00e2nem oameni, con\u0219tien\u021bi c\u0103 suntem unici, c\u0103 avem un rost. Cu o condi\u021bie: s\u0103 nu o experiment\u0103m doar la nivel discursiv, ca pe un hobby, ca pe un me\u0219te\u0219ug, ci mai ales la nivel existen\u021bial. S\u0103 scriem cu propriile noastre vie\u021bi \u00eenainte de a scrie c\u0103r\u021bi. S\u0103 mut\u0103m \u00een intimitate tot ce lumea noastr\u0103 a pierdut: acolo, s\u0103 ducem lucrurile p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, acolo s\u0103 tr\u0103im mari drame, orori private, revolu\u021bii de uz personal, acolo s\u0103 ne consum\u0103m la\u0219it\u0103\u021bile \u0219i curajul, spaimele \u0219i fericirea. S\u0103 tr\u0103im totul \u00een deplin acord cu noi \u00een\u0219ine, s\u0103 ne redescoperim ca fiin\u021be \u00eentregi. Asta e, asta ar trebui s\u0103 fie literatura\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Asemenea lungi reflec\u021bii sunt doar intersti\u021bii ale \u00eentinsului exerci\u021biu de abstinen\u021b\u0103 (cu Diana) \u0219i de dezabuzare sexual\u0103 (cu celelalte numeroase femei). El presupune simptomatic o confruntare cu eleva\u021bia care e capabil\u0103 de picaresc, cu so\u021bia str\u0103in\u0103 care \u021bi-a devenit amant\u0103, cu femeia uitat\u0103 care te-a c\u0103utat, cu una deosebit de frumoas\u0103 \u0219i cu una visceral resping\u0103toare. \u0218i mai departe: cu adev\u0103rul \u0219i cu minciuna scrisului, cu personajele fictive \u0219i cu autorul din spatele lor, cu moartea din fiecare clip\u0103 \u0219i cu eterna dorin\u021b\u0103 de nemurire. Dinu \u0219tie ca nimeni altul c\u0103 inorogul din legende nu e de g\u0103sit u\u0219or, c\u0103ci numai o fecioar\u0103 se poate apropia de el, ca s\u0103-i ating\u0103 cornul. Abia atunci cineva l-ar putea ucide, pip\u0103ind aievea fantasma. Abandonul literaturii din final, contrastant iar\u0103\u0219i prin kitsch-ul atent regizat (goana nebun\u0103 spre Paris al\u0103turi de Iza Weingold, \u00eentr-un Porsche Panamera), e un astfel de exerci\u021biu \u0219i numai un \u00eemp\u0103timit al scrisului ca Dinu \u00eel putea asuma con\u0219tient. E ie\u0219irea temporar\u0103 din ceva ce nu e \u00eenc\u0103 crezut p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, din ceva ce nu e perfect autentic, din ceva ce nu e asumat p\u00e2n\u0103 la maxima intensitate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u201epute\u201d. \u0218i pentru unii ca Dinu Z\u0103rnescu, promotor oscilant al estetiz\u0103rii \u0219i maestru al procrastin\u0103rii, vine o vreme c\u00e2nd autorul trebuie s\u0103 ias\u0103 dintre m\u0103\u0219tile sale, din travaliul propriului scris, pentru a \u00eenfrunta ceea ce e dincolo de el, poate mult mai intim, poate mult mai intens.<\/p>\n\n\n\n

Romanul lui Bogdan Cre\u021bu nu pare deloc un text definitiv, scris \u0219i \u00eencheiat, el nu se epuizeaz\u0103 la o singur\u0103 lectur\u0103, dimpotriv\u0103. Voit \u201eieroglific\u201d, multifa\u021betat \u0219i problematic, Cornul inorogului<\/em> las\u0103 deschise o gr\u0103mad\u0103 de u\u0219i. Comic \u0219i cinic, dramatic \u0219i tandru, serios \u0219i doldora de autoironie, el nu se cite\u0219te \u0219i-at\u00e2t, el provoac\u0103. Pentru o prim\u0103 (\u0219i singur\u0103, deocamdat\u0103) fic\u021biune, e ceva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Romanul lui Bogdan Cre\u021bu nu pare deloc un text definitiv, scris \u0219i \u00eencheiat, el nu se epuizeaz\u0103 la o singur\u0103 lectur\u0103, dimpotriv\u0103. Voit \u201eieroglific\u201d, multifa\u021betat \u0219i problematic, \u201eCornul inorogului\u201d las\u0103 deschise o gr\u0103mad\u0103 de u\u0219i. Comic \u0219i cinic, dramatic \u0219i tandru, serios \u0219i doldora de autoironie, el nu se cite\u0219te \u0219i-at\u00e2t, el provoac\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":37,"featured_media":1582,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[235,238,236,106,239,128],"coauthors":[],"class_list":["post-1581","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-adrian-g-romila","tag-bogdan-cretu","tag-cornul-inorogului","tag-cronica-literara","tag-nr-2-3-2021","tag-polirom"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Adrian-G.-Romila-Bogdan-Cret\u0326u-Cornul-inorogului.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/37"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1581"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1581\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1585,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1581\/revisions\/1585"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1582"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1581"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1581"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}