{"id":15767,"date":"2026-06-30T17:13:56","date_gmt":"2026-06-30T14:13:56","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15767"},"modified":"2026-06-30T17:23:58","modified_gmt":"2026-06-30T14:23:58","slug":"recidivistul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15767","title":{"rendered":"Recidivistul"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"639\" height=\"983\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/stiu-pe-cineva.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-15768\" style=\"aspect-ratio:0.6500629748506886;width:500px;height:auto\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/stiu-pe-cineva.jpg 639w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/stiu-pe-cineva-195x300.jpg 195w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/stiu-pe-cineva-480x738.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 639px) 100vw, 639px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Robert \u0218erban, <em>\u0218tiu pe cineva<\/em>, Polirom, 2026<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Dup\u0103 <em>Oameni \u00een trening<\/em> (Polirom, 2021), Robert \u0218erban recidiveaz\u0103 cu alt un volum de proz\u0103 scurt\u0103: <em>\u0218tiu pe cineva<\/em> (Polirom, 2026). \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u0219te, nemijlocit \u0219i personal, nu mi-e indiferent faptul c\u0103 \u0218erban recidiveaz\u0103, nu-nu, chiar deloc, \u0219i iat\u0103 de ce (am motive simple, ca \u0219i mine): \u00een ace\u0219ti cinci ani, el a publicat dou\u0103 volume de proz\u0103 scurt\u0103, iar eu doar unul, \u0219i asta nu e tot. Prozele lui sunt, dac\u0103 nu mai bune dec\u00e2t ale mele, atunci \u00een orice caz mai scurte, iar exact asta vrea cititorul cump\u0103r\u0103tor s\u0103 primeasc\u0103 de banii lui, atunci c\u00e2nd alege o carte de proze scurte: p\u0103i s\u0103 fie scurte, frate! C\u0103 dac\u0103 sunt lungu\u021be, omul se simte p\u0103c\u0103lit, frustrat \u0219i furios, iar reputa\u021bia scriitorului plonjeaz\u0103 mai ceva ca indicele Dow Jones \u00een vremuri rele. Iar acum, vorba lui Jean-Jacques Rousseau (<em>Les Confessions<\/em>), dac-am putut s\u0103 recunosc asta, oi putea s\u0103 recunosc \u0219i restul.<\/p>\n\n\n\n<p>Obi\u0219nuiesc s\u0103 \u021bin cursuri de scriere creativ\u0103, cum face toat\u0103 lumea, iar la cursurile mele le dau oamenilor de scris proz\u0103 scurt\u0103 pe teme stabilite, c\u0103 doar nu le-oi da de scris romane. \u0218i, cum frumos \u0219i corect este s\u0103 aib\u0103 model, sunt nevoit s\u0103 le aleg ni\u0219te proze scurte at\u00e2t de bune, \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie \u00eenc\u00e2nta\u021bi \u0219i s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 s\u0103 scrie c\u00e2t mai bine. Carver, Hemingway, Kipling, zeii mei\u2026 n-au prea avut succes. Le-am dat proze de-ale mele, c\u0103 doar \u0219i eu \u00eemi sunt unul dintre zeii literari, nu? Nici a\u0219a n-a mers. Oamenilor nu le-au pl\u0103cut \u0219i basta! Pe de-o parte, asta a fost bine, c\u0103 de-acum m\u0103 trag de \u0219ireturi cu Raymond Carver, cel pu\u021bin \u00een mintea mea; pe de alt\u0103 parte, n-a fost bine deloc, c\u0103 m\u0103 sim\u021beam pierdut ca Apollo 13. Houston, Houston!<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i le-am dat s\u0103 citeasc\u0103 \u0219i s\u0103 lucreze pe \u201eCiunga\u201d lui \u0218erban, o proz\u0103 publicat\u0103 \u00een volumul din 2026. Bam! \u00cenc\u00e2ntare maxim\u0103, mi s-au \u00eenviorat cursan\u021bii, au \u00eenceput s\u0103 dea din ei vorbe de seam\u0103 \u0219i texte pasabile, care ulterior au devenit bune. Am pl\u00e2ns de ciud\u0103 c\u0103 \u0218erban \u0219tie s\u0103 scrie pe limba oamenilor \u0219i eu nu, dar asta e. Via\u021ba e ca terori\u0219tii de la Revolu\u021bie: trage din orice pozi\u021bie. Adic\u0103 de unde nu te-a\u0219tep\u021bi!<\/p>\n\n\n\n<p>Iau la puricat c\u00e2teva texte din <em>\u0218tiu pe cineva<\/em>, ca s\u0103 ne dumirim \u00eempreun\u0103 de secretul succesului lui Robert \u0218erban. \u00cen \u201eSurprinz\u0103torul domn Titulescu\u201d avem parte de m\u0103rturia unui chelios aflat \u00een vizit\u0103 la Iulia, posibil coleg\u0103 de cancelarie cu el (nu \u0219tim ce pred\u0103 cheliosul, probabil istorie, dar nu e sigur), care \u00eei face ceai. Vizita are caracter amoros. Iulia e o t\u00e2n\u0103r\u0103 profesoar\u0103 de muzic\u0103, de familie bun\u0103\u2026 \u0219i e singur\u0103, n-are un iubit. Cheliosul sper\u0103 (\u0219i noi odat\u0103 cu el, ca s\u0103 fiu cinstit), dar Iulia \u00eei spune delicat, \u00een cuvinte neburuienoase dar limpezi, c\u0103 nu. Ea are \u00een cas\u0103 o statuet\u0103 de zamac reprezent\u00e2ndu-l pe Nicolae Titulescu. Statueta e folosit\u0103 ca proptea de u\u0219\u0103, \u00een mod obi\u0219nuit. \u00cen mod neobi\u0219nuit este folosit\u0103 de Iulia ca stimulent, atunci c\u00e2nd are poft\u0103 de b\u0103rbat. Se uit\u0103 la statuet\u0103 \u0219i se masturbeaz\u0103, a\u0219a c\u0103 surprinz\u0103torul domn Titulescu este singurul b\u0103rbat din patul \u0219i din mintea Iuliei, iar cheliosul pleac\u0103 la el acas\u0103 cu stomacul plin de ceai \u0219i cu coada-ntre picioare.<\/p>\n\n\n\n<p>A, da: zamacul este un aliaj neferos, din zinc, aluminiu, magneziu \u0219i cupru. De unde era s\u0103 \u0219tiu? Ce, sunt metalurgist? Am c\u0103utat pe internet. Am g\u0103sit repede.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen \u201eDracul gol prefer\u0103 gra\u0219ii\u201d avem parte de o mic\u0103 excursie \u00een trecutul unui slab. El ar fi preferat, dup\u0103 propria lui m\u0103rturisire, s\u0103 fie gras, dar n-a avut noroc \u00een via\u021b\u0103. Noi nu \u00een\u021belegem nimic: cum s\u0103 doreasc\u0103, \u00een <em>anno domini<\/em> 2026, un slab s\u0103 fie gras?! \u00cen plin\u0103 epoc\u0103 a s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii ve\u0219nice \u0219i a vie\u021bii f\u0103r\u0103 de moarte? Ei, dar citim proza lui \u0218erban \u0219i afl\u0103m (autorul e foarte viclean, ne ia cu lugu-lugu, ne plimb\u0103 printr-o galerie de personaje dintre blocuri, din anii \u201970), c\u0103 atunci c\u00e2nd era copil de 11-12 ani, actualul slab o iubise pe Nati, cea mai frumoas\u0103 feti\u021b\u0103 din p\u0103rcule\u021bul dintre blocuri. \u201eA\u0219a, \u0219i?\u201d, ve\u021bi zice. P\u0103i, \u0219i. P\u0103i, \u0219i Tanti Marina, mama lui Nati, e prototipul blondei grase \u0219i frumoase, iar b\u0103ie\u021belul \u2013 un precoce \u2013 de mam\u0103 este atras, nu de fiic\u0103. A\u0219a c\u0103-i face Marinei o fars\u0103. Marina \u00eel iart\u0103 pe loc, dar \u00eei spune unei vecine: \u201e\u00cel vezi p\u2011\u0103sta micu\u2019? Uit\u0103\u2011te bine la el, o s\u0103 fie dracu\u2019 gol c\u00e2nd o s\u0103 creasc\u0103 mare, dracu\u2019 gol!\u201d. Mul\u021bi ani mai t\u00e2rziu, devenit b\u0103rbat, slabul nostru ne spune, \u00een felul cifrat, specific prozelor lui \u0218erban, c\u0103 el n-a putut-o uita niciodat\u0103 pe Marina; a fost marea lui iubire. \u0218i c\u0103 de-aia \u0219i-a dorit toat\u0103 via\u021ba s\u0103 fie gras. Dar n-a avut parte nici de una, nici de alta. A r\u0103mas un slab singur. <em>Bonjour Tristesse<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen \u201eScaden\u021ba a fost ieri\u201d suntem al\u0103turi de un profesor ghinionist, care a fost prins la vorb\u0103 de un regretnic. \u0218i d\u0103-i, \u0219i d\u0103-i. Regretnicul nu-l las\u0103 din m\u00e2n\u0103 pe bietul profesor: cum a fost \u00een comunism, c\u00e2t de bine o ducea lumea care muncea, cum fura lumea din fabrici ca s\u0103 aib\u0103, cum te descurcai dac\u0103 erai b\u0103iat de\u0219tept \u0219i st\u0103teai la locul t\u0103u, cum a c\u00e2\u0219tigat el \u2013 regretnicul \u2013 o Dacie \u0219i a v\u00e2ndut-o imediat, c\u0103 erau cozile la Dacii \u00eentinse pe cinci sau zece ani, cum a c\u00e2\u0219tigat el bani din orice, pentru c\u0103 i-au pl\u0103cut banii, a respectat banii \u0219i a avut mereu bani, cum aia \u0219i cum ailalt\u0103\u2026 ca cititor, sim\u021bi un imbold irezistibil s\u0103-i smulgi regretnicului pantoful st\u00e2ng din picior \u0219i s\u0103 i-l \u00eenfunzi \u00een gura aia de regretnic, s\u0103 nu-l mai auzi cum toloc\u0103ne \u0219i cum voteaz\u0103. Dar Robert \u0218erban e Robert \u0218erban. Are el grij\u0103. \u00cen final afl\u0103m c\u0103 regretnicul cel fericit, care respect\u0103 banii \u0219i toat\u0103 via\u021ba lui a avut bani, este parcagiul dintre blocuri \u0219i-i cere profesorului banii pe luna \u00een curs. Scaden\u021ba!<\/p>\n\n\n\n<p>Nu degeaba \u00eel plac oamenii mei pe \u0218erban \u0219i se bucur\u0103 c\u00e2nd au de lucrat pe prozele lui. C\u0103 sunt scurte, asta am zis deja. Dar c\u0103 sunt, aproape mereu, altceva dec\u00e2t ce par \u2013 nu toate, de exemplu \u201eDispari\u021bie \u00een Istanbul\u201d sau \u201eDar din darul de Cr\u0103ciun\u201d sunt exact ceea ce par \u2013 \u0219i c\u0103 au finaluri surprinz\u0103toare (\u201er\u0103sucite\u201d), asta n-am zis. \u0218i mai e ceva ce n-am zis: nu \u0219tiu cum \u0219i nici de ce (mai am de lucrat la partea asta), prozele lui Robert \u0218erban comunic\u0103 cititorului bucuria cu care au fost scrise. Ai senza\u021bia, citind, c\u0103 le-a scris u\u0219or, f\u0103r\u0103 str\u0103danie. Evident c\u0103 nu este a\u0219a, dar poate c\u0103 asta este provocarea prozei scurte: s\u0103-\u021bi dea impresia c-o po\u021bi scrie \u0219i tu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Mihai Buzea<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":15768,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,347,2800,691],"coauthors":[1249],"class_list":["post-15767","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-mihai-buzea","tag-nr-4-2026","tag-robert-serban"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/stiu-pe-cineva.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15767"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15767\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15771,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15767\/revisions\/15771"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15768"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15767"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}