{"id":15757,"date":"2026-06-30T09:50:04","date_gmt":"2026-06-30T06:50:04","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15757"},"modified":"2026-06-30T09:56:55","modified_gmt":"2026-06-30T06:56:55","slug":"intre-razboi-algoritm-si-familie-noul-volum-al-lui-robert-elekes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15757","title":{"rendered":"\u00centre r\u0103zboi, algoritm \u0219i familie: noul volum al lui Robert Elekes"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Robert Gabriel Elekes, bozgor bebop<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2026<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Robert Elekes revine cu bozgor bebop<\/em> (2026, Casa de Editur\u0103 Max Blecher)[1]<\/a> dintr-o perspectiv\u0103 pe care deja o cunoa\u0219tem: aceea a poetului care nu mai caut\u0103 neap\u0103rat ie\u0219irea din labirint, ci \u00eei cartografiaz\u0103 pere\u021bii \u00een timp real, cu markerul tremurat al burnoutului. Dac\u0103 \u00een Aici \u00eemi iau din\u021bii-n spinare \u0219i adio (2015)<\/em> aveam un mastermind al suferin\u021bei distribuite narativ, iar \u00een o dron\u0103 care s\u0103 m\u0103 vrea \u00een sf\u00e2r\u0219it doar pe mine (2018)<\/em> intram direct \u00een mizeria asumat\u0103 a eului, noul volum pare s\u0103 le aplatizeze pe ambele \u00eentr-o oboseal\u0103 lucid\u0103, domestic\u0103, \u00een care lumea se destram\u0103 constant \u00een fundal, iar singurul spa\u021biu c\u00e2t de c\u00e2t locuibil r\u0103m\u00e2ne familia. De aici \u0219i tensiunea care traverseaz\u0103 volumul: \u00eentre r\u0103zboiul difuz, tehnologizarea agresiv\u0103 \u0219i \u00eencercarea aproape st\u00e2ngace de conservare a bl\u00e2nde\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 din primul poem, scris la Graz \u0219i dedicat Iuliei, Robert \u00ee\u0219i fixeaz\u0103 registrul: \u201edepresia mea acum ar putea deschide\/ cele mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nate borcane\/ de mur\u0103turi ale lui m\u0103-ta\u201d.<\/em> E aceea\u0219i combina\u021bie de dark & funny pe care o \u0219tim, numai c\u0103 aici nu mai are nimic spectaculos, nimic \u201emind-blowing\u201d \u00een sensul debutului \u2013 e mai degrab\u0103 o uzur\u0103 care se cunoa\u0219te pe sine. Pare c\u0103 poetul face un pas \u00een spate \u0219i prive\u0219te cum \u201ese reface cea\u021ba r\u0103zboiului\u201d,<\/em> cum realitatea intr\u0103 \u00een loop \u0219i cum el \u00eensu\u0219i devine un fel de spectator vl\u0103guit, prins \u00een \u201egagul lagului ontologic\u201d. \u00cen loc s\u0103 construiasc\u0103 un nou univers, \u201e\u00ee\u0219i \u00eemp\u0103iaz\u0103 realitatea\u201d, o fixeaz\u0103 \u00een forme recognoscibile, \u00eens\u0103 deja moarte sau pe cale de dispari\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Tehnologizarea este probabil cel mai vizibil strat al volumului: sinapsele sunt \u201elegate cu microplastice\u201d, existen\u021ba curge \u00eentr-un \u201estream infinit al lucrurilor\u201d, iar limbajul se contamineaz\u0103 inevitabil cu jargonul platformelor, al bug<\/em>-urilor, al bateriei permanent sc\u0103zute. Aici, Elekes reu\u0219e\u0219te unele dintre cele mai bune imagini ale sale, tocmai pentru c\u0103 nu for\u021beaz\u0103: \u201ee\u0219ti un trilobit blocat \u00een terabi\u021bi\/ gener\u00e2nd imagini ale extinc\u021biei tale\u201d sau \u201emateria neagr\u0103\/ \u00eentinz\u00e2nd buze botoxate\/ de bozgor spre neant\u201d func\u021bioneaz\u0103 ca adev\u0103rate scurtcircuite poetice. \u00cen acela\u0219i timp, \u00eens\u0103, aceast\u0103 zon\u0103 vine la pachet \u0219i cu o supradoz\u0103 de expresii Gen Z \u0219i pun<\/em>-uri care, de\u0219i inten\u021bionat ironice, \u00eencep s\u0103 oboseasc\u0103: \u201eiconodulia memelor\u201d, \u201evibrato-ul mucles al frisoanelor\u201d, \u201eshibboleth-ul shitty\/ al zdravenilor realului\u201d sau chiar titluri precum salariul minim pe poezie<\/em> dau uneori senza\u021bia c\u0103 poetul \u00eencearc\u0103 prea mult s\u0103 fie \u201epe val\u201d, c\u00e2nd de fapt miza lui real\u0103 e \u00een alt\u0103 parte \u2013 \u0219i, anume, \u00een familie. Dac\u0103 \u00een volumul anterior apropierea era mai degrab\u0103 o criz\u0103, aici devine un refugiu aproape programatic. Rela\u021bia cu Iulia \u0219i cu Alma produce unele dintre cele mai bune momente din carte: \u201etu e\u0219ti al vie\u021bii mele \u0219taif\/ f\u0103r\u0103 care sunt half-life\u201d are exact acel echilibru \u00eentre autoironie \u0219i tandre\u021be care \u00eel prinde, iar scenele de parenting sunt memorabile prin banalitatea lor tensionat\u0103: \u201em\u0103 \u00eentreb de ce\/ m\u00e2r\u00e2itul micu\u021bei mele m\u0103 irit\u0103\/ dar \u00eencerc\u0103rile poticnite\/ ale aspiratorului robot\/ de a se \u00eentoarce la dock\/ m\u0103 emo\u021bioneaz\u0103 cumplit\u201d. Aici se vede cel mai clar diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de al\u021bi poe\u021bi ai genera\u021biei: dac\u0103 unii evadeaz\u0103 din familie, Robert \u00eencearc\u0103, cu disperare uneori, s\u0103 se ancoreze \u00een ea.<\/p>\n\n\n\n

Poemele dedicate Almei au \u0219i o zon\u0103 mai tulbur\u0103toare, cum e sylviaplathitudini<\/em>, unde gestul copilului (\u201e\u0219i-a b\u0103gat capul\/ direct \u00een cuptorul luminat de\/ bateriile pe care eu\/ le-am instalat\u201d) devine un ecou sinistru al imaginarului suicidar. E genul de moment \u00een care poezia lui \u00ee\u0219i atinge miza maxim\u0103: nu devine bombastic\u0103, ci produce o stare clar\u0103 de disconfort. La fel func\u021bioneaz\u0103 \u0219i replicile imaginare ale copilului \u2013 \u201esunt aici c\u00e2t nu \u00eemi faci r\u0103u\u201d \u2013, care nu inverseaz\u0103 neap\u0103rat raporturile, c\u00e2t le fragilizeaz\u0103, pun\u00e2nd tandre\u021bea sub semnul unei \u00eencrederi mereu provizorii. \u00cen paralel, volumul r\u0103m\u00e2ne ancorat \u00een Bra\u0219ovul cotidian, cu scene at\u00e2t de familiare pentru localnici \u00eenc\u00e2t tind s\u0103 treac\u0103 neobservate, dar care, pentru cititorii din afara ora\u0219ului, pot fi surprinz\u0103tor de vii \u0219i imersive. Poemul 2 ianuarie 2025, pe la 8 seara, \u00een parcarea de la Kaufland Avram Iancu, invoc\u00e2nd casieri\u021ba<\/em> func\u021bioneaz\u0103 tocmai pentru c\u0103 \u00ee\u0219i asum\u0103 complet registrul ludic \u0219i arhaizant, ca o rescriere postironic\u0103 a Miori\u021bei: \u00een locul fatalismului pastoral, avem coada la SGR dup\u0103 \u201eravelion\u201d, aparatul stricat \u0219i triada contemporan\u0103 \u2013 ungurul, \u201e\u021biganul\u201d \u0219i moldoveanul din Republic\u0103 \u2013 prin\u0219i \u00eentr-un pseudoritual de sacrificiu al PET-urilor. \u00cen alte poeme, \u00eens\u0103, pare c\u0103 Elekes nu-\u0219i mai tempereaz\u0103 mecanismele, iar rezultatul e inegal; formul\u0103ri precum \u201eapoi \u00eemi deschid ochii\/ deja deschi\u0219i \u00een v\u0103zul lumii\u201d sau finaluri de tipul \u201ec\u00e2teodat\u0103 m\u0103 simt a\u0219a de aproape\/ de nic\u0103ieri\/ \u00eenc\u00e2t simt c\u0103 a\u0219 putea fi oriunde\u201d nu mai produc aceea\u0219i tensiune \u0219i cad \u00eentr-un abstractism care dilueaz\u0103 impactul.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 \u0219i o recuren\u021b\u0103 a imaginilor (post)apocaliptice \u0219i de epuizare care, de\u0219i coerent\u0103 din punct de vedere tematic, risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 redundant\u0103: \u201epomii [\u2026]arat\u0103 ca ni\u0219te nori de explozii atomice\u201d, \u201erezisten\u021ba corpului\/ la accelera\u021bia unghiular\u0103\/ a decaden\u021bei plicti\u201d, \u201eling cu limba herpesul\/ de pe buza pr\u0103pastiei\u201d. Totul pare s\u0103 duc\u0103 spre aceea\u0219i concluzie: lumea e \u00eentr-un declin continuu, iar noi nu facem dec\u00e2t s\u0103-i urm\u0103rim desf\u0103\u0219urarea. \u00cen acest sens, versurile din disclimax (un tripton)<\/em> sintetizeaz\u0103 foarte bine miza volumului: \u201enu-i apocalipsa,\/ e doar marea lips\u0103 epocal\u0103\/ de convie\u021buire \u00een medii\/ sociale abiotice\u201d \u0219i \u00eentrebarea aproape resemnat\u0103: \u201eoare alte genera\u021bii pierdute\/ au \u0219tiut c\u0103 o s\u0103 fie pierdute?\u201d. Ce r\u0103m\u00e2ne, totu\u0219i, dup\u0103 toate aceste straturi este vocea recognoscibil\u0103 a lui Robert: un poet care nu construie\u0219te neap\u0103rat microuniversuri, ci \u00ee\u0219i expune blocajul \u00een cel pe care-l cunoa\u0219tem. Uneori, acest lucru duce la formul\u0103ri memorabile (\u201edup\u0103 ce a c\u0103zut copacul,\/ s-au adunat toate gunoaiele din r\u00e2u\/ \u00een jurul lui ca s\u0103-l conduc\u0103 pe ultimul\/ drum \u00een aval\u201d), alteori la derapaje sau abstrac\u021biuni care nu mai spun mare lucru. Dar, chiar \u0219i a\u0219a, exist\u0103 un fir constant care leag\u0103 toate cele trei volume: incapacitatea (sau refuzul) de a ie\u0219i din sine \u0219i, simultan, nevoia de a transforma aceast\u0103 captivitate \u00een poezie.<\/p>\n\n\n\n

Finalul, cu \u201eat\u00e2t s-a putut\u201d, poate p\u0103rea o eschiv\u0103 sau o glum\u0103 intern\u0103, dar func\u021bioneaz\u0103 surprinz\u0103tor de bine ca declara\u021bie de program. Bozgor bebop<\/em> nu e un volum care s\u0103 vrea s\u0103 impresioneze prin artificii sau s\u0103 reinventeze ceva radical, ci mai degrab\u0103 unul care insist\u0103, aproape obsesiv, pe aceea\u0219i stare: aceea de a fi aici, \u00eenc\u0103, dar cu senza\u021bia c\u0103 \u201eam \u00eenceput\/ s\u0103 ne lu\u0103m r\u0103mas bun\/ unii de la ceilal\u021bi\u201d. Dac\u0103 debutul te zdrobea \u0219i al doilea volum te \u00eenghi\u021bea, acesta te las\u0103 \u00eentr-un fel de aftertaste prelung, ca o \u201emanea cu vizualiz\u0103ri pu\u021bine [\u2026] spa-ul moca al omului s\u0103rac\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1]<\/a> Multe dintre poeme au fost scrise \u00een cadrul reziden\u021belor de la Graz International House of Authors \u0219i Revista Familia (Oradea, 2025).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Cristina Boncea<\/p>\n","protected":false},"author":439,"featured_media":15758,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[2598,106,2800,2535],"coauthors":[2597],"class_list":["post-15757","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cristina-boncea","tag-cronica-literara","tag-nr-4-2026","tag-robert-gabriel-elekes"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/bozgor-bebop.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15757","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/439"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15757"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15757\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15765,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15757\/revisions\/15765"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15758"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15757"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15757"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15757"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15757"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}