{"id":15574,"date":"2026-06-01T12:26:00","date_gmt":"2026-06-01T09:26:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15574"},"modified":"2026-06-01T14:18:23","modified_gmt":"2026-06-01T11:18:23","slug":"farmecul-si-distanta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15574","title":{"rendered":"Farmecul \u0219i distan\u021ba"},"content":{"rendered":"\n

Dac\u0103 a\u0219 fi \u00eent\u00e2lnit aceast\u0103 carte c\u00e2nd aveam dou\u0103zeci de ani, cu siguran\u021b\u0103 a\u0219 fi ur\u00e2t-o pe Tatiana Niculescu. Doar ideea de a scrie echidistant despre Noica m-ar fi scos din s\u0103rite. Noica \u00een sine era un exces, ideea de a tr\u0103i \u00een cultur\u0103 \u0219i numai \u00een cultur\u0103 era excesul bun, cum s\u0103 scrii neutru despre el? Cum s\u0103 nu-i \u021bii partea? De ce s\u0103 vrei s\u0103 rezi\u0219ti farmecelor lui care sunt farmecele culturii? Sunt convins c\u0103 a\u0219 fi ur\u00e2t-o pe Tatiana Niculescu tot at\u00e2t c\u00e2t l-am ur\u00e2t pe Nicolae Steinhardt, care nu g\u0103sise nimic mai bun de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 publice un text taman \u00een revista Familia<\/em> din decembrie 1983, Catharii de la P\u0103ltini\u0219<\/em>. \u0218i ce cumplit\u0103 ireveren\u021b\u0103 \u2019naintea spiritului g\u0103sisem eu \u00een vorbele lui Steinhardt. (S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 extraordinarul Jurnal al fericirii<\/em> apare abia \u00een 1991.)<\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Tatiana Niculescu, Vie\u021bile \u0219i mor\u021bile lui Constantin Noica<\/em>, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2026<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dar nu mai am dou\u0103zeci de ani: citind Vie\u021bile \u0219i mor\u021bile lui Constantin Noica<\/em>, am r\u0103mas fascinat. Dar, nu a\u0219a cum v-a\u021bi a\u0219tepta, de Constantin Noica. Am r\u0103mas fascinat de inteligen\u021ba cu care Tatiana Niculescu construie\u0219te aceast\u0103 biografie. \u0218i nu doar pentru c\u0103 Noica este o personalitate de o mare complexitate, ci pentru c\u0103, \u00een fond, este omul unei singure c\u0103r\u021bi. Scris\u0103, rescris\u0103, aprofundat\u0103, completat\u0103, corectat\u0103, dar p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, tocmai datorit\u0103 legato-ului de care era obsedat, doar una. Cum Dumnezeu te descurci? \u00cen plus, orice filosof mare \u00ee\u0219i pune de fapt propria via\u021b\u0103 la b\u0103taie, \u00ee\u0219i caut\u0103 mai ad\u00e2ncul, prive\u0219te, de fapt, toat\u0103 via\u021ba \u00een propriul abis. Iar de la un punct \u00eencolo acel abis \u00eencepe \u0219i el s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenspre g\u00e2nditor. Noica scrie despre el \u00eensu\u0219i chiar \u0219i atunci c\u00e2nd tr\u0103ie\u0219te prin delega\u021bie vie\u021bile altora, a lui Goethe sau a lui Hegel. E groaznic s\u0103 te apuci s\u0103 scrii despre un asemenea om \u0219i despre o asemenea oper\u0103. Tocmai de aceea i-a\u0219 spune mai degrab\u0103 acestei inteligen\u021be seduc\u0103toare de care d\u0103 dovad\u0103 Tatiana Niculescu scriind despre Noica dianoia. E acea g\u00e2ndire discursiv\u0103 care intermediaz\u0103, \u00een cazul de fa\u021b\u0103 \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i oper\u0103, f\u0103r\u0103 a le tr\u0103da pe niciuna, e g\u00e2ndirea prin traversare, e interpretarea care \u00een acela\u0219i timp compar\u0103, analizeaz\u0103, deduce \u0219i trece din premise \u00een concluzii, p\u0103str\u00e2nd totu\u0219i un extraordinar echilibru \u00eentre ele. Citind cartea, am fost de multe ori mai curios nu s\u0103 aflu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu Noica \u00eentr-o anumit\u0103 perioad\u0103, ci s\u0103 deslu\u0219esc modul \u00een care Tatiana Niculescu va reu\u0219i s\u0103 mai traverseze, cu refuzul excesului de interpretare care o caracterizeaz\u0103, perioada respectiv\u0103 din via\u021ba filosofului. Voi da, construit din fragmente, un singur exemplu:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cen prima versiune (c\u0103ci va exista \u0219i o a doua) a desc\u00e2lcirii lui Hegel, pentru clarificarea unor pasaje aparent mai neclare din cartea sa, Noica introduce trei capitole despre trei figuri celebre, ipostaze reprezentative ale spiritului: Don Juan (omul pl\u0103cerii \u0219i al orgoliului), Don Quijote (omul \u00abegoismului altruist\u00bb) \u0219i Igna\u021biu de Loyola (omul care descoper\u0103 spiritul \u00een via\u021ba de zi cu zi). [\u2026] \u00cen Fenomenologia spiritului<\/em>, Hegel face referire explicit\u0103 \u0219i doar \u00een treac\u0103t la unul dintre ei: la eroul lui Cervantes. To\u021bi trei fac \u00eens\u0103 parte din temperamentul \u0219i construc\u021bia de sine ale lui Noica. [\u2026] El tr\u0103ie\u0219te, prin fiecare dintre ei, a\u0219a cum a f\u0103cut \u0219i cu Goethe, experien\u021be de via\u021b\u0103 prin delega\u021bie, adic\u0103 prin asimilarea \u0219i adaptarea, \u00een fapt \u0219i fapt\u0103, a modelului acestora. [\u2026] Totu\u0219i, \u00een cea de-a doua versiune a c\u0103r\u021bii, va elimina capitolele consacrate celor trei figuri emblematice. [\u2026] \u00cen aceast\u0103 nou\u0103 versiune, apar personaje generice: \u00abomul ca to\u021bi oamenii\u00bb, cavalerul, cruciatul, \u0219i reformatorul politic luminat. [\u2026] Poate c\u0103 renun\u021barea la cei trei eroi prin care exemplificase ini\u021bial diverse peripe\u021bii ale con\u0219tiin\u021bei de sine a omului nu se datoreaz\u0103 neap\u0103rat simplific\u0103rii primei variante, \u00eentruc\u00e2t capitolele dedicate lor erau printre cele mai vii \u0219i mai accesibile, ci de un fel de act ratat, provocat de un eveniment din via\u021ba autorului, \u00een care iese la iveal\u0103 mai ales latura sa de Don Juan aflat \u00een plin\u0103 detent\u0103 erotic\u0103. [\u2026] \u00cendr\u0103gostitul (de Anca Ionescu, n.m.) ar mai fi putut scrie, ca \u00een prima variant\u0103 a Povestirilor\u2026<\/em>, c\u0103 \u00abceea ce dore\u0219te \u0219i caut\u0103, p\u00e2n\u0103 la exasperare, Don Juan este reg\u0103sirea de sine \u00een alte fiin\u021be\u00bb, \u00eens\u0103 nu \u0219i continuarea frazei. Ce g\u0103se\u0219te con\u0219tiin\u021ba de sine \u00een aceast\u0103 unificare? se \u00eentreba Noica \u0219i r\u0103spundea, \u00een lumina lui Hegel: \u00abG\u0103se\u0219te un universal gol, a\u0219a cum i se \u00eent\u00e2mpla senza\u021biei \u00een primul ceas\u00bb. Odat\u0103 cu dispari\u021bia lui Don Juan din varianta a doua a povestirilor inspirate de Hegel, triada personajelor care fac saltul \u00een \u00abposibil\u00bb este, de asemenea, eliminat\u0103 din noul text, unde ele devin, cum am v\u0103zut, personaje generice. Noica este captivat de realitatea iubirii, \u00een trecerea de la \u00abposibilul\u00bb lui Kant la \u00abrealul\u00bb lui Hegel. Teoretiz\u0103rile nu-i mai sunt de folos.\u201d (pp. 158-165)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen plus, tocmai aceast\u0103 dianoia de care se las\u0103 condus\u0103 o ajut\u0103 s\u0103 p\u0103streze de-a lungul c\u0103r\u021bii, hai s\u0103 o numim a\u0219a, de\u0219i nu-mi place termenul \u00een acest context, echidistan\u021ba. Iar acest mod de a-l g\u00e2ndi pe filosof, travers\u00e2nd \u0219i \u00eembin\u00e2nd mereu perfect planurile, e mereu dublat de modul riguros \u00een care Tatiana Niculescu contextualizeaz\u0103 fiecare etap\u0103 biografic\u0103 \u0219i intelectual\u0103 a acestuia.<\/p>\n\n\n\n

Al\u0103turi de dianoia, contextualizarea e unul dintre pilonii esen\u021biali pe care a fost construit\u0103 aceast\u0103 carte. Autoarea evit\u0103 at\u00e2t idealizarea excesiv\u0103, c\u00e2t \u0219i judecata moralizatoare, de\u0219i din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd are mici mir\u0103ri sau interoga\u021bii care ori \u00ee\u0219i vor g\u0103si r\u0103spunsul la c\u00e2teva zeci de pagini mai \u00eencolo, ori vor r\u0103m\u00e2ne suspendate, prefer\u00e2nd s\u0103 prezinte faptele \u00een raport cu realit\u0103\u021bile istorice, politice \u0219i culturale ale epocii. Astfel, \u00eenfl\u0103c\u0103rarea legionar\u0103 a lui Noica, perioada de deten\u021bie, rela\u021bia cu regimul comunist, perioada P\u0103ltini\u0219 sau turneele de vizite \u00een str\u0103in\u0103tate, sunt analizate nuan\u021bat, din perspectiva constr\u00e2ngerilor \u0219i a dilemelor specifice vremurilor.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, nici nu a\u0219 numi aceast\u0103 carte o biografie. E mai degrab\u0103 o gnoseografie, o descriere a cunoa\u0219terii, o descriere a intelectului, un traseu al ideii\/ideilor, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd acestea iau forma vie\u021bii de zi cu zi. Nici nu putea proceda altfel, pentru c\u0103 Noica e limpede filosoful n\u0103scut iar nu f\u0103cut. Arunca \u00een lume Mathesis sau bucuriile simple<\/em> \u00een 1934, la 25 de ani, o carte \u00eemplinit\u0103, f\u0103r\u0103 b\u00e2jb\u00e2ieli, f\u0103r\u0103 p\u0103r\u021bi pe care nu le-ar fi putut publica \u0219i la 80 de ani.<\/p>\n\n\n\n

O simpl\u0103 biografie cronologic\u0103 risca inevitabil s\u0103 rateze esen\u021bialul. Via\u021ba lui exterioar\u0103, de\u0219i dramatic\u0103 prin contextele istorice, nu ar fi explicat dec\u00e2t par\u021bial tensiunea profund\u0103 care i-a organizat \u00eentreaga oper\u0103 \u0219i \u00eentreaga via\u021b\u0103. De aceea, o carte despre Noica nu putea fi doar o relatare biografic\u0103; ea trebuia s\u0103 devin\u0103 o cartografiere a ideilor sale recurente, a obsesiilor care l-au urm\u0103rit toat\u0103 via\u021ba \u0219i a acelui legato spiritual care une\u0219te texte aparent foarte diferite \u00eentr-o singur\u0103 mare medita\u021bie. El a fost mai cur\u00e2nd un constructor de nuclee conceptuale, un g\u00e2nditor care revenea obsesiv asupra c\u00e2torva \u00eentreb\u0103ri fundamentale. O gnoseografie autentic\u0103 nu urm\u0103re\u0219te doar momentul \u00een care aceste idei apar, ci felul \u00een care ele migreaz\u0103 dintr-o carte \u00een alta, schimb\u00e2ndu-\u0219i tonalitatea f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde miezul. Iar Tatianei Niculescu \u00eei reu\u0219e\u0219te extraordinar acest lucru.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 urm\u0103reasc\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u0219i \u00een c\u0103r\u021bi aceea\u0219i interoga\u021bie fundamental\u0103: cum poate spiritul s\u0103 transforme precaritatea \u00een destin \u0219i marginalitatea \u00een \u0219ans\u0103 ontologic\u0103. Tot ceea ce pare dispersat \u00een via\u021ba lui Noica \u00een cartea Tatianei Niculescu cap\u0103t\u0103 brusc continuitate. La mul\u021bi g\u00e2nditori, distinc\u021bia via\u021b\u0103-oper\u0103 func\u021bioneaz\u0103. Tatiana Niculescu ne demonstreaz\u0103 c\u0103 la Noica ea ar fi fost de tot artificial\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Tatiana Niculescu nu doar relateaz\u0103 fapte, ci detecteaz\u0103 recuren\u021be, ecouri \u0219i simetrii subtile \u00eentre oper\u0103 \u0219i via\u021b\u0103, \u00eentre Noica filosoful \u0219i Noica tr\u0103itorul. Observ\u0103 cum anumite concepte, anumite idei revin obsesiv de-a lungul deceniilor \u0219i cum ele compun treptat o adev\u0103rat\u0103 gramatic\u0103 interioar\u0103, ne demonstreaz\u0103 c\u0103 filosofia lui Noica nu poate fi redus\u0103 doar la concepte abstracte, fiindc\u0103 ea este inseparabil\u0103 de tonalitatea existen\u021bial\u0103 care le anim\u0103, p\u0103str\u00e2ndu-le ca pe ni\u0219te poli ai aceleia\u0219i tensiuni creatoare.<\/p>\n\n\n\n

Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd unele atitudini ale lui Noica te pot l\u0103sa perplex (brusca \u0219i de tot defazata \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are a ideilor legionare, apoi textele publicate \u00een Glasul Patriei<\/em>, dialogurile aproape ionesciene cu ofi\u021berii de securitate, g\u00e2ndurile pe care le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te prietenilor parizieni la prima lor \u00eent\u00e2lnire), Tatiana Niculescu \u021bi le deslu\u0219e\u0219te cu aceea\u0219i inteligen\u021b\u0103: te face s\u0103 pricepi c\u0103, pentru Noica, ideile nu au fost niciodat\u0103 simple instrumente intelectuale, ci forme de existen\u021b\u0103. E drept, sunt momente \u00een care p\u00e2n\u0103 \u0219i autoarea pare, scriind, dac\u0103 nu descump\u0103nit\u0103, m\u0103car u\u0219or mirat\u0103. \u00cens\u0103 aceasta e una dintre marile reu\u0219ite ale volumului Vie\u021bile \u0219i mor\u021bile lui Constantin Noica<\/em>: nu e povestea unui om care a avut idei, ci a unui om care a devenit expresia lor vie. Despre omul Noica, Tatiana Niculescu las\u0103, \u00een multe momente ale c\u0103r\u021bii, judecata s\u0103 \u201epluteasc\u0103\u201d:<\/p>\n\n\n\n

\u201ePu\u021bini sunt aceia care \u00eei \u00abpun \u00een cauz\u0103\u00bb pedagogia formatoare \u0219i care v\u0103d, dincolo de v\u0103lul electrizantei sale personalit\u0103\u021bi, semnele unui clivaj psihic. Usc\u0103ciunea \u0219i inconsisten\u021ba raporturilor lui cu oamenii sunt \u00eens\u0103, pentru c\u00e2\u021biva cunoscu\u021bi, indicii ale unei coregrafii intelectuale menite s\u0103 mascheze fragmentarea eului \u0219i lipsa integrit\u0103\u021bii l\u0103untrice. Cine nu se las\u0103 u\u0219or sedus asist\u0103, \u00een prezen\u021ba lui, la etalarea unor \u00abarme de pisic\u0103 bl\u00e2nd\u0103 cu gheare de leu\u00bb, la un \u00abarsenal \u00eentreg de tertipuri\u00bb, la \u00abc\u00e2ntece de siren\u0103\u00bb turnate \u00een urechile naivilor, la \u00abaureola sa multipl\u0103\u00bb, de \u00abCirce a amici\u021biei\u00bb, cu care face totul spre a capta, domina, dirija, \u00eentr-o \u00eencercare de \u00absiluire bl\u00e2nd\u0103 a min\u021bilor\u00bb. \u00cen ochii cuiva imun la farmecul s\u0103u, Noica nu trece testul coeren\u021bei \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i oper\u0103, singurul care poate transforma un filozof \u00eentr-un maestru de \u00een\u021belepciune \u0219i de g\u00e2ndire, ci r\u0103m\u00e2ne doar un personaj \u00abconsistent \u00een inconsisten\u021b\u0103\u00bb. (Dintr-o scrisoare a Marianei \u0218ora.) Cioran observ\u0103 \u0219i el complexa construc\u021bie de sine a lui Noica, sf\u0103tuindu-l \u00eentr-o scrisoare s\u0103 nu renun\u021be nici pentru o clip\u0103, mai ales \u00een contextul politic \u00een care se afl\u0103, la armura protectoare a discursului speculativ [\u2026].\u201d (p. 281)<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2ndva, dup\u0103 apari\u021bia Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, cu ironia lui discret\u0103, Noica spunea: \u201e\u0218i c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 la P\u0103ltini\u0219 nici m\u0103car nu sunt paltini\u201d. Un detaliu banal este transformat \u00eentr-o medita\u021bie despre nepotrivirea dintre nume \u0219i esen\u021b\u0103, dintre idee \u0219i realitate. Totu\u0219i, fraza \u201e\u0218i c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 la P\u0103ltini\u0219 nici m\u0103car nu sunt paltini\u201d e rostit\u0103 dup\u0103 ce P\u0103ltini\u0219ul devenise un loc definit prin spirit \u0219i nu prin concret. Tatiana Niculescu a reu\u0219it s\u0103 descrie, \u00een 350 de pagini, exact acest lucru: cum concretul poate r\u0103m\u00e2ne a\u0219a cum e, dar \u00eennobilat de spirit. A reu\u0219it s\u0103 demonstreze, \u00een cu siguran\u021b\u0103 cea mai bun\u0103 carte de acest fel scris\u0103 la noi despre un g\u00e2nditor, c\u0103, \u00een lumea culturii, la P\u0103ltini\u0219 chiar au existat paltini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CU BOCANCII PRIN CAVIAR – o rubric\u0103 de Miron Beteg<\/p>\n","protected":false},"author":73,"featured_media":15585,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2820],"tags":[2822,2821,81,1085,1787],"coauthors":[1160],"class_list":["post-15574","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cu-bocancii-prin-caviar","tag-constantin-noica","tag-cu-bocancii-prin-caviar","tag-humanitas","tag-miron-beteg","tag-tatiana-niculescu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/Cu-bocancii-prin-caviar-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15574","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/73"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15574"}],"version-history":[{"count":13,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15574\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15598,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15574\/revisions\/15598"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15585"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15574"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15574"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15574"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15574"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}