{"id":15534,"date":"2026-05-27T11:00:33","date_gmt":"2026-05-27T08:00:33","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15534"},"modified":"2026-05-27T11:00:40","modified_gmt":"2026-05-27T08:00:40","slug":"ambiguitatea-expresiei-strategii-vizuale-ale-afectului-contemporan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15534","title":{"rendered":"Ambiguitatea expresiei: strategii vizuale ale afectului contemporan"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Expozi\u021bia Lacrimi care r\u00e2d, r\u00e2sete care pl\u00e2ng<\/em>, vernisat\u0103 \u00een cadrul New Oradea Contemporary Art (NOCA), reune\u0219te 21 de arti\u0219ti din 12 \u021b\u0103ri, propun\u00e2nd o sondare plastic\u0103 a rela\u021biei dintre r\u00e2s \u0219i pl\u00e2ns printr-o multitudine de tehnici vizuale \u2013 desen, pictur\u0103, sculptur\u0103, tapiserie, ceramic\u0103, instala\u021bie, video \u0219i performance. Pentru o bun\u0103 parte dintre arti\u0219tii str\u0103ini, aceasta marcheaz\u0103 prima prezen\u021b\u0103 expozi\u021bional\u0103 \u00een Rom\u00e2nia.[*]<\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 de la intrare, spa\u021biul galeriei se remarc\u0103 printr-o estetic\u0103 minimalist\u0103, aerisit\u0103 \u0219i luminoas\u0103. Interiorul modern, cu geamuri mari, permite o deschidere vizual\u0103 c\u0103tre cl\u0103dirile Art Nouveau ale ora\u0219ului, cre\u00e2nd un dialog subtil \u00eentre arhitectura istoric\u0103 \u0219i interven\u021biile contemporane. Lucr\u0103rile sunt amplasate inteligent, respirabil, fie pe pere\u021bi, fie pe piedestale, construind astfel pentru vizitator un parcurs coerent \u0219i echilibrat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest context vizual controlat, o lucrare amplasat\u0103 \u00een mijlocul galeriei introduce o not\u0103 discordant\u0103 fa\u021b\u0103 de restul spa\u021biului. La prima vedere, pare c\u0103 cineva a uitat c\u00e2teva obiecte \u00een centrul \u00eenc\u0103perii, \u00eens\u0103 aceast\u0103 aparent\u0103 \u201eneglijen\u021b\u0103\u201d ascunde una dintre cele mai interesante interven\u021bii din expozi\u021bie, tocmai prin faptul c\u0103 invit\u0103 vizitatorii s\u0103 devin\u0103, pentru un moment, parte din instala\u021bia artistic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Vizitatorii sunt invita\u021bi s\u0103 participe activ \u00een lucrarea \u201eOrganization of Love\u201d (Organizarea iubirii) a artistului Erwin Wurm, parte din seria \u201eOne Minute Sculptures\u201d, care propune o modalitate aparte de abordare a ideii de sculptur\u0103: \u00een loc s\u0103 fie doar un obiect de privit, lucrarea func\u021bioneaz\u0103 ca o situa\u021bie care poate fi activat\u0103. Obiectele simple (o perie, sticle cu lichide \u0219i un piedestal) sunt \u00eenso\u021bite de un desen-mod de utilizare, o bro\u0219ur\u0103 de fapt, care sugereaz\u0103 interac\u021biunea dintre dou\u0103 persoane. \u00cen acest context, instala\u021bia nu este complet\u0103 f\u0103r\u0103 prezen\u021ba corpului uman, iar spectatorul devine un poten\u021bial participant, invitat s\u0103 \u00ee\u0219i imagineze sau chiar s\u0103 reproduc\u0103 gestul propus. Titlul introduce un contrast \u00eentre ideea de iubire \u0219i cea de organizare, suger\u00e2nd o \u00eencercare de a controla sau structura o experien\u021b\u0103 emo\u021bional\u0103. O alt\u0103 lucrare care se face v\u0103zut\u0103 \u0219i auzit\u0103 permanent este materialul video al artistei Anca Munteanu Rimnic. Seria video \u201eLament I-VIII\u201d porne\u0219te de la ideea de bocet, dar \u00eel actualizeaz\u0103 specific. Secven\u021bele prezentate, corespunz\u0103toare lucr\u0103rilor \u201eLament IV\u201d \u0219i \u201eLament V\u201d, arat\u0103 femei care par bocitoare, cu expresii grave \u0219i o prezen\u021b\u0103 solemn\u0103, \u00eens\u0103 ele repet\u0103 mecanic cuvinte f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu un doliu real. Emo\u021bia apare simultan ca fiind prezent\u0103 \u0219i artificial\u0103, iar aceast\u0103 disonan\u021b\u0103 introduce \u0219i o subtil\u0103 not\u0103 de umor. Leg\u0103tura cu tema expozi\u021biei se contureaz\u0103 tocmai \u00een aceast\u0103 ambiguitate: pl\u00e2nsul devine o form\u0103 de \u201erol\u201d, o expresie construit\u0103 \u0219i repetat\u0103, \u00een care grani\u021ba dintre tr\u0103irea autentic\u0103 \u0219i cea afi\u0219at\u0103 se estompeaz\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mai \u0219tii ce e autenticitate sau mimarea acesteia.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Printre exponate se remarc\u0103 \u0219i lucrarea \u201eMouthed 1992\u201d a duo-ului Gilbert & George, reprezentan\u021bi de prim plan ai artei contemporane, cunoscu\u021bi pentru stilul lor recognoscibil \u0219i pentru utilizarea imaginilor directe \u0219i provocatoare. Pentru expozi\u021bia or\u0103dean\u0103 propun o imagine intens\u0103 \u0219i nelini\u0219titoare a corpului, unul cu gura deschis\u0103 exagerat iar ochii sunt insera\u021bi nea\u0219teptat \u00een interiorul acesteia, suger\u00e2nd o suprapunere \u00eentre actul de a vedea \u0219i cel de a consuma. Compozi\u021bia este organizat\u0103 \u00een gril\u0103 \u0219i construit\u0103 prin culori puternice, artificiale, apropiate de estetica pop, culori care atrag privirea, dar \u00een acela\u0219i timp nasc un soi de disconfort vizual. \u00cen aceast\u0103 lucrare, un element banal al expresiei este transformat \u00eentr-o form\u0103 aproape agresiv\u0103. Imaginea produce simultan atrac\u021bie \u0219i respingere, eviden\u021biind instabilitatea emo\u021biilor, \u00een acord cu tema expozi\u021biei.<\/p>\n\n\n\n

Roman Tolici este prezent \u00een expozi\u021bie cu dou\u0103 lucr\u0103ri: \u201eUn r\u00e2s\u201d \u0219i \u201eIpostaza 8\u201d, care exploreaz\u0103 emo\u021bia \u00een registre diferite, de la expresie direct\u0103 la absen\u021b\u0103 \u0219i suspendare. \u00cen lucrarea \u201eUn r\u00e2s\u201d, Tolici construie\u0219te o compozi\u021bie bazat\u0103 pe repeti\u021bia chipului unui copil, surprins \u00een multiple ipostaze expresive. Lucrarea p\u0103streaz\u0103 o anumit\u0103 inocen\u021b\u0103, sugerat\u0103 de v\u00e2rsta subiectului. R\u00e2sul nu este un gest fix, ci se transform\u0103 prin varia\u021bii subtile ale expresiei, de la o deschidere sincer\u0103 la momente de re\u021binere sau ezitare, \u00een care copilul pare con\u0219tient de actul de a fi privit. \u00cen unele cadre, acesta intervine asupra imaginii prin gesturi care ating limita cadrului, suger\u00e2nd o rela\u021bie tensionat\u0103 cu privirea exterioar\u0103. Lumina puternic\u0103, direc\u021bionat\u0103, confer\u0103 lucr\u0103rii o intensitate vizual\u0103 accentuat\u0103, pun\u00e2nd \u00een eviden\u021b\u0103 tr\u0103s\u0103turile fe\u021bei \u0219i amplific\u00e2nd senza\u021bia de expunere. \u00cen \u201eIpostaza 8\u201d, Roman Tolici propune o imagine static\u0103 \u0219i controlat\u0103, \u00een care un iepura\u0219 de plu\u0219 este reprezentat \u00eentr-o pozi\u021bie inert\u0103. Obiectul, \u00een mod obi\u0219nuit asociat copil\u0103riei \u0219i confortului, este lipsit aici de func\u021bia sa afectiv\u0103, devenind o prezen\u021b\u0103 t\u0103cut\u0103 \u0219i distant\u0103. Rama decorativ\u0103, masiv\u0103 \u0219i neagr\u0103, accentueaz\u0103 caracterul solemn al imaginii \u0219i introduce o tonalitate grav\u0103. \u00cen ansamblu, lucrarea transform\u0103 familiarul \u00eentr-o form\u0103 de absen\u021b\u0103, marcat\u0103 de imobilitate \u0219i tensiune. \u00cen acela\u0219i timp, imaginea poate fi plasat\u0103 \u00een continuitatea preocup\u0103rilor artistului legate de raportul dintre simbolurile religioase \u0219i substitu\u021biile lor din cultura de consum, suger\u00e2nd o deplasare a sensului de la sacru c\u0103tre o iconografie recognoscibil\u0103, dar golit\u0103 de con\u021binut.<\/p>\n\n\n\n

Pandele Pandele este \u0219i el prezent \u00een expozi\u021bie cu trei lucr\u0103ri care exploreaz\u0103 vizual \u0219i conceptual fluiditatea dintre r\u00e2s \u0219i pl\u00e2ns, folosind un limbaj plastic marcat de distorsiune, reflexie \u0219i materialitate instabil\u0103. Dac\u0103 e s\u0103 ne referim la lucrarea \u201eO s\u0103 r\u00e2d p\u00e2n\u0103 pl\u00e2ng\u201d, figura uman\u0103 este transformat\u0103 \u00eentr-o suprafa\u021b\u0103 reflectorizant\u0103, metalic\u0103, iar r\u00e2sul devine simultan intens \u0219i nelini\u0219titor. Expresia este exagerat\u0103, dar \u00een acela\u0219i timp rigidizat\u0103 de textura lucioas\u0103, ceea ce creeaz\u0103 o distan\u021b\u0103 perceptibil\u0103 \u00eentre gest \u0219i tr\u0103ire. R\u00e2sul nu mai este spontan, ci pare fixat \u00eentr-un moment perpetuu, suger\u00e2nd o form\u0103 de exces care se apropie de colaps. \u00cen acela\u0219i timp, detalii precum casca sau p\u0103l\u0103ria, marcat\u0103 de un simbol \u00een relief, trimit c\u0103tre o posibil\u0103 identitate autoritar\u0103 sau militar\u0103, f\u0103r\u0103 a indica explicit un personaj anume. Aceast\u0103 ambiguitate amplific\u0103 tensiunea lucr\u0103rii, \u00een care expresia de bucurie devine aproape impus\u0103. Megan Dominescu, prin \u201eToat\u0103 lumea se uit\u0103 la tine, dar nu \u00eentr-un mod pl\u0103cut\u201d, se remarc\u0103 printr-un limbaj vizual aparent ludic, construit prin tehnica tapiseriei realizate manual pe p\u00e2nz\u0103 de sac, dar care ascunde o tensiune profund\u0103. Cele dou\u0103 figuri, stilizate \u0219i intens colorate, sunt reprezentate frontal, cu expresii contrastante: una pare vesel\u0103, \u00een timp ce cealalt\u0103 sugereaz\u0103 pl\u00e2nsul, iar gestul prin care prima \u00eei \u201epune coarne\u201d celeilalte introduce o dimensiune ironic\u0103 \u0219i u\u0219or agresiv\u0103 a rela\u021biei dintre ele. De\u0219i compozi\u021bia \u0219i cromatica pot sugera o estetic\u0103 juc\u0103u\u0219\u0103, apropiat\u0103 de imaginarul popular sau infantil, titlul reorienteaz\u0103 lectura c\u0103tre o experien\u021b\u0103 a privirii \u00eenc\u0103rcat\u0103 de presiune \u0219i judecat\u0103. \u00cen acest sens, lucrarea devine o reflec\u021bie asupra vulnerabilit\u0103\u021bii fiec\u0103ruia dintre noi \u00een spa\u021biul public.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Maru\u0161a Sagadin se remarc\u0103 prin forme colorate \u0219i utilizarea unor materiale precum r\u0103\u0219ina, caracteristici care dau lucr\u0103rilor un aspect artificial \u0219i juc\u0103u\u0219. De\u0219i par u\u0219or de recunoscut, obiectele nu sunt \u00eentotdeauna ceea ce par. De exemplu, \u00een lucrarea \u201eAnanas\u201d, forma aminte\u0219te mai degrab\u0103 de o c\u0103p\u0219un\u0103, iar aceast\u0103 discrepan\u021b\u0103 creeaz\u0103 un efect ironic \u0219i u\u0219or absurd. Prin astfel de gesturi, artista pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii modul \u00een care atribuim sens imaginilor \u0219i lucrurilor familiare. \u201eCry-Baby: How to Win Hearts and Influence People\u201d, realizat\u0103 de The Bureau of Melodramatic Research (Irina Gheorghe \u0219i M\u0103d\u0103lina Dan), este un performance \u00een care pl\u00e2nsul devine un gest controlat \u0219i repetabil. Instala\u021bia din expozi\u021bie, textul \u0219i bro\u0219ura, func\u021bioneaz\u0103 ca un \u201emanual\u201d care arat\u0103 cum poate fi produs \u0219i folosit pl\u00e2nsul \u00een public. Lucrarea exploreaz\u0103 astfel ideea c\u0103 emo\u021biile pot fi construite \u0219i utilizate strategic \u00een rela\u021biile sociale. Siggi Sekira este, de asemenea, prezent\u0103 cu trei lucr\u0103ri din ceramic\u0103. Artista realizeaz\u0103 sculpturi expresive, cu forme u\u0219or distorsionate \u0219i fantastice, explor\u00e2nd emo\u021bii precum vulnerabilitatea, anxietatea sau transformarea. Figurile hibride, situate \u00eentre uman \u0219i animal, sugereaz\u0103 st\u0103ri interioare intense, iar detaliile accentuate contribuie la construirea unei identit\u0103\u021bi vizuale puternice.<\/p>\n\n\n\n

Expozi\u021bia reune\u0219te \u0219i alte lucr\u0103ri \u0219i interven\u021bii relevante, semnate de arti\u0219ti prezen\u021bi cu unul sau dou\u0103 exponate, \u00eens\u0103 demersul analitic de fa\u021b\u0103 se concentreaz\u0103 asupra unor exemple considerate reprezentative pentru direc\u021bia conceptual\u0103 propus\u0103. \u00cen ansamblu, Lacrimi care r\u00e2d,<\/em> r\u00e2sete care pl\u00e2ng <\/em>configureaz\u0103 un parcurs coerent \u0219i nuan\u021bat, \u00een care emo\u021biile nu sunt abordate ca opozi\u021bii binare, ci ca st\u0103ri fluide, instabile \u0219i profund interdependente, modelate de tensiunile \u0219i ambiguit\u0103\u021bile contextului contemporan. Pornind de la titlul expozi\u021biei, raportul dintre r\u00e2s \u0219i pl\u00e2ns este reconfigurat \u00een plan vizual ca o zon\u0103 de interferen\u021b\u0103, mai degrab\u0103 dec\u00e2t ca o linie de demarca\u021bie. Lucr\u0103rile exploreaz\u0103 aceast\u0103 ambivalen\u021b\u0103 prin imagini care destabilizeaz\u0103 codurile expresivit\u0103\u021bii faciale \u0219i corporale, unde grimasa poate oscila \u00eentre suferin\u021b\u0103 \u0219i jubila\u021bie, iar gestul devine echivoc. R\u00e2sul, adesea asociat eliber\u0103rii, cap\u0103t\u0103 accente nelini\u0219titoare sau mecanice, \u00een timp ce pl\u00e2nsul, departe de a fi doar o manifestare a vulnerabilit\u0103\u021bii, poate sugera rezisten\u021b\u0103, catharsis sau chiar ironie. \u00cen acest sens, expozi\u021bia propune o reflec\u021bie asupra modului \u00een care emo\u021biile sunt mediate vizual \u0219i cultural, devenind forme de discurs ce pot fi simultan autentice \u0219i performative. Dialectica dintre r\u00e2s \u0219i pl\u00e2ns nu mai func\u021bioneaz\u0103 ca opozi\u021bie, ci ca un continuum afectiv \u00een care sensurile se deplaseaz\u0103 constant, invit\u00e2nd privitorul s\u0103 navigheze \u00eentre empatie, disconfort \u0219i recunoa\u0219tere. Astfel, Lacrimi care r\u00e2d, r\u00e2sete care pl\u00e2ng <\/em>nu doar reprezint\u0103 emo\u021bii, ci le problematizeaz\u0103, eviden\u021biind fragilitatea grani\u021belor dintre ele \u0219i complexitatea experien\u021bei umane contemporane.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[*]<\/a> Curatoriat\u0103 de Suzana Vasilescu \u0219i Cristina Vasilescu, care sunt \u0219i directori artistici NOCA, expozi\u021bia include lucr\u0103ri semnate de Ana Prva\u010dki (Serbia \/ Rom\u00e2nia), Anca Munteanu Rimnic (Rom\u00e2nia), <\/strong>Biroul de Cercet\u0103ri Melodramatice (Rom\u00e2nia), <\/strong>Botond Keresztesi (Rom\u00e2nia \/ Ungaria), <\/strong>Daria Koltsova (Ucraina), <\/strong>Du\u0161an Ota\u0161evi\u0107 (Serbia),<\/strong> Ecaterina Vrana (Rom\u00e2nia), <\/strong>Erwin Wurm (Austria), <\/strong>Gilbert & George (Regatul Unit),<\/strong> Julie B\u00e9na (Fran\u021ba \/ Cehia), <\/strong>Laila Farca\u0219-Ionescu (Rom\u00e2nia), <\/strong>Maru\u0161a Sagadin (Slovenia \/ Austria), <\/strong>Megan Dominescu (Rom\u00e2nia), <\/strong>Omara Mara Ol\u00e1h (Ungaria),<\/strong> Pandele Pandele (Rom\u00e2nia), <\/strong>Paulo Wirz (Brazilia \/ Elve\u021bia), <\/strong>R\u00e9ka L\u0151rincz & Dorottya V\u00e9kony (Ungaria), <\/strong>Roman Tolici (Republica Moldova \/ Rom\u00e2nia), <\/strong>R\u00f3za El-Hassan (Ungaria), <\/strong>\u0219iSiggi Sekira (Ucraina \/ Austria).<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Plastica de Vanessa Oros<\/p>\n","protected":false},"author":486,"featured_media":15535,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,61],"tags":[2817,2777,147,2816],"coauthors":[2815],"class_list":["post-15534","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-plastica","tag-noca","tag-nr-3-2026","tag-plastica","tag-vanessa-oros"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/NOCA.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15534","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/486"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15534"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15534\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15540,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15534\/revisions\/15540"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15535"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15534"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15534"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15534"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15534"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}