Dac\u0103 n-ar fi fost beldiile alea de poli\u021bai, o fat\u0103 \u0219i-un b\u0103iat, cu lupoaica lor scotocitoare cu tot, nu cred c\u0103 mi-ar fi prins cineva urma nici acum. Cine \u0219tie ce mi s-ar fi \u00eent\u00e2mplat? Nu-mi amintesc cine m-o fi dus acolo, c\u0103 de bun\u0103 voie n-aveam cum s-ajung. Da\u2019 eu nu-mi amintesc o mul\u021bime de lucruri\u2026 \u0218tiu totu\u0219i c\u0103 n-am \u00eendurat nicio suferin\u021b\u0103, n-am stat nici legat\u0103, nici nem\u00e2ncat\u0103. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai bine, nu m-a \u021binut nimeni cu for\u021ba. Oi fi putut s\u0103 plec chiar de la \u00eenceput, cine \u0219tie? Doar c\u0103 nu g\u0103seam vreun drum spre ie\u0219ire. \u0218i m-apuca panica, zi \u0219i noapte. M\u0103 tot r\u0103t\u0103ceam \u0219i, oricum, nu \u0219tiam \u00eencotro s-o apuc. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc cu locul \u0103la. P\u0103rea un soi de depozit, plin p\u00e2n\u0103-n tavan. Ajunsesem cumva s\u0103 m\u0103 simt acolo ca\u2026<\/p>\n\n\n\n
Domnica Lecca-Savin a fost profesoar\u0103 de istorie la Liceul \u201eMihai Viteazul\u201d din Bucure\u0219ti timp de 15 ani. De-acolo a ie\u0219it la pensie \u00een \u201981. \u00cenainte, \u021binuse ore de francez\u0103 la \u201eNicolae Tonitza\u201d \u0219i la Liceul nr. 1, zis \u201ecu program sportiv\u201d; iar mai \u00eenainte, c\u00e2nd numele ei de familie era privit ca o pat\u0103 ru\u0219inoas\u0103 \u00een dosar<\/em>, trecuse pe la \u0219coli primare \u00een \u0218tef\u0103ne\u0219tii de Jos \u0219i Cop\u0103ceni, unde \u00eencerca s\u0103 le bage limba rom\u00e2na \u00een cap unor copila\u0219i lihni\u021bi de foame, soio\u0219i \u0219i trudi\u021bi la c\u00e2mp. Via\u021ba nu fusese tocmai bl\u00e2nd\u0103 cu ea pe vremea comuni\u0219tilor.<\/p>\n\n\n\n Domnica se tr\u0103gea dintr-o veche familie boiereasc\u0103, cu mo\u0219ii \u00eentinse \u00een Dolj \u0219i Gorj, care d\u0103duse, de-a lungul genera\u021biilor, func\u021bionari de rang \u00eenalt, politicieni, iar mai t\u00e2rziu profesori, ba chiar \u0219i-un pictor. Copil\u0103ria \u0219i-o petrecuse \u00eentr-o cul\u0103 de secol 18 din Ple\u0219oiu, remodelat\u0103 \u00eentr-un conac neobr\u00e2ncovenesc cu acareturi. Se m\u0103ritase \u00een \u201955 cu Teodor Savin, inginer cu origini chiabure\u0219ti: o pr\u0103jin\u0103 de b\u0103rbat, cu ochi bl\u00e2nzi \u0219i c\u0103lc\u0103tur\u0103 moale parc\u0103 s\u0103 nu supere pe nimeni. Se mutaser\u0103 \u00eempreun\u0103 la Bucure\u0219ti, \u00een casa lui p\u0103rinteasc\u0103 de pe Brezoianu. Dup\u0103 un an, se n\u0103scuse Silviana, iar dup\u0103 al\u021bi doi, Dorian. \u00centr-o noapte friguroas\u0103 din noiembrie \u201959, doi \u201ecivili\u201d \u00eel s\u0103ltaser\u0103 pe Teodor \u0219i-l azv\u00e2rliser\u0103 \u00een beciurile V\u0103c\u0103re\u0219tiului, al\u0103turi de al\u021bi du\u0219mani ai poporului<\/em>, pentru un pretins complot \u00eempotriva regimului. Chiar \u00een preajma s\u0103rb\u0103torilor de iarn\u0103, casa din Brezoianu intr\u0103 pe m\u00e2inile PCR-ului, iar familia Lecca-Savin fu evacuat\u0103 cu sila \u00eentr-un apartament \u00eenghesuit din zona Sfin\u021bii Voievozi. Dup\u0103 aproape un an de interogatorii \u0219i tortur\u0103, elementul reac\u021bionar<\/em> Teodor era eliberat f\u0103r\u0103 nicio explica\u021bie, chiar \u00eenainte s\u0103 i se deschid\u0103 vreo mascarad\u0103 de proces. Era numai piele \u0219i os, plin de v\u00e2n\u0103t\u0103i \u0219i r\u0103ni. \u0218i scuipa s\u00e2nge. Se pr\u0103p\u0103di \u00een doar c\u00e2teva luni, l\u0103s\u00e2ndu-\u0219i so\u021bia cu doi copii mici f\u0103r\u0103 niciun sprijin. <\/p>\n\n\n\n Pasiunea Domnic\u0103i, \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, fusese istoria universal\u0103. O aprofundase de la 16 ani, c\u00e2nd p\u0103rin\u021bii o trimiseser\u0103 la \u00c9cole des Hautes \u00c9tudes din Paris, \u00een tradi\u021bia familiei. \u00ce\u0219i terminase studiile la Facultatea de Istorie \u0219i Filosofie de la Cluj, exact cu un an \u00eenainte de instaurarea regimului Groza. \u00cenainte ca avutul familiei s\u0103 fie confiscat, iar ai ei l\u0103sa\u021bi pe drumuri.<\/p>\n\n\n\n De\u0219i m\u0103run\u021bic\u0103 de statur\u0103, Domnica avea o prestan\u021b\u0103 aristocratic\u0103 care atr\u0103gea un respect plin de simpatie din partea elevilor \u0219i a colegilor de breasl\u0103. \u00cen sala de clas\u0103, \u00ee\u0219i flutura degetele, desen\u00e2nd \u00een aer forme ciudate pentru a-\u0219i ilustra explica\u021biile, iar vocea \u00eei era sprin\u021bar\u0103 \u0219i totu\u0219i molcom\u0103, f\u0103r\u0103 asprimea strident\u0103 a altor profesori. Se \u00eembr\u0103ca sobru, \u00een culori \u0219terse, parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 invizibil\u0103 printre ceilal\u021bi. \u00cens\u0103 c\u00e2te-o p\u0103l\u0103rie violacee cu voalet\u0103 sau o e\u0219arf\u0103 din m\u0103tase natural\u0103, un guler din dantel\u0103 crem, ba \u0219i c\u00e2te o br\u0103\u021bar\u0103 din argint solid, cu lucr\u0103tur\u0103 sofisticat\u0103 din alte vremuri, o distingeau cu discre\u021bie de ceilal\u021bi. \u00cen cancelariile prin care trecuse, unii profesori \u00eei ziceau, cu o ironie prietenoas\u0103, Domni\u021ba.<\/p>\n\n\n\n Elevii o iubeau, mai ales atunci c\u00e2nd, vorbind despre Fran\u021ba revolu\u021bionar\u0103 sau despre epoca lui Napoleon, \u00ee\u0219i ridica u\u0219or b\u0103rbia, iar ochii i se tulburau, de parc\u0103 ar fi sim\u021bit pe propria piele suferin\u021bele acelor vremuri. Domnica transforma orice lec\u021bie \u00eentr-o poveste plin\u0103 de aventuri, cu r\u0103sturn\u0103ri de situa\u021bie \u0219i t\u00e2lcuri ascunse \u2013 iar asta \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care manualele scrise bombastic \u0219i lemnos puneau copiii pe fug\u0103 sau, cel mai des, \u00eei trimiteau la culcare. \u00cei pl\u0103ceau \u00eendeosebi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile cu sui\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri \u0219i istoriile personale, care nu-\u0219i g\u0103seau locul printre cli\u0219eele vremii. Despre Napoleon, Domnica le spunea c\u0103 era supersti\u021bios: dup\u0103 campania din Egipt, purtase mereu un mic talisman aduc\u0103tor de noroc, cu inscrip\u021bii arabe \u0219i simboluri cabalistice, primit de la un \u0219eic. Apoi le istorisea despre peripe\u021biile fantastice ale lui Godefroy, Rinaldo \u0219i Tancredi, cei trei crucia\u021bi porni\u021bi s\u0103 elibereze Ierusalimul, neuit\u00e2nd-o pe Armida care \u00eencerca s\u0103-i abat\u0103 din drum cu vr\u0103jile ei. \u0218i Domnica f\u0103cea tot ocolul \u0103sta doar pentru c\u0103 Napoleon fusese fascinat \u00een tinere\u021be de \u201eIerusalimul eliberat\u201d al lui Tasso, printre alte istorisiri \u0219i romane cavalere\u0219ti. Alteori, le evoca, cu detalii pitore\u0219ti, calendarul revolu\u021bionarilor francezi, \u00een care duminica ap\u0103rea desfiin\u021bat\u0103, s\u0103pt\u0103m\u00e2na avea 10 zile, iar lunile purtau nume inspirate de natur\u0103, precum Brumar<\/em> (luna ce\u021bii) sau Flor\u00e9al<\/em> (luna florilor).<\/p>\n\n\n\n Toate lucrurile astea existau \u00een memoriile sau biografiile roman\u021bate, \u00een addendele \u0219i notele de subsol pe care le citea cu luare-aminte \u2013 mai cu seam\u0103 \u00een tomurile \u201estr\u0103ine\u201d, care ajungeau la ea pe sub m\u00e2n\u0103 \u0219i, din p\u0103cate, tot mai rar \u00een ultima vreme. Ce nu g\u0103sea, \u00eens\u0103\u2026 reinventa, umpl\u00e2nd golurile cu o fantezie strunit\u0103 de documentare. Reu\u0219ea s\u0103 recreeze adev\u0103rate tablouri vivante. \u201eIstoria e o poveste captivant\u0103\u201d, obi\u0219nuia ea s\u0103 le spun\u0103 elevilor, ba \u0219i colegilor de catedr\u0103. \u201eAtunci c\u00e2nd nu e o mistificare r\u0103u-voitoare\u201d, ad\u0103uga, mai \u00een barb\u0103. Citea copiilor din manualele de istorie ale vremii, dar dup\u0103 ce termina un paragraf, \u00eei pl\u0103cea s\u0103-l traduc\u0103 \u00eentr-un limbaj accesibil, simpatic c\u00e2nd putea, pe \u00een\u021belesul lor. Le desena h\u0103r\u021bi \u0219i diagrame pe tabl\u0103, pentru ca ei s\u0103 poat\u0103 \u00een\u021belege succesiuni la tronuri, genealogii \u0219i alian\u021be, dar nu le \u00eempuia capul cu ani \u0219i perioade de domnii. Le spunea c\u0103, dac\u0103 vor citi mult, vor re\u021bine toate detaliile necesare.<\/p>\n\n\n\n \u00cen \u201979, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 viscolit\u0103 de ianuarie, i s-a \u00eent\u00e2mplat prima oar\u0103. Domnica s-a trezit cu o senza\u021bie stranie de plutire deasupra patului, ca \u0219i cum propriul ei corp \u0219i-ar fi p\u0103r\u0103sit locul \u00een spa\u021biu. Imediat, a urmat o pr\u0103bu\u0219ire brusc\u0103 \u00een gol. Se ag\u0103\u021b\u0103 mai \u00eent\u00e2i de t\u0103blia patului, apoi de noptier\u0103, b\u0103nuind c\u0103 are ni\u0219te ame\u021beli puternice. Primii c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00eei f\u0103cu cu greu, \u00ee\u0219i sim\u021bea picioarele \u00eennodate \u0219i de plastilin\u0103. Apoi, din nou, o senza\u021bie ciudat\u0103 de desprindere de propriul corp, urmat\u0103 de o pr\u0103bu\u0219ire rapid\u0103 \u2013 ca printr-un tunel \u00eengust c\u0103scat brusc \u00een mijlocul parchetului. \u00cen cele din urm\u0103 totul \u00eencremeni, iar ea se trezi tremur\u00e2nd \u00een picioare, \u00een mijlocul buc\u0103t\u0103riei, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 cum ajunsese acolo.<\/p>\n\n\n\n Avea prima or\u0103 la clasa a VII-a \u0219i \u00eencepu s\u0103-\u0219i recapituleze lec\u021bia despre asediul Plevnei, a\u0219a cum f\u0103cea de obicei, \u00een timp ce se v\u00e2nzolea cu treburi prin cas\u0103. Nu reu\u0219i s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 nicicum data exact\u0103 a cuceririi redutei, pe care p\u00e2n\u0103 atunci o \u0219tia \u0219i trezit\u0103 din somn. Era un reper important, fusul pe care r\u0103sucea firicelele pove\u0219tii ei. Apoi \u00eei r\u0103s\u0103ri brusc anul 1794, dar oric\u00e2t \u00ee\u0219i scormoni mintea, nu reu\u0219i s\u0103-l lege de vreun eveniment cunoscut.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2teva minute mai t\u00e2rziu, \u00een timp ce f\u0103cea du\u0219, \u00eei ap\u0103ru \u00een fa\u021ba ochilor un text cu cap \u0219i coad\u0103: \u201ePe m\u0103sur\u0103 ce luptele se intensificau, ora\u0219ul Leipzig devenea martorul unui conflict de propor\u021bii epice. Str\u0103zile \u0219i pie\u021bele erau pline de solda\u021bi, iar zgomotul b\u0103t\u0103liei r\u0103suna \u00een \u00eentreaga regiune. Civilii, de\u0219i \u00een mare parte evacua\u021bi, observau de la distan\u021b\u0103, cople\u0219i\u021bi de gravitatea situa\u021biei.\u201d Ditamai fragmentul. Nu-\u0219i amintea unde-l citise sau dac\u0103 exact a\u0219a se \u00eenl\u0103n\u021buiau cuvintele, dar era clar c\u0103 nu avea leg\u0103tur\u0103 cu Grivi\u021ba, ci cu b\u0103t\u0103lia \u201eNa\u021biunilor\u201d din 1813, marea \u00eenfr\u00e2ngere a lui Napoleon. Parc\u0103 toate informa\u021biile istorice, predate \u0219i repetate la orele de istorie \u00een decursul anilor, se jucau de-a v-a\u021bi ascunselea prin mintea Domnic\u0103i. O prinse un tremur de enervare, c\u00e2nd, dintr-odat\u0103, \u021b\u00e2r\u00e2i telefonul. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Bun\u0103, mam\u0103, ce mai faci?<\/p>\n\n\n\n Dorian, student la Facultatea de Silvicultur\u0103 din Bra\u0219ov, o suna de la un telefon public cu fise de l\u00e2ng\u0103 autogar\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ia spune-mi: c\u00e2nd a avut loc b\u0103t\u0103lia de la Grivi\u021ba?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Poftim? Ce-\u021bi veni? <\/p>\n\n\n\n \u2014 Tocmai \u00eemi recapitulam o lec\u021bie \u0219i\u2026 m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 tu \u0219tii.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce s\u0103 zic, mam\u0103? E ceva cu R\u0103zboiul de Independen\u021b\u0103, nu?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Da-da-da, Dorian.<\/p>\n\n\n\n \u2014 P\u0103i\u2026 1877.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu anul, data exact\u0103! insist\u0103 Domnica.<\/p>\n\n\n\n \u2014 M\u0103 testezi sau cum? replic\u0103 iritat Dorian. \u0218tii c\u0103 vorbesc cu fise de-aici\u2026 <\/p>\n\n\n\n \u2014 Iart\u0103-m\u0103, Dorian, se replie brusc maic\u0103-sa. S\u0103 l\u0103s\u0103m prostiile mele, zi-mi mai bine de tine. Cum \u00ee\u021bi e pe-acolo, ai ce m\u00e2nca?<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 ce puse telefonul \u00een furc\u0103, Domnica se gr\u0103bi s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103, dar \u00een pragul u\u0219ii \u00ee\u0219i d\u0103du seama c\u0103 avea pe ea doar capotul vernil cu flori de c\u00e2mp \u0219i, \u00een picioare, papucii gri de p\u00e2sl\u0103. F\u0103cu cale-ntoars\u0103 la \u0219ifonier s\u0103 se \u00eembrace \u2013 \u0219i, dintr-odat\u0103, o str\u0103fulger\u0103: 30 august 1877. Vas\u0103zic\u0103 era adev\u0103rat ce se spunea: c\u00e2nd nu mai scotoce\u0219ti disperat \u00een amintiri \u0219i te iei cu alte treburi, abia atunci \u00ee\u021bi aminte\u0219ti ceva ce credeai c-ai uitat cu totul. Apoi glumi amar \u00een g\u00e2nd \u2013 dac\u0103 30 august 1877 era consemnat\u0103 de istorie ca o zi glorioas\u0103 pentru rom\u00e2ni, 17 ianuarie 1979 nu se ar\u0103ta a fi cea mai bun\u0103 din via\u021ba ei. Oricum, Domnica r\u0103mase tulburat\u0103. Nu se sim\u021bi deloc \u00een largul s\u0103u la \u0219coal\u0103.<\/p>\n\n\n\n La c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 asta, \u00een timp ce le povestea copiilor despre dacii care se ap\u0103rau \u00eempotriva n\u0103v\u0103litorilor romani, \u00eencerc\u0103 s\u0103 le descrie construc\u021biile de la Coste\u0219ti-Blidaru, dar cuv\u00e2ntul \u201efortifica\u021bii\u201d pur \u0219i simplu nu-i veni pe limb\u0103. Se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103 s\u0103-l caute, f\u0103c\u00e2nd gesturi proste\u0219ti din m\u00e2ini, ca \u0219i cum ar fi ridicat ni\u0219te ziduri de ap\u0103rare, \u00een timp ce privea pe fereastr\u0103 \u00een curtea \u0219colii, de parc\u0103 acolo ar fi trebuit s\u0103 r\u0103sar\u0103 din senin ni\u0219te fortifica\u021bii. C\u00e2nd \u00ee\u0219i aminti \u00een sf\u00e2r\u0219it, se ru\u0219in\u0103 de pauza ei penibil\u0103, iar cuv\u00e2ntul \u00eei sun\u0103 \u00een urechi str\u0103in \u0219i nebulos. Apoi, povestind despre exilul lui Nicolae B\u0103lcescu \u0219i C.A. Rosetti, vru s\u0103 spun\u0103: \u201eAtunci c\u00e2nd autorit\u0103\u021bile imperiale au restaurat ordinea, s-a tras cortina peste idealurile revolu\u021bionarilor pa\u0219opti\u0219ti\u201d, dar se \u00eempotmoli la \u201ecortina\u201d. \u00cencepu s\u0103 scotoceasc\u0103 febril printre cuvintele care trebuie s\u0103 fi avut leg\u0103tur\u0103 cu teatrul. Brusc, \u00eei r\u0103s\u0103ri \u00een minte \u201eculise\u201d, care \u00eens\u0103 nu se potrivea cu nimic. Sim\u021bi c\u0103 urc\u0103-n ea o furie care-i ardea t\u00e2mplele \u0219i ochii \u2013 iar asta, sub ochii m\u0103ri\u021bi de spaim\u0103 ai copiilor.<\/p>\n\n\n\n Tot \u00een perioada aia descoperise un bazar volant \u00een preajma Halei Traian, unde \u00ee\u0219i petrecea dimine\u021bile de duminic\u0103 c\u0103ut\u00e2nd ceva, nici ea nu \u0219tia ce anume. Multe dintre lucrurile \u00een\u0219irate pe tejghele improvizate sau pe fe\u021be de mas\u0103 \u00eentinse pe jos \u00eei aminteau vag de copil\u0103ria ei din Ple\u0219oiu. De \u201eacas\u0103\u201d. Dar ce mai \u00eensemna \u201eacas\u0103\u201d? La un moment dat, tres\u0103ri la vederea unui ceainic din alam\u0103, cu bot lung \u0219i m\u00e2ner din lemn. Pip\u0103i cu luare-aminte ornamenta\u021biile florale ale capacului \u00eenchis cu o balama simpl\u0103. \u00cel cump\u0103r\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se t\u00e2rguiasc\u0103, cu lacrimi \u00een ochi, \u0219i \u00eel purt\u0103 cu ea pe str\u0103zi, \u021bin\u00e2ndu-l str\u00e2ns \u00een m\u00e2ini p\u00e2n\u0103 la apartamentul ei din Sfin\u021bii Voievozi.<\/p>\n\n\n\n \u00cen alte d\u0103\u021bi, cump\u0103r\u0103 co\u0219ule\u021be miniaturale din sticl\u0103, care \u0219i ele p\u0103reau s\u0103-i aminteasc\u0103 de ceva uitat. Urmar\u0103 un sipet miniatural din lemn cu torsade incrustate, figurine din por\u021belan, suporturi de lum\u00e2n\u0103ri din nichel turnat, broderii cu motive oltene\u0219ti \u0219i o mul\u021bime de alte flecu\u0219te\u021be greu de clasificat, care p\u0103reau s\u0103-i st\u00e2rneasc\u0103 tot felul de emo\u021bii, f\u0103r\u0103 aduceri-aminte concrete. Le aducea acas\u0103 \u0219i le \u00een\u0219ira printre c\u0103r\u021bile din bibliotec\u0103. Apoi, c\u00e2nd n-a mai fost loc pe rafturi, le-a a\u0219ezat pe m\u0103su\u021ba de cafea, pe biroul la care lucra, pe noptiera din dormitor, chiar \u0219i pe masa \u0219i blatul din buc\u0103t\u0103rie. Cur\u00e2nd, s-a trezit \u00eenconjurat\u0103 de o gr\u0103mad\u0103 de nimicuri, pe care risca s\u0103 le d\u0103r\u00e2me \u0219i s\u0103 le fac\u0103 \u021b\u0103nd\u0103ri la primul pas, dac\u0103 nu se mi\u0219ca cu mult\u0103 aten\u021bie. Cuvintele \u0219i amintirile care \u00eei zburau din minte l\u0103sau \u00een urm\u0103 goluri, ca ni\u0219te g\u0103uri \u00eentr-o \u021bes\u0103tur\u0103, pe care \u00eencerca din r\u0103sputeri s\u0103 \u0219i le umple la loc cu orice \u00eei venea la \u00eendem\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 \u00eenc\u0103 un an, se \u00eendrepta spre liceu \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie de ce, cobor\u00ee la Armeneasc\u0103, cotind apoi pe o str\u0103du\u021b\u0103 l\u0103turalnic\u0103. Intr\u0103 pe o poart\u0103 descuiat\u0103, urc\u0103 cele \u0219apte trepte de la intrare \u0219i p\u0103trunse \u00eentr-o cas\u0103 impun\u0103toare, care p\u0103rea abandonat\u0103. Se plimb\u0103 dintr-o \u00eenc\u0103pere \u00een alta, printre resturi hodorojite de mobil\u0103 \u0219i gr\u0103mezi de moloz, ca printr-un muzeu. Pe un scrin vechi, cu u\u0219i batante \u0219i m\u00e2nere forjate, descoperi o fotografie \u00eenr\u0103mat\u0103 pus\u0103 cu fa\u021ba \u00een jos. Pe spatele ei scria \u201eArthur \u0219i Hermine Dreschel\u201d. F\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama de ce, o str\u00e2nse la piept \u0219i d\u0103du s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103, c\u00e2nd auzi o fo\u0219g\u0103ial\u0103 dinspre un morman inform de salopete muncitore\u0219ti tr\u00e2ntite peste ni\u0219te saci cu ciment. Se uit\u0103 de jur \u00eemprejur, parc\u0103 trezit\u0103 brusc dintr-o reverie, l\u0103s\u0103 fotografia \u00eenapoi pe scrin \u0219i ie\u0219i val-v\u00e2rtej din cas\u0103. Din strad\u0103, un b\u0103rbat \u00eentr-un costum \u0219obol\u0103niu o privea t\u0103ios:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cine sunte\u021bi dumneavoastr\u0103? \u0218i ce c\u0103uta\u021bi \u00een casa asta?<\/p>\n\n\n\n \u2014 C\u0103utam\u2026 se b\u00e2lb\u00e2i Domnica cu r\u0103suflarea t\u0103iat\u0103. C\u0103utam\u2026 ni\u0219te oameni. Am gre\u0219it locul, mai zise ea, strecur\u00e2ndu-se pe l\u00e2ng\u0103 b\u0103rbat, cu inima c\u00e2t un purice. Aproape o lu\u0103 la fug\u0103 pe stradu\u021ba \u00eengust\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een bulevard.<\/p>\n\n\n\n \u00cen 1981, Domnica se pension\u0103, p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i \u00eens\u0103 c\u00e2teva ore din cursul superior, ca suplinitoare. De c\u00e2te ori intra la clas\u0103, r\u0103sfoia cu aten\u021bie catalogul, \u00eencerc\u00e2nd din r\u0103sputeri s\u0103 memoreze sau s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 numele elevilor. De fiecare dat\u0103, toate \u00eei sunau str\u0103ine, parc\u0103 le vedea pentru prima oar\u0103. Nici nu reu\u0219ea s\u0103 le asocieze cu u\u0219urin\u021b\u0103 chipurilor pe care le recuno\u0219tea, nu chiar pe toate. \u201eTovar\u0103\u0219\u0103 profesoar\u0103!\u201d, \u00eei atr\u0103gea aten\u021bia c\u00e2te un b\u0103ietan mai insolent, \u00een timp ce al\u021bii deja se v\u00e2nzoleau plictisi\u021bi prin b\u0103nci \u0219i o tachinau pe \u0219optite. \u201eApaisons-nous, je vous en prie\u201d, replica prompt Domnica, nici ea nu \u0219tia de ce \u00een francez\u0103. Apoi se reculegea \u0219i \u00eencepea lec\u021bia. \u201eDragilor\u201d, spunea ea tr\u0103g\u00e2nd aer \u00een piept. Iar dac\u0103 voia s\u0103 asculte un anumit elev sau elev\u0103, i se adresa cu \u201escumpul meu din banca a doua\u201d sau \u201escumpa mea de la fereastr\u0103\u201d \u0219i asta p\u0103rea de ajuns, chiar dac\u0103 suna un pic nepotrivit.<\/p>\n\n\n\n Nu mai intra \u00een cur\u021bi pe nepus\u0103 mas\u0103 \u0219i evita s\u0103 mai bat\u0103 talciocul de la Hala Traian, dar avea acum mai mult timp, a\u0219a c\u0103 r\u0103t\u0103cea pe str\u0103du\u021be, c\u0103sc\u00e2nd ochii la casele oamenilor. Sim\u021bea nevoia s\u0103-\u0219i fac\u0103 plinul cu pove\u0219ti, iar asta se manifesta ciudat. Pe m\u0103sur\u0103 ce uita tot mai multe \u2013 \u0219i nu doar denumiri mai noi sau mai vechi, ori cuno\u0219tin\u021be deprinse de-a lungul anilor, ci \u0219i lucruri intime \u2013, culegea tot felul de nimicuri de pe jos, care \u00eei ie\u0219eau \u00een drum. Parc\u0103 se pedepsea pentru fiecare cuv\u00e2nt sau amintire \u0219tears\u0103 din minte.<\/p>\n\n\n\n Mania colec\u021bion\u0103rii \u00eencepu cu o piatr\u0103 plat\u0103, care avea pe o fa\u021b\u0103 o zg\u00e2rietur\u0103 ciudat\u0103, \u00een spiral\u0103. O z\u0103ri l\u00e2ng\u0103 gardul din fier forjat al cur\u021bii unei \u0219coli generale de pe strada Cometa \u0219i o v\u00e2r\u00ee \u00een buzunar ca pe un obiect pre\u021bios, \u00eenchipuindu-\u0219i c\u0103 provenea dintr-un castela\u0219 de demult, al c\u0103rui proprietar gravase pe zidul \u00eemprejmuitor o spiral\u0103. \u00cen centrul spiralei se afla un mesaj destinat oric\u0103rui trec\u0103tor: \u201eTimpul e ciclic. Tot ce dispare se \u00eentoarce.\u201d Zidul se pr\u0103bu\u0219ise, iar piatra misterioas\u0103 fusese aruncat\u0103 la vale, rostogolit\u0103 prin p\u0103duri \u0219i peste paji\u0219ti, purtat\u0103 de ape \u00eenvolburate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-un final, \u00eei ie\u0219ise Domnic\u0103i \u00een cale. C\u00e2nd ajunse acas\u0103, o a\u0219ez\u0103 direct pe parchetul din sufragerie. \u00cen c\u00e2teva ore uit\u0103 de ea; p\u00e2n\u0103 \u0219i povestea ticluit\u0103 \u00een minte se risipi, iar femeia \u00eencepu s\u0103 se \u00eentrebe cum naiba ajunsese pietroiul \u0103la \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n Urmar\u0103 alte plimb\u0103ri \u0219i alte pietre cu forme ciudate adunate din drum. Cur\u00e2nd, Domnica \u00eencepu s\u0103 culeag\u0103 de pe jos, \u00eentr-un fel de exaltare, castane, ghinde, p\u0103st\u0103i, frunze uscate, crengu\u021be, ba \u0219i lucruri pierdute ori aruncate de oameni, sticle goale, h\u00e2rtii mototolite, pungi de plastic, brichete, brelocuri, pixuri f\u0103r\u0103 past\u0103. \u0218i \u00een jurul fiec\u0103rui obiect n\u0103scocea c\u00e2te o istorioar\u0103, oric\u00e2t de ne\u00eensemnat\u0103, pe care \u0219i-o spunea \u00een g\u00e2nd, uneori \u0219i cu voce tare. Unii trec\u0103tori \u00eentorceau capul dup\u0103 ea, privind-o cu mil\u0103. Pove\u0219tile p\u0103reau s\u0103 fac\u0103 zid \u00een jurul ei \u0219i s\u0103 o ocroteasc\u0103 de r\u0103ul care \u00eei cre\u0219tea pe din\u0103untru. Dup\u0103 o vreme, femeia nici nu mai avu nevoie de cuvinte. Vedea aievea imagini pe care le \u00eenl\u0103n\u021buia ca pe diapozitive sau care jucau \u00een fa\u021ba ochilor ei ca ni\u0219te mandale caleidoscopice. Construind aceste imagini mi\u0219c\u0103toare, se sim\u021bea mult mai bine. <\/p>\n\n\n\n \u00centr-una dintre zile, d\u0103du peste c\u00e2teva pl\u0103ci de pal, inclusiv dou\u0103 t\u0103blii dintr-un pat demontat. Erau rezemate \u00eentr-o stiv\u0103, chiar la intrare \u00een blocul ei, a\u0219a c\u0103 rug\u0103 un vecin aflat \u00een trecere s\u0103 i le duc\u0103 p\u00e2n\u0103 sus.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Dar ce face\u021bi cu ele, doamn\u0103? Astea-s numai bune de pus pe foc, \u00eei azv\u00e2rli b\u0103rbatul, cam f\u0103r\u0103 chef.<\/p>\n\n\n\n Domnica ezit\u0103 pu\u021bin, apoi zise, c\u00e2nt\u0103rindu-\u0219i bine cuvintele: <\/p>\n\n\n\n \u2014 Fiecare lucru e viu. Nu trebuie aruncat \u00eenainte s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 traiul. <\/p>\n\n\n\n \u00cen seara aceea \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 una dintre t\u0103blii, cea de la c\u0103p\u0103t\u00e2i, t\u0103iat\u0103 \u00een arc, pe care vecinul i-o l\u0103sase \u00een antreu. \u00cencerc\u0103 s\u0103-i afle povestea, dar bucata aia de material inert nu-i transmitea nicio vibra\u021bie. \u0218i totu\u0219i, \u00eei trezea amintirea a ceva intens nepl\u0103cut de demult \u2013 s\u0103 fi fost un necaz? Un accident, un incendiu, un cutremur? Uitase cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire ce anume. O podidir\u0103 lacrimi de neputin\u021b\u0103. R\u0103sturn\u0103 pe jos toate pl\u0103cile, zdronc\u0103nindu-le cu furie.<\/p>\n\n\n\n Peste c\u00e2teva zile, Dorian veni \u00een vizit\u0103, descuie cu cheile lui \u0219i, dup\u0103 primul pas \u00een hol, se izbi de mald\u0103rul de sc\u00e2nduri, de cutii de carton \u00eenv\u00e2rfuite cu nimicuri, haine ponosite \u0219i p\u0103tate din care zburau molii, sticle \u0219i borcane goale, unele pline de praf pe dinafar\u0103 \u0219i pe din\u0103untru. Se lu\u0103 cu m\u00e2inile de cap.<\/p>\n\n\n\n O strig\u0103 nelini\u0219tit pe Domnica, dar nu primi niciun r\u0103spuns. Abia reu\u0219i s\u0103 se strecoare spre sufragerie, dinspre care \u00eel izbea o miasm\u0103 \u00een\u0103bu\u0219itoare. Acolo o descoperi pe maic\u0103-sa, t\u00e2rziu \u2013 un ghemotoc de om i se p\u0103ru \u2013, chinuindu-se s\u0103 traverseze \u00eenc\u0103perea nearisit\u0103 de mult. De jur \u00eemprejur, locul era de nerecunoscut, plin p\u00e2n\u0103 la refuz cu vrafuri de tren\u021be \u0219i gunoaie. Nu mai aveai unde s\u0103 arunci un ac. Domnica privea \u00een jos, c\u0103ut\u00e2nd un petic liber pe care s\u0103 calce. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Bine c-ai venit, m\u0103 cam r\u0103t\u0103cisem pe-aici.<\/p>\n\n\n\n Dorian \u00eenh\u0103\u021b\u0103 o pung\u0103 de plastic dintre cele c\u00e2teva aruncate prin camer\u0103 \u0219i \u00eencepu s\u0103 o umple cu un pumn de frunze uscate \u00een\u0219irate pe parchet.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce faci acolo? \u021bip\u0103 deodat\u0103 Domnica.<\/p>\n\n\n\n \u2014 O s\u0103-\u021bi rupi g\u00e2tul c\u0103lc\u00e2nd pe toate rahaturile astea. \u021ai le arunc la gunoi. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Cum s\u0103-mi arunci pove\u0219tile la gunoi? <\/p>\n\n\n\n \u0218i se repezi s\u0103-i smulg\u0103 saco\u0219a din m\u00e2ini, ca pe o comoar\u0103 care trebuia salvat\u0103. \u00cel s\u0103get\u0103 cu o privire crunt\u0103, str\u0103in\u0103 \u2013 care pe Dorian \u00eel \u00eengrozi.<\/p>\n\n\n\n Din clipa \u00een care \u00een\u021belese c\u00e2t de grav\u0103 era boala mamei lui, Dorian c\u0103ut\u0103 solu\u021bii cu disperare. Erau vremuri grele, cu lipsuri \u0219i interdic\u021bii de tot felul. Prin intermediari, reu\u0219i s\u0103 ia leg\u0103tura cu un medic indian renumit, care experimenta terapii comportamentale aflate \u00eenc\u0103 \u00een studiu. Domnic\u0103i i se recomandar\u0103 rutine stricte \u0219i o agend\u0103 \u00een care s\u0103-\u0219i noteze idei, impresii, cuvinte. Din acea clip\u0103, femeia avu la \u00eendem\u00e2n\u0103 un caiet dictando \u00een care se presupunea c\u0103 ar \u021bine un soi de jurnal. Dar ce scria ea era mai mult o \u00eenl\u0103n\u021buire haotic\u0103 de g\u00e2nduri dezl\u00e2nate, fire narative neduse la cap\u0103t, propozi\u021bii amestec\u00e2nd rom\u00e2na cu franceza, pe care le \u00eentrerupea cu desene naive \u2013 fluturi, case, pomi, linii concentrice sau \u00een zig-zag \u2013 atunci c\u00e2nd nu-\u0219i g\u0103sea cuvintele. Medicul \u00eei suger\u0103 obiecte-ancor\u0103, care s\u0103 o ajute s\u0103 lege ideile \u00eentre ele. Dar Domnica era deja asediat\u0103 de tot felul de lucruri de care se ag\u0103\u021ba pe moment \u0219i care, dup\u0103 pu\u021bin timp, se goleau de sens, ba \u0219i \u00eencepeau s\u0103 o sufoce. I se mai suger\u0103 s\u0103 plaseze prin cas\u0103 fi\u021buici pentru aducere-aminte, \u00een schimb ea lipi \u00een antreu un afi\u0219 cu marea \u0219i plaja de la Costine\u0219ti, smuls de cine \u0219tie unde. Dorian f\u0103cu rost, pe sub m\u00e2n\u0103, de Piracetam \u0219i Gingko Biloba. Dar dup\u0103 c\u00e2teva zile, Domnica le arunc\u0103 la veceu, convins\u0103 c\u0103 erau ni\u0219te pastile expirate, care puteau s\u0103-i fac\u0103 r\u0103u. <\/p>\n\n\n\n Odat\u0103 g\u0103si pe policioara bufetului din buc\u0103t\u0103rie nuci \u0219i gutui, \u00een\u0219irate alternativ. \u0218apte fructe. \u0218apte zile ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nii? Nu \u00een\u021belese ce era cu ele. Ce-ar fi trebuit s\u0103-i spun\u0103 gutuile? Dar nucile? \u0218i oare ea le pusese acolo sau fiu-s\u0103u? Oricum ei nu-i pl\u0103cuser\u0103 niciodat\u0103 nici gutuile, nici nucile, iar acum p\u0103reau pietrificate, de nemestecat. Le arunc\u0103 nervoas\u0103 \u00een g\u0103leata de gunoi.<\/p>\n\n\n\n \u00cen alt\u0103 zi cineva \u00eei sun\u0103 la u\u0219\u0103. Se uit\u0103 pe vizor \u0219i v\u0103zu un chip necunoscut de femeie. Nu vru s\u0103 deschid\u0103, dar str\u0103ina nu se d\u0103dea dus\u0103: continu\u0103 s\u0103 sune, apoi \u00eencepu s\u0103 bat\u0103 \u00een u\u0219\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o l\u0103s\u0103 s\u0103 intre. Era o femeie \u00eenalt\u0103 \u0219i supl\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een uniform\u0103 de stewardez\u0103, \u00eenso\u021bit\u0103 de un copoi ardelenesc de v\u00e2n\u0103toare, nelini\u0219tit, care \u00ee\u0219i tot b\u0103ga botul prin mald\u0103rele ei de lucruri, r\u0103scolindu-le. Domnica se enerv\u0103 \u0219i o cuprinse un tremurat, dar r\u0103mase c\u00e2t putu de politicoas\u0103. Rece, chiar. La un moment dat, stewardeza izbucni \u00een pl\u00e2ns, \u00eeng\u0103im\u00e2nd ni\u0219te vorbe f\u0103r\u0103 \u0219ir, iar c\u00e2inele se \u00eencovrig\u0103 sc\u00e2ncind la picioarele st\u0103p\u00e2nei. Scena o f\u0103cu pe Domnica s\u0103 se simt\u0103 foarte prost \u0219i aproape c\u0103 o ur\u00ee pe ciudata aia periculoas\u0103, de care nu \u0219tia cum s\u0103 mai scape. De \u00eendat\u0103 ce femeia plec\u0103, Domnica \u00eel sun\u0103 pe Dorian:<\/p>\n\n\n\n \u2014 A venit aici o duduie cam dus\u0103\u2026 De fapt, cred c\u0103 era o poli\u021bist\u0103 de-aia \u2013 cum se zice? \u2013 \u201esub acoperire\u201d? S-a f\u0103cut c\u0103 boce\u0219te pe-aici. N-am \u00een\u021beles prea bine ce voia.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Era Silviana, mam\u0103\u2026 <\/p>\n\n\n\n \u2014 Silviana\u2026 Silviana, repet\u0103 Domnica \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 ceva.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Sor\u0103-mea, mam\u0103! Fiic\u0103-ta! E stewardez\u0103 la Tarom. Doar \u00ee\u021bi spusesem c\u0103 o s\u0103 treac\u0103 pe la tine\u2026<\/p>\n\n\n\n Nu. Aia nu putea fi fiic\u0103-sa.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o noapte, Domnica se trezi cu vezica plin\u0103 \u0219i sim\u021bi c\u0103 se scap\u0103 pe ea. Se ridic\u0103 din pat ca s\u0103 mearg\u0103 la baie, dar nu-\u0219i aminti cum s\u0103 ajung\u0103 acolo. A\u0219a c\u0103 se l\u0103s\u0103 pe vine la cap\u0103tul patului \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103du drumul, nimerind peste un set de ce\u0219cu\u021be cu farfurioare puse pe o coal\u0103 alb\u0103 de h\u00e2rtie.<\/p>\n\n\n\n A doua zi, dis-de-diminea\u021b\u0103, \u00eencerc\u0103 s\u0103 ias\u0103 din camer\u0103 dar nu \u0219tiu pe unde s-o apuce. Se sim\u021bi dintr-odat\u0103 at\u00e2t de mic\u0103 \u00eentr-o lume de brobdingnagi<\/em>, \u00eenconjurat\u0103 de mun\u021bi de lucruri gata s\u0103 se pr\u0103v\u0103leasc\u0103 peste ea, s-o sufoce. \u00cencepu s\u0103 urle: un urlet strident, ne\u00eentrerupt, care oricui l-ar fi auzit i s-ar fi p\u0103rut al unui animal h\u0103ituit. Dar nu-i veni nimeni \u00een ajutor. Se pr\u0103bu\u0219i pe jos, peste mormanele de tren\u021be \u0219i \u00eencepu s\u0103 se legene dintr-o parte \u00een alta. C\u00e2nd urletul i se stinse, femeia c\u0103zu \u00eentr-o mu\u021benie din care nu mai voia \u0219i nu mai putea s\u0103 ias\u0103. <\/p>\n\n\n\n Era toamna lui 1991. Dorian \u0219i Silviana \u0219tiau c\u0103 nu mai aveau \u00eencotro.<\/p>\n\n\n\n \u00cen fotoliul tras l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, Domnica st\u0103 cu spatele la ei \u0219i ochii a\u021binti\u021bi \u00eenainte. Din pozi\u021bia aia, vede aproape toat\u0103 curtea pietruit\u0103, cu r\u0103saduri de crizanteme purpurii \u0219i lalele galbene. Nu mai \u0219tie numele florilor, dar le simte culorile \u0219i mirosul direct pe piele. Mai departe, c\u00e2mpul verde-brun se contope\u0219te cu liziera unei p\u0103duri \u0219i cu un cer de var\u0103 t\u00e2rzie, pe care plutesc ni\u0219te aburi de nori. Dintr-odat\u0103, toate pove\u0219tile pe care le-a \u0219tiut sau pe care le-a inventat de-a lungul timpului par c\u0103 sunt acolo, dincolo de fereastr\u0103. Dac\u0103 ar \u00eentinde bra\u021bele, le-ar putea prinde pe toate, f\u0103r\u0103 niciun efort. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce s-a \u00eempu\u021binat\u2026 Ce mititic\u0103 e mama! \u0219opti Silviana, mai mult o uimire \u00een sinea ei. <\/p>\n\n\n\n Dorian \u00eei simte tremurul din glas \u0219i \u00eei pune o m\u00e2n\u0103 pe spate, lini\u0219titor. Domnica prinde vorbele \u0219i se face cumva mai mic\u0103, ca o dege\u021bic\u0103. \u0218i mai u\u0219oar\u0103. Acum, parc\u0103 ar putea levita. Iar dac\u0103 ar \u00eentinde bra\u021bele \u0219i ar trage de ni\u0219te fire invizibile, pove\u0219tile de dincolo de fereastr\u0103 s-ar desprinde \u0219i ar purta-o cu ele prin atmosfer\u0103, ca pe un nori\u0219or r\u0103zle\u021b.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 de Dana P\u0103tr\u0103noiu<\/p>\n","protected":false},"author":175,"featured_media":5185,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1108,2777,47],"coauthors":[1184],"class_list":["post-15514","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dana-patranoiu","tag-nr-3-2026","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/DanaPatranoiu_foto.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/175"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15514"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15514\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15515,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15514\/revisions\/15515"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5185"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15514"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}