{"id":15481,"date":"2026-05-20T11:03:18","date_gmt":"2026-05-20T08:03:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15481"},"modified":"2026-05-20T11:03:25","modified_gmt":"2026-05-20T08:03:25","slug":"in-umbra-fragilitatii-arhiva-poveste-marturie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15481","title":{"rendered":"\u00cen umbra fragilit\u0103\u021bii: arhiv\u0103 \u2013 poveste \u2013 m\u0103rturie"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Corina Ozon, C\u00e2nd macii leag\u0103n\u0103 pove\u0219ti<\/em>, Editura pentru Art\u0103 \u0219i Literatur\u0103, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

C\u00e2nd macii leag\u0103n\u0103 pove\u0219ti<\/em>este cea mai recent\u0103 carte a Corinei Ozon, ap\u0103rut\u0103 la Editura pentru Art\u0103 \u0219i Literatur\u0103<\/em>, \u00een 2025. Scriitoarea este cunoscut\u0103 publicului prin faptul c\u0103 se reinventeaz\u0103 stilistic: de la seria umoristic\u0103 \u0219i satiric\u0103 Aman\u021bii<\/em>, devenit\u0103 fenomen literar, la proz\u0103 scurt\u0103, romane \u0219i povestiri pentru copii, p\u00e2n\u0103 la recenta fic\u021biune autobiografic\u0103. Membr\u0103 a Uniunii Scriitorilor, dar \u0219i doctor \u00een \u0218tiin\u021bele Comunic\u0103rii, autoarea este o prezen\u021b\u0103 constant\u0103 \u00een social media fiind realizatoarea emisiunii culturale Cuvinte nespuse<\/em> pe Info Rom\u00e2nia TV \u0219i a seriei de podcasturi Re\u021beaua de pove\u0219ti<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Primul impact e cel vizual: pe copert\u0103, mai multe chipuri din alt secol, \u00eencoronate cu maci ro\u0219ii asemeni unui nimb, ne sugereaz\u0103 c\u0103 delicate\u021bea oamenilor, precum cea a macilor, vine din fragilitatea vie\u021bii \u201eunor f\u0103pturi de o clip\u0103\u201d. Apoi, dup\u0103 ce \u00eencepi s\u0103 cite\u0219ti, vei fi cucerit de cursivitatea scriituri. P\u00e2n\u0103 spre ultimele pagini, lectura curge cu o anumit\u0103 deta\u0219are, ca o poveste frumos \u021besut\u0103, dar \u00eenc\u0103 suspendat\u0103 \u00een fic\u021biune. Apoi, dintr-odat\u0103, v\u0103lul se ridic\u0103: \u00een\u021belegi c\u0103 istoria Corinei Ozon nu este doar o nara\u021biune imaginat\u0103, ci o cobor\u00e2re intim\u0103 \u00een vie\u021bile \u00eenainta\u0219ilor s\u0103i pe linie matern\u0103. Chipurile din fotografii cap\u0103t\u0103 nume, r\u0103d\u0103cin\u0103 \u0219i respira\u021bie \u2014 bunici \u0219i str\u0103bunici care ies din umbra timpului. Cartea \u00eens\u0103\u0219i devine ecoul unei promisiuni f\u0103cute mamei, un fir nev\u0103zut care leag\u0103 prezentul de pove\u0219tile leg\u0103nate c\u00e2ndva de maci.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acel moment, perspectiva se schimb\u0103 iremediabil. Personajele, p\u00e2n\u0103 atunci pitore\u0219ti \u0219i bine a\u0219ezate \u00een decorul epocii, dob\u00e2ndesc densitatea unei existen\u021be reale, irepetabile. Nu mai sunt simple figuri fic\u021bionalizate, extrase dintr-o generalitate vag\u0103, ci oameni vii, cu destinul lor unic, cu carne \u0219i oase. Leg\u0103narea \u00ee\u0219i pierde u\u0219ur\u0103tatea \u0219i intr\u0103 sub ap\u0103sarea gravita\u021biei memoriei. Iar tu, cititorul, nu te mai po\u021bi opri: sim\u021bi nevoia s\u0103 cau\u021bi urme, s\u0103 afli despre boierii armeni, despre colegiile unde au \u00eenv\u0103\u021bat al\u0103turi de Aron Pumnul sau Eminescu, despre acea mic\u0103 a\u0219ezare boto\u0219\u0103nean\u0103 care, odinioar\u0103, pulsa de via\u021b\u0103 \u0219i prosperitate la \u00eenceputul veacului trecut.<\/p>\n\n\n\n

Arhiva<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Presa (Adev\u0103rul<\/em>, Luceaf\u0103rul<\/em>) precum \u0219i Uniunea Armenilor men\u021bioneaz\u0103 des familia Goilavi (\u00een carte Godeanu) din R\u00e2nghile\u0219ti, avoca\u021bi \u0219i politicieni, \u00eempropriet\u0103ri\u021bi de domnitorii rom\u00e2ni pe grani\u021ba cu Basarabia. Pe mo\u0219ia lor au \u00eenfiin\u021bat o ferm\u0103 agrozootehnic\u0103, o fabric\u0103 de spirt \u0219i o moar\u0103 care m\u0103cina f\u0103in\u0103 premiat\u0103 la Salonul Interna\u021bional de la Paris. Acolo a venit din Hanovra str\u0103bunicul patern al autoarei, Mathias Schmidt, ca maistru la fabrica de spirt \u0219i, tot acolo, cel matern, Ion Kozac, era directorul fabricii \u0219i administrator la moar\u0103. Mo\u0219ierii armeni au transformat mica a\u0219ezare \u00eentr-o comunitate armonioas\u0103 \u0219i au contribuit la sintagma impresionant\u0103 ce descria pe atunci Rom\u00e2nia ca \u201egr\u00e2narul Europei\u201d. Apoi lumea lor s-a mic\u0219orat treptat: prin exproprierea din 1919 mo\u0219ia a pierdut sute de hectare de p\u0103m\u00e2nt \u0219i a disp\u0103rut \u00een 1945 c\u00e2nd a avut loc colectivizarea. Comunitatea din R\u00e2nghile\u0219ti \u2014 \u0219i, \u00een miezul ei, familia scriitoarei \u2014 poart\u0103 urmele ad\u00e2nci ale istoriei mari: exproprieri \u0219i \u00eempropriet\u0103riri, r\u0103zboaie, apoi umbra grea a comunismului. Dar dincolo de aceste mi\u0219c\u0103ri ample, istoria personal\u0103 \u00ee\u0219i las\u0103 propriile cicatrici: violul str\u0103bunicii Anastasia, moartea tragic\u0103 a lui Mathias, incendiul care a mistuit conacul. Scriitoarea \u00een\u021belege c\u0103 adev\u0103rurile arhivelor, oric\u00e2t de exacte, se golesc de via\u021b\u0103 \u00een absen\u021ba unui sens tr\u0103it. De aceea, le re\u00eensufle\u021be\u0219te prin poveste, ad\u0103ug\u00e2nd faptelor t\u0103cute vibra\u021bia \u0219i \u00een\u021belesul pe care doar memoria narat\u0103 le poate reda. \u00cens\u0103 e valabil \u0219i invers, \u201ebiografiile sunt iluzii\u201d (Pierre Bourdieu) f\u0103r\u0103 datele din arhive, c\u0103ci mereu ne \u00eenscriem subiectiv \u00eentr-un context: apar\u021binem unui spa\u021biu \u2013 satul de la frontiera de r\u0103s\u0103rit a \u021b\u0103rii, \u0219i unui timp \u2013 \u00eenceputul secolului trecut. Fiica Anei, mezina familiei Schmidt, m\u0103rturise\u0219te at\u00e2t de conving\u0103tor \u00een carte: \u201emereu vor fi semne care traseaz\u0103 h\u0103r\u021bi-ghid tot mai vizibile pe m\u0103sur\u0103 ce ne scufund\u0103m \u00een poveste\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Povestea. Ospitalitatea \u0219i darul textului<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cartea se dezv\u0103luie ca o leg\u0103nare peste timpuri \u0219i spa\u021bii, o pendulare care ad\u00e2nce\u0219te con\u0219tiin\u021ba fragilit\u0103\u021bii \u00een fa\u021ba istoriei. Dintr-un secol al rupturilor, al r\u0103zboaielor \u0219i al urii, Corina Ozon salveaz\u0103 o poveste ce devine, pentru cititor, un topos ospitalier \u2014 un loc al unei duble lini\u0219ti: a propriei prezen\u021be \u0219i a lecturii. \u00cen acela\u0219i timp, aceast\u0103 ospitalitate confirm\u0103 vulnerabilitatea noastr\u0103 esen\u021bial\u0103: vie\u021bile nu sunt consemn\u0103ri reci de arhiv\u0103, ci nara\u021biuni fragile, supuse uit\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n

Lectura se a\u0219az\u0103, astfel, sub semnul ospitalit\u0103\u021bii, pentru c\u0103 aceast\u0103 pendulare \u0219terge grani\u021bele dintre oameni, timpuri \u0219i spa\u021bii. Se contureaz\u0103 un topos al \u00eent\u00e2lnirii \u2014 o khora<\/em> platonician\u0103, un ne-loc fertil \u00een care devin posibile toate situ\u0103rile. Mai \u00eent\u00e2i, \u00eentre unic \u0219i universal: destine singulare cap\u0103t\u0103 form\u0103 de adev\u0103r general prin cuv\u00e2nt. Apoi, \u00eentre timpul personal \u0219i cel istoric: a doua Revolu\u021bie industrial\u0103 \u00eel aduce pe Mathias din Hanovra la R\u00e2nghile\u0219ti; nunta Cleopatrei e umbrit\u0103 de expedi\u021bia antarctic\u0103 a lui Racovi\u021b\u0103 \u0219i de descoperirea planetei Pluto; bunicul Mihai se na\u0219te odat\u0103 cu primul metrou din Berlin. Aceste inser\u021bii sunt asemenea macilor picta\u021bi pe leag\u0103n \u2014 detalii vii care re\u00eenvie o lume uitat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pendularea continu\u0103 \u00eentre centru \u0219i margine \u2014 Bucure\u0219tiul, cu palatul regal \u0219i fabrica de ciocolat\u0103, \u0219i R\u00e2nghile\u0219tiul, refugiu pentru fugari \u2014, dar \u0219i \u00eentre identitate \u0219i alteritate, unde apropiatul \u0219i str\u0103inul ajung s\u0103 \u00eempart\u0103 acela\u0219i spa\u021biu. Comunitatea din Od\u0103i evoc\u0103 acel \u201ea-fi-\u00eempreun\u0103\u201d specific kibbutzului descris de Amos Oz. \u00centre cronic\u0103 \u0219i legend\u0103, \u00eentre fotografii, jurnal de front \u0219i mitologia leag\u0103nului cu \u201eflori iradiante\u201d, care ocrote\u0219te somnul copiilor at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu se leag\u0103n\u0103 \u00een gol. \u00centre tradi\u021bie \u0219i progres, adus de mo\u0219ierii lumina\u021bi: tehnologie, munc\u0103 pl\u0103tit\u0103, comunitate.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 mi\u0219care \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 \u00eens\u0103 \u00eentreaga gravita\u021bie abia la final. \u00cen ultimele pagini, povestea se reveleaz\u0103 ca o confesiune oferit\u0103 f\u0103r\u0103 rest. Corina Ozon nu solicit\u0103 nici \u00een\u021belegere, nici compasiune pentru suferin\u021bele familiei \u2013 violul, r\u0103zboiul, lag\u0103rul \u2013, ci doar spune, limpede, cum au fost lucrurile. Iar tocmai aceast\u0103 simplitate a d\u0103ruirii, din afara oric\u0103rui schimb, d\u0103 povestirii for\u021ba ei t\u0103cut\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen umbra fragilit\u0103\u021bii<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Conform datelor din arhive, nu mai exist\u0103 niciun martor al acestui secol \u00eencercat, \u201edoar un livret militar \u0219i c\u00e2teva fotografii vechi\u201d. Mo\u0219ia boierilor Goile\u0219ti a fost aproape distrus\u0103 de r\u0103zboaie, apoi comunismul s-a \u00eentins ca o boal\u0103 peste acele locuri. Astfel \u00eenc\u00e2t \u201eapa nu mai era limpede, c\u00e2mpiile nu mai erau verzi, iar Prutul era doar grani\u021ba cu statul sovietic.\u201d R\u00e2nghile\u0219ti a r\u0103mas \u00eencremenit, un sat pierdut pentru totdeauna. Acesta este adev\u0103rul obiectiv transformat de timp \u00een semne goale, dar cartea nu ne las\u0103 s\u0103 uit\u0103m c\u0103 un asemenea loc, c\u00e2ndva, a avut o alt\u0103 via\u021b\u0103, un alt sens \u0219i o alt\u0103 raportare la lume. Fragilitatea oamenilor \u00een fa\u021ba istoriei nu \u00eencape \u00een arhive, \u00eens\u0103 tot ce se transform\u0103 \u00een poveste devine arhiv\u0103 personal\u0103 a fragilului \u0219i a vulnerabilit\u0103\u021bii<\/em>. Ele sunt m\u0103rturia c\u0103 prezentul este o clip\u0103 dilatat\u0103 ce con\u021bine at\u00e2t trecutul c\u00e2t \u0219i viitorul, c\u0103ci trecutul e luminat de ceea ce tr\u0103im \u00een prezent, iar viitorul e mereu iluminat de ceea ce deja s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n\n\n\n

Corina Ozon este supravie\u021buitoarea care \u0219i-a \u021binut promisiunea c\u0103 va salva povestea familiei, \u0219tiind c\u0103 altfel va r\u0103m\u00e2ne orfan\u0103 de sensuri, intuind c\u0103 vie\u021bile \u00eenainta\u0219ilor nu vor avea coeren\u021b\u0103, iar propria identitate nu va fi altfel deplin\u0103. Povestea pare spus\u0103 \u201epe de rost, tocmai pentru c\u0103 vine dintr-o memorie visceral\u0103. \u00cenchidem cartea \u0219i, \u00een timp ce privim macii din fotografiile altui secol, r\u0103m\u00e2nem cu \u00eentrebarea: Cum se \u00eenscrie o familie \u00een traseele istoriei mari? Cum se schimb\u0103 via\u021ba noastr\u0103 atunci c\u00e2nd accept\u0103m c\u0103 sensul ei nu vine din marile evenimente ale istoriei, ci din felul \u00een care povestim \u00eent\u00e2mpl\u0103rile m\u0103runte, fragilitatea lor, \u00een umbra istoriei mari?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Elvira Groza<\/p>\n","protected":false},"author":483,"featured_media":15482,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1498,106,2807,2777],"coauthors":[2806],"class_list":["post-15481","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-corina-ozon","tag-cronica-literara","tag-elvira-groza","tag-nr-3-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/macii.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/483"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15481"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15481\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15483,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15481\/revisions\/15483"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15482"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15481"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}