{"id":15476,"date":"2026-05-19T12:49:22","date_gmt":"2026-05-19T09:49:22","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15476"},"modified":"2026-05-19T12:49:32","modified_gmt":"2026-05-19T09:49:32","slug":"mama-noastra-cea-de-toate-zilele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15476","title":{"rendered":"Mama noastr\u0103 cea de toate zilele"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Arundhati Roy, Refugiul meu, furtuna mea<\/em>, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2026, traducere de Alexandra Coliban<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n
Mama\u2019s gonna make all of your nightmares come true 
Mama\u2019s gonna put all of her fears into you 
Mama\u2019s gonna keep you right here under her wing 
She won\u2019t let you fly but she might let you sing<\/em>
<\/pre>\n\n\n\n
\u201eC\u00e2t\u0103 nevoie avem de agresorii no\u0219tri\u201d \u2013 \u0219i cu c\u00e2t\u0103 devo\u021biune aproape c\u00e2ineasc\u0103 \u00eei iubim, a\u0219 \u00eendr\u0103zni s-adaug, chiar cu pre\u021bul propriei dispari\u021bii. \u00cen cel mai nefericit \u0219i necesar dintre cazuri dispari\u021bie \u0219i-n cel mai luminos \u0219i improbabil transformare.<\/p>\n\n\n\n
E complicat s\u0103 scrii despre c\u0103r\u021bile mari (fiindc\u0103 ai senza\u021bia \u00een genere c\u0103 s-a spus deja cam totul despre ele) sau despre cele care apar \u00een lume \u0219i a c\u0103ror simpl\u0103 apari\u021bie le-a f\u0103cut automat celebre, ca-n cazul aces\u00adtei c\u0103r\u021bi de memorii a scriitoarei indiene Arundhati Roy, Refugiul meu, furtuna mea<\/em>, fiindc\u0103 astea din urm\u0103 au o aur\u0103 mistico-publicitar\u0103 pu\u021bin cam dement\u0103, de care \u021bi-e deopotriv\u0103 lehamite \u0219i team\u0103 s\u0103 te apropii. Recunosc c\u0103 prefer titlul original, Mother Mary Comes to Me<\/em>, care-i mai fidel tonului dezabuzat al textului \u0219i deci mai pu\u021bin soapy<\/em> dec\u00e2t traducerea \u00een rom\u00e2n\u0103, care \u00eens\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103 respect\u0103 sugestia aceleia\u0219i Roy pentru versiunile str\u0103ine ale c\u0103r\u021bii. Altfel, vreau s\u0103 spun din capul locului c\u0103 traducerea Alexandrei Coliban mi s-a p\u0103rut foarte smart \u0219i a mers ca uns\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen fine, lehamitea vine, mi se pare, din esen\u021bializ\u0103ri care devin ele \u00eensele vulgare: c\u00e2nd pui laolalt\u0103 capodoper\u0103<\/em> \u0219i memorie<\/em>, confruntare<\/em>, lupt\u0103<\/em>, furtun\u0103<\/em>, durere<\/em>, doliu<\/em> ajungi s\u0103 te-ntrebi ce mai \u00eenseamn\u0103 toate cuvintele astea, ofilite \u00een urma frecven\u021bei cu care sunt utilizate de obicei. Frica, pe de alt\u0103 parte, vine din faptul c\u0103 n-ai cum s\u0103 \u0219tii dac\u0103 mai r\u0103m\u00e2ne ceva consistent \u0219i eventual valoros \u00een\u0103untrul carcaselor \u0103stora care par goale. A\u0219adar e adev\u0103rat c\u0103 am intrat cu o atitudine u\u0219or pervers\u0103 \u0219i cam mali\u021bioas\u0103 (\u00eens\u0103 nu r\u0103uvoitoare) \u00een autobi\u00adografia lui Arundhati Roy, care de fapt e mai pu\u021bin autobiografie \u2013 cred \u2013 \u0219i mai mult Poveste-despre-mama<\/em> \u0219i desigur c\u0103 ea poate fi redus\u0103 la o serie cumin\u021bic\u0103 de cuvinte ca cele de mai sus, dar astea m-au interesat mai pu\u021bin \u0219i am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 uit din\u00adcolo de ele. Suficient\u0103 literatur\u0103 despre ta\u021bi, a venit vremea mamelor. E o autobiografie numai \u00eentr-un sens secund, poate, oblic, pentru c\u0103 gliseaz\u0103 de la narcisicul eu<\/em> la ea<\/em>, care devine personaj (chiar mitic). Sau, \u0219i mai simplu spus: poate c\u0103-i doar un alt roman<\/em>, asta fiindc\u0103 tot n-a fost \u0219i nu va fi niciodat\u0103 prea limpede unde se termin\u0103 memoria \u0219i unde \u00eencepe imagina\u021bia sau care-s modurile \u00een care un scriitor se uit\u0103 la propria memorie \u0219i \u00een care \u00een\u021belege mai apoi cum s-o descrie \u2013 tot \u00een literatur\u0103 cazi, mai mult sau mai pu\u021bin.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i, pentru c\u0103-i vorba mai mult despre ea, \u00een\u021belegem c\u0103 textul n-a luat na\u0219tere dintr-un gest ego\u00adist, de afi\u0219are a propriului sine, la care ajungem numai prin rico\u0219eu, ci din curiozitate \u0219i posibil din alte nevoi c\u0103rora le e mai bine s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een penumbr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mama, Mary Roy, doamna Roy, figura asta u\u0219or castratoare (a\u0219a cum le st\u0103 bine mamelor s\u0103 fie), cre\u0219tina astmatic\u0103 \u0219i belicoas\u0103 din Kerala, capricioas\u0103 ca un muson \u0219i care aduce cu un mic gangster<\/em> \u2013 asta e figura pus\u0103 \u00een centrul c\u0103r\u021bii (\u0219i a vie\u021bii autoarei), de unde pleac\u0103 \u0219i se \u00eentoarce totul, ca un soi de surs\u0103 \u00een jurul c\u0103reia celelalte fiin\u021be nu pot dec\u00e2t s\u0103 orbiteze. Poate c\u0103 asta \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 descrie Roy aici: un sistem, pe care-l urm\u0103re\u0219te \u00een mi\u0219c\u0103rile \u0219i-n dinamicile lui \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul timpului, adic\u0103 de la na\u0219terea lui, care coincide bine\u00een\u021beles cu na\u0219terea autoarei. Ce-i drept, e un sistem cam s\u0103lbatic \u0219i imprevizibil \u0103sta, tocmai pentru c\u0103 e supus toanelor, furiei \u0219i mofturilor mamei-surs\u0103, iar senza\u021bia cea mai puternic\u0103 este c\u0103 scriitoarea, vreme \u00eendelungat\u0103, este numai o prelungire a figurii materne: copila-organ<\/em>, cum \u00eens\u0103\u0219i se auto-intituleaz\u0103, responsabil\u0103, cel pu\u021bin psihic \u0219i emo\u021bional, de starea mamei, care nici nu-i numit\u0103 a\u0219a mereu, ci \u2013 doamna Roy<\/em>, autoritatea suprem\u0103. Tipul \u0103sta de dinamic\u0103, ce s\u0103 vezi!, cade aproape \u00eentotdeauna \u00een dependen\u021b\u0103 (asta \u0219i ca urmare a unei obsesii a mamei legate de propria moarte, pentru care se preg\u0103tea de la treizeci de ani), dependen\u021b\u0103 care \u00eens\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103 se \u00eentrerup\u0103 atunci c\u00e2nd Roy decide s\u0103 urmeze cursurile Facult\u0103\u021bii de Arhitectur\u0103 din Delhi. Decizia e urmat\u0103 de o t\u0103cere absolut\u0103 care se \u00eentinde pe ani de zile \u0219i e dublat\u0103 de o via\u021b\u0103 de vagabondaj \u0219i r\u0103t\u0103cire. \u00cenceputul vie\u021bii pe care ai sim\u021bit c\u0103-l a\u0219tep\u021bi dintotdeauna.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un fel, Roy \u00ee\u0219i dezvele\u0219te jugulara aici, fire\u0219te c\u0103 controlat, dar gestul r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i: mu\u0219ca\u021bi din ea<\/em> dac\u0103 vre\u021bi \u0219i dac\u0103 ave\u021bi curaj<\/em>, pare ea s\u0103 ne spun\u0103. Totu\u0219i, iar aici am g\u0103sit eu pulsul vital al textului, femeia-cu-un-trecut-dureros-dar-pe-care-nu-\u00eel-percepe-chiar-a\u0219a nu-\u0219i construie\u0219te discursul auto-comp\u0103timitor, nu e un lamentatio<\/em> \u00eenecat \u00eentr-un lirism care vrea s\u0103 smulg\u0103 lacrimi \u0219i p\u0103reri de r\u0103u (anume reac\u021biile care-n gen\u00aderal provoac\u0103 alergii), ci dimpotriv\u0103. Discursul se muleaz\u0103 \u0219i pe un tip specific de atitudine, care nu e incriminatorie dec\u00e2t \u00een momente foarte scurte, dar care altfel e m\u00e2nat\u0103 de curiozitate \u0219i caut\u0103 s\u0103-l \u00een\u021beleag\u0103 pe Cel\u0103lalt cu deta\u0219are, lucrul poate cel mai complicat din lume \u00eentr-o astfel de rela\u021bie. Distan\u021b\u0103 \u0219i deta\u0219are, astea ar fi les mots d\u2019ordre<\/em>, care se articuleaz\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 de a privi \u0219i de a spune lucrurile care-i acoperit\u0103 de o pojghi\u021b\u0103 de umor \u0219i ironie, care merge ca uns\u0103 \u0219i care preia pe umerii s\u0103i greutatea inerent\u0103 a celor povestite. Nu c\u0103 le-ar lua neap\u0103rat peste picior (sau cel pu\u021bin nu mereu \u0219i oricum nu pe toate), dar reu\u0219e\u0219te s\u0103 le detoneze astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu ne (\u00eei) explodeze \u00een fa\u021b\u0103 cu toat\u0103 for\u021ba lor mutilatoare, a\u0219a cum trebuie c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u00e2nd au fost tr\u0103ite.<\/p>\n\n\n\n
Vorbeam la \u00eenceput de dispari\u021bie \u0219i transformare. Fire\u0219te c\u0103 dispari\u021bia e una mai cur\u00e2nd simbolic\u0103 dec\u00e2t imediat\u0103 \u0219i ea s-ar traduce prin imposibilitatea de a exista cu adev\u0103rat liber \u0219i autonom \u00een umbra ad\u00e2nc\u0103 pe care o arunc\u0103 muntele care pare s\u0103 fi fost Mary Roy. Transformare, pe de alt\u0103 parte, pentru c\u0103, \u00een urma dispari\u021biei (fizice de aceast\u0103 dat\u0103: Am plecat de l\u00e2ng\u0103 mama nu pentru c\u0103 n-o iubeam, ci pentru a reu\u0219i s-o iubesc \u00een continuare<\/em>), via\u021ba \u00ee\u0219i reintr\u0103 \u00een drepturi ori cel pu\u021bin \u00eencepe s\u0103-\u021bi apar\u021bin\u0103 \u00eentr-o mai mare m\u0103sur\u0103. De fapt, prezen\u021ba \u0219i absen\u021ba mamei, urm\u00e2nd firul unei cauzalit\u0103\u021bi incerte, a fost unul dintre motivele pentru care Arundhati Roy devine scriitoare. Ca s-o spun altcumva: asemenea figuri, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, impun un anumit mod de a privi lumea, propriul sine, pe ceilal\u021bi, astfel c\u0103 se modeleaz\u0103 o privire proiectat\u0103 din spatele ochilor \u0219i care, printr-un concurs necunoscut de \u00eemprejur\u0103ri, e posibil s\u0103 te aduc\u0103 mai aproape de scris. Dar asta-i numai o ipotez\u0103, nici m\u0103car eu n-am siguran\u021ba c\u0103 lucrurile stau a\u0219a. \u0218i poate c\u0103 tot de aici vine \u0219i un sentiment straniu, dar solar, dat fiind contextul cristaliz\u0103rii lui: recuno\u0219tin\u021ba:<\/p>\n\n\n\n
\u00cen \u00eencercarea de a o \u00een\u021belege pe mama, de a vedea lucrurile din perspectiva ei, de a o cuprinde, de a pricepe ce a r\u0103nit-o, ce a f\u0103cut-o s\u0103 ac\u021bioneze cum a ac\u021bionat \u0219i de a anticipa ce putea sau nu putea face \u00een continuare, m-am transformat \u00eentr-un labirint, o re\u021bea \u00eenc\u00e2lcit\u0103 de poteci care \u0219erpuiesc sub p\u0103m\u00e2nt \u0219i ies la suprafa\u021b\u0103 unde te a\u0219tep\u021bi mai pu\u021bin, sper\u00e2nd s\u0103 g\u0103sesc un unghi prielnic din care s\u0103 privesc lucrurile altfel dec\u00e2t prin ochii mei. Privind-o prin lentile care nu erau complet colorate de propria mea experien\u021b\u0103 cu ea, am ajuns s-o pre\u021buiesc ca femeie. A\u0219a am devenit scriitoare. Romancier\u0103. Pentru c\u0103 romancierii exact asta sunt \u2013 labirinturi.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 apropiere de scris, Roy o vede ca pe-o v\u00e2n\u0103toare a unei limbi-lighioane, aceast\u0103 limb\u0103 a unui scriitor, pe care s-o folosesc eu, nu s\u0103 m\u0103 foloseasc\u0103 ea pe mine<\/em>, deci una \u00een care s\u0103-mi descriu mie \u00eens\u0103mi propria lume multilingv\u0103<\/em>. Ce-i realmente fascinant aici e c\u0103 Roy caut\u0103 limba asta \u00een exterior, nu \u00een\u0103untrul ei. \u00cencearc\u0103 s-adulmece emana\u021biile exteriorului, ca mai t\u00e2rziu s\u0103 le treac\u0103 printr-un proces intern de alchimie. Recunosc c\u0103 am citit fragmentele cu o alt\u0103 idee \u00een minte, de care m-am \u00eempiedicat \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Ideea \u00eei apar\u021bine psihanalistului francez Lucien Isra\u00ebl, care, \u00een lucrarea Boiter n\u2019est pas p\u00e9cher<\/em>, sugereaz\u0103 faptul c\u0103 mama este cea care \u00ee\u0219i hr\u0103ne\u0219te copilul cu propriul limbaj, iar efortul pe care copilul trebuie s\u0103 \u00eel fac\u0103 \u00een procesul de maturizare este \u00eent\u00e2i de toate s\u0103 devin\u0103 con\u0219tient de starea de fapt a lucrurilor, ca pe urm\u0103 s\u0103 se elibereze de acest limbaj matern \u0219i s\u0103-\u0219i creeze propria limb\u0103, mai exact propria lume (discursiv\u0103 dar nu numai), \u0219i \u00eenc\u0103 \u0219i mai exact propria via\u021b\u0103. Nu to\u021bi copiii reu\u0219esc s\u0103 se desprind\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2n numai un ecou. Isra\u00ebl mai adaug\u0103 aici c\u0103 e nevoie de o ter\u021b\u0103 persoan\u0103, de obicei tat\u0103l, care s\u0103 intervin\u0103 \u00eentre mam\u0103 \u0219i copil pentru a deschide discursul la limita ecolaliei \u0219i a-l fr\u00e2nge. \u00cen fine, \u00eentor\u00adc\u00e2ndu-m\u0103 la textul lui Roy, e limpede c\u0103 nu e cazul existen\u021bei acestei ter\u021be persoane (tat\u0103l, Micky Roy, e absent \u00een primii mul\u021bi ani de via\u021b\u0103 ai scriitoarei), dar cu toate astea ideile mi se par c\u0103 se suprapun \u00een mai multe puncte. Mama e cea care-\u021bi modeleaz\u0103 privirea (fie prin impunere, fie prin contrast), \u00ee\u0219i vars\u0103 limba \u00een tine \u0219i apoi ce-\u021bi r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut e s\u0103 cau\u021bi limba-lighioan\u0103, care-i c\u00e2t se poate de vie \u0219i care, odat\u0103 \u00eenh\u0103\u021bat\u0103, \u00ee\u021bi devine proprie \u0219i-\u021bi fluidizeaz\u0103 curgerea s\u00e2ngelui \u00een corp<\/em>. \u00cen transferul acesta st\u0103 miza ascuns\u0103 a c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Donc<\/em>, nu-i musai s\u0103 citi\u021bi cartea psihanalitic, cum am ales s-o fac eu aici, are multe alte paliere care pot fi explorate. Oricum ar fi, am fost norocoas\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00een\u0219el \u00een privin\u021ba ei \u2013 sunt lucruri profunde \u0219i c\u0103rnoase \u00een spatele publicit\u0103\u021bii discursive care i se face c\u0103r\u021bii, lucru care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de mai pu\u021bine ori dec\u00e2t mi-ar pl\u0103cea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cronica ideilor de M\u0103riuca Mihalcea-Eliade<\/p>\n","protected":false},"author":433,"featured_media":15477,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,81,2579,2777],"coauthors":[2578],"class_list":["post-15476","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-humanitas","tag-mariuca-mihalcea-eliade","tag-nr-3-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/Arundhati_roy.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15476","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/433"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15476"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15476\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15478,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15476\/revisions\/15478"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15477"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15476"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15476"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15476"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15476"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}