{"id":15458,"date":"2026-05-15T12:40:46","date_gmt":"2026-05-15T09:40:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15458"},"modified":"2026-05-15T12:40:52","modified_gmt":"2026-05-15T09:40:52","slug":"un-diptic-vulnerabil-pana-la-urma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15458","title":{"rendered":"Un diptic vulnerabil, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Radu Ni\u021bescu, \u00een inima pustiului, la malul Ci\u0219migiului<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u201eDac\u0103 poe\u021bii ar fi reclame\u201d, a\u0219a cum se \u00eentreab\u0103 la un moment dat Radu Ni\u021bescu \u00een ultimul lui volum ap\u0103rut la Max Blecher, poezia lui ar fi un panou din centrul ora\u0219ului care gliseaz\u0103 \u00eentr-un ritm alert secven\u021be difuz-melancolice coming of age<\/em>. \u00een inima pustiului, la malul Ci\u0219migiului<\/em> cam asta e, un exerci\u021biu cinematic efervescent, cu o sensibilitate pentru ritmuri \u0219i geometrii ale sensului, \u00een care maturitatea \u0219i copil\u0103ria se \u00eentrec reciproc \u00een imagini fugare, dar esen\u021bializate.<\/p>\n\n\n\n

E un anume magnetism al plachetei \u0103steia care face, de fapt, din poemele lui Radu Ni\u021bescu un lung \u0219i singular (chiar \u0219i singuratic\/ \u00eensingurat) poem al devenirii, se citesc foarte eficient, adic\u0103, \u0219i ca un mare text nea\u0219teptat care se auto-devoreaz\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce se scrie: zic nea\u0219teptat pentru c\u0103 autoironic, versatil \u0219i extrem de mobil fusese \u0219i-n grigo<\/em> (2012), Dialectica ur\u0219ilor<\/em> (2016) \u0219i Satao<\/em> (2020), dar peste toate astea, el vine aici \u0219i cu o doz\u0103 bun\u0103 de vulnerabilitate mai asumat\u0103 ca oric\u00e2nd. Suprapuse peste liniile complicate ale ora\u0219ului (Radu e, prin excelen\u021b\u0103, un soi de \u201etrubadur\u201d urban, dar nu \u00een sens cosmopolit, ci mai degrab\u0103 un observator low-key<\/em> ale modula\u021biilor unui Bucure\u0219ti mereu afectiv-dinamic), cu o efervescen\u021b\u0103 a viziunii mereu activ\u0103 (nu \u0219i una a gesticula\u021biei, mi se pare c\u0103 poemele lui bifeaz\u0103 mai degrab\u0103 un registru lejer-delicat, neostentativ, prin felul \u00een care \u00ee\u0219i gestioneaz\u0103 momentele de introspec\u021bie) \u2013 a se vedea \u0219i organizarea lor calendaristic\u0103, dup\u0103 denumirile populare ale lunilor anului, care \u00eentre\u021bine o oarecare linie difuz\u0103 a poemelor \u2013, textele acoper\u0103 un repertoriu ceva mai serios ca p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n

Pentru cititorul c\u00e2t de c\u00e2t familiarizat cu poezia lui Radu Ni\u021bescu, poate fi surprinz\u0103tor cum ajuns la un soi de prag personal, poetul \u00ee\u0219i permite o atitudine mai preocupat\u0103, s\u0103-i zic a\u0219a (mult spus grav\u0103, pentru c\u0103 e mereu ceva non\u0219alant, naiv \u00een poezia lui). Sunt multe lucruri care intr\u0103 sub umbrela asta discursiv\u0103, de la oboseala \u0219i \u201emon\u0219trii\u201d vie\u021bii de adult, voci din cap \u0219i dileme care traseaz\u0103 umbre de nelini\u0219te, depresia de zi cu zi \u0219i lucrurile care \u00eemping zilele mai departe, anxietatea corporate<\/em>, chiar, la un soi de nostalgie a copil\u0103riei care plute\u0219te peste tot \u0219i care circumscrie, bl\u00e2nd, semnifica\u021biile. E foarte reu\u0219it\u0103 strategia discursiv\u0103 pe care o aplic\u0103 \u00een tot proiectul \u0103sta, de la poeme pur biografice, la locuri de experiment care frizeaz\u0103 aproape nonsensul, mici taton\u0103ri pseudo-tradi\u021bionale, \u00een poemele cu rim\u0103 \u0219i, \u00een general, unele texte aduse p\u00e2n\u0103 \u00een punctul verbiajului, al aglomera\u021biei. Cu mult\u0103 autoironie, dar \u0219i cu un soi de empatie personal\u0103, mai ales fa\u021b\u0103 de copilul care a fost \u0219i fa\u021b\u0103 de procesul de acceptare de sine, se consum\u0103 toat\u0103 dinamica asta a poemelor, care implozeaz\u0103 la tot pasul \u00een c\u00e2teva artificii afective de mare efect, pentru ca mai apoi \u00een final s\u0103 \u00ee\u0219i dezamorseze cu totul inten\u021biile \u2013 o c\u0103utare a \u00een\u021belegerii de sine. Din punctul \u0103sta, textul de \u00eenceput comunic\u0103 foarte bine cu cel de final, apropo de marele poem pe care \u00eel scrie Radu Ni\u021bescu aici \u0219i \u00eei eviden\u021biaz\u0103 foarte concret miza: \u201e\u021bi se spune uneori c\u0103 nu te po\u021bi ascunde de tine.\/ nu e adev\u0103rat.\/ nu e adev\u0103rat, cel pu\u021bin o vreme,\/ nu e adev\u0103rat, cel mult un timp\/\/ […] corpul secret\u0103 substan\u021be, mintea secret\u0103 secrete,\/\/ \u021bine ritmul.\u201d, brum\u0103rel<\/em> vs. \u201euite, eu cred. uneori \u00een prieteni, alteori \u00een prostii,\/ c\u00e2teodat\u0103 \u00een mine,\/ m\u0103car dou\u0103 zile pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 cred c\u0103 m-am \u00een\u0219elat,\/ mai cred \u00een lucruri pe care nu le pot explica, mai cred\/ c\u0103 poe\u021bii slabi zg\u00e2rie norii, poe\u021bii buni zg\u00e2l\u021b\u00e2ie asfal\u021bii,\/ \u00een farmece,\/ desc\u00e2ntece,\/ \u00een a nu \u0219ti mereu ce se petrece,\/ \u00een a l\u0103sa din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd un g\u00e2nd s\u0103 plece \u2013 \u0219tiu\/ c\u0103 n-o s\u0103 m\u0103 crezi, dar s\u0103 \u0219tii c\u0103 trece.\u201d, outro<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice caz, \u00een inima pustiului, la malul Ci\u0219migiului<\/em> puncteaz\u0103 o geografie unic\u0103 pe harta poeziei contemporane ap\u0103rut\u0103 \u00een ultima vreme (pentru care Radu Ni\u021bescu a primit deja Premiul pentru Cartea de Poezie a anului 2025 \u0219i probabil c\u0103 nu va fi ultimul pentru volumul \u0103sta), un colaj muzical al vocilor din cap la mid thirties<\/em> extrem de autentic, de neratat.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Marius Aldea, MARUTH<\/em>, ART\/pocket, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Marius Aldea se \u00eentoarce la poezie dup\u0103 mai bine de zece ani (de la Sinistra<\/em>, un volum ap\u0103rut la aceea\u0219i Cas\u0103 de Editur\u0103 Max Blecher \u00een 2015), dar judec\u00e2nd dup\u0103 interviul de pe blogul Editurii Art, nici n-a plecat niciodat\u0103. Maruth<\/em> e o plachet\u0103 care adun\u0103, de fapt, texte scrise de-a lungul mai multor ani, din etape diferite, dar interesant e c\u0103 nu se cite\u0219te a\u0219a. Chiar cu toat\u0103 senza\u021bia de incomod \u0219i trunchiat, care vine din felul \u00een care se pozi\u021bioneaz\u0103 \u00een poemele sale, de multe ori trec\u00e2nd cu mult\u0103 senin\u0103tate dincolo de limitele acceptate ale political-corectness<\/em>-ului, textele din Maruth<\/em> \u00ee\u0219i asum\u0103 o voce unitar\u0103 \u00een toat\u0103 harta asta reflexiv\u0103 pe alocuri alienant\u0103, dar a mi\u0219c\u0103rilor radicale \u00eentotdeauna, pe care o construiesc.<\/p>\n\n\n\n

Sigur c\u0103 prima impresie e c\u0103 textele astea n-au neap\u0103rat un numitor comun, c\u0103 mizeaz\u0103 mai degrab\u0103 pe o strategie a divergen\u021bei. Marius Aldea mi se pare c\u0103, \u00een general, practic\u0103 o poezie a pozi\u021bion\u0103rii hot\u0103r\u00e2te, una care nu tolereaz\u0103 nuan\u021be, genul de poezie care \u00ee\u021bi place sau nu. Iar Maruth<\/em> e \u00eenc\u0103 o \u201ebucat\u0103\u201d contondent\u0103, care pe unele pagini bruiaz\u0103 sensibilitatea eventual pudibond\u0103 a cititorului \u2013 vezi poemele \u021a\u0103ran<\/em>, Nimicuri esen\u021biale<\/em>, Muta<\/em> (sunt doar c\u00e2teva exemple), iar \u00een altele vorbe\u0219te cu o fragilitate aproape asumat\u0103 despre un moment decisiv din via\u021ba sa, acela \u00een care se preg\u0103te\u0219te s\u0103 devin\u0103 tat\u0103 (zic aproape, pentru c\u0103 orice moment de introspec\u021bie pur\u0103, c\u00e2t de discret, e aproape de fiecare dat\u0103 contrabalansat de o predispozi\u021bie a poetului pentru reflexul ironic-persiflant). Asta e senza\u021bia la o lectur\u0103 rapid\u0103: c\u0103 Marius Aldea amestec\u0103, uneori aproape st\u00e2njenitor, dar mereu cu mult\u0103 luciditate, lucruri \u0219i situa\u021bii din registre diferite, din care creeaz\u0103 mici momente de alienare personal\u0103 la limita dintre tandru \u0219i vulgar. Nu-i deloc u\u0219or s\u0103 faci asta \u0219i \u00ee\u021bi trebuie un nivel de flexibilitate discursiv\u0103 pe care poemele lui \u00eel bifeaz\u0103 cu brio.<\/p>\n\n\n\n

Asta se vede foarte bine \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, Marius Aldea \u00ee\u0219i deschide placheta prin c\u00e2teva texte \u201ebolov\u0103noase\u201d, \u00een sensul c\u0103 \u00ee\u0219i fac intrarea abrupt \u0219i f\u0103r\u0103 concesii: \u201emi-am \u00eent\u00e2lnit sosia pe terasa de la manasia\/ bolborosea ceva futu-l \u00een gur\u0103 cu vocea lui john turturro\/ a zis ol\u00e1 \u0219i s-a prezentat la dou\u0103: eu sunt igna\u021biu de loyola\/ a fumat cu ele ha\u0219i\u0219 c\u00e2nd s\u0103 m\u0103 duc s\u0103 m\u0103 pi\u0219\/ m-a luat din senin un vertij m-am \u021binut de o plant\u0103\/ \u0219i-am sim\u021bit c\u0103 prind r\u0103d\u0103cini \u00een lume pentru prima dat\u0103\u201d, Sosia<\/em>. Genul \u0103sta de mobilitate cu care Marius Aldea se mi\u0219c\u0103 peste tot trimite, de fapt, spre cheia \u00een care poate fi citit\u0103 poezia lui mai eficient, mi\u0219c\u0103rile astea de ruptur\u0103 care produc vibra\u021bii \u00een volum de la un cap\u0103t la altul, felul programatic \u00een care demonteaz\u0103 orice conven\u021bie (tematic\u0103, discursiv\u0103 etc.) \u0219i sare de la o idee la alta, uneori chiar p\u00e2n\u0103 \u00een pragul nonsensului, cam astea sunt coordonatele poeziei \u0103steia. Mereu alunecoase, mobile, ele prizeaz\u0103 jocul \u0219i experimentul (mai ales \u00een poemele cu rim\u0103) ca pe o solu\u021bie de strategie artistic\u0103, \u00een frunte cu Maruth<\/em>, acest personaj misterios care troneaz\u0103 peste tot \u0219i toate (discret, totu\u0219i). O iube\u0219ti sau nu, nu prea-i loc de nuan\u021be aici, \u00een poezia asta reac\u021bionar\u0103 (nu \u00een sens ideologic), abraziv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lui Marius Aldea \u00eei iese o mitologie personal\u0103 inconfundabil\u0103, rural-urban\u0103 (se mi\u0219c\u0103 bine peste tot \u0219i demitizeaz\u0103 cu aceea\u0219i observa\u021bie spumoas\u0103 ambele spa\u021bii), alert\u0103, predispus\u0103 mereu la b\u0103\u0219c\u0103lie, dar cu firave, \u00eens\u0103 notabile, momente de decantare duioas\u0103, iar finalul din Sc\u0103rile c\u00e2ntecul r\u00e2sul<\/em> e, din punctul \u0103sta de vedere, un exemplu excelent pentru schizofrenia asta de care \u201esufer\u0103\u201d poemele lui Marius Aldea \u0219i o dovad\u0103 concret\u0103 c\u0103 poate fi, c\u00e2nd \u00ee\u0219i permite, \u00eenduio\u0219\u0103tor de-a dreptul: \u201eurc aceste sc\u0103ri pentru tine\/ b\u0103iatul meu\/ c\u00e2ndva zeii \u00eemi vor r\u0103spl\u0103ti efortul\/ urc la etajul 7 cu bicicleta \u00een spate\/ urc \u00eenc\u0103rcat de cump\u0103r\u0103turi\/ urc cu genunchii f\u0103cu\u021bi praf\/ muntele \u0103sta\/\/ […] acum e\u0219ti c\u00e2t un avocado\/ \u00een burta mamei tale\/ care \u00ee\u021bi c\u00e2nt\u0103 \u0219i te m\u00e2ng\u00e2ie\/ \u0219i spune glume pentru tine\/\/ aud pe casa sc\u0103rii c\u00e2ntecul ei frumos\/ aud r\u00e2sul ei la propriile glume\/ transpir \u0219i urc la acel r\u00e2s\/ pentru c\u0103 acolo este dragostea\/ \u0219i acolo este totul\u201d, Sc\u0103rile c\u00e2ntecul r\u00e2sul<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":15460,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,2357,2777,108],"coauthors":[1139],"class_list":["post-15458","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-marius-aldea","tag-nr-3-2026","tag-radu-nitescu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/Marius-Aldea-maruth.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15458","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15458"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15458\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15461,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15458\/revisions\/15461"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15460"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15458"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}