{"id":15443,"date":"2026-05-14T09:34:34","date_gmt":"2026-05-14T06:34:34","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15443"},"modified":"2026-05-14T09:55:16","modified_gmt":"2026-05-14T06:55:16","slug":"filosofie-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15443","title":{"rendered":"Filosofie & Literatur\u0103"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\u0218tefan Bolea <\/strong>(n. 1980) este redactorul-\u0219ef al revistei EgoPHobia<\/em>. Are dou\u0103 doctorate, \u00een filosofie \u0219i \u00een literatur\u0103 comparat\u0103. A publicat 13 volume de eseu, poezie \u0219i proz\u0103. Urm\u0103toarea sa carte, Cioran\u2019s Antihumanism<\/em>, va ap\u0103rea \u00een 2026 la Editura Springer.<\/p>\n\n\n\n

Radu G\u0103van<\/strong> (n. 1978) a publicat cinci romane, un volum de proz\u0103 scurt\u0103 \u0219i un volum de poezie. Opera sa exploreaz\u0103 cu prec\u0103dere fragilitatea uman\u0103. Cea mai recent\u0103 carte publicat\u0103 este Efectul Jumanca<\/em>, o satir\u0103 la adresa lumii literare.<\/p>\n\n\n\n

Radu G\u0103van:<\/strong> De la ultima noastr\u0103 discu\u021bie, am trecut printr-o pandemie \u0219i a izbucnit un alt r\u0103zboi. Oamenii sunt din ce \u00een ce mai \u00eemp\u0103r\u021bi\u021bi. Tr\u0103im vremuri ciudate, violente, dar a\u0219a e de c\u00e2nd lumea. Tot timpul apar ni\u0219te lucruri care dau totul peste cap. De ce nu putem avea lini\u0219te? <\/p>\n\n\n\n

\u0218tefan Bolea:<\/strong> Drag\u0103 Radu, suntem doi scriitori care se confrunt\u0103 cu problema r\u0103ului. Nu vreau s\u0103 vorbesc \u00een \u0219abloane, fie ele chiar nihiliste, dar uneori metafora lui Schopenhauer, conform c\u0103reia oamenii sunt demoni re\u00eencarna\u021bi, nu mi se pare exagerat\u0103. A\u0219 merge chiar mai departe, argument\u00e2nd cu o logic\u0103 pervers\u0103 c\u0103 minusul demonului care presupune un plus ca model, un plus care s-a degradat, este minus \u00een sine. Un labirint infernal de demoni masca\u021bi f\u0103r\u0103 referin\u021b\u0103 la principiul angelic. Aceasta este o hiperbol\u0103 plutonic\u0103, fire\u0219te, dar unde vreau s\u0103 ajung? Trebuie s\u0103 facem eforturi suplimentare s\u0103 ajungem la bine, aceast\u0103 lume fiind constitutiv viciat\u0103. Iar alta nu exist\u0103. A\u0219 vrea s\u0103 te \u00eentreb, Radu, cum vezi problema r\u0103ului, ca om, ca p\u0103rinte\u2026<\/p>\n\n\n\n

R.G.:<\/strong> E o \u00eentrebare foarte interesant\u0103, mi-e team\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 spa\u021biul pe care \u00eel avem la dispozi\u021bie nu-mi permite un r\u0103spuns pe m\u0103sur\u0103. Am s\u0103 \u00eencerc totu\u0219i s\u0103 schi\u021bez o imagine. Ca mul\u021bi al\u021bi scriitori, am ni\u0219te teme despre care probabil voi scrie toat\u0103 via\u021ba. Familia este una dintre cele mai importante. Nebunia este alta. \u00centre \u0219i \u00een ele se afl\u0103 ceva \u00eentunecat, care uneori se manifest\u0103, alteori doar e acolo. Toate acestea \u00eens\u0103, fiind ni\u0219te teme at\u00e2t de vaste, trebuie s\u0103 le privesc din diverse unghiuri, de la distan\u021be diferite, \u0219i s\u0103 redau imaginile ob\u021binute. \u00cen orice caz, cu urm\u0103torul roman am de g\u00e2nd s\u0103 intru mai ad\u00e2nc ca niciodat\u0103 \u00een acel ceva, vom vedea ce va ie\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Retrospectiv, am \u00eenceput s\u0103 scriu Exorcizat<\/em>, romanul meu de debut, \u00eenainte de na\u0219terea fiului meu \u0219i l-am terminat dup\u0103 ce el s-a n\u0103scut. Practic, via\u021ba mea de scriitor s-a n\u0103scut odat\u0103 cu b\u0103iatul meu \u0219i cam tot ce am scris dup\u0103 Exorcizat<\/em>, unde vorbesc exclusiv din punctul de vedere al fiului, are leg\u0103tur\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin cu mine ca tat\u0103. Cel mai mare r\u0103u pentru un p\u0103rinte e s\u0103-\u0219i piard\u0103 copilul, \u00eentr-un fel sau altul, nu m\u0103 refer doar la moarte, \u0219i am sim\u021bit nevoia s\u0103 vorbesc despre aceast\u0103 team\u0103. Totodat\u0103, cel mai frumos lucru pentru un p\u0103rinte este s\u0103 fie fericit copilul s\u0103u \u0219i am dorit s\u0103 vorbesc \u0219i despre asta, dar mai ales am vrut s\u0103 scriu despre ce se afl\u0103 \u00eenainte \u0219i dup\u0103. Un lucru e cert: din momentul \u00een care devii tat\u0103, rolul t\u0103u de fiu trece \u00een plan secund \u0219i \u00een camtot ce faci e\u0219ti copilul t\u0103u. A\u0219adar, eu sunt fiul meu \u0219i implicit scrisul meu e \u0219i al lui. <\/p>\n\n\n\n

A\u0219 vrea s\u0103-\u021bi povestesc ceva. \u00cen 2012, cu un an \u00eenainte s\u0103 se nasc\u0103 b\u0103iatul meu, am mers la cimitirul de r\u0103zboi din Kanchanaburi, unde sunt \u00eengropate mii de victime ale r\u0103zboiului \u2013 prizonieri care au construit calea ferat\u0103. Era o mare de morminte. \u00cemi amintesc c\u0103 m\u0103 uitam la pietrele funerare, pe care erau \u00eenscrise numele, v\u00e2rstele \u0219i diverse mesaje, \u0219i sim\u021beam c\u0103 m\u0103 sufoc. At\u00e2\u021bia oameni care muriser\u0103 \u00eenainte s\u0103 apuce s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u0218i de ce? Pentru ce? Erau ni\u0219te copii. Abia acum \u00eemi dau seama c\u0103 atunci priveam acele morminte din punctul de vedere al fiului, al celui care \u00ee\u0219i pierduse via\u021ba, care nici m\u0103car nu apucase s-o descopere. Acum m\u0103 g\u00e2ndesc la ele din punctul de vedere al tat\u0103lui. Nu am nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 unul dintre chipurile r\u0103ului absolut e r\u0103zboiul. A\u0219 fi \u00eens\u0103 curios s\u0103 aflu care este viziunea ta asupra acestui subiect.<\/p>\n\n\n\n

\u0218.B.:<\/strong> Tat\u0103l trebuie s\u0103 devin\u0103 fiu, mi se pare c\u0103 ai surprins esen\u021ba ascuns\u0103 a cre\u0219tinismului. Nu sunt tat\u0103, dar am o rela\u021bie apropiat\u0103 cu nepotul meu, deci te pot \u00een\u021belege. De\u0219i viziunea mea asupra paternit\u0103\u021bii e mult mai \u00eentunecat\u0103: un fel de conflict \u00eentre Chronos \u0219i Oedip. Sincer, m\u0103 simt apropiat de Isaac, nu de Avraam, \u0219i cred c\u0103 \u201ep\u0103rintele credin\u021bei\u201d era la fel de nul ca Eichmann, care doar \u201eurma ordinele\u201d. <\/p>\n\n\n\n

Pe de o parte, r\u0103zboiul este, bine\u00een\u021beles, urzeala unor \u0219arlatani: tinerii mor doar ca ni\u0219te la\u0219i sadici s\u0103 mai aib\u0103 o ultim\u0103, infim\u0103 erec\u021bie. Pe de alta, via\u021ba se manifest\u0103 prin r\u0103zboi, fiind o sinistr\u0103 competi\u021bie pentru resurse finite. Aceste dou\u0103 fenomene, geopolitic\u0103 \u0219i biologia r\u0103zboiului, m\u0103 intereseaz\u0103 prea pu\u021bin. M\u0103 pasioneaz\u0103 r\u0103zboiul cu mine \u00eensumi \u0219i \u00eencurajez ambele tabere. \u201ePacea este doar un armisti\u021biu \u00eentr-un r\u0103zboi etern\u201d, dup\u0103 cum spunea Tucidide. Cum vezi nebunia, Radu? Sincer, m-a\u0219 descrie ca un nebun care \u00ee\u0219i con\u0219tientizeaz\u0103 nebunia, un contrasens din punct de vedere logic. Mai mult, care o accept\u0103 \u0219i scuip\u0103 pe norm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

R.G.:<\/strong> Sunt de acord, r\u0103zboiul interior e singurul \u00een care poate exista cu adev\u0103rat un c\u00e2\u0219tig\u0103tor. Cred c\u0103 un nebun e un om \u00een care ceva s-a rupt. M\u0103 g\u00e2ndesc la un fir, sau o sfoar\u0103, un cablu de cauciuc, ori unul din o\u021bel. Unele sunt mai fragile, altele mai dure, unele mai flexibile, altele mai rigide. Unele au o textur\u0103 complex\u0103, altele mai simpl\u0103. Oricum ar fi, dac\u0103 sunt supuse unei for\u021be suficient de puternice, se pot rupe. Uneori se sudeaz\u0103 la loc, alteori ruptura e definitiv\u0103. M\u0103 fascineaz\u0103 aceast\u0103 fractur\u0103 a spiritului \u0219i am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 scufund \u00een ea \u00een diverse feluri \u00een c\u0103r\u021bile mele.<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 \u0219i procesul creativ e tot o form\u0103 de ruptur\u0103. Artistul e un om care e desprins, \u0219i-n acela\u0219i timp r\u0103m\u00e2ne cumva ag\u0103\u021bat de lumea a\u0219a-zis real\u0103. Aceast\u0103 stare \u00eei permite s\u0103 fie at\u00e2t lucid, c\u00e2t \u0219i pierdut \u00een propria-i lume. Revenind la r\u0103zboi, mi se pare tot o form\u0103 de nebunie, extrem de periculoas\u0103, pentru c\u0103 este \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de mul\u021bi \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 la ad\u0103postul legii. E \u00een regul\u0103 adic\u0103 s\u0103 omori ni\u0219te oameni pentru c\u0103 poart\u0103 o uniform\u0103 diferit\u0103 de a ta, ba chiar e\u0219ti l\u0103udat, privit ca un erou, dar c\u00e2nd uniformele nu mai sunt necesare, se nume\u0219te crim\u0103 \u0219i e\u0219ti \u00eenchis. \u0218i mul\u021bi sunt de acord cu asta \u0219i spun c\u0103 e pe deplin justificat. Eu nu \u00een\u021beleg, nu pot, nu vreau. Oare asta m\u0103 face nebun? Dac\u0103 pentru unii oameni r\u0103zboiul reprezint\u0103 ceva normal, atunci prefer nebunia mea normalit\u0103\u021bii lor. Nu \u0219tiu, adev\u0103rul e c\u0103 m\u0103 simt rupt uneori, simt c\u0103 nu mai \u00een\u021beleg deloc lumea asta, c\u0103 nu-mi g\u0103sesc locul, nu mai suport l\u0103comia, grosol\u0103nia, z\u00e2mbetele false \u0219i vorbele mieroase, r\u0103zboaiele mai mici sau mai mari, egocentrismul acesta care de la zi la zi devine tot mai sufocant, tot mai prezent. Mi se pare c\u0103 re\u021bele de socializare ne \u00eemping c\u0103tre o form\u0103 de nebunie \u00een care pur \u0219i simplu cerem s\u0103 fim valida\u021bi \u00een fiecare clip\u0103 de ceilal\u021bi. Ne expunem vie\u021bile \u0219i a\u0219tept\u0103m aplauze. Aplauze pentru ce? \u0218i ce se ascunde \u00een spatele acestor imagini? Asta m\u0103 intereseaz\u0103 cu adev\u0103rat, ca scriitor, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu tine dup\u0103 ce-\u021bi faci un selfie \u0219i la\u0219i telefonul deoparte, c\u00e2nd e\u0219ti singur \u00een \u00eentuneric \u0219i nu te mai poate vedea nimeni, cum e\u0219ti atunci, ce-\u021bi spui, c\u00e2t de lini\u0219tit e\u0219ti sau, dimpotriv\u0103, c\u00e2t de aproape e\u0219ti s\u0103 te rupi?<\/p>\n\n\n\n

Men\u021bionai \u00een discu\u021bia noastr\u0103 de acum aproape \u0219ase ani o criz\u0103 existen\u021bial\u0103 care a \u00eenceput c\u00e2nd aveai 32 de ani. Ce a declan\u0219at aceast\u0103 criz\u0103? Acum ai 45 de ani. Cum percepi apropierea b\u0103tr\u00e2ne\u021bii, ce sim\u021bi c\u0103 s-a schimbat? \u0218i cum vezi acum moartea fa\u021b\u0103 de cum ar\u0103ta la 32?<\/p>\n\n\n\n

\u0218.B.:<\/strong> Reflect\u00e2nd asupra r\u0103zboiului, una dintre ideile terapiei stoice este s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ignor\u0103m lucrurile pe care nu le putem controla, s\u0103 nu eliber\u0103m s\u0103ge\u021bile afectelor noastre \u00eentr-o \u021bint\u0103 supraindividual\u0103, care func\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 alte legi\u2026 Ne putem confrunta cu Moloh \u00een arta noastr\u0103, dar este doar o r\u0103zbunare simbolic\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Am constatat criza v\u00e2rstei mijlocii prima dat\u0103 pe la 30 de ani. Scriam \u00eentr-un poem \u00eentr-un vers din acea epoc\u0103 numit \u201eomnipoten\u021ba separa\u021biei\u201d: \u201epo\u021bi s\u0103-nnebune\u0219ti dac\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 tu e\u0219ti tu\u201d. In-dividuarea mi-a adus izolarea: sentimentul c\u0103 sunt aparte, c\u0103 asupra mea se aplic\u0103 doar legile biologiei, nu \u0219i cele ale spiritului. \u021ain minte c\u0103 \u00eei vedeam pe ceilal\u021bi ca separa\u021bi de un ecran, ca la gr\u0103dina zoologic\u0103, numai c\u0103 nu se \u0219tia care sunt fiarele. <\/p>\n\n\n\n

Pe de o parte, b\u0103tr\u00e2ne\u021bea este umilitoare. Devii invizibil pentru tot mai mul\u021bi oameni. Este un fel de minorat inversat, cum spun sociologii, cu diferen\u021ba c\u0103 micu\u021bii sunt, \u00een general, adora\u021bi. Pe de alta, b\u0103tr\u00e2ne\u021bea este un fel de radicalizare: \u00eemi pas\u0103 tot mai pu\u021bin de felul cum sunt perceput, devin mai neru\u0219inat, mai dur. Este \u00een acela\u0219i timp sinistru \u0219i salutar c\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nim. Mai cade o masc\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un sens general \u0219i extra-clinic, mi se pare o reac\u021bie de normalitate s\u0103 \u00eennebune\u0219ti \u00eentr-o lume nebun\u0103. Poate c\u0103 suntem am\u00e2ndoi, drag\u0103 Radu, aidoma actorilor de Th\u00e9\u00e2tre des Vampires, nebuni care joac\u0103 rolul unor nebuni (pentru c\u0103 nu sunt?).<\/p>\n\n\n\n

O problem\u0103 cu care m\u0103 confrunt de mult timp este cea a s\u0103r\u0103ciei. Nu vreau s\u0103 exagerez, dar este o chestie aproape monahal\u0103. Orele investite \u00een scris \u00eemi sunt pl\u0103tite \u00een cen\u021bi, nu \u00een euro. Cum vezi problema s\u0103r\u0103ciei \u0219i a muncii, \u00een general, Radu? <\/p>\n\n\n\n

R.G.:<\/strong> \u0218tii, m\u0103 mai g\u00e2ndeam c\u0103 \u021b\u0103rile pot fi asem\u0103nate cu ni\u0219te biblioteci uria\u0219e, \u00een care noi suntem c\u0103r\u021bile, fiecare unic\u0103 \u00een felul ei, de\u0219i unii fac tot ce pot pentru a fi ca al\u021bii. Unele c\u0103r\u021bi sunt mai groase, altele mai sub\u021biri, unele au mai mult\u0103 poezie \u00een ele, unele sunt mai reci, unele sunt expuse \u00een v\u0103zul lumii, multe se pierd printre alte c\u0103r\u021bi, dar toate au o poveste de spus. M\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 e o idee original\u0103, dar asta nu \u0219tirbe\u0219te din frumuse\u021bea imaginii. C\u00e2t\u0103 vreme e lumina aprins\u0103 \u00een bibliotec\u0103, ne preocup\u0103m excesiv de copert\u0103, apoi, dup\u0103 ce se termin\u0103 programul \u0219i r\u0103m\u00e2nem \u00een bezn\u0103, ne \u00eentoarcem c\u0103tre interior, c\u0103tre povestea dintre coper\u021bi, cea care conteaz\u0103 cu adev\u0103rat. Mi se pare c\u0103 de multe ori punem prea mare pre\u021b pe coper\u021bi, care ne reprezint\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, e adev\u0103rat, dar noi, de fapt, suntem pove\u0219tile dintre coper\u021bi. Suntem pove\u0219ti scrise \u00een timp ce tr\u0103im, apoi, c\u00e2nd povestea se termin\u0103 \u0219i cartea dispare de pe raft, dac\u0103 a fost una \u00eensemnat\u0103 pentru unii dintre cititorii no\u0219tri, acei cititori ne vor mai r\u0103sfoi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een amintirea lor. <\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, r\u0103zboiul e ca un cuptor \u00een care sunt aruncate milioane de c\u0103r\u021bi de-a valma, forma suprem\u0103 a dispre\u021bului fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103. R\u0103zboiul arde bibliotecile, las\u0103 doar cenu\u0219\u0103 \u0219i lacrimi \u00een urm\u0103, arunc\u0103 \u00een uitare umanitatea.<\/p>\n\n\n\n

Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u021bi, g\u00e2ndindu-m\u0103 la ce discutam despre r\u0103zboi, mi-a venit \u00een minte aceast\u0103 imagine cu bibliotecile \u0219i am sim\u021bit nevoia s\u0103 \u021bi-o descriu. Revenind la \u00eentrebarea ta, eu am avut o perioad\u0103 de vreo doi ani \u00een care am tr\u0103it de pe o zi pe alta \u0219i am scris despre asta \u00een Exorcizat<\/em>. De asemenea, am abordat problema lipsei \u00een Neverland<\/em>. Cred c\u0103 s\u0103r\u0103cia te poate \u00eenr\u0103i, deoarece nu e vorba doar despre faptul c\u0103 nu ai anumite lucruri, ci \u0219i despre demnitate. S\u0103r\u0103cia te poate pune \u00een ni\u0219te situa\u021bii \u00een care s\u0103 te sim\u021bi ultimul om. \u0218i atunci te ui\u021bi la al\u021bii, care au, \u0219i te \u00eentrebi: \u201eDe ce? De ce ei au, iar eu nu am? Merit\u0103 ei acest privilegiu? \u0218i merit eu s\u0103 m\u0103 t\u00e2r\u00e2i prin via\u021b\u0103, \u0219i poate chiar s\u0103 mor de foame?\u201d Pe de alt\u0103 parte, am \u00eent\u00e2lnit oameni s\u0103raci care aveau o senin\u0103tate uluitoare. Erau oameni \u00eemp\u0103ca\u021bi cu pu\u021binul material, care \u00ee\u0219i acceptau via\u021ba a\u0219a cum era \u0219i se bucurau de ea. Pe mine acea perioad\u0103 m-a schimbat. P\u00e2n\u0103 atunci nu \u0219tiusem ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103-\u021bi fie foame, s\u0103 nu po\u021bi dormi noaptea din cauza fricii de ziua de m\u00e2ine. E ca o ghear\u0103 \u00een piept, o team\u0103 care te sufoc\u0103. M-a \u0219i \u00eent\u0103rit. Mi-a luat \u0219i mi-a dat. \u00cenainte de asta lucrasem la o firm\u0103 care monta contoare \u00een subsolul blocurilor. Avea leg\u0103tur\u0103 cu profilul facult\u0103\u021bii pe care o urmam atunci, Facultatea de Instala\u021bii. Apoi firma a avut ni\u0219te probleme \u0219i nu am mai lucrat acolo. Nu a durat mult, cam vreun an. A fost o perioad\u0103 frumoas\u0103 pe de-o parte, pentru c\u0103 am cunoscut ni\u0219te oameni deosebi\u021bi, dar, pe de alta, mi-am dat seama c\u0103 nu era ceva ce f\u0103ceam cu pl\u0103cere. Pe urm\u0103, p\u0103rin\u021bii mei au v\u00e2ndut apartamentul \u00een care locuisem vreme de dou\u0103zeci \u0219i ceva de ani \u0219i m-am mutat singur \u00een garsonier\u0103. Aveam planuri mari, o nou\u0103 via\u021b\u0103 se deschidea \u00eenaintea mea, doar c\u0103 n-a fost a\u0219a cum \u00eemi imaginam. Pur \u0219i simplu nu eram preg\u0103tit pentru via\u021b\u0103. Am renun\u021bat la facultate \u0219i m-am angajat ca agent imobiliar. La \u00eenceput a fost bine, aveam ni\u0219te bani, apoi din ce \u00een ce mai greu. Banii s-au terminat, nu aveam un salariu fix, primeam comision la v\u00e2nz\u0103ri, iar eu nu f\u0103ceam suficiente v\u00e2nz\u0103ri, cu familia nu mai aveam aproape niciun fel de rela\u021bie, nu aveam prieteni. Tr\u0103iam cu p\u00e2ine \u0219i p\u00e2ine. Aveam datorii mari la \u00eentre\u021binere, la un moment dat mi-a fost t\u0103iat curentul, c\u0103utam m\u0103run\u021bi\u0219 prin buzunare ca s\u0103 pot cump\u0103ra ceva de m\u00e2ncare. Garsoniera ar\u0103ta ca o cocin\u0103. Eram foarte singur \u0219i am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la diverse lucruri. Uneori m\u0103 trezeam \u00een toiul nop\u021bii \u0219i urlam, pl\u00e2ngeam, vorbeam singur foarte mult. Aveam o oglind\u0103 spart\u0103 la baie, m\u0103 uitam la chipul meu \u0219i nu m\u0103 recuno\u0219team, m\u0103 schimonoseam, m\u0103 zg\u00e2riam pe fa\u021b\u0103 cu unghiile, nu \u0219tiu, s\u0103 simt ceva, s\u0103 \u0219tiu c\u0103 mai sunt acolo. \u021ain minte c\u00e2nd am f\u0103cut o v\u00e2nzare \u0219i m-am dus la mall s\u0103 m\u0103n\u00e2nc o pizza dup\u0103 mult\u0103 vreme. Era o senza\u021bie de fericire, de u\u0219urare, c\u0103 via\u021ba poate fi \u0219i bun\u0103. Cred c\u0103 perioada aceea a trezit un foc \u00een mine, cred c\u0103 din focul acela s-a n\u0103scut scriitorul. Am reu\u0219it s\u0103 transform acea perioad\u0103 \u00een ceva bun, asta e ceva foarte important pentru mine, cred c\u0103 acesta este adev\u0103ratul succes \u2013 s\u0103 g\u0103se\u0219ti acel ceva numai al t\u0103u \u0219i s\u0103 faci ceva cu el. Bine\u00een\u021beles, succesul poate avea multe fe\u021be \u0219i a\u0219 fi curios s\u0103 aflu cum \u00eel prive\u0219ti tu.<\/p>\n\n\n\n

\u0218.B.:<\/strong> Cu toat\u0103 iubirea pentru c\u0103r\u021bi \u0219i tot respectul pentru via\u021b\u0103, trebuie s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 \u00eentotdeauna au ars biblioteci \u0219i c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 vor arde toate. Exist\u0103 ceva \u00een mine, ca \u0219i-n Joker, care m\u0103 face s\u0103-mi doresc s\u0103 devin \u00eensumi flac\u0103r\u0103. De fapt, procesul de combustie e \u00een toi, de\u0219i nu aprob motivele, nici simbolistica lor. <\/p>\n\n\n\n

S\u0103r\u0103cia e o nevroz\u0103. C\u00e2nd n-ai strictul necesar, ceva se defecteaz\u0103 \u00een tine. Auzi o voce \u00een fundal, care intoneaz\u0103: \u201en-ai, n-ai, n-ai\u201d. Nu mi se pare o form\u0103 de iluminare, ci o form\u0103 de eugenie practicat\u0103 legal de cei de la putere. <\/p>\n\n\n\n

Pentru mine, succesul e u\u0219or de definit: s\u0103 tr\u0103iesc f\u0103r\u0103 un job \u201enormal\u201d, s\u0103 m\u0103 pot \u00eentre\u021bine din scris \u0219i tradus. Cioran zicea la 55 de ani c\u0103 vremea burselor a trecut, deci mai am 10. Nu m\u0103 intereseaz\u0103 s\u0103 predau, ci s\u0103 studiez: vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n un Peter Pan intelectual. Ur\u0103sc rutina joburilor, toanele patronilor isterici, care te consider\u0103 sclav odat\u0103 ce le vinzi timpul. Nu vreau s\u0103 urmez ordinele, nu vreau nici s\u0103 comand, dec\u00e2t mie \u00eensumi. <\/p>\n\n\n\n

Un detaliu pe care mi-l amintesc din Exorcizat<\/em>, sper s\u0103 nu m\u0103-n\u0219el, este c\u0103 personajul, odat\u0103 ce-i merge mai bine, \u00ee\u0219i cump\u0103r\u0103 after shave Davidoff. \u00cemi fac \u0219i eu acest cadou c\u00e2nd merg la o burs\u0103 b\u0103noas\u0103, c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia nici nu-mi permit, nici nu g\u0103sesc la magazine. <\/p>\n\n\n\n

Diavoli fragili<\/em> mi se pare cea mai bun\u0103 carte a ta. Vreau s-o traduc c\u00e2ndva \u00een englez\u0103, asta dac\u0103 prindem contract \u0219i dac\u0103 finan\u021beaz\u0103 cineva traducerea, pentru c\u0103 nu este o carte u\u0219oar\u0103. Dac\u0103 cineva are sugestii, le a\u0219tept\u0103m\u2026 La ce lucrezi acum, Radu? <\/p>\n\n\n\n

R.G.:<\/strong> \u00cemi place cum sun\u0103 \u201eun Peter Pan intelectual\u201d, la urma urmei asta este artistul, iar pasiunea pentru explorare este cea care ne \u021bine copilul \u00een via\u021b\u0103. E o joac\u0103 \u0219i e foarte frumos a\u0219a. Nu mai \u021bin minte ce firm\u0103 era, dar da, \u00ee\u0219i cump\u0103r\u0103, doar c\u0103 nu era un parfum original, nu \u00ee\u0219i permitea. Am r\u0103mas cu pasiunea pentru parfumuri, din fericire acum \u00eemi permit s\u0103-mi cump\u0103r, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, unul original. M\u0103 bucur \u0219i acum c\u00e2nd am un parfum nou. \u0218tii, uneori \u00eemi amintesc vremurile acelea \u0219i sunt recunosc\u0103tor c\u0103 \u00eenc\u0103 m\u0103 pot bucura pentru lucrurile aparent mici. <\/p>\n\n\n\n

Diavoli fragili<\/em> este, poate, cea mai dark, \u0219i totodat\u0103 cea mai experimental\u0103 dintre c\u0103r\u021bile mele, al\u0103turi de C\u00e2ine negru, porumbel r\u0103t\u0103citor<\/em>. Aici \u00eens\u0103 consider c\u0103 am riscat ceva mai mult, deoarece mi s-a p\u0103rut interesant s\u0103 m\u0103 transpun cumva \u00een mintea unui scriitor influen\u021bat de Bola\u00f1o \u0219i H.P. Lovecraft, \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 folosesc aceste influen\u021be \u00een mod credibil, echilibrat, renun\u021b\u00e2nd pe undeva la stilul propriu, dar p\u0103str\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp esen\u021ba scrisului meu, \u00een anumite doze. E interesant pentru mine s\u0103 observ faptul c\u0103 diferi\u021bi cititori aleg diferite titluri dintre c\u0103r\u021bile mele drept favorite, \u00eemi confirm\u0103 \u00eentr-un fel c\u0103 am o oper\u0103 decent\u0103, echilibrat\u0103. Simt \u00eens\u0103 c\u0103 mai am foarte multe de spus \u0219i am de g\u00e2nd s-o fac \u00een urm\u0103torul roman. \u00cen momentul de fa\u021b\u0103 sunt \u00een perioada de preg\u0103tire, care dureaz\u0103 deja de c\u00e2\u021biva ani, e \u00eenc\u0103 o perioad\u0103 de acumulare \u0219i decantare, dar am oarecum o form\u0103 \u0219i simt c\u0103 \u00een cur\u00e2nd voi fi preg\u0103tit s\u0103 m\u0103 iau la tr\u00e2nt\u0103 \u0219i cu acest monstru. Am conceput \u00een mare un plan, am conturat ideile pe care doresc s\u0103 le abordez; mai trebuie s\u0103 aleg unghiurile \u0219i distan\u021bele, \u0219i s\u0103 clarific formele de abordare. Am scris un pic, am \u00eencercat apele, s\u0103 v\u0103d ce vine \u00eenapoi. Ce \u0219tiu, ce simt c\u0103 am nevoie, este c\u0103 va fi ceva mare, simt c\u0103 sunt preg\u0103tit pentru cel mai mare monstru al meu de p\u00e2n\u0103 acum. Intuiesc c\u0103 va fi o c\u0103l\u0103torie interesant\u0103. \u0218i dac\u0103 tot am ajuns aici, exist\u0103 o idee, \u0219i anume c\u0103 ceea ce filosoful descoper\u0103 prin analiz\u0103, artistul o face prin intui\u021bie. Astfel, at\u00e2t filosoful, c\u00e2t \u0219i artistul se apropie de adev\u0103r, fiecare pe calea lui. Nu mai \u0219tiu unde am v\u0103zut-o \u0219i cum suna exact, dar mi s-a p\u0103rut interesant\u0103 \u0219i a\u0219 vrea s\u0103 te rog, \u00een \u00eencheierea dialogului nostru, s\u0103 comentezi pe marginea acestei idei, tu fiind at\u00e2t filosof, c\u00e2t \u0219i poet \u0219i prozator.<\/p>\n\n\n\n

\u0218.B.:<\/strong> Exist\u0103 mai multe c\u0103i de acces la palatul \u00een\u021belepciunii: cea a poetului, a filosofului, a misticului, spre a aminti doar c\u00e2teva. Observ\u0103m c\u0103 toate au o rela\u021bie privilegiat\u0103 cu limbajul. Lucrurile sunt mai complicate pentru mistic, dup\u0103 cum vom vedea. Ar trebui s\u0103 reformul\u0103m problemele adev\u0103rului, cunoa\u0219terii \u0219i \u00een\u021belepciunii \u00een termeni de limbaj. Poetul porne\u0219te de la sim\u021bire, dar este judecat \u00een func\u021bie de coeren\u021ba cu care \u00ee\u0219i transpune \u201esufletul\u201d \u00een cuv\u00e2nt (pentru a simplifica, folosesc termeni \u00eenc\u0103rca\u021bi metafizic care au devenit banali). Practic, conteaz\u0103 mai pu\u021bin (alas!) \u201epreaplinul\u201d sufletesc, care st\u0103 la geneza poeziei, dec\u00e2t ars combinatoria<\/em>, rezultatul ei tehnic. De aceea, un farsor e preferabil unui pl\u00e2ng\u0103cios. Filosoful ajunge la abstrac\u021bie cre\u00e2nd un model prin care descrie realitatea. \u0218i el \u00ee\u0219i folose\u0219te \u00eendeosebi intui\u021bia. Prima premis\u0103 a unei filosofii este implicit\u0103 \u0219i nu se comunic\u0103, cum arat\u0103 William James. Filosofia este pseudo-autobiografie, dup\u0103 cum observ\u0103 \u00een mod pre-psihanalitic Nietzsche. Schopenhauer a descoperit principala idee a filosofiei sale \u2013 c\u0103 voin\u021ba e totul \u2013 \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 botanic\u0103, privind plantele care aspir\u0103 la fiin\u021b\u0103. La o scar\u0103 individual\u0103, pasiunea mea pentru antropologia filosofic\u0103 a luat av\u00e2nt c\u00e2nd am deturnat un concept cioranian ignorat de exegez\u0103 \u0219i l-am folosit pentru a explica istoria cultural\u0103 recent\u0103. Filosoful porne\u0219te de la o revela\u021bie, pe care o transpune \u00een limbaj, de cele mai multe ori castr\u00e2nd \u201esim\u021birea\u201d originar\u0103. Misticul intr\u0103 \u00een palat arm\u00e2ndu-se cu t\u0103cere, \u00een acest sens seam\u0103n\u0103 cu nebunul. Putem identifica limbajul nebuniei, ori, mai bine zis, putem \u00eenchide nebunul \u00eentr-un diagnostic, pornind de la limbajul s\u0103u, dar nimeni n-a reu\u0219it \u00een mod satisf\u0103c\u0103tor s\u0103 pun\u0103 nebunia \u00een limbaj. Efectiv nu \u0219tim ce e \u00een mintea unui nebun sau ce e concret nebunia! La fel cum nu \u0219tim cum arat\u0103 fa\u021ba lui Dumnezeu! Poetul sau filosoful ar fi nimic f\u0103r\u0103 limbaj, f\u0103r\u0103 efectul castrator al tr\u0103irii ini\u021biale, \u00een timp ce nebunul este un poet-filosof care se \u00eenchide \u00een tr\u0103irea sa f\u0103r\u0103 a ajunge la limbaj. Experien\u021ba mistic\u0103 se aproximeaz\u0103 prin limbaj, dar nu se exprim\u0103, nu se d\u0103 prin acesta. Limbajul apar\u021bine teologului \u0219i psihiatrului, care fiindc\u0103 sunt imuni la tr\u0103ire, au drumul barat spre palatul \u00een\u021belepciunii. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218tefan Bolea \u00een dialog cu Radu G\u0103van<\/p>\n","protected":false},"author":204,"featured_media":15444,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2798],"tags":[1760,2777,231,1401],"coauthors":[1400,1274],"class_list":["post-15443","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-dialog","tag-dialog","tag-nr-3-2026","tag-radu-gavan","tag-stefan-bolea"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/Bolea-Gavan.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/204"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15443"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15443\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15454,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15443\/revisions\/15454"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15444"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15443"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}