{"id":15439,"date":"2026-05-13T15:05:32","date_gmt":"2026-05-13T12:05:32","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15439"},"modified":"2026-05-13T15:05:37","modified_gmt":"2026-05-13T12:05:37","slug":"nuantari-recomandate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15439","title":{"rendered":"Nuan\u021b\u0103ri recomandate"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Gabriela Adame\u0219teanu, Meserii nerecomandate femeilor<\/em>, Polirom, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u201e\u00cen clasamentul lecturilor mele, jurnalele, memoriile ocup\u0103 un loc jos, pe primele st\u0103 fic\u021biunea\u2026\u201d, m\u0103rturise\u0219te Gabriela Adame\u0219teanu. Nici eu nu sunt cititoare de memorii\/jurnale\/amintiri, am o rela\u021bie ambigu\u0103 cu ele, cred c\u0103 am la activ maximum 10 c\u0103r\u021bi din aceast\u0103 categorie. \u0218i mai am o re\u021binere cu memoriile, c\u0103 le suspectez de cosmetizare, automistificare, omisiuni, prea mult\u0103 subiectivitate, direc\u021bionarea lecturii. \u00cen plus, m\u0103 fac fie s\u0103 pic \u00een capcana \u00eendr\u0103gostirii de autor, fie s\u0103-mi cultiv excesiv suspiciunea.<\/p>\n\n\n\n

Ini\u021bial, am avut inten\u021bia s\u0103 fac o lectur\u0103 pur personal\u0103 a c\u0103r\u021bii Meserii nerecomandate femeilor<\/em> (Polirom, 2025) \u0219i s\u0103 \u021bin impresiile doar pentru mine. S\u0103 citesc printre r\u00e2nduri, s\u0103 v\u0103d momentele de sl\u0103biciune ale autoarei, onestitatea fa\u021b\u0103 de sine, rela\u021bia ei cu statutul pe care-l are (de autor canonic), ce crede despre faptul c\u0103 \u00eenainte era \u201ebine\u201d s\u0103 scrii ca un scriitor (b\u0103rbat), pe c\u00e2nd acum po\u021bi avea avantaje din faptul ca e\u0219ti autoare (vizibilitate mai mare, de exemplu), dac\u0103 nu cumva consider\u0103 azi c\u0103 discursul ei a fost uneori autocolonizator, dac\u0103 \u00ee\u0219i reviziteaz\u0103 critic trecutul, dac\u0103 \u00ee\u0219i d\u0103 voie s\u0103 fie vulnerabil\u0103, dac\u0103 for\u021ba ei vine din voin\u021b\u0103 \u0219i disciplin\u0103 sau din pasiune, independen\u021b\u0103 \u0219i temperament, ce fel de urme au l\u0103sat\/las\u0103 epocile prin care a trecut\/trece (comunismul, tranzi\u021bia, epoca internetului, globalizarea), dac\u0103 a putut s\u0103 fac\u0103 update <\/em>\u0219i \u00een ce faz\u0103 e acum, dac\u0103 are umor, dac\u0103 regret\u0103 lucruri, dac\u0103 e bun\u0103, rea, ambi\u021bioas\u0103, r\u0103zbun\u0103toare\u2026 Am citit-o \u0219i pentru perspectiv\u0103 \u0219i ca s\u0103 v\u0103d dac\u0103 ea crede c\u0103 femeile au nevoie de o literatur\u0103 a lor, adic\u0103 de un limbaj al lor, care s\u0103 fie cu totul altfel dec\u00e2t matca\/paradigmele deja existente \u0219i cimentate \u00een literatura scris\u0103 de b\u0103rba\u021bi de-a lungul secolelor.<\/p>\n\n\n\n

Am g\u0103sit r\u0103spunsuri la toate de mai sus, majoritatea mul\u021bumitoare, a\u0219a c\u0103 era p\u0103cat s\u0103 le p\u0103strez doar pentru mine pe toate.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, cartea e dens\u0103 \u0219i dificil de a\u0219ezat \u00eentr-o categorie clar\u0103, lucru care s-a mai spus. E foarte bine g\u00e2ndit\u0103, fiecare capitol are observa\u021bii care se intersecteaz\u0103 cu eseul, istoria\/istoria literar\u0103, \u00eempletite cu dezv\u0103luiri din via\u021ba personal\u0103 a autoarei. Faptul c\u0103 aceste capitole sunt scurte \u0219i concentrate (rareori dep\u0103\u0219esc cinci pagini) e o excelent\u0103 strategie. Cititorul are timp s\u0103 respire, cartea face flux bun, nu apas\u0103, nu pune presiune, nu e pompos-solemn\u0103. Ritmul acesta fragmentar \u00eei permite autoarei s\u0103 spun\u0103 multe f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 direct, asta fiind una dintre m\u0103rcile scrisului ei.<\/p>\n\n\n\n

Cartea mi-a ap\u0103rut ca o poveste a unei strategii de supravie\u021buire. Adame\u0219teanu nu este o memorialist\u0103 a confesiunii explozive \u0219i nici a verdictului. Evit\u0103 declara\u021biile frontale, dar creeaz\u0103 suficient context, las\u0103 suficiente detalii \u0219i are reveniri asupra unor episoade sau nume, a\u0219a \u00eenc\u00e2t pozi\u021biile ei s\u0103 devin\u0103 clare pentru cititorul atent. Ca s\u0103 dau doar un exemplu, unii scriitori apar \u00een episoade din care ies cam \u0219ifona\u021bi (Nicolae Manolescu, Petru Dumitriu), al\u021bii sunt evoca\u021bi cu empatie \u0219i c\u0103ldur\u0103 (Marin Preda, Valeriu Cristea etc), al\u021bii apar \u00een treac\u0103t, prin mici observa\u021bii care spun mai mult dec\u00e2t ar face-o o critic\u0103 direct\u0103. \u00cen mod similar, experien\u021bele personale (c\u0103snicia dificil\u0103, tensiunile din familie, reflexele patriarhale ale societ\u0103\u021bii, s\u0103r\u0103cia, nesiguran\u021ba) sunt povestite f\u0103r\u0103 dramatizare sau autovictimizare. Strategia aceasta a sugestiei se potrive\u0219te, de altfel, cu profilul autoarei, care se contureaz\u0103 \u00een carte drept o scriitoare rezervat\u0103, disciplinat\u0103, atent\u0103 s\u0103 nu transforme experien\u021ba personal\u0103 \u00een spectacol. Nu minte, nu cosmetizeaz\u0103, dar nici nu se dezbrac\u0103 complet. Spune destule lucruri sensibile (despre anxietate, complexe \u0219i umilin\u021bele tr\u0103ite), \u00eens\u0103 le expune \u00eentr-un mod sobru, f\u0103r\u0103 exhibi\u021bie emo\u021bional\u0103. Autocaracteriz\u0103rile nu sunt deloc flatante: \u201eAm o structur\u0103 anxioas\u0103, transmis\u0103 genetic de tat\u0103l meu \u0219i format\u0103 \u00eentr-o copil\u0103rie stresat\u0103.\u201d Se vede (p\u00e2n\u0103 la un punct) ca o \u201eprovincial\u0103 nescoas\u0103 \u00een lume\u201d, crispat\u0103, cu \u201eaccese de mutism\u201d \u00een tinere\u021be, e dur\u0103 cu sine, dar se redreseaz\u0103 rapid atunci c\u00e2nd se simte nedrept\u0103\u021bit\u0103, punct\u00e2nd cu un aer u\u0219or vindicativ r\u0103ut\u0103\u021bile lumii \u0219i mai ales soacrei care n-o considerase nici frumoas\u0103, nici bine \u00eembr\u0103cat\u0103, nici prea inteligent\u0103, soacr\u0103 care \u00eens\u0103 n-avea c\u0103r\u021bi \u00een cas\u0103 \u0219i care se uita la c\u00e2te o scriitoare ca la o ciud\u0103\u021benie, adic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 mare lucru din ce presupune \u201emeseria\u201d asta. Adame\u0219teanu aduce aminte (tot a\u0219a, ca din \u00eent\u00e2mplare, dar nu prea) \u0219i de puseurile de orgoliu masculin ale unor personalit\u0103\u021bi, \u00eentreb\u00e2ndu-se naiv-pref\u0103cut ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat cu jurnalul Danei Dumitriu care a ajuns la Manolescu, cu dorin\u021ba explicit\u0103 a mamei Danei c\u0103 el le va publica\u2026 Tot a\u0219a m\u0103 \u00eentreb \u0219i eu: nu cumva criticului nu i-o fi convenit ce scria Dana Dumitriu despre el? Adame\u0219teanu e vizibil sup\u0103rat\u0103 c\u0103 \u201ejurnalul pare disp\u0103rut\u201d, repro\u0219 pe care \u00eel reia peste o sut\u0103 de pagini, nu de alta, dar nu cumva s\u0103 fi uitat cititorul spe\u021ba. Autoarea nu se re\u021bine din a mai face o observa\u021bie provocatoare poate: pentru o femeie, scrisul \u0219i c\u0103s\u0103toria nu prea fac cas\u0103 bun\u0103, b\u0103rba\u021bii se dedic\u0103 rar femeilor scriitoare, \u00een timp ce inversul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 frecvent, iar indisponibilitatea unei femei care scrie le creeaz\u0103 adesea sentimente de inferioritate so\u021bilor\/partenerilor. Nu neg.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen plus, cartea arat\u0103 cum s-a format Gabriela Adame\u0219teanu \u00eentr-o epoc\u0103 dificil\u0103 (comunismul) \u0219i cum \u0219i-a g\u0103sit locul \u00eentr-un mediu dominat de b\u0103rba\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 adopte nici boema, nici militantismul, ci strategia disciplinei \u0219i linia neutralit\u0103\u021bii (at\u00e2ta c\u00e2t era posibil\u0103). Adame\u0219teanu se fere\u0219te constant s\u0103 intre \u00een orice fel de combina\u021bii, par\u021bial datorit\u0103 firii ei re\u021binute, sobre \u0219i ne\u00eenclinate spre vicii, par\u021bial datorit\u0103 intui\u021biei c\u0103 trebuie s\u0103-\u0219i men\u021bin\u0103 o independen\u021b\u0103 care s\u0103 o poat\u0103 proteja. Dovede\u0219te inteligen\u021b\u0103 politic\u0103 prin distan\u021bare, ca s\u0103 zic a\u0219a. Nu e tentat\u0103 s\u0103-\u0219i petreac\u0103 prea mult timp pe la petreceri, Madam Candrea<\/em>, c\u00e2rciuma scriitorilor, e numit\u0103 \u201eghetou literar toxic\u201d. Scriitoarea nu manifest\u0103 niciun fel de atrac\u021bie fa\u021b\u0103 de locul respectiv, unde scaunele se ocupau \u00een ordinea ierarhiilor, iar toxicitatea se extindea la nivel de agresivitate gratuit\u0103. Vorbe\u0219te \u0219i despre consumul excesiv de alcool \u0219i \u00ee\u0219i manifest\u0103 p\u0103rerea de r\u0103u legat\u0103 de faptul c\u0103 mul\u021bi mari scriitori ai no\u0219tri au murit prematur din cauza b\u0103uturii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen tot acest parcurs al ei se vede o seriozitate aproape auster\u0103. Autoarea trateaz\u0103 educa\u021bia \u0219i scrisul cu mare rigoare, e aproape stoic\u0103. Chiar \u0219i la na\u0219tere rezist\u0103 durerilor f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bipe, semn al unei genera\u021bii pentru care reprimarea emo\u021biilor era asociat\u0103 cu decen\u021ba \u0219i discre\u021bia. Vorbe\u0219te \u00eens\u0103 deschis despre lecturi: ce i-a pl\u0103cut, ce a abandonat, ce a digerat cu greu. R\u0103m\u00e2ne fidel\u0103 marilor autori Stendhal, Balzac \u0219i Tolstoi, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i schimbe optica odat\u0103 cu timpul. \u00cen plan personal, rela\u021bia cu mama (\u201ef\u0103ptur\u0103 \u00eenchis\u0103 \u0219i total neconfesiv\u0103\u201d) este marcat\u0103 de suferin\u021b\u0103. Dup\u0103 moartea tat\u0103lui (la numai 58 de ani), mama cade \u00een depresie, iar Gabriela \u00eens\u0103\u0219i se g\u00e2nde\u0219te uneori la moarte ca la o posibilitate de a-l re\u00eent\u00e2lni. \u00cel va re\u00eent\u00e2lni datorit\u0103\/din cauza notelor informative din dosarul CNSAS, unde fiica se va izbi de comedia sinistr\u0103 care i-a terorizat p\u0103rin\u021bii \u0219i copil\u0103ria, din motive politice: vaga leg\u0103tur\u0103 a tat\u0103lui \u0219i a unchilor cu Mi\u0219carea Legionar\u0103 (\u201eVictimele comunismului nu sunt doar de\u021binu\u021bii politici din \u00eenchisori \u0219i lag\u0103re, a\u0219a cum cred azi cei care n-au tr\u0103it acele timpuri. Mult mai mare este num\u0103rul celor cu vie\u021bile sufocate, cu \u0219ansele de carier\u0103 c\u0103lcate \u00een picioare, a\u0219a cum arat\u0103 dosarul tatei\u201d). At\u00e2t \u00een general, c\u00e2t \u0219i \u00een lumina noilor descoperiri, scriitoarea manifest\u0103 iubire \u0219i mult\u0103 compasiune fa\u021b\u0103 de tat\u0103l ei pierdut foarte devreme.<\/p>\n\n\n\n

Cartea ofer\u0103 o perspectiv\u0103 destul de nuan\u021bat\u0103 \u0219i asupra epocilor pe care le evoc\u0103. Aici intr\u0103 nu doar comunismul, ci \u0219i tranzi\u021bia \u0219i chiar prezentul. Nu cade \u00een simplific\u0103ri, nici \u00een mitologia boemei literare, nici \u00een lectura schematic\u0103 a comunismului. C\u00e2nd vorbe\u0219te despre condi\u021bia femeilor \u00een comunism, de exemplu, autoarea recunoa\u0219te at\u00e2t accesul la educa\u021bie \u0219i la munc\u0103, c\u00e2t \u0219i controlul statului asupra corpului lor. Mai exact, \u00een capitolul Discursul feminist \u00een comunism \u0219i postcomunism<\/em>, Gabriela Adame\u0219teanu \u00eencearc\u0103 s\u0103 corecteze o schem\u0103 simplist\u0103 despre comunism \u0219i condi\u021bia femeilor \u0219i s\u0103 arate c\u0103 regimul comunist cu o m\u00e2n\u0103 a dat \u0219i cu dou\u0103 a luat, transform\u00e2nd emanciparea \u00eentr-o promisiune dubioas\u0103. \u00centr-adev\u0103r, regimul a adus anumite schimb\u0103ri reale \u0219i meritorii, alfabetizarea, accesul mai larg la educa\u021bie, intrarea femeilor pe pia\u021ba muncii, dar autoarea arat\u0103 \u00een acela\u0219i timp c\u0103 aceste c\u00e2\u0219tiguri au coexistat cu un patriarhat de stat. Egalitatea proclamat\u0103 oficial a func\u021bionat al\u0103turi de reflexe patriarhale ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinate, iar politicile regimului Ceau\u0219escu, mai ales decretul antiavort din 1966, au anulat brutal orice form\u0103 real\u0103 de autonomie feminin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ciuda re\u021binerii de a-\u0219i afirma explicit feminismul, vedem pe tot parcursul volumului pozi\u021bia unei femei, nu a unei entit\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 gen, pozi\u021bia unei femei care a produs o literatur\u0103 \u00een care femeile ocup\u0103 un loc important, a unei femei care a fost \u201ecomplimentat\u0103\u201d c\u0103 \u201escrie ca un b\u0103rbat\u201d \u0219i care chiar \u0219i-a dorit s\u0103 scrie ca un b\u0103rbat, disociindu-se de propria condi\u021bie. Pu\u021bine lucruri sunt mai triste \u00een cariera unei scriitoare dec\u00e2t acest tip de \u201ecompliment\u201d. Autoarea aminte\u0219te cu am\u0103r\u0103ciune de cronica lui Manolescu la romanul Drumul egal al fiec\u0103rei zile<\/em>, \u00een care ea e numit\u0103 \u201eprizoniera condi\u021biei ei de femeie\u201d, \u00een plin regim comunist care propov\u0103duia egalitatea dintre femei \u0219i b\u0103rba\u021bi. \u00cen formulare se simte tonul patriarhal \u0219i arogant al criticului. Dincolo de asta, putem \u00een\u021belege sentimentul de inferioritate pe care-l poate genera o astfel de remarc\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba unei scriitoare. Ideile acestea, cum c\u0103 literatura feminin\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-o zon\u0103 mai degrab\u0103 intimist\u0103 \u0219i minor\u0103, opus\u0103 amplitudinii asociate scrisului masculin, au circulat mult timp \u00een critica rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i nu au disp\u0103rut complet nici \u00een ziua de azi, \u00een ciuda emancip\u0103rii limbajului critic \u0219i a deschiderii imense spre produc\u021bia de literatur\u0103 scris\u0103 de femei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fundalul tuturor acestor reflec\u021bii se simte \u0219i melancolia unei v\u00e2rste \u00eenaintate, autoarea av\u00e2nd 83 de ani. Nu o triste\u021be expus\u0103, ci o melancolie discret\u0103, care apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een spatele rememor\u0103rilor. E durerea calm\u0103 a celui care, rememor\u00e2nd, retr\u0103ie\u0219te moartea prematur\u0103 a p\u0103rin\u021bilor, dispari\u021bia unor figuri importante, destr\u0103marea unor lumi.<\/p>\n\n\n\n

Cartea e complex\u0103 \u0219i prin felul \u00een care \u00ee\u0219i solicit\u0103 cititorul. Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaintezi \u00een lectur\u0103, devine tot mai dificil s\u0103 te pozi\u021bionezi tran\u0219ant sau s\u0103 formulezi verdicte despre oameni, epoci sau situa\u021bii. Comunismul, lumea literar\u0103, istoria familial\u0103 apar ca medii care au modelat comportamente, care au generat presiuni, compromisuri \u0219i forme de adaptare. Prin modul \u00een care sunt reflectate experien\u021bele, rela\u021biile \u0219i contextul istoric, volumul propune implicit o form\u0103 de ponderare a judec\u0103\u021bilor, \u00eendemn\u00e2ndu-l pe cititor la pruden\u021b\u0103 \u0219i la nuan\u021bare, un exerci\u021biu minunat \u00eentr-o epoc\u0103 tot mai tentat\u0103 de radicalism.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":15440,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,786,2777,1575,128],"coauthors":[1577],"class_list":["post-15439","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-gabriela-adamesteanu","tag-nr-3-2026","tag-oana-paler","tag-polirom"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/Meserii.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15439","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15439"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15439\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15441,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15439\/revisions\/15441"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15440"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15439"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15439"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15439"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15439"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}