{"id":15334,"date":"2026-04-25T15:11:18","date_gmt":"2026-04-25T12:11:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15334"},"modified":"2026-04-25T15:11:22","modified_gmt":"2026-04-25T12:11:22","slug":"forme-de-adapost","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15334","title":{"rendered":"Forme de ad\u0103post"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Anca Zaharia, P\u0103m\u00e2ntul Plath<\/em>, Editura ART, colec\u021bia Pocket, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Poemul-manifest cu care se deschide P\u0103m\u00e2ntul Plath<\/em>, Femeile din familia mea<\/em>, e un \u00eenceput foarte bine ales pentru volumul militant, feminist pe care \u00eel scrie Anca Zaharia. Ap\u0103rut anul trecut la Editura ART, el anun\u021b\u0103, prin compara\u021bie \u0219i doar cu Eu n-am tr\u0103it r\u0103zboiul<\/em>, o schimbare de discurs, o pozi\u021bionare diferit\u0103, tradus\u0103 printr-un exerci\u021biu confesiv mai rafinat \u00een compara\u021bie cu proiectele ei mai vechi.<\/p>\n\n\n\n

Sec\u021biunea 1 \u00eencepe cu un titlu u\u0219or greoi, \u201eTratative pentru unirea cu un alt ora\u0219 de o persoan\u0103\u201d, care ar fi meritat reformulat, dar dincolo de asta, adun\u0103 ni\u0219te texte bine organizate \u00een jurul ideii de fragmentar\/temporar, distribuite pe zile ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, mai concret. Afectivitatea \u0219i toate zonele ei de proiec\u021bie se rezum\u0103 aici la c\u00e2teva panorame convexe: fr\u00e2nturi de cotidian, momente \u0219i locuri (S\u00e2ngeorz B\u0103i \u2013 un punct care revine) care se intersecteaz\u0103 \u0219i \u00eendep\u0103rteaz\u0103, alternativ, \u00eentr-un spectacol al anxiet\u0103\u021bii \u0219i surmenajului. E evident\u0103, \u00een sec\u021biunea asta, \u00eencercarea de a face pace cu ea \u00eens\u0103\u0219i, nevoia de apropiere (de sine) \u0219i de empatie, \u00een raport cu o biografie care bifeaz\u0103, la tot pasul, traume de calibre diferite. Lucru greu, mai ales c\u00e2nd lucrezi cu o metafor\u0103 tare, care a\u0219az\u0103 \u00eentreg volumul sub semnul unei fragilit\u0103\u021bi ce \u021bine de hazard: \u201ePielea mea devine curcubeu de la at\u00e2ta \u00eentuneric \u2013\/ se poate, te rog s\u0103 m\u0103 crezi, \u00een mine\/ se poate \u00eent\u00e2mpla orice, m\u0103 cunosc\/ ca pe un teren minat de pe care n-am cum s\u0103 fug\u201d, Joi<\/em>. Versurile astea mi se pare c\u0103 definesc excelent nu doar sec\u021biunea de \u00eenceput, ci \u00eentreg spiritul c\u0103r\u021bii \u0103steia, ca un soi de nelini\u0219te care se vrea internalizat\u0103, acceptat\u0103, dac\u0103 vindecat\u0103 nu.<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 cu cea de-a a doua parte a volumului, care \u00eei \u00eemprumut\u0103 \u0219i titlul, ea devine mult mai ancorat\u0103 \u00een concret. Punctele de vulnerabilitate ale acestor poeme sunt polarizate pe o scar\u0103 mai larg\u0103 acum. Dac\u0103 \u00een primele toat\u0103 anxietatea era filtrat\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 mai degrab\u0103 insinuat\u0103, a geometriei subtile a zilelor \u0219i st\u0103rilor, aici Anca Zaharia aplic\u0103 textelor un regim mult mai focalizat \u0219i mai direct, tonalitatea lor trece de la un flux temperat la virulen\u021b\u0103 efectiv\u0103 \u2013 vezi poemul S\u0103 ai grij\u0103<\/em>, punctul de maxim\u0103 inflamare a plachetei. Impresia e c\u0103 toate poemele anterioare func\u021bioneaz\u0103, privite \u00een raport cu cele de aici, ca un preludiu, c\u0103 aici devine mult mai palpabil\u0103 toat\u0103 re\u021beaua de st\u0103ri pe care ele le inventariaz\u0103, de la amor\u021beal\u0103 \u0219i neadecvare (\u00cemi doresc<\/em>), la nefericire (C\u00e2mp<\/em>) \u0219i revolt\u0103 (Nu to\u021bi b\u0103rba\u021bii<\/em>). Cu toat\u0103 \u201epolitica extern\u0103\u201d mult mai la vedere aici \u2013 temele sociale, punctarea prejudec\u0103\u021bilor, a patriarhatului \u0219i, \u00een general, activismul social din c\u00e2teva texte de aici, de\u0219i nu foarte dezvoltate, sunt suficient explorate, a\u0219 zice \u2013, toat\u0103 geografia asta a singur\u0103t\u0103\u021bii, c\u0103ci asta e, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, P\u0103m\u00e2ntul Plath<\/em>, echivaleaz\u0103 tot mai mult \u0219i mai precis cu un refugiu. Solu\u021bia e \u00een poezie, scrisul \u0219i izolarea trimit vulnerabilitatea poemelor Anc\u0103i Zaharia spre un punct de eflorescen\u021b\u0103 maxim\u0103, spre finalul volumului: \u201enu pot s\u0103 respir alt aer dec\u00e2t cel de pe\/ P\u0103m\u00e2ntul Plath,\/ locul unde, sper\u00e2nd ghemuit\u0103 la regres c\u0103tre embrion,\/ pot tr\u0103i o ve\u0219nicie \u00een timp ce m\u0103 autodizolv\u201d, La \u00eentreb\u0103rile despre via\u021ba personal\u0103<\/em>. Ar fi putut s\u0103 \u00eencheie \u0219i a\u0219a \u0219i ar fi fost un final perfect pentru volum, dar poemul Next<\/em>, o partitur\u0103 afectiv\u0103 plin\u0103 de nerv, face o treab\u0103 cel pu\u021bin la fel de bun\u0103 \u0219i \u00eencheie epic, printr-un Outro<\/em> autoproclamat, toat\u0103 aceast\u0103 odisee personal\u0103 a P\u0103m\u00e2ntului Plath<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Aleksandar Stoicovici, Habitat<\/em>, Editura ART, colec\u021bia Pocket, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u201e[…] sunt un animal speriat\/ ce-\u0219i caut\u0103 ad\u0103post \u00een capcanele bine ascunse.\u201d Dac\u0103 ar fi s\u0103 reduc poezia lui Aleksandar Stoicovici la o singur\u0103 imagine, asta ar fi: un efort bine controlat de gestionare a singur\u0103t\u0103\u021bii, anticipat \u00een c\u00e2teva momente de criz\u0103 derulate cu \u00eencetinitorul \u2013 preludiul unui sf\u00e2r\u0219it, devoalarea lui gradual\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 ceva mereu \u00een a\u0219teptare, un pericol cumva intuit, de fundal, iar versurile din Habitat<\/em> nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eel ritualizeze cinematic \u00een c\u00e2teva texte care vorbesc despre dec\u0103dere. O dec\u0103dere pe care Aleksandar Stoicovici o urm\u0103re\u0219te cu mult\u0103 minu\u021biozitate \u0219i cu o curiozitate anume pentru mi\u0219c\u0103rile tectonice care \u00eei stau la baz\u0103. \u00cen mare parte, ea se suprapune cu o ini\u021biere progresiv\u0103 \u00eentr-un r\u0103zboi de uzur\u0103 personal, un sf\u00e2r\u0219it de anotimp c\u0103ruia poetul \u00eei surprinde cu mare delicate\u021be nuan\u021bele decadente: \u201eC\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, v\u00e2slim \u00een aval,\/ plini de regrete c\u0103 n-am \u00eencercat mai mult.\/ Poate e un altar plutitor pe undeva\/\/ pentru momentele astea de resemnare,\/ pentru felul primitiv de a te sim\u021bi mereu\/ \u00een contratimp. \u00cen realitate, sper\u0103m\/\/ la o voce str\u0103in\u0103 c\u0103reia s\u0103-i sim\u021bim c\u0103ldura.\/ Ne \u00eendep\u0103rt\u0103m \u00eencet de mal,\/ \u00een cur\u00e2nd vom atinge geamandura.\u201d, Saliva<\/em>, vs. \u201eAbia spre diminea\u021b\u0103, am a\u021bipit \u00eenvins,\/ cu pieptul f\u0103cut ghem ca o pas\u0103re imens\u0103 de celofan\/ care a zburat prea aproape de p\u0103durile \u00een fl\u0103c\u0103ri.\/\/ Singur\u0103tatea vine \u00een valuri, mutil\u00e2nd \u021b\u0103rmurile.\/ E un mic asediu, un punct \u00een timp,\/ o oglind\u0103 spart\u0103 ce reflect\u0103 mai mult dec\u00e2t ar trebui.\u201d, Un mic asediu<\/em>. Indiferent c\u0103 vorbe\u0219te despre finalul unei iubiri (sec\u021biunea a doua, \u201eUltradomestic\u201d, decupeaz\u0103 cu \u0219i mai mult\u0103 aten\u021bie pe marginea poemului de dragoste, cu convingerea c\u0103 \u201eE mult\u0103 iubire \u00een tot ce-i domestic. Dar \u0219i mult\u0103 boal\u0103\u201d, Ultradomestic III<\/em>), sau c\u0103 extrapoleaz\u0103 toat\u0103 experien\u021ba asta \u00een sfera ceva mai larg\u0103 a unor reflec\u021bii care indic\u0103 spre singur\u0103tate, a\u0219a cum am mai zis mai sus, neputin\u021b\u0103 \u0219i limitare.<\/p>\n\n\n\n

E o doz\u0103 bun\u0103 de senzorialitate \u00een felul \u00een care Aleksandar Stoicovici \u00ee\u0219i practic\u0103 tot acest exerci\u021biu al vulnerabilit\u0103\u021bii, se vede \u0219i din versurile citate anterior, o anumit\u0103 lentoare a privirii care se traduce \u00eentr-o delicate\u021be a imaginilor, un fel de precaritate emo\u021bional\u0103 echivalat\u0103 vizual prin cadre efemer-tensionate, cu at\u00e2t mai tensionate pentru c\u0103 ele se formeaz\u0103 \u0219i se dizolv\u0103 sub ochii cititorului. O dinamic\u0103 a desfolierii \u0219i evapor\u0103rii, prin care textele func\u021bioneaz\u0103 ca un fel de camer\u0103 live, care survoleaz\u0103, alternativ, peste spa\u021bii urbane prezente \u0219i trecute, locuri domestice \u0219i, mai ales, spa\u021bii afective cu mult\u0103 grij\u0103. Cu mult\u0103 tandre\u021be, dar o tandre\u021be re\u021binut\u0103, se desfoliaz\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 coregrafie imploziv\u0103 a poemelor Habitatului<\/em>. Croiala fin\u0103 a versurilor, frazarea impecabil\u0103 a discursului, per ansamblu, \u00eentre t\u0103ietur\u0103 minimalist\u0103 \u0219i c\u00e2teva poeme narative, undeva \u00een ultima sec\u021biune a volumului, \u201eCrevase\u201d, se \u00eembin\u0103 \u00een poezia lui Aleksandar Stoicovici sub forma unei expresivit\u0103\u021bi stoice, a\u0219 zice, a rezilien\u021bei emo\u021bionale echivalat\u0103 \u0219i la nivel discursiv printr-o serie de op\u021biuni stilistice pe m\u0103sur\u0103. Nu-mi vine \u00een minte un alt volum ap\u0103rut mai recent care s\u0103 refac\u0103 at\u00e2t de fragil \u0219i puternic, \u00een acela\u0219i timp, toat\u0103 suita de frisoane afective de aici, tot acest proces al calibr\u0103rii personale. Pe c\u00e2t de sub\u021bire \u0219i aparent diafan, pe at\u00e2t de concentrat \u00een localizarea nodurilor lui tensionate, Habitat<\/em> face din Aleksandar Stoicovici un melancolic cu reflexe limpezi.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":15336,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[2289,1562,111,106,2747],"coauthors":[1139],"class_list":["post-15334","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-aleksandar-stoicovici","tag-anca-zaharia","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-nr-2-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Aleksandar-Stoicovici-Habitat-C1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15334","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15334"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15334\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15337,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15334\/revisions\/15337"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15336"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15334"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15334"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15334"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15334"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}