{"id":15306,"date":"2026-04-21T12:43:02","date_gmt":"2026-04-21T09:43:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15306"},"modified":"2026-04-21T12:43:08","modified_gmt":"2026-04-21T09:43:08","slug":"o-estetica-a-vinovatiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15306","title":{"rendered":"O estetic\u0103 a vinov\u0103\u021biei"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Daniel Kehlmann, Joc de lumini<\/em>, Trei, Bucure\u0219ti, 2025, trad. de Iulian Bocai<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Joc de lumini<\/em> (2025, tradus de Iulian Bocai pentru editura Trei) este o biografie fic\u021bionalizat\u0103 a regizorului austriac G.W. Pabst, cu multe referin\u021be la filme de colec\u021bie. Kehlmann scrie corect, serios, dar cam neatractiv. Joc de lumini<\/em> e genul de carte pe care o duci p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t mai mult din datorie cultural\u0103 dec\u00e2t din pl\u0103cere. E construit\u0103 din scene \u00eentre care se casc\u0103 goluri pe care cititorul ar trebui s\u0103 le umple cu ce \u0219tie el despre adev\u0103rurile istorice ale epocii. Episoadele narative se leag\u0103 unul de altul prin personajul Pabst, prin circuitul c\u0103l\u0103toriilor lui \u0219i prin referin\u021be extratextuale, filme, actori, politicieni, ideologii. Romanul e deci un rezultat al acestei asambl\u0103ri \u0219i al bunei colabor\u0103ri intelectuale \u00eentre autor \u0219i cititor.<\/p>\n\n\n\n

Subiectul c\u0103r\u021bii const\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, \u00een supravie\u021buirea artistului \u00eentr-o epoc\u0103 istoric\u0103 extrem\u0103 \u0219i \u00een modul \u00een care aceast\u0103 supravie\u021buire implic\u0103 nu gesturi eroice, ci adapt\u0103ri succesive, concesii m\u0103runte \u0219i, uneori, compromisuri grave, pe care nici arta, nici posteritatea nu le pot \u0219terge complet. Pabst apare ca un regizor talentat, respectat, dar vulnerabil, prins \u00eentre sisteme politice care se schimb\u0103 rapid \u0219i care cer, fiecare, loialitate, dovezi \u0219i nara\u021biuni convenabile. Hollywoodul, Germania nazist\u0103 \u0219i apoi zona de influen\u021b\u0103 sovietic\u0103 nu sunt descrise ca lumi radical diferite din punct de vedere moral, ci ca varia\u021bii ale aceluia\u0219i mecanism: puterea are nevoie de arti\u0219ti, iar arti\u0219tii, dac\u0103 vor s\u0103 fie l\u0103sa\u021bi s\u0103 creeze, trebuie s\u0103 \u00eenve\u021be limbajul puterii.<\/p>\n\n\n\n

Romanul pare mai interesat s\u0103 ofere o panoram\u0103 reprezentativ\u0103 dec\u00e2t s\u0103 aprofundeze rela\u021bii. Pe parcurs, personajele se tot \u00eenmul\u021besc: fiecare capitol aduce figuri noi, unele dintre ele fiind personalit\u0103\u021bi ale momentului, dar acestea dispar rapid din cadru, fiind \u00eenlocuite de altele. Strategia are sens la nivel de concept (lumea istoric\u0103 e una a tranzitului, a \u00eenlocuirii, a dispari\u021biilor), \u00eens\u0103 la nivel de lectur\u0103 devine obositoare, cititorul neput\u00e2ndu-se ata\u0219a de nimeni. Aceast\u0103 op\u021biune se vede cel mai clar \u00een tratarea personajelor cu poten\u021bial emo\u021bional mai mare. De exemplu, Trude, so\u021bia lui Pabst, ar fi putut deveni centrul afectiv al c\u0103r\u021bii: o femeie strivit\u0103 de context, redus\u0103 la rolul de \u201ecasnic\u0103 geloas\u0103\u201d, autodistructiv\u0103, izolat\u0103, str\u0103duindu-se s\u0103 se adapteze mondenit\u0103\u021bilor toxice (\u201edac\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00een iad, ai nevoie de prieteni \u0219i rela\u021bii\u201d, zice ea). Kehlmann \u00eei puncteaz\u0103 degradarea (alcool, automutilare), dar o face rapid, aproape contabilice\u0219te. Suferin\u021ba ei nu opre\u0219te nimic, nu for\u021beaz\u0103 nicio confruntare (cu mici excep\u021bii). La fel, Jakob, fiul lor, urm\u0103rit vag \u00een procesul de \u00eendoctrinare nazist\u0103, dispare din prim-plan \u0219i revine la final ca imagine a traumei fizice postr\u0103zboi, Jakob abandon\u00e2nd pictura din cauz\u0103 c\u0103 nu-\u0219i mai poate folosi m\u00e2inile (fusese r\u0103nit). Conflictul Pabst-Jakob este \u0219i el abia schi\u021bat, chiar expediat printr-o singur\u0103 scen\u0103 \u00een care fiul \u00eei spune tat\u0103lui c\u0103 mersul la r\u0103zboi \u0219i patria sunt mai importante dec\u00e2t arta lui.<\/p>\n\n\n\n

Deschiderea romanului cu Franz Wilzek, fost asistent al lui Pabst ajuns un regizor minor, senil \u0219i h\u00e2tru, internat \u00eentr-un sanatoriu, asigur\u0103 rama romanului, finalul readuc\u00e2ndu-l pe acela\u0219i Wilzek aflat \u00een acela\u0219i punct. Wilzek poveste\u0219te semicoerent la persoana I, iar obsesia lui e, a\u0219a cum a fost \u0219i a lui Pabst, filmul disp\u0103rut Cazul Molander<\/em>, care se pare c\u0103\u2026 nu e \u201echiar a\u0219a de disp\u0103rut\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Hollywoodul lui Pabst, unde regizorul ajunge refugiat \u00een timp ce Germania intr\u0103 sub controlul lui Hitler, e descris ca un spa\u021biu al complezen\u021bei goale \u0219i al gloriei de carton. Pabst se vede nevoit s\u0103 fac\u0103 un film prost (A Modern Hero<\/em>), pe care \u00eel saboteaz\u0103 discret printr-un final care gole\u0219te eroismul de sens (\u00eel trimite pe erou la maic\u0103-sa, dup\u0103 ce-l las\u0103 nevasta), mic gest de rezisten\u021b\u0103 ridicol\u0103. E\u0219ecul filmului, retras rapid din cinematografe, subliniaz\u0103 inutilitatea compromisului. \u00cent\u00e2lnirile cu Greta Garbo \u0219i Louise Brooks nu-i aduc romanului intensitate.  Garbo e ca-ntr-un film cu Garbo, afi\u0219eaz\u0103 \u201ez\u00e2mbetul Pabst\u201d \u0219i e destul de afectat\u0103, victim\u0103 a celebrit\u0103\u021bii \u0219i a frumuse\u021bii ei, singur\u0103, trist\u0103, cu tabieturi \u0219i cople\u0219it\u0103 de scenarii \u0219i de solicit\u0103ri. S\u0103raca vrea s\u0103 ias\u0103 s\u0103 \u00eenoate, dar nu poate de agita\u021bia presei. Ca s\u0103 evadeze, se uit\u0103 constant (teatral) la zborul p\u0103s\u0103rilor. Louise Brooks e cinic\u0103 cu Pabst, \u00eel umile\u0219te, e arogant\u0103 \u0219i dificil\u0103, nu mai are roluri, \u0219i-a tocat averea cu b\u0103rba\u021bi ar\u0103to\u0219i, dar s\u0103raci. Pabst r\u0103m\u00e2ne toat\u0103 via\u021ba obsedat de ea.<\/p>\n\n\n\n

Revenirea familiei Pabst \u00een Austria anexat\u0103 marcheaz\u0103 intrarea \u00een adev\u0103rata zon\u0103 de tensiune a romanului, dar \u0219i aici Kehlmann prefer\u0103 analiza controlat\u0103 \u00een locul confrunt\u0103rii. Castelul Trei-Turnuri, mama bolnav\u0103, administratorul nazist, atmosfera de teroare domestic\u0103, accidentul lui Pabst \u0219i \u00eenchiderea grani\u021belor \u00een 1939 creeaz\u0103 un cadru claustrofob. Jakob, copilul care simte nelini\u0219tea de la grani\u021b\u0103 \u0219i apoi adolescentul care \u00eenva\u021b\u0103 violen\u021ba ca form\u0103 de control \u0219i putere, aduce dimensiunea ideologiei ca solu\u021bie de sens. Colaborarea lui Pabst cu Leni Riefenstahl, film\u0103rile, Berlinul, M\u00fcnchenul, premierele \u0219i grotescul monden se constituie \u00een scene excelente de atmosfer\u0103, dar r\u0103m\u00e2n, \u00een mare parte, la nivel de observa\u021bie inteligent\u0103, f\u0103r\u0103 adaos de tensiune. Chiar \u0219i Paracelsus<\/em>,<\/em> un alt film-capodoper\u0103 al lui Pabst, e introdus ca referin\u021b\u0103 mai degrab\u0103 datorit\u0103 alegoriei intelectuale dec\u00e2t ca experien\u021b\u0103 cinematografic\u0103 tulbur\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n

Punctul cel mai intens al romanului r\u0103m\u00e2ne episodul film\u0103rii cu prizonieri folosi\u021bi ca figuran\u021bi pentru Cazul Molander<\/em>, la Praga. Din cauz\u0103 c\u0103 figuran\u021bii pl\u0103ti\u021bi nu mai pot ajunge, Pabst sugereaz\u0103 solu\u021bia ca figura\u021bia s\u0103 se fac\u0103 cu prizonieri din lag\u0103r. Se filmeaz\u0103 o zi cu acei oameni, asistentul Franz e \u00een stare de \u0219oc, dar Pabst \u00eel consoleaz\u0103 spun\u00e2ndu-i c\u0103 nimeni nu poate face nimic pentru acei oameni \u0219i c\u0103 oprirea filmului nu ar ajuta pe nimeni. Regizorul \u0219i asistentul r\u0103m\u00e2n singuri s\u0103 editeze, p\u00e2n\u0103 ce ajung la scena cu prizonierii figuran\u021bi, iar Pabst neag\u0103 c\u0103 erau prizonieri, spune c\u0103 erau solda\u021bi, \u00eencerc\u00e2nd cumva s\u0103 taie la montaj adev\u0103rul inconfortabil. Dup\u0103 ce termin\u0103 de editat, cei doi fug cu filmul la gar\u0103. Cuprins de delir, Pabst regizeaz\u0103 \u00een timp real, \u00een minte, propria lor fug\u0103 printre obuze, d\u0103r\u00e2m\u0103turi \u0219i focuri de arm\u0103. E una dintre cele mai bune scene ale romanului, al\u0103turi de cea cu prizonierii. Ca \u00eentr-un film, cei doi reu\u0219esc s\u0103 prind\u0103 trenul, un deus ex machina<\/em> face posibil\u0103 urcarea lor \u00een tren, \u00eens\u0103 pe drum un potcovar le ia din gre\u0219eal\u0103 rani\u021ba cu rolele de film, iar ei r\u0103m\u00e2n cu o rani\u021b\u0103 plin\u0103 de fier\u0103taie.<\/p>\n\n\n\n

O alt\u0103 idee a c\u0103r\u021bii este relativitatea adev\u0103rului istoric. Filmele se pierd, m\u0103rturiile se contrazic, memoria e nesigur\u0103, trecutul nu mai poate fi reconstituit. \u00cen acest punct intervine fic\u021biunea, care \u201enu spune adev\u0103rul\u201d, ci face pu\u021bin\u0103 ordine, ofer\u0103 o perspectiv\u0103 sau creeaz\u0103 sens. \u00cens\u0103 relativizarea adev\u0103rului nu e tr\u0103it\u0103 \u00een carte ca pierdere sau vin\u0103, ci pare mai mult o solu\u021bie romanesc\u0103 elegant\u0103 care-l protejeaz\u0103 parc\u0103 pe cititor de haosul moral al istoriei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen roman,<\/em> arta nu apare ca scut moral, nici ca form\u0103 de m\u00e2ntuire. Condi\u021bia artistului, a\u0219a cum o vede Kehlmann, nu e aceea a unei con\u0219tiin\u021be privilegiate sau tragice, ci a unei figuri reciclabile, capabile s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 schimb\u0103rii regimurilor prin ajust\u0103ri succesive \u0219i convenabile de discurs \u0219i pozi\u021bie. Adev\u0103rul r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-o zon\u0103 gri, gestionat\u0103 prin ra\u021bionalizare, \u201emontaj\u201d \u0219i mai ales uitare. Romanul nu glorific\u0103 aceast\u0103 condi\u021bie, dar nici nu o judec\u0103 frontal, de\u0219i p\u0103streaz\u0103 rezerva c\u0103 supravie\u021buirea artistic\u0103 e departe de inocen\u021b\u0103. Majoritatea momentelor \u00een care Pabst face alegeri chestionabile moral sunt tratate \u00een cheie suprarealist\u0103, co\u0219maresc\u0103 sau alegoric\u0103, adic\u0103 estetizate. De exemplu, la un moment dat, Pabst se duce la Berlin, chemat fiind de un ministru. \u00cel vedem pe Pabst paralizat de fric\u0103 \u0219i de uimire. Totul \u00een jur e distorsionat din cauza paranoiei lui, se vede pe sine umbl\u00e2nd pe tavan, iar ministrul e parc\u0103 scos din Twin Peaks<\/em>. Printre insinu\u0103ri, efuziuni na\u021bionaliste, umilin\u021be \u0219i amenin\u021b\u0103ri deghizate \u00een complimente, ministrul \u00eei strecoar\u0103 un scenariu pe care Pabst \u00eel accept\u0103. \u00cen alte contexte, c\u00e2nd e confruntat, Pabst fie tace, fie d\u0103 r\u0103spunsuri ambigue sau generalizeaz\u0103 filosofic:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u2014 Dar nu vi se pare ciudat, Pabst, c\u0103 noi film\u0103m un asemenea film \u00een mijlocul apocalipsei? O asemenea capodoper\u0103?<\/p>\n\n\n\n

 \u2014 O spune\u021bi de parc\u0103 ar fi ceva gre\u0219it.<\/p>\n\n\n\n

 \u2014 Mai degrab\u0103 straniu.<\/p>\n\n\n\n

 \u2014 Timpurile sunt mereu stranii. Arta nu se potrive\u0219te niciodat\u0103 nic\u0103ieri. Nu e niciodat\u0103 necesar\u0103 c\u00e2nd apare. Iar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd te ui\u021bi \u00eenapoi, pare singurul lucru important.\u201d<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a s\u0103 fie? Romanul nu ofer\u0103 r\u0103spunsuri, dar le ofer\u0103 realitatea, reconfirm\u00e2nd aforismul \u201eArs longa, vita brevis\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica traducerilor de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":15307,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1796,971,418,2747,1575],"coauthors":[1577],"class_list":["post-15306","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-cronica-traducerilor","tag-daniel-kehlmann","tag-editura-trei","tag-nr-2-2026","tag-oana-paler"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Joc-de-lumini.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15306"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15306\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15308,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15306\/revisions\/15308"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15307"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15306"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}