{"id":15295,"date":"2026-04-20T17:39:26","date_gmt":"2026-04-20T14:39:26","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15295"},"modified":"2026-04-20T17:39:35","modified_gmt":"2026-04-20T14:39:35","slug":"ultimele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15295","title":{"rendered":"Ultimele"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Raymond Carver, Elefant \u0219i alte povestiri,<\/em> traducere de Marius Chivu, Polirom, 2026<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Raymond Carver (1938-1988) a murit cu dou\u0103 zile \u00eenainte ca acest volum de povestiri s\u0103 vad\u0103 lumina tiparului la Londra, pe 4 august 1988. E vorba de edi\u021bia britanic\u0103 intitulat\u0103 chiar Elephant and Other Stories,<\/em> cea care aduna exclusiv cele \u0219apte povestiri noi, povestiri altfel incluse \u00een edi\u021bia american\u0103 de tip antologie cu titlul Where I`m Calling From: New and Selected Stories,<\/em> ap\u0103rut\u0103 c\u00eeteva luni mai devreme, pe 25 mai, chiar \u00een ziua \u00een care Raymond Carver \u00eemplinea 50 de ani. Cele \u0219apte povestiri fuseser\u0103 scrise, \u00een mare parte, de-a lungul anului 1986 \u0219i publicate \u00een reviste (The New Yorker, Granta, Esquire)<\/em> \u00eenainte ca scriitorul s\u0103 descopere cancerul la pl\u0103m\u00eeni care avea s\u0103-i fie fatal.<\/p>\n\n\n\n

Pare neverosimil, dar cariera de prozator a lui Raymond Carver s-a \u00eentins pe durata unui singur deceniu.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 debutul din 1976 cu Will You Be Quiet, Please? (Taci, te rog!, <\/em>Polirom, 2004),<\/em> a mai apucat s\u0103 publice trei volume de proz\u0103 scurt\u0103: What We Talk About When We Talk About Love<\/em> (retip\u0103rit\u0103 \u0219i sub titlul Beginners<\/em> \u00een varianta manuscrisului neredactat de editorul Gordon Lish \/ Despre ce vorbim c\u00eend vorbim despre iubire,<\/em> Polirom, 2005\/2015), Cathedral<\/em> (Catedrala,<\/em> Polirom, 2006\/2018) \u0219i Elephant <\/em>\/ Where I`m Calling From. <\/em>A scris, \u00een total, 68 de povestiri, plus \u00eenc\u0103 cinci g\u0103site \u00een arhiva personal\u0103 de scriitoarea Tess Gallagher, so\u021bia sa, la mai bine de un deceniu dup\u0103 moartea lui.<\/p>\n\n\n\n

Dar \u00een ace\u0219ti doisprezece ani \u0219i doar cu aceste patru c\u0103r\u021bi de povestiri, Raymond Carver a reu\u0219it s\u0103 fie recunoscut drept un maestru al genului, cre\u00eend o emula\u021bie comparabil\u0103 cu cea datorat\u0103 c\u00eendva lui Hemingway. La sf\u00eer\u015fitul anilor ’80, revistele literare americane foloseau ca argument pentru a respinge povestirile \u00een manuscris, primite pe adresa redac\u021biei, sintagma Carver imitation. <\/em>Ultimii ani ai vie\u021bii sale curmate prematur au fost, a\u0219adar, plini de recunoa\u0219tere: povestirile (dar \u0219i poeziile) \u00eei s\u00eent constant antologate \u0219i premiate, i se acord\u0103 distinc\u021bii \u0219i onoruri, i se dedic\u0103 numere speciale \u00een reviste, este invitat s\u0103 \u021bin\u0103 lecturi de poezie, cursuri \u0219i conferin\u021be, s\u0103 coordoneze antologii de proz\u0103 scurt\u0103 american\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n

Simplitatea \u0219i austeritatea stilului a\u0219a-zis \u201eminimalist\u201d al lui Raymond Carver (care nu e tocmai lesne de transpus \u00een alt\u0103 limb\u0103, pot confirma) erau ob\u021binute cu mult\u0103 trud\u0103 pe text. Carver obi\u0219nuia s\u0103 lucreze intens fiecare proz\u0103, merg\u00eend p\u00een\u0103 la treizeci de variante (una dintre acele cinci povestiri inedite descoperite dup\u0103 moartea lui era o variant\u0103 sensibil diferit\u0103 a povestirii \u201ePl\u0103cint\u0103 cu mierle\u201d din acest volum). Acest a\u0219a-zis minimalism placat pe subiecte aparent banale, \u00een care intriga\/conflictul s\u00eent deseori foarte bine camuflate, pot da impresia cititorilor neaten\u021bi sau nepricepu\u021bi c\u0103 \u00een povestiri nu se \u00eent\u00eempl\u0103 mai nimic. Cu excep\u021bia povestirilor narate de protagoni\u0219ti, dar chiar \u0219i atunci, naratorul lui Carver este extrem de re\u021binut \u00een a comenta faptele. Dialogul este \u00een general, motorul nara\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, rezumate vulgar, subiectele lui Carver pot descump\u0103ni prin lipsa lor de spectaculozitate \u2013 atunci c\u00eend, fire\u0219te, nu abordeaz\u0103 frontal tragedia, dar nu e cazul aici: o v\u0103duv\u0103 \u00een v\u00eerst\u0103 se tot mut\u0103 \u00een c\u0103utarea unei lini\u0219ti niciodat\u0103 g\u0103site spre exasperarea fiului (\u201eCutii\u201d), un cuplu trezit \u00een noapte de un apel telefonic gre\u0219it \u00eencep s\u0103 discute despre moarte (\u201eCine o fi dormit \u00een patul \u0103sta\u201d), un b\u0103rbat bate la u\u0219a fostei sale so\u021bii probabil \u00een c\u0103utarea iert\u0103rii (\u201eIntimitate\u201d), un b\u0103rbat petrece o noapte alb\u0103 privind casa de vizavi a amantei lui recent p\u0103r\u0103sit\u0103 de so\u021b \u00een urma devoal\u0103rii adulterului (\u201eMenudo\u201d), un b\u0103rbat munce\u0219te ca s\u0103-\u0219i \u00eentre\u021bin\u0103 cu bani fratele, mama, fosta so\u021bie \u0219i cei doi copii adul\u021bi (\u201eElefant\u201d), un b\u0103rbat prime\u0219te o scrisoare de adio de la so\u021bia lui \u00eenainte ca aceasta s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 domiciliul sub ochii lui (\u201ePl\u0103cint\u0103 cu mierle\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Dar cea mai atipic\u0103 povestire din cariera lui Carver este \u0219i ultima povestire pe care a scris-o:<\/em> \u201e\u00cens\u0103rcinare\u201d. Redau mai jos geneza ei.<\/p>\n\n\n\n

La \u00eenceputul anului 1987 Carver a citit traducerea american\u0103 a biografiei Cehov<\/em> (1984) scris\u0103 de Henri Troyat, prolificul romancier \u0219i istoric francez de origine rus\u0103, \u0219i un detaliu i-a atras aten\u021bia: \u201eSpre sf\u00eer\u0219itul c\u0103r\u021bii am ajuns la pasajul unde doctorul lui Cehov, cel care l-a supravegheat \u00een ultimele sale zile, este chemat de Olga Knipper Cehov la patul de moarte al scriitorului \u00een zorii zilei de 2 iulie 1904. E limpede c\u0103 Cehov nu mai are mult de tr\u0103it. F\u0103r\u0103 alt comentariu, Troyat le spune cititorilor c\u0103 doctorul Schw\u00f6hrer comand\u0103 o sticl\u0103 de \u0219ampanie. Nimeni cu ceruse \u0219ampanie, bine\u00een\u021beles, \u0219i-a asumat singur acest rol. Dar treaba asta plin\u0103 de umanitate mi s-a p\u0103rut un gest extraordinar. \u00cenainte s\u0103-mi dau seama cum a\u0219 vrea s-o folosesc, m-am trezit deodat\u0103 prins \u00een mijlocul unei povestiri de-ale mele. Am scris c\u00eeteva r\u00eenduri, apoi o pagin\u0103 sau dou\u0103. Cum a putut s\u0103 comande \u0219ampanie doctorul Schw\u00f6hrer at\u00eet de t\u00eerziu \u00een acel hotel din Germania? Cum a fost adus\u0103 \u00een camer\u0103 \u0219i de c\u0103tre cine? Care a fost protocolul servirii \u0219ampaniei? Dup\u0103 care m-am oprit \u0219i am continuat s\u0103 citesc biografia p\u00een\u0103 la cap\u0103t. Dar imediat ce am terminat cartea m-am \u00eentors la doctorul Schw\u00f6hrer \u0219i la treaba cu \u0219ampania. Eram foarte interesat de subiect. Ce anume f\u0103ceam? Mi-era limpede doar faptul c\u0103 \u00eentrev\u0103zusem \u0219ansa unui omagiu, adus lui Cehov, scriitorul care \u00eensemnase at\u00eet de mult pentru mine\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

Partea cu adev\u0103rat tulbur\u0103toare este faptul c\u0103, pe c\u00eend scria povestirea despre ultimele momente din via\u021ba lui Cehov, cel r\u0103pus de tuberculoz\u0103, Carver \u00eenc\u0103 nu fusese diagnosticat cu cancerul pulmonar. Astfel, proza care \u00eenchide volumul, o fic\u021biune bazat\u0103 pe biografia idolului s\u0103u literar, s-a dovedit a fi un omagiu premonitoriu. F\u0103r\u0103 s-o \u0219tie \u00eenc\u0103, \u0219i-a reflectat finalul \u00een propria povestire. \u00cen chiar ultima sa povestire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius Chivu<\/p>\n","protected":false},"author":9,"featured_media":15297,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[59,52],"tags":[88,87,2747,128,323],"coauthors":[1242],"class_list":["post-15295","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-flashbook","category-rubrici","tag-flashbook","tag-marius-chivu","tag-nr-2-2026","tag-polirom","tag-raymond-carver"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Elefant.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/9"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15295"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15295\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15300,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15295\/revisions\/15300"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15297"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15295"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}