{"id":15285,"date":"2026-04-18T17:01:55","date_gmt":"2026-04-18T14:01:55","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15285"},"modified":"2026-04-18T17:02:05","modified_gmt":"2026-04-18T14:02:05","slug":"cronica-anti-ideilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15285","title":{"rendered":"Cronica anti-ideilor"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"672\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva-672x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-15286\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva-672x1024.jpg 672w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva-197x300.jpg 197w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva-480x731.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva.jpg 764w\" sizes=\"auto, (max-width: 672px) 100vw, 672px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Clarice Lispector, <em>\u00c1gua viva,<\/em> Penguin Classics, London, 2014 [1973], translated from Portuguese by Stefan Tobler<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 vreodat\u0103 cuvintele se sperie, dac\u0103 li se face fric\u0103, dac\u0103 se retrag anxioase \u00een cochiliile lor imaginare \u0219i fragile. P\u00e2n\u0103 acum, \u00eemi puneam problema invers: exist\u0103 momente \u2013 care uneori se extind \u00eengrijor\u0103tor de mult \u2013 \u00een care eu sunt cea speriat\u0103 de cuvinte, cuvintele alea cu care m\u0103 iau la tr\u00e2nt\u0103, cu care m\u0103 dau de-a berbeleacul, ca imediat dup\u0103 s\u0103-mi scape iar \u0219i s\u0103 le aud \u00een fine r\u0103z\u00e2nd victorios \u0219i ascu\u021bit \u00een dep\u0103rtare. Citind recent o c\u0103r\u021bulie cam bizar\u0103, care-i roman, dar nu chiar \u0219i care se afl\u0103 mai cur\u00e2nd \u00een sferele <em>biosului <\/em>dec\u00e2t \u00eentr-ale autobiograficului \u2013 m\u0103 refer aici la <em>\u00c1gua viva <\/em>de Clarice Lispector, despre care numai am s\u0103-ncerc s\u0103 v\u0103 povestesc, c\u0103ci nu bag m\u00e2na-n foc c-o s\u0103-mi \u0219i ias\u0103 \u2013 mi-am dat seama c\u0103 sunetul \u0103la ascu\u021bit despre care v\u0103 spuneam (\u0219i pe care e posibil s\u0103-l fi auzit \u0219i voi) poate fi \u0219i vibra\u021bia sonor\u0103 a fricii cuvintelor, care ar prefera de fapt s\u0103 tac\u0103 pentru o vreme.<\/p>\n\n\n\n<p>Ele \u00eens\u0103 nu aleg s\u0103 tac\u0103 a\u0219a, la \u00eent\u00e2mplare, printr-un joc al hazardului, ci o fac \u00een momentul \u00een care decidem s\u0103 le folosim pentru a <em>\u00een\u021belege<\/em>, deci atunci c\u00e2nd le oblig\u0103m s\u0103 devin\u0103 instrumente de decodare a logicii lucrurilor. Pe scurt, c\u00e2nd le cerem s\u0103 devin\u0103 bisturie, care despic\u0103 carnea lucrurilor \u00een speran\u021ba c\u0103 dedesubturile ascund esen\u021ba a ceva, pe care astfel dezgolite le putem \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00een\u021belege. \u0102sta-i visul min\u021bii ra\u021bionaliste, care din principiu refuz\u0103 existen\u021ba unei g\u00e2ndiri magice, u\u0219or amenin\u021b\u0103toare prin faptul c\u0103-i lipsit\u0103 de logic\u0103 \u0219i deci de confort: flirtul acestei min\u021bi nu-i \u00eendreptat numai spre idei, ci spre g\u0103sirea unui sens (inerent, dar nu musai, fiindc\u0103 sensurile se mai \u0219i inventeaz\u0103) \u00een obiectele care compun lumea. Fire\u0219te c\u0103 tipul acesta de privire nu-i neap\u0103rat gre\u0219it, dar are uneori p\u0103catul de a fi cam s\u0103rac prin preocuparea excesiv\u0103 pentru sine, asta ca s\u0103 nu mai spun \u2013 \u0219i aici cred c\u0103 ating un punct nevralgic \u2013 c\u0103 e posesiv, dac\u0103 nu chiar agresiv-invaziv, prea medical, tocmai fiindc\u0103 presupune o disec\u021bie, adic\u0103: violarea integrit\u0103\u021bii. Mi-o mai imaginez \u0219i a\u0219a: un copil care, dintr-o incon\u0219tient\u0103 curiozitate \u0219i un dram de entuziasm, desface piesele unei juc\u0103rii, pe care mai apoi nu mai \u0219tie s\u0103 le pun\u0103 la loc, asta ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 buimac \u00een fa\u021ba unor piese dintr-un fost mecanism care brusc a devenit nefunc\u021bional \u0219i irecognoscibil. Moartea jocului, na\u0219terea primului impuls chirurgical.<\/p>\n\n\n\n<p><em>\u00c1gua viva <\/em>vorbe\u0219te, \u00eend\u0103r\u0103tul r\u00e2ndurilor, \u0219i despre asta, despre dez-instrumentalizarea cuv\u00e2ntului \u0219i despre restabilirea integrit\u0103\u021bii \u0219i a autonomiei sale. Lispector vede \u00een fiecare cuv\u00e2nt o lume \u00een sine, cumva miniatural\u0103, sau poate doar vibra\u021bia efectiv\u0103 a unor silabe \u2013 a\u0219a \u00eenc\u00e2t ce face \u00een cartea ei minuscul\u0103 (care este despre nimic \u0219i astfel este despre <em>tot<\/em>) e s\u0103 priveasc\u0103 \u0219i s\u0103 descrie, f\u0103r\u0103 a avea neap\u0103rat dorin\u021ba de a \u00een\u021belege, lumea, via\u021ba, propriul sine, lucrurile astea \u00een general prea mari ca s\u0103 le cuprinzi pe de-a-ntregul. <em>Life seen by life<\/em>, \u00een cuvintele ei, oglindiri perpetue. V\u0103 rog s\u0103 nu c\u0103uta\u021bi vreo logic\u0103 aici, cu siguran\u021b\u0103 n-o ve\u021bi g\u0103si, nici \u00een structur\u0103 sau form\u0103, nici \u00een con\u021binut \u2013 e ceva deopotriv\u0103 foarte lichid \u0219i foarte vaporos \u00een textul \u0103sta care aduce aminte de o serie de medita\u021bii, din care po\u021bi la o adic\u0103 s\u0103 extragi o filosofie, dar c\u0103reia \u00eei st\u0103 mai bine l\u0103sat\u0103 \u00een curgerea ei lini\u0219tit\u0103 &#8211; nu degeaba cuvintele care o guverneaz\u0103 s-ar traduce, simplu, <em>ap\u0103 vie<\/em>, apa \u00een care nu te scalzi niciodat\u0103 de dou\u0103 ori, apa care te cur\u0103\u021b\u0103, dar care te \u0219i poart\u0103 \u00een bra\u021be, nestatornic\u0103, clocotitoare, limpede \u0219i r\u0103coroas\u0103. Flux. Apa ca moment prezent, clip\u0103 de care devii con\u0219tient \u0219i care tot atunci r\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103, \u00een scurtul interval \u00een care a\u0219tep\u021bi venirea noului acum, cu via\u021ba lui milisecundic\u0103 (dac\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul, ceea ce nu cred, mi-ar pl\u0103cea s-o fac\u0103 m\u0103car prin r\u00e2ndurile astea).<\/p>\n\n\n\n<p>De altfel, scriitoarea caut\u0103 <em>cuv\u00e2ntul <\/em>care s\u0103 con\u021bin\u0103 acel \/ acest <em>acum <\/em>(<em>instant-now)<\/em>, care nu e \u00eengreunat de povara vechilor reprezent\u0103ri, a acelorpre-cunoa\u0219teri, ci acel cuv\u00e2nt al actualit\u0103\u021bii c\u0103rnoase care se \u00eentrupeaz\u0103\u00een prospe\u021bimea unei priviri care descoper\u0103 lumea pentru prima dat\u0103.\u00cenaintea scufund\u0103rii totale \u00een necunoscutul momentului urm\u0103tor, carenu a ajuns \u00eenc\u0103 aici:<\/p>\n\n\n\n<p><em>I\u2019m trying to seize the fourth dimension of this instant-now so fleeting that It\u2019s already gone because it.s already become a new instant-now that.s also already gone. Every thing has an instant in which it is. I want to grab hold of the <strong>is <\/strong>of the thing. These instants passing through the air I breathe: in fireworks they explode silently in space. I want to possess the atoms of time. And to capture the present, forbidden by its very nature: the present slips away and the instant too, I am this very second forever in the now. [&#8230;] And in the instant is the <strong>is <\/strong>of the instant. I want to seize my <strong>is<\/strong>. And like a bird I sing hallelujah into the air.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Sunt tentat\u0103 s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 asta-i marea tem\u0103 a c\u0103r\u021bii, dar tot n-a\u0219 fi mul\u021bumit\u0103 s\u0103 articulez lucrurile astfel, fiindc\u0103 atunci c\u00e2nd spun <em>tem\u0103<\/em> spun de fapt c\u0103 exist\u0103 o logic\u0103 a lucrurilor \u0219i a scriiturii, acel ceva care leag\u0103 cuvintele \u0219i le \u021bine laolalt\u0103 ca s\u0103 mearg\u0103 toate \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, ceea ce nu-i \u00eentru-totul adev\u0103rat. Nu s-a inventat \u00eenc\u0103 vocabularul ilogicului \u0219i sunt captiv\u0103 \u00een cel \u00een interiorul c\u0103ruia am crescut, ceea ce adesea m\u0103 \u00eentristeaz\u0103 \u0219i m\u0103 obose\u0219te \u2013 la fel \u0219i pe Lispector, a\u0219 \u00eendr\u0103zni s\u0103 spun. E treab\u0103 dificil\u0103 s\u0103 \u00eencerci s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti \u00een afar\u0103 sau dincolo de logic\u0103, dincolo de g\u00e2nd, dar scriitoarea asta se str\u0103duie\u0219te s\u0103 exerseze aici \u0219i \u00eei iese, \u00een limitele posibilului. De altfel, scurtimea textului nu deranjeaz\u0103, dimpotriv\u0103 \u2013 tipul \u0103sta de discurs se dilueaz\u0103 \u0219i se stric\u0103 cu c\u00e2t e mai lung, poate deveni chiar gre\u021bos \u2013 cam \u00een c\u00e2te cuvinte po\u021bi vorbi despre felul de a fi al florilor, despre moarte, despre timp, despre drumul de la pictur\u0103 la text \u0219i despre toate lucrurile f\u0103r\u0103 form\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 contur? Unul singur ar fi suficient, dac\u0103 reu\u0219e\u0219ti s\u0103-l g\u0103se\u0219ti, <em>cuv\u00e2ntul-a-tot-cuprinz\u0103tor<\/em>, dar din punctul \u0103sta deja v\u00e2n\u0103m himere. Principiul ar fi: maximul de informa\u021bie (maximul de lume?) \u00een minimul posibil de cuvinte, fiindc\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103-i o prostie s\u0103 complici lucrurile astea care-s \u00een realitate at\u00e2t de simple.<\/p>\n\n\n\n<p>Simplitatea asta merge m\u00e2n\u0103-n m\u00e2n\u0103 \u0219i cu o foarte mare libertate, care trebuie \u00eens\u0103 exersat\u0103, tocmai pentru c\u0103 rareori e mo\u0219tenit\u0103, iar \u00een textul despre care tot \u00eencerc s\u0103 v\u0103 vorbesc se traduce printr-o munc\u0103 de \u00eembl\u00e2nzire a cuv\u00e2ntului. Sau nu \u00eembl\u00e2nzire, ci mai degrab\u0103 chemare \u00eenapoi a lui, care p\u00e2n\u0103 recent fugise de fric\u0103. De aceea privesc textul lui Lispector ca pe-un spa\u021biu construit pentru re\u00eentoarcerea cuvintelor, un iaz unde s\u0103 aib\u0103 loc s\u0103 pluteasc\u0103 la suprafa\u021ba apei sau un p\u00e2r\u00e2u \u00een care s\u0103 \u00eenoate odat\u0103 cu curen\u021bii. Interac\u021biunea cu lumea, visul \u0219i cuv\u00e2ntul e aproape epidermic\u0103, \u00een orice caz intim\u0103. E ca \u0219i cum scriitoarea \u00ee\u0219i trece buricele degetelor peste suprafa\u021ba lumii \u0219i-apoi pe cea a cuvintelor ca s\u0103 vad\u0103 \u00een ce moduri texturile celor dou\u0103 coincid sau se aseam\u0103n\u0103. Iar acesta e un gest de o bl\u00e2nde\u021be absolut\u0103, privirea aproape tactil\u0103, melancolic\u0103 de cele mai multe ori (nici nu se putea altfel), cu care te ui\u021bi ba \u00een exterior, ba \u00een interior. Apropo de interiorit\u0103\u021bi, cred c-ar trebui s\u0103 v\u0103 spun \u0219i c\u0103 textul se vrea a fi \u0219i o (re)cunoa\u0219tere a sinelui, dar consta\u021bi p\u00e2n\u0103 \u00een final c\u0103 nu ai aflat prea multe despre naratoare. Ori cel pu\u021bin nu informa\u021biile obi\u0219nuite, <em>logice<\/em>, pe care le caut\u0103 \u00een general un cititor, ci doar un fel particular de a exista printre lucruri \u0219i de-a intra \u00een vorb\u0103 cu ele. C\u0103 dialogul ajunge la urechile unui iubit, ale unei iubite, ale unui cititor oarecare, ale textului \u00eensu\u0219i sau se transform\u0103 \u00een simplu monolog nu \u0219tiu cu precizie. Dac\u0103 \u00eens\u0103 silabele pe care le-am c\u0103utat p\u00e2n\u0103 acum s-ar aduna ca s\u0103 produc\u0103 un cuv\u00e2nt, atunci acela ar fi <em>plenitudine<\/em>. O plenitudine melancolic\u0103, cam despre asta cred c\u0103-i vorba \u00een <em>\u00c1gua viva. <\/em>Dar mai bine verifica\u021bi voi \u00een\u0219iv\u0103 \u2013 textul \u0103sta are at\u00e2tea laten\u021be \u0219i posibilit\u0103\u021bi \u00eenc\u00e2t s-ar putea la fel de bine s\u0103 citi\u021bi o cu totul alt\u0103 carte dec\u00e2t cea pe care am citit-o eu.<\/p>\n\n\n\n<p>Tot a\u0219a nu \u0219tiu dac\u0103 n-ar \u00de fost mai nimerit ca titlul meu s\u0103 fie <em>anticronica ideilor <\/em>\u2013 ambele au propriul adev\u0103r. Cert este c\u0103 \u201eromanul\u201d luiLispector, vr\u00e2nd s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de idee \u0219i de logic\u0103 (p\u0103str\u00e2nd-o, s\u0103 spunem,strict pe cea intern\u0103), te face s\u0103 vezi c\u00e2t de violente pot \u00de c\u00e2teodat\u0103apuc\u0103turile astea scormonitoare ale min\u021bii pur ra\u021bionale \u0219i-\u021bi propune \u00eenschimb o alternativ\u0103 mai gentil\u0103, care recunosc c\u0103 \u00eenduio\u0219eaz\u0103, tocmaipentru c\u0103 refuz\u0103 \u00eencr\u00e2ncenarea \u00een care mai alunec\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd excesul de ra\u021biune. Simpl\u0103 halucina\u021bie? Cartea poate fi privit\u0103 \u0219i a\u0219a, desigur, e o cale mai facil\u0103, dar tot at\u00e2t de scurt\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Oricum ar fi, promit c\u0103 revin din r\u0103t\u0103ciri \u0219i c\u0103 data viitoare m\u0103 \u00eentorc la idei. Asta a fost doar o parantez\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>M\u0103riuca Mihalcea-Eliade<\/p>\n","protected":false},"author":433,"featured_media":15286,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[1011,77,2579,2747],"coauthors":[2578],"class_list":["post-15285","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-clarice-lispector","tag-cronica-ideilor","tag-mariuca-mihalcea-eliade","tag-nr-2-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/agua-viva.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15285","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/433"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15285"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15285\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15287,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15285\/revisions\/15287"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15286"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15285"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}