{"id":15271,"date":"2026-04-16T09:28:35","date_gmt":"2026-04-16T06:28:35","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15271"},"modified":"2026-04-16T09:28:41","modified_gmt":"2026-04-16T06:28:41","slug":"halleluiah-de-handel-si-corelli","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15271","title":{"rendered":"\u201eHalleluiah\u201d de Handel (\u0219i Corelli?)"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dirijorul german Reinhard Goebel (n. 1952), reputat specialist \u00een interpretarea corect\u0103 a muzicii vechi \u0219i celebru mai ales prin dirijarea ansamblurilor Musica Antiqua K\u00f6ln (1973 \u2013 2007) \u0219i Berliner Barock Solisten (din 2018), sus\u021bine, \u00een prezentarea oratoriului \u201eMessiah<\/em>\u201d (1742) de George Frideric Handel (1685 \u2013 1759) pentru S\u00fcdwestrundfunk (radioteleviziunea din sud-vestul Germaniei) \u00een decembrie 2025, c\u0103 o tem\u0103 din corul \u201eHalleluiah<\/em>\u201d (cel care \u00eencheie a doua dintre cele trei p\u0103r\u021bi ale lucr\u0103rii) e preluat\u0103 dintr-o lucrare de Arcangelo Corelli (1653 \u2013 1713).<\/p>\n\n\n\n

E vorba de tema utilizat\u0103 pentru textul \u201efor the Lord God omnipotent reigneth<\/em>\u201d (\u201ec\u0103ci Domnul Dumnezeu atotputernic \u00eemp\u0103r\u0103\u021be\u0219te\u201d), care survine dup\u0103 prima sec\u021biune a celebrului cor, cea \u00een care se prezint\u0103 materialul melodic prin care acesta \u0219i-a asigurat universalitatea (corul \u201eHalleluiah<\/em>\u201d, ca multe alte mari coruri de Handel, e un fel de motet liber, cu mai multe sec\u021biuni \u0219i teme succesive). Goebel afirm\u0103 c\u0103 aceast\u0103 descoperire a unei surse \u00een opera lui Corelli e o premier\u0103, de\u0219i referin\u021ba e men\u021bionat\u0103 chiar \u0219i pe Wikipedia, deci se cuno\u0219tea m\u0103car de ceva vreme, dar prioritatea descoperirii nici nu are prea mare importan\u021b\u0103 \u00een acest context. Sursa \u00een cauz\u0103 e o fug\u0103 la patru voci publicat\u0103 doar \u00een tratatul \u201eIl trionfo della pratica musicale\u201d (\u201eTriumful practic\u0103rii muzicii\u201d) (1760) al compozitorului Francesco Maria Veracini (1690 \u2013 1768) ca exemplu de fug\u0103 monotematic\u0103 \u0219i atribuit\u0103 pseudonimului \u201eGallario Riccoleno\u201d (anagram\u0103 a numelui lui Corelli). \u00cen catalogul compozi\u021biilor lui Corelli, ea a apare ca opus postum, la anexe, cu num\u0103rul Anh. 15. Este o fug\u0103 \u00een Re major (aceasta e \u0219i tonalitatea corului \u201eHalleluiah<\/em>\u201d), cu instrumenta\u021bia nespecificat\u0103, dar scris\u0103 \u00een partitur\u0103 la patru voci, deci av\u00e2nd caracter didactic ca \u0219i ciclul \u201eArta fugii\u201d de Bach. Lucrarea lui Corelli a fost \u00eenregistrat\u0103 \u00een 2014 de Ensemble Aurora<\/em>, condus de violonistul Enrico Gatti, deci de un grup de instrumente cu corzi, tipic muzicii instrumentale de camer\u0103 italiene din baroc.<\/p>\n\n\n\n

Corelli e unul dintre cei mai importan\u021bi reprezentan\u021bi ai barocului matur, mai ales prin concerto grosso<\/em> \u0219i sonatele pentru vioar\u0103, iar prestigiul lui \u00een epoc\u0103 \u0219i ulterior e indiscutabil. Handel l-a cunoscut pe Corelli \u00een tinere\u021be la Roma, iar cele 12 Concerti grossi<\/em> op. 6 (cca. 1680, publicate \u00een 1714) de Corelli au fost modelul \u0219i punctul de pornire evident pentru cele 12 Grand Concertos<\/em> op. 6 (1739) de Handel. R\u0103m\u00e2n \u00eens\u0103 \u00eentreb\u0103rile cum \u0219i de ce a ajuns acea fug\u0103 de Corelli doar ca exemplu \u00een tratatul lui Veracini, de ce n-a publicat-o sau de ce n-a inserat-o compozitorul ei \u00eentr-o lucrare mai ampl\u0103 \u0219i dac\u0103 Handel a cunoscut-o (pentru a o cita ca omagiu, cum se practica pe atunci, contrar obsesiei moderne a originalit\u0103\u021bii absolute, dup\u0103 cum am detaliat recent \u00eentr-o serie de articole \u00een Familia<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Cit\u0103rile sau dezvoltarea original\u0103 a temelor altora erau \u00een vremea barocului un semn de omagiu, dar Handel a fost, se pare, campionul utiliz\u0103rii acestui procedeu, probabil pentru a-\u0219i pune \u00een mi\u0219care formidabila locomotiv\u0103 componistic\u0103. Uneori, el prelua \u00een semn de admira\u021bie mici materiale de la compozitori celebri \u0219i respecta\u021bi, iar alteori prelua de la compozitori mai pu\u021bin cunoscu\u021bi (pe atunci \u0219i mai ales acum), justific\u00e2ndu-se cu faimoasa butad\u0103 \u201eSunt prea bune pentru ei, ei nu \u0219tiu ce s\u0103 fac\u0103 cu ele, dar eu \u0219tiu.\u201d Aici se afl\u0103 \u0219i cheia pentru \u00een\u021belegerea acestei probleme, care poate p\u0103rea jenant\u0103 doar conform mentalit\u0103\u021bii moderne, care e obsedat\u0103 de drepturile de autor: l\u0103s\u00e2nd la o parte transfigurarea de multe ori formidabil\u0103 a acelor mici fragmente melodice pe care le-a impus-o tratarea lor prin geniul lui Handel, un compozitor din baroc (mai ales c\u00e2nd era presat de termene de predare) considera astfel de fr\u00e2nturi drept un fel de materiale prefabricate sau arhetipuri care se potrivesc \u00eentr-o construc\u021bie mai ampl\u0103 (oper\u0103, oratoriu, cantat\u0103, concert etc.).<\/p>\n\n\n\n

Astfel, ne apropiem \u0219i de esen\u021ba cazului semnalat de Goebel. Tema lui Corelli pare foarte simpl\u0103 (un mers melodic treptat, \u00eent\u00e2i ascendent, apoi descendent, \u00eentre tonic\u0103 \u0219i treapta a patra a tonalit\u0103\u021bii, dar cu dou\u0103 salturi de octav\u0103 la mijloc), de aceea expertul David Vickers nici nu consider\u0103 acest caz izolat drept \u00eemprumut melodic con\u0219tient din partea lui Handel, mai ales c\u0103 acesta prelua de obicei mai multe materiale dintr-o surs\u0103 anume. Multe teme din baroc pot p\u0103rea simple, uneori chiar banale, probabil pentru a capta u\u0219or aten\u021bia ascult\u0103torului la \u00eenceputul piesei, dar dezvoltarea lor e cea care le d\u0103 substan\u021b\u0103 \u0219i context. \u00cen acest caz exist\u0103 \u00eens\u0103 un element disruptiv: dublul salt de octav\u0103 descendent \u0219i ascendent, de la mijlocul unui mers melodic treptat \u0219i destul de banal, \u0219i el ascendent \u0219i descendent. La Handel, salturile de octav\u0103 cad pe cuvintele \u201eGod omnipotent<\/em>\u201d (\u201eDumnezeu atotputernic\u201d), ca o reflectare \u00een retorica muzical\u0103 a puterii dumnezeie\u0219ti, \u0219i putem specula c\u0103 exact acest element i-a atras aten\u021bia c\u00e2nd a decis s\u0103 utilizeze fragmentul (cel mai probabil, preluat dintr-o amintire subcon\u0219tient\u0103, \u00eentruc\u00e2t fuga lui Corelli era \u00eenc\u0103 nepublicat\u0103, din c\u00e2te se \u0219tie, dar asta ar presupune c\u0103 Handel a auzit-o \u00een tinere\u021be la Roma sau c\u0103 i-a improvizat-o Corelli atunci).<\/p>\n\n\n\n

\u0218i acum mai facem un pas \u0219ov\u0103itor \u00een atelierul componistic al unui geniu. Corelli a tratat tema \u00eentr-o fug\u0103 dezvoltat\u0103, cuminte \u0219i pur\u0103, conform stilului s\u0103u, dar Handel, \u00een corul \u201eHalleluiah<\/em>\u201d, o prezint\u0103 \u00eent\u00e2i doar la unison (probabil ca s\u0103 sublinieze caracterul elementar al melodicii ei) \u0219i \u00eent\u00e2i pe dominant\u0103, iar a doua oar\u0103 pe tonic\u0103 (dar f\u0103r\u0103 soprane \u0219i a\u0219a cum apare \u0219i la Corelli), pentru cor \u0219i corzile orchestrei, alternat\u00e2nd-o cu exclama\u021bii \u201ehalleluiah<\/em>\u201d la tot ansamblul (inclusiv cu trompete \u0219i, pentru prima oar\u0103 \u00een oratoriul \u201eMessiah<\/em>\u201d, timpani). Abia apoi, Handel o prezint\u0103 \u00eentr-o scurt\u0103 expozi\u021bie de fug\u0103, dar de la \u00eenceput simultan cu un fel de contrasubiect ritmico-melodic extras din exclama\u021biile \u201ehalleluiah<\/em>\u201d (care asigur\u0103 \u0219i continuitate \u00eentregii piese), conform predilec\u021biei lui Handel pentru fugato dublu. De remarcat pentru dezinvoltura lui fa\u021b\u0103 de regulile componistice e c\u0103 sunt doar trei intr\u0103ri tematice \u00een aceast\u0103 sec\u021biune fugato, nu patru cum ar fi de a\u0219teptat: \u00eent\u00e2i sopranele (ca la Corelli), apoi tenorii \u0219i ba\u0219ii la unison, \u0219i apoi alto \u0219i tenorii la unison (pentru a asigura audibilitatea \u0219i for\u021ba necesare). \u0218i asta e tot (pe aceast\u0103 tem\u0103)! Un compozitor mai riguros, ca s\u0103 nu zicem mai scolastic (ca Bach, de exemplu), ar fi scris o fug\u0103 complet\u0103, cu intr\u0103ri tematice pentru toate cele patru voci ale corului. Dar Handel era mereu atent la efectul dramatic pe care \u00eel urm\u0103rea, de aceea lucr\u0103rile lui par de obicei mai simple dec\u00e2t ale marelui s\u0103u contemporan, dar \u0219i mai accesibile \u0219i cu efect imediat (de unde \u0219i admira\u021bia explicit\u0103 a marilor clasici Haydn, Mozart \u0219i Beethoven exact pentru acest aspect dramatic al operei handeliene).<\/p>\n\n\n\n

Sec\u021biunile ulterioare ale corului \u201eHalleluiah<\/em>\u201d utilizeaz\u0103 alte teme, precum \u0219i variate procedee componistice, pe texte diferite \u0219i cu efecte din ce \u00een ce mai \u00een\u0103l\u021b\u0103toare. Apropo, textul (care a fost selectat de Charles Jennens) e din \u201eApocalips\u0103\u201d: \u201eHalleluiah, for the Lord God omnipotent reigneth! The kingdom of this world is become the kingdom of our Lord and of His Christ, and He shall reign for ever and ever. King of Kings and Lord of Lords. Halleluiah!<\/em>\u201d (\u201eAleluia, c\u0103ci Domnul Dumnezeu atotputernic \u00eemp\u0103r\u0103\u021be\u0219te! \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia acestei lumi a devenit \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia Domnului nostru \u0219i a Hristosului S\u0103u \u0219i El va domni \u00een veci de veci. \u00cemp\u0103ratul \u00eemp\u0103ra\u021bilor \u0219i Domnul domnilor. Aleluia!\u201d). Pu\u021bini compozitori s-au \u00eencumetat s\u0103 abordeze ca text o asemenea surs\u0103. \u0218i, \u00een treac\u0103t fie zis, tema din expozi\u021bia de fug\u0103 pe cuvintele \u201eand He shall reign for ever and ever<\/em>\u201d, cu salturile ei de cvarte suger\u00e2nd m\u0103re\u021bie \u0219i stabilitate \u0219i care aminte\u0219te de o parte din coralul luteran \u201eWachet auf, ruft uns die Stimme<\/em>\u201d (\u201eTrezi\u021bi-v\u0103, ne cheam\u0103 glasul\u201d) (1598) de Philipp Nicolai (1556 \u2013 1608), a fost adaptat\u0103 de Beethoven la cuvintele \u201edona nobis pacem<\/em>\u201d (\u201ed\u0103-ne nou\u0103 pacea\u201d) \u00een Missa solemnis<\/em> \u00een Re major op. 123 (1823).<\/p>\n\n\n\n

Ce putem \u00eenv\u0103\u021ba din toate astea? C\u0103 nu c\u00e2teva note preluate sau nu din alt\u0103 parte asigur\u0103 m\u0103re\u021bia \u0219i impactul unei compozi\u021bii, c\u0103 exist\u0103 arhetipuri sonore, c\u0103 eludarea \u201eregulilor\u201d poate fi uneori productiv\u0103 \u0219i c\u0103 less is more<\/em> (simplitatea poate fi mai de efect \u2013 c\u00e2nd \u0219tii cum).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":15272,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,2385,152,2747],"coauthors":[1116],"class_list":["post-15271","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-handel","tag-muzica","tag-nr-2-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Handel.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15271"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15271\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15273,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15271\/revisions\/15273"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15272"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15271"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}