{"id":15231,"date":"2026-04-07T09:46:29","date_gmt":"2026-04-07T06:46:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15231"},"modified":"2026-04-07T09:46:37","modified_gmt":"2026-04-07T06:46:37","slug":"oase-stralucitoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15231","title":{"rendered":"Oase str\u0103lucitoare"},"content":{"rendered":"\n
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Laura, o adolescent\u0103 care are o rela\u021bie disfunc\u021bional\u0103 cu mama ei, Iana, o \u00eent\u00e2lne\u0219te \u00een fostul Cimitir militar rom\u00e2nesc din Chi\u0219in\u0103u pe nonagenara Maria, iar \u00eentre ele se leag\u0103 o prietenie ce o schimb\u0103 pe Laura \u0219i \u00eei red\u0103 Ianei curajul de a-\u0219i tr\u0103i via\u021ba. Cele trei femei recompun, prin pove\u0219tile lor, aproape un secol de istorie basarabean\u0103, cu toate nedrept\u0103\u021bile \u0219i momentele ei dureroase, de la vizita Regelui Mihai la acest cimitir p\u00e2n\u0103 \u00een zilele pandemiei \u0219i ale r\u0103zboiului din Ucraina.<\/p>\n\n\n\n

\u201eMoni St\u0103nil\u0103 scrie despre trei femei din Chi\u0219in\u0103u \u2013 despre mame \u0219i fiice, despre deport\u0103ri \u0219i r\u0103zboaie, despre uitarea lent\u0103 \u0219i amintirea brusc\u0103. Laura, adolescenta rebel\u0103, poreclit\u0103 \u00een copil\u0103rie \u00abLaura-Balaura\u00bb, se descrie astfel: \u00abAm un balaur sub piele. Unul pe care \u00eel hr\u0103nesc, dar nu \u00eel las la joac\u0103 cu al\u021bi copii\u00bb. Acest dragon de sub piele devine imaginea central\u0103 a romanului: reprezint\u0103 tot ceea ce cartea scoate la lumin\u0103 \u2013 tensiunile nerostite dintre genera\u021bii \u0219i amintirile reprimate ale unei na\u021biuni \u00eentregi. Moni St\u0103nil\u0103 realizeaz\u0103 ceva rar: scrie cu acea concrete\u021be a politicului \u00eent\u00e2lnit\u0103 la Herta M\u00fcller \u0219i cu memoria colectiv\u0103 a Svetlanei Aleksievici, p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i \u00een \u00eentregime propria voce. Oasele solda\u021bilor din cimitirul militar distrus de pe bulevardul Decebal \u2013 z\u0103c\u00e2nd la soare, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 fie onorate \u2013 devin o emblem\u0103 care conecteaz\u0103 intensa poveste dintre mam\u0103 \u0219i fiic\u0103 cu \u00eentreb\u0103rile despre memorie, istorie \u0219i apartenen\u021b\u0103.\u201d (Alexandru Bulucz)<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Iana<\/em><\/h4>\n\n\n\n

Mi-e la fel de fric\u0103 de Laura. Nu pot s\u0103 \u00eei spun nimic, c\u0103 imediat \u00ee\u015fi schimb\u0103 culoarea ochilor. \u015ei eu ce pot s\u0103 fac? Merg din ce \u00een ce mai des s\u0103 plantez br\u0103du\u0163i. De la o vreme vine \u015fi Leo cu mine, vorbim tot mai mult despre plecatul \u00een Italia, ne imagin\u0103m excursii \u00een ora\u015fele de-acolo, invent\u0103m zile \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. Dar eu sunt sigur\u0103 c\u0103 Laura nu vrea s\u0103 vin\u0103. Leo, \u00een schimb, \u00eemi spune c\u0103 fata e deja major\u0103 \u015fi c\u0103 e timpul s\u0103 m\u0103 desprind de obsesia mea pentru ea. C\u0103 e timpul s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 tr\u0103im \u015fi pentru noi.<\/p>\n\n\n\n

Uneori cred c\u0103 are dreptate. Mai ales de c\u00e2nd Laura a cunoscut-o pe doamna Maria, o \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare la pensie, de o v\u00e2rst\u0103 matusalemic\u0103. Din ziua \u00een care s-au \u00eent\u00e2lnit, Laura s-a \u00eendep\u0103rtat \u015fi mai mult de mine. E acum \u00eentr-o lume \u00een care nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 intru. \u015ei nici nu cred c\u0103 a\u015f vrea. Fiindc\u0103 le-am v\u0103zut \u00eempreun\u0103, o singur\u0103 dat\u0103, la sf\u00e2r\u015fitul prim\u0103verii. Am acceptat, la insisten\u0163ele Laurei, o invita\u0163ie la ceai. Mi s-a f\u0103cut fric\u0103 de am\u00e2ndou\u0103. Mi-am otr\u0103vit inima acolo. Aveau un soi de intimitate pe care eu nu am avut-o niciodat\u0103 cu Laura. Nu m-am sim\u0163it nicio secund\u0103 \u00een largul meu \u00een acea camer\u0103 \u00eentunecoas\u0103, \u00een care c\u0103r\u0163ile vechi m\u0103 asaltau de pe rafturile din lemn masiv. Eram \u00een plus acolo, am sim\u0163it imediat. Aveau o leg\u0103tur\u0103 ciudat\u0103 care mi-a umplut sufletul de invidie \u015fi am\u0103r\u0103ciune. M-am sim\u0163it intimidat\u0103 \u015fi am acceptat, f\u0103r\u0103 s\u0103 analizez, tot ce mi-a propus acea b\u0103tr\u00e2n\u0103, doar ca s\u0103 le v\u0103d mul\u0163umite \u015fi s\u0103 ies de acolo c\u00e2t mai repede, fiindc\u0103 nu mai puteam s\u0103 respir. Pe aerul de acolo era trecut numele lor: b\u0103tr\u00e2na Maria \u015fi nenormala Laura. Voiam s\u0103 ies c\u00e2t mai repede.<\/p>\n\n\n\n

\u0162in minte \u015fi ast\u0103zi tonul pe care b\u0103tr\u00e2na l-a folosit c\u00e2nd \u201em-a sf\u0103tuit\u201c s\u0103 renun\u0163 s\u0103 o mai trimit pe Laura la terapie. Asta voiau, m-am g\u00e2ndit \u00een secunda aia, m-au adus aici ca s\u0103 m\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103, s\u0103 \u00eemi dicteze regulile lor. Discutate \u015fi stabilite f\u0103r\u0103 mine. Discutate \u015fi stabilite \u00een s\u00e2mbetele \u00een care Laura fugea cu sufletul la gur\u0103 s\u0103 se vad\u0103 cu aceast\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103. Nu spun c\u0103 nu erau \u015fi avantaje, Laura citea, f\u0103r\u0103 pauze, c\u0103r\u0163i peste c\u0103r\u0163i, vrafuri \u015fi mun\u0163i de c\u0103r\u0163i. \u015ei \u00eencercam s\u0103 m\u0103 conving c\u0103 cititul este un c\u00e2\u015ftig. Pentru Laura, pentru mine. Dar acum sim\u0163eam excluderea mea, repudierea din via\u0163a fiicei mele. Abia a\u015fteptam s\u0103 treac\u0103 o or\u0103, s\u0103 am motiv s\u0103 fug din acea camer\u0103 \u00een care Laura se sim\u0163ea ca un pe\u015fte \u00eentr-un r\u00e2u cu ape proaspete.<\/p>\n\n\n\n

St\u0103team \u00eentre ele ca o p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen invizibil\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 cu miros de h\u00e2rtie veche, \u00een care Laura lumina ca o lamp\u0103 solar\u0103. \u015ei asta m\u0103 \u00eenfuria. Fiindc\u0103 am \u015ftiut \u00eentotdeauna c\u0103 ea are puterea de a nu pl\u0103cea str\u0103inilor. C\u0103 se folose\u015fte de puterea asta. \u015ei sunt sigur\u0103 c\u0103 o face inten\u0163ionat. Imediat ce ajunge \u00een prezen\u0163a unei ter\u0163e persoane se transform\u0103. \u00ce\u015fi pierde orice f\u0103r\u00e2m\u0103 de frumuse\u0163e, devine haotic\u0103 \u015fi iar, Doamne, iart\u0103-m\u0103, se de\u015fir\u0103. Dar c\u00e2nd a intrat \u00een mausoleul acestei b\u0103tr\u00e2ne, p\u0103\u015find deodat\u0103 gra\u0163ios \u015fi atent pe persanele groase \u015fi decolorate, am v\u0103zut pentru prima dat\u0103 cum broasca s-a transformat \u00een prin\u0163. C\u00e2nd b\u0103tr\u00e2na a intrat cu ceaiul, s-a ridicat brusc \u00een picioare de pe fotoliul \u00een care se a\u015fezase, \u015fi-a str\u00e2ns oasele \u015fi din de\u015firat\u0103 a devenit lung\u0103 \u015fi clar\u0103, s-a apropiat de b\u0103tr\u00e2n\u0103 ca s\u0103 \u00eei ia tava din m\u00e2ini, cu ochii aprin\u015fi, care din verzi-alb\u0103strui au devenit negri. Era palid\u0103. A fost prima dat\u0103 c\u00e2nd am v\u0103zut-o. Prima dat\u0103 c\u00e2nd am v\u0103zut-o a\u015fa. Ordine \u015fi matematic\u0103 \u00een fiecare gest, \u00een fiecare os. O femeie vie, frumoas\u0103. Bine, de o frumuse\u0163e androgin\u0103, dar foarte frumoas\u0103, ca un arhanghel din icoanele vechi. O Laur\u0103 pe care eu n-o \u00eent\u00e2lnisem niciodat\u0103. \u015ei constatarea asta mi-a trecut un ac lung de cro\u015fetat prin inim\u0103. Cu \u00eencetinitorul.<\/p>\n\n\n\n

A\u015fa c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 pot respira, am acceptat tot ce mi-a sugerat b\u0103tr\u00e2na, am z\u00e2mbit fals \u015fi excesiv, m-am foit \u00eentre ele din ce \u00een ce mai panicat\u0103, apoi, brusc, f\u0103r\u0103 alte scuze, c\u00e2nd am sim\u0163it c\u0103 \u00een aer nu mai e nicio f\u0103r\u00e2m\u0103 de oxigen pentru mine, am s\u0103rit \u00een picioare \u015fi, aproape \u0163ip\u00e2nd, aproape lovind cu fruntea cele cinci bra\u0163e de cristal ale unui candelabru care \u00ee\u015fi filtra lumina cu zg\u00e2rcenie, le-am spus c\u0103 trebuie s\u0103 plec. Nu m-a\u015f fi mirat dac\u0103 \u00een drum spre ie\u015fire tot ce r\u0103m\u00e2nea \u00een spatele meu s-ar fi sub\u0163iat \u015fi s-ar fi risipit ca o imagine \u00eenfrico\u015f\u0103toare intrat\u0103 brusc \u00eentr-un vis anost.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce am ie\u015fit de acolo, m-am plimbat h\u0103b\u0103uc\u0103 vreo trei ore prin Valea Morilor, care era foarte aproape de casa b\u0103tr\u00e2nei. N-am \u00een\u0163eles nimic. Parc\u0103 m\u0103 lovise un tren. Parc\u0103 m\u0103 \u00eencol\u0163ise un balaur cu dou\u0103 capete. Unul foarte t\u00e2n\u0103r, altul foarte b\u0103tr\u00e2n. Cred c\u0103 de atunci am \u00eenceput s\u0103 vorbesc mult mai serios de plecare. M-am g\u00e2ndit cu frustrare la c\u00e2te am pierdut din cauza Laurei. \u015etiu, e ur\u00e2t ca o mam\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 a\u015fa, dar am sim\u0163it \u00een ziua aia c\u0103 tot sacrificiul meu s-a transformat brusc \u00een ap\u0103 de ploaie. Laura str\u0103lucea \u015fi se metamorfoza la vorbele patetice ale unei b\u0103tr\u00e2ne desprinse de realitate. Mi-am \u00eenghi\u0163it cu furie toat\u0103 frustrarea \u015fi m-am g\u00e2ndit c\u0103 Leo are dreptate. Suntem \u00eenc\u0103 destul de tineri \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem tr\u0103i o via\u0163\u0103 nou\u0103. Un nou \u00eenceput. Dar ce s\u0103 facem cu fata asta a noastr\u0103? S\u0103 i-o l\u0103s\u0103m b\u0103tr\u00e2nei, a glumit mai demult Leo. Am r\u00e2s c\u00e2nd a spus asta, dar, dup\u0103 ce le-am v\u0103zut, n-am mai r\u00e2s. M-am \u00eentrebat \u00een sinea mea ce va schimba aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00eentre femei din genera\u0163ii diferite. Va trece pur \u015fi simplu, cum trec toate? \u00cemi va schimba fata? \u00cemi va da curajul s\u0103 fug?<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc c\u0103 \u00een lunile urm\u0103toare am \u00eencercat de c\u00e2teva ori s\u0103-i sugerez Laurei c\u0103 ar trebui s\u0103 se mai vad\u0103 \u015fi cu tineri de v\u00e2rsta ei. A sc\u0103p\u0103rat negru din ochii verzi. A\u015fa c\u0103 nu \u00eei mai pot spune nimic. I-am \u00eenghi\u0163it reac\u0163iile \u015fi mi-am repetat cu fiecare ocazie c\u0103 poate m\u0103car acum voi avea curajul s\u0103-mi reiau via\u0163a de acolo de unde o l\u0103sasem c\u00e2nd am r\u0103mas \u00eens\u0103rcinat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Leo era dispus s\u0103 v\u00e2nd\u0103 casa de la Peresecina ca s\u0103 \u00eei cumpere Laurei o garsonier\u0103. Atunci am putea pleca mai lini\u015fti\u0163i, mi-a spus.<\/p>\n\n\n\n

Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd i-a\u015f trimite bani, i-am spus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragment din romanul omonim de Moni St\u0103nil\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":237,"featured_media":15232,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[191,2415,1764,1510,2769,168],"coauthors":[1539],"class_list":["post-15231","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera-editoriala","tag-colectia-ego-proza","tag-editura-polirom","tag-moni-stanila","tag-oase-stralucitoare","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Oase-stralucitoare.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15231","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/237"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15231"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15231\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15234,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15231\/revisions\/15234"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15232"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15231"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15231"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15231"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15231"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}