{"id":15216,"date":"2026-04-04T12:46:46","date_gmt":"2026-04-04T09:46:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15216"},"modified":"2026-04-04T12:46:53","modified_gmt":"2026-04-04T09:46:53","slug":"picaturile-de-ploaie-din-iazul-lui-bas","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15216","title":{"rendered":"Pic\u0103turile de ploaie din iazul lui BAS"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, Pe\u0219tii cubanezi: un secol \u00een eseuri<\/em>, Trei, Bucure\u0219ti, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Propun s\u0103 ne \u00eentoarcem pentru un timp la literatur\u0103, dup\u0103 ce ultima oar\u0103 ne-am plimbat pu\u021bin prin galeriile artelor plastice, a\u0219a \u00eenc\u00e2t de data asta se-nt\u00e2mpl\u0103 s\u0103 ne uit\u0103m prin clasorul cu timbre al unui mare cititor, al unui spirit (care se autoproclam\u0103) pas\u00adcalian, a\u0219adar \u00eendr\u0103gostit \u0219i intim legat de interiorit\u0103\u021bi, fizice ori psihice: BAS. Nu cred s\u0103 exagerez c\u00e2nd spun mare cititor, a\u0219 zice c-o putea intui oricine s-a intersectat cu proza lui ori m\u0103car cu alte volume de nonfic\u021biune, cum ar fi coresponden\u021ba cu Vasile Ernu (Centrul nu se mai sus\u021bine; Ceea ce ne desparte<\/em>. Bucure\u0219ti: Editura Trei, 2023); \u00een Pe\u0219tii cubanezi<\/em> \u00eens\u0103, calitatea asta pare a deveni raison d\u2019\u00eatre<\/em> \u0219i structureaz\u0103 \u00eentregul demers \u2013 hermeneutic, pe de o parte, iar pe de alta, pseudo-biografic, \u0219i-ntr-o mic\u0103 m\u0103sur\u0103 chiar apologetic. Structureaz\u0103, \u00een definitiv, o \u00eentreag\u0103 existen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Hermeneutic din cel mai simplu motiv: \u0103sta-i un eseu despre marile eseuri care au marcat g\u00e2ndirea secolului trecut \u2013 \u0219i, prin extensie, a ceea ce a urmat dup\u0103 \u2013, biografic tocmai fiindc\u0103 selec\u021bia n-a avut un criteriu strict istoric, ci mai degrab\u0103 unul personal \u2013 sunt eseurile \u0219i personalit\u0103\u021bile care \u00een primul r\u00e2nd<\/em> au mi\u0219cat ceva \u00een autor, care au \u00eensemnat un punct de cotitur\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin evident \u00een evolu\u021bia g\u00e2ndirii sale. Sunt marile texte la care ajungi \u00een genere m\u00e2nat de intui\u021bie \u0219i care las\u0103 \u00eentruc\u00e2tva senza\u021bia aceea de magie tipic\u0103 lucrurilor care se refuz\u0103 ra\u021biunii ime\u00addiate. E candid\u0103 imaginea aceasta a pe\u0219tilor cubanezi, timbrele preferate din copil\u0103ria petre\u00adcut\u0103 fizic \u00eentr-un apartament de dou\u0103 camere din Berceni \u0219i mental prin tot felul de c\u0103r\u021bi, care \u00een timp s-au transformat \u00een altceva, pe m\u0103sura preocup\u0103rilor. Iar asta nu-i numai o imagine candid\u0103, ci \u0219i una cu poten\u021bial de familiaritate, c\u0103ci to\u021bi tocilarii<\/em> (nu mi-o lua\u021bi \u00een nume de r\u0103u, \u0219i eu tot \u00een categoria asta m\u0103 includ) au probabil liste personale cu c\u0103r\u021bi sau scriitori care au reprezentat \u00een via\u021ba lor \u00eent\u00e2lniri miraculoase \u2013 eu \u00eei privesc pe ai mei ca pe ni\u0219te licurici care sclipesc pe un drum semi-obscur \u0219i-mi arat\u0103 calea c\u00e2nd m\u0103 r\u0103t\u0103cesc. Fie c\u0103-i privim ca pe ni\u0219te pe\u0219ti, fie ca pe ni\u0219te licurici conteaz\u0103 mai pu\u021bin, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i, \u00een fine, oblic-apologetic, fiindc\u0103 se read\u00aduce \u00een discu\u021bie una dintre cele mai violente furtuni din paharul culturii noastre recente, mai precis momentul \u00een care cartea de debut a lui BAS, Copil\u0103ria lui Kaspar Hauser<\/em> (Ia\u0219i: Polirom, 2017), a fost acuzat\u0103 de rasism. Nu-mi pot aminti cum s-a \u00eencheiat respectiva dezbatere, probabil s-a dizol\u00advat de la sine sau dintr-o brusc\u0103 plictiseal\u0103, dar e limpede c\u0103, cel pu\u021bin pentru BAS, n-a r\u0103mas lipsit\u0103 de urm\u0103ri: \u00een timpul plimb\u0103rilor terapeu\u00adtice prin str\u0103zile bucure\u0219tene, vocea de fundal a fost cea a politologului britanic David Runciman, care-n podcastul Past Present Future<\/em> discuta atunci tocmai \u201eMarile eseuri ale secolului XX\u201d, printr-o lentil\u0103 ideologizat\u0103, cu care \u00een\u021belegem \u00eens\u0103 c\u0103 autorul nostru polemiza interpretativ. Iar de la plimb\u0103rile acelea la volumul de fa\u021b\u0103 a fost ceva drum de parcurs, u\u0219or \u00eentortocheat prin reviz\u00aditarea at\u00e2t a textelor discutate, c\u00e2t \u0219i a trecutului acelor prime \u00eent\u00e2lniri, publicarea lor \u00een Observator Cultural<\/em> \u0219i abia apoi reunite aici. Ce a ie\u0219it e un text doldora de \u201eexerci\u021bii de admira\u021bie, lecturi de identificare (marea spaim\u0103… \u2013 n.m.<\/em>) \u0219i, \u00een majoritatea lor, pretexte pentru a \u00eentoarce ocheanul \u0219i a m\u0103 strecura \u00een acel spa\u021biu sigur, cl\u0103dit \u00een vremea pe\u0219tilor cubanezi \u0219i r\u0103mas nevizitat p\u00e2n\u0103 atunci.\u201d<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a \u00eenc\u00e2t \u00eei vizit\u0103m \u00eempreun\u0103 pe Baldwin, Sontag, Orwell, Freud, Woolf, Camus, Didion, Wallace, Coates \u0219i pe Ion Vianu \u2013 \u0219i nu doar eseurile lor, ci \u0219i personalit\u0103\u021bile lor, fiindc\u0103 \u00een eseu e\u0219ti mai \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 cau\u021bi \u0219i s\u0103 g\u0103se\u0219ti, cred, sisteme de g\u00e2ndire \u0219i de credin\u021be personale dec\u00e2t \u00een fic\u021biune. Eseul e prin excelen\u021b\u0103 un gen mai cuprinz\u0103tor tematic \u0219i parc\u0103 e mai liber<\/em>, \u00een orice caz mai transparent \u00een ceea ce prive\u0219te vocea celui care scrie \u2013 nu e opac ca fic\u021biunea. Eseurile lui BAS se plaseaz\u0103 cam toate la r\u0103scrucea a trei drumuri: textul (textele) propriu-zis(e), restul operei \u0219i via\u021ba scriitorului\/scriitoare respectiv\/e. Un soi de via\u021ba \u0219i opera<\/em>, v\u0103zute adesea ca cele dou\u0103 fe\u021be ale aceleia\u0219i monede. De regul\u0103 sunt destul de reticent\u0103 fa\u021b\u0103 de tipul \u0103sta de analiz\u0103 psihobiografic\u0103, dar aici se \u00eempletesc natural \u0219i \u00eentr-adev\u0103r merg bine \u00eempreun\u0103, nu-\u021bi las\u0103 impresia aceea u\u0219or feti\u0219ist\u0103 tipic\u0103 unor astfel de abord\u0103ri. Apropierea acestor \u201edoi versan\u021bi\u201d, cum \u00eei nume\u0219te autorul, nu-i deranjant\u0103 aici din simplul motiv c\u0103 accentul este mutat de pe cauzalitate<\/em> pe o eventual\u0103 corela\u021bie<\/em>, iar de acolo lucrurile se relaxeaz\u0103 \u0219i e bine c-o fac. Totodat\u0103, demersul este \u0219i un efort de conturare, de fixare chiar, a unei pozi\u021bii ferme, a unei op\u021biuni specifice de a privi Literatura, ca r\u0103spuns la aceste noi schimb\u0103ri de paradigm\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cemi e limpede c\u0103 statutul fic\u021biunii a fost temeinic zdruncinat \u00een ultimele decenii \u0219i c\u0103 vina o poart\u0103 par\u021bial industrializarea \u0219i corporatizarea pie\u021bei interna\u021bionale de carte, unde tema, subiectul \u0219i \u00eencadrarea ideologic\u0103 a autorului devin mai importante dec\u00e2t textul. \u00cen acela\u0219i timp, \u00een imperiul mondial al v\u00e2nz\u0103rilor se simte presiunea c\u0103ut\u0103rii \u201eadev\u0103rului\u201d din spatele fic\u021biunii at\u00e2t de pregnant \u00eenc\u00e2t de multe ori adev\u0103rul respectiv este fabricat numai pentru a r\u0103spunde cererii …\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, eseul cu care \u00ee\u0219i deschide BAS volumul are \u00een structurile ei de profunzime germenii unor dezbateri care-ar genera la r\u00e2ndul lor un \u00eentreg volum de sine st\u0103t\u0103tor, a\u0219a c-am s\u0103-l las deoparte \u0219i-mi \u00eentorc privirea rapid spre lista principal\u0103 de personaje. Asta fuse numai anti\u00adcamera celorlalte zece eseuri.<\/p>\n\n\n\n

Dintre toate aceste texte, recunosc c\u0103 preferata mea a fost triada Baldwin-Sontag-Freud, din motive numai pe jum\u0103tate cunoscute. Baldwin poate pentru c\u0103 s-a construit \u00een mintea \u0219i-n imagina\u021bia mea ca o figur\u0103 luminoas\u0103 \u0219i care eman\u0103 o tandre\u021be aproape dureroas\u0103 pe alocuri, \u00een orice caz e o figur\u0103 a c\u0103rei \u00een\u021belepciune o percep ca fiind reconfortant\u0103, mai ales c\u0103 ea \u00eemi d\u0103 impresia c\u0103 se na\u0219te din suferin\u021b\u0103, iar suferin\u021ba asta are darul de a apropia oamenii, indiferent de distan\u021bele istorice, temporale sau spa\u021biale care-i despart. Sontag pentru c\u0103 este \u00eenc\u0103 o personalitate pe care o descop\u0103r, cumva timid, fiindc\u0103, ce-i drept, e u\u0219or intimidant\u0103 (foarte bun\u0103 e \u0219i biografia scris\u0103 de Sigrid Nunez, Sempre Susan<\/em>, tradus\u0103 anul trecut, tot la Trei, de Ioana Tudor), dar ale c\u0103rei efervescen\u021b\u0103 \u0219i nerv sunt fascinante \u0219i stimulatoare, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate (altfel, nu po\u021bi s\u0103 nu te-ntrebi cum ai fi reac\u021bionat tu dac-ar fi fost s\u0103-l \u00eent\u00e2lne\u0219ti pe Thomas Mann). \u0218i-apoi mai e Freud, una dintre personalit\u0103\u021bile cele mai stranii \u0219i \u00een cazul c\u0103ruia BAS a fost \u0219i cel mai \u00eendr\u0103zne\u021b din punct de vedere hermeneutic, lans\u00e2nd ideea c\u0103 monumen\u00adtala Interpretarea viselor<\/em> ar fi, \u00een esen\u021b\u0103, o oper\u0103 de fic\u021biune, cea mai izbutit\u0103 a psihanalistului austriac. Probabil c\u0103 interpretarea aceasta l-ar fi \u0219ocat \u0219i pe Freud. Pe de o parte Sontag, cea terifiat\u0103 (sau s\u0103tul\u0103) de ad\u00e2ncimi \u0219i cea care se pune de-a curmezi\u0219ul interpret\u0103rii, iar pe de alta Freud, cel care caut\u0103 s\u0103 se scufunde \u00een ele \u0219i s\u0103 se av\u00e2nte \u00een bra\u021bele fierbin\u021bi ale interpret\u0103rii. L-a\u0219 ad\u0103uga \u00een aceast\u0103 selec\u021bie personal\u0103 \u0219i pe Coates, fiindc\u0103 \u00eemi era necunoscut \u0219i m\u0103 bucur de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd descop\u0103r nume noi.<\/p>\n\n\n\n

Oricum ar fi, frumuse\u021bea acestor texte (fiindc\u0103 da, ele sunt fru\u00admoase, pe l\u00e2ng\u0103 densitatea lor strict intelectual\u0103) vine, cred, mai ales din faptul c\u0103 ele comunic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103, destinele lor nu sunt izolate. Se \u00eent\u00e2lnesc unele cu celelalte, fulgurant de cele mai multe ori, se-ng\u00e2n\u0103 \u0219i-\u0219i r\u0103spund<\/em>, vorba lui Baudelaire, \u0219i astfel se creeaz\u0103 h\u0103r\u021bi \u0219i pun\u021bi \u0219i e real\u00admente fain s\u0103 te plimbi pe potecile astea care se \u00eentrep\u0103trund, accidental sau nu. De fapt, mi-e greu s\u0103 cred c\u0103 exist\u0103 coinciden\u021be \u00een textele de fa\u021b\u0103; nici nu a\u0219 fi at\u00e2t de sigur\u0103 c\u0103 autorul crede \u00een ele.<\/p>\n\n\n\n

BAS recupereaz\u0103 to\u021bi ace\u0219ti scriitori \u0219i c\u00e2teva dintre textele lor, dar c\u0103utarea asta cred c\u0103 este \u00eenainte de orice o c\u0103utare \u00eendelungat\u0103 a propriului sine, a copilului retras, care se ascundea sistematic \u0219i programatic de amenin\u021b\u0103rile lumii<\/em>, care nu mai sunt acelea\u0219i ca-n copil\u0103rie, fire\u0219te, dar care risc\u0103 \u00een continuare s\u0103 fie veninoase. Oricare ar fi plusurile \u0219i minusurile acestor texte, ele p\u0103lesc \u00een fa\u021ba acestei tentative de reconstruc\u021bie, asupra c\u0103reia nu prea po\u021bi interveni evaluativ, tocmai pen\u00adtru c\u0103 este at\u00e2t de sincer\u0103 \u0219i de personal\u0103. Prin ele r\u0103zbate totu\u0219i o volup\u00adtate foarte specific\u0103, cea pe care numai literatura bun\u0103 \u021bi-o procur\u0103, iar ea st\u0103 \u00een lumina altor spirite tutelare, care-ar merita \u0219i ele textele lor sep\u00adarate: Benjamin, Eliade \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd Montaigne, acest mic Dumnezeu care a dat na\u0219tere Eseului.<\/p>\n\n\n\n

Poate le da\u021bi o \u0219ans\u0103 Pe\u0219tilor cubanezi<\/em>, mai ales acum, la \u00eenceput de an, c\u00e2nd elanul e mare \u0219i avem tendin\u021ba s\u0103 facem tot soiul de liste de lec\u00adturi, care la r\u00e2ndul lor au tendin\u021ba s\u0103 se sub\u021bieze p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul anului, dar mai e drum lung p\u00e2n\u0103 acolo. Din cartea asta sigur ve\u021bi ateriza \u00een t\u0103r\u00e2mul altor texte, iar dac\u0103 nu, ea \u00een sine r\u0103m\u00e2ne un volum fain (sau un timbru rar, ca s\u0103 nu m\u0103 \u00eendep\u0103rtez excesiv de metafora dominant\u0103 a volumului).<\/p>\n\n\n\n

P.S. Citeam un interviu luat de Ionu\u021b Sociu lui BAS \u00een Scena9 (\u201e<\/em>Las\u0103-l pe BAS s\u0103 te n\u0103uceasc\u0103\u201d), \u00een care se vorbea la un moment dat despre t\u0103tici; asta ca s\u0103-mi dau seama c\u0103 pionii triadei mele au avut ei \u00een\u0219i\u0219i destine aflate sub semnul figurii paterne, asta-i aduce laolalt\u0103 \u00een primul r\u00e2nd. Se pare c\u0103 \u00eentotdeauna e vorba de t\u0103tici, mi-a devenit brusc limpede c\u0103 nu avem sc\u0103pare.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de M\u0103riuca Mihalcea-Eliade<\/p>\n","protected":false},"author":433,"featured_media":15217,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[48,77,2579,2726],"coauthors":[2578],"class_list":["post-15216","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-bogdan-alexandru-stanescu","tag-cronica-ideilor","tag-mariuca-mihalcea-eliade","tag-nr-1-2026"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Pestii-cubanezi.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/433"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15216"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15218,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216\/revisions\/15218"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15217"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15216"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}