{"id":15204,"date":"2026-04-03T12:08:26","date_gmt":"2026-04-03T09:08:26","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15204"},"modified":"2026-04-03T12:11:23","modified_gmt":"2026-04-03T09:11:23","slug":"luati-ma-drept-un-vis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15204","title":{"rendered":"Lua\u021bi-m\u0103 drept un vis"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-group has-cyan-bluish-gray-background-color has-background\"><div class=\"wp-block-group__inner-container is-layout-constrained wp-block-group-is-layout-constrained\"><div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignleft size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"665\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-665x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-15205\" style=\"aspect-ratio:0.6494239719233997;width:300px;height:auto\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-665x1024.jpg 665w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-195x300.jpg 195w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-768x1182.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-998x1536.jpg 998w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-1331x2048.jpg 1331w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi-480x739.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi.jpg 1535w\" sizes=\"auto, (max-width: 665px) 100vw, 665px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Cum s\u0103 concepi o culegere de microfic\u021biuni axat\u0103 p\u00e2n\u0103 la identificare pe figura lui Franz Kafka dac\u0103 nu rotunjind o v\u00e2rst\u0103 nemai\u00eemplinit\u0103 de el \u00een 1924? Compozite, blocurile textuale \u00eembin\u0103 tematica oniric\u0103 \u0219i constr\u00e2ngerea oulipian\u0103, ca s\u0103 respecte la virgul\u0103 structura din \u201eUn vis\u201c (1914) \u2014 poate cea mai des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 povestire a praghezului, unde alter egoul s\u0103u cutreier\u0103 cimitirul pentru a vedea cum i se graveaz\u0103 numele pe o piatr\u0103 tombal\u0103. Dup\u0103 dou\u0103sprezece proze poematice inspirate din vise proprii \u0219i tot pe at\u00e2tea situa\u021bii absurde ivite \u00een plin\u0103 zi, ultimul ciclu descrie cum, la un veac \u0219i mai bine de la moartea Scriitorului absolut, ajungem s\u0103 tr\u0103im acte doar imaginate de el; fiindc\u0103, p\u00e2n\u0103 la proba contrar\u0103, suntem cu to\u021bii creaturi kafkiene \u00een forul nostru intim: eternul domn K., inform \u0219i infirm \u0219i infim, relu\u00e2nd acela\u0219i proces al unicei zile ca pe un drum spre castelul nop\u021bii. <em>Lua\u021bi drept un vis<\/em> e o carte-omagiu, \u00een care figurile tutelare ce \u00eei at\u00e2rn\u0103 la c\u0103p\u0103t\u00e2i autorului (Kafka, \u00eempreun\u0103 cu Robert Walser \u0219i Georges Perec) devin una.<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eNumai c\u0103 n-ai avea ce s\u0103-i spui, n-ai putea scrie nici m\u0103car o povestioar\u0103 de 5000 de semne. Eventual o pies\u0103 de teatru, absurd\u0103 \u0219i proast\u0103. Toate cuvintele pe care le-a\u021bi schimbat o jum\u0103tate de via\u021b\u0103 \u2014 prima din a ta, ultima din a lui \u2014 nu fac de-o scrisoare. V-a\u021bi rezumat mereu la strictul debarasabil, l\u0103s\u00e2nd lucrurile cu adev\u0103rat importante, purt\u0103toare de miez ca o p\u00e2ine fierbinte, s\u0103 v\u0103 scape, mereu nerostite, pitite \u00een nodurile din g\u00e2t. \u0218i de unde s\u0103 le aduni acum? Din c\u00e2te z\u0103ri s\u0103 le str\u00e2ngi, ca praful \u00eenghi\u021bit pe nepus\u0103 mas\u0103? Dar, mai ales, ce i-ai r\u0103spunde mamei dac\u0103 te-ar \u00eentreba, ca pe vremuri, c\u00e2nd \u00eei scriai pe rupte lui Mo\u0219 Cr\u0103ciun, \u0219i de Cr\u0103ciun, \u0219i de Pa\u0219ti, ce faci, b\u0103iete, te-apuci s\u0103 scrii epistole c\u0103tre un tat\u0103 inexistent? Te crezi Kafka, te pomene\u0219ti?\u201c &#8211; <strong>OVIDIU LORENZ<\/strong><\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator has-alpha-channel-opacity\"\/>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading has-text-align-center\"><strong>Aici a\u0219teapt\u0103 \u00eenvierea<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">O s\u0103 \u00ee\u021bi pui foc.<\/p>\n\n\n\n<p>Ai visat c\u0103 se ia un chibrit, o brichet\u0103, ceva, se aprinde o lum\u00e2nare. Se pun c\u00e2teva cubule\u021be din p\u00e2inea fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 cu m\u00e2na ta \u00eentr-o can\u0103, se toarn\u0103 vin ro\u0219u din cel bun. Ai visat c\u0103 se cru\u021b\u0103 mieii nevinova\u021bi c\u0103s\u0103pi\u021bi alt\u0103dat\u0103 pe capete. Ai visat un b\u0103rbat \u021bintuit \u00een cer f\u0103r\u0103 sc\u0103pare, condamnat s\u0103 priveasc\u0103, s\u0103 nu poat\u0103 cobor\u00ee de pe cruce, f\u0103r\u0103 coroan\u0103 de spini, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de s\u00e2nge. \u00cen dep\u0103rtare, nu se-auzea niciun zbieret. Nu ca aici, unde mereu ai nevoie de motive extraterestre s\u0103 fii fericit, luminat, c\u0103lduros, pa\u0219nic, pentru c-a\u0219a \u021bi s-a \u00eempuiat capul de c\u00e2nd ai f\u0103cut ochi \u0219i te-au scufundat \u00eentr-o ap\u0103 c\u0103ldu\u021b\u0103, chiar dac\u0103 tu poate nu ai fi vrut s\u0103 fii botezat \u00een numele nim\u0103nui \u2014 dar cine s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 s\u0103 te \u00eentrebe?<\/p>\n\n\n\n<p>Acum, s\u0103rb\u0103toarea asta care de obicei te agit\u0103 la culme \u00ee\u021bi pare senin\u0103, ca un cer gol. C\u00e2t ai vrea ca lumina s\u0103 fie \u00een noi zi de zi, nu doar o dat\u0103 pe an! Dac\u0103 e, un m\u00e2ntuitor \u00eenvie \u00een fiece zi, nu doar \u00een prima duminic\u0103 de dup\u0103 \u00eent\u00e2ia lun\u0103 plin\u0103 ce cade a\u0219a \u0219i pe dincolo. De ce trebuia s\u0103 fie de dou\u0103 ori? Dac\u0103 o dat\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat, ce rost mai are s\u0103 moar\u0103-\u0219i-\u00eenvie din nou? Nu-i o contradic\u021bie-n termeni? Aia s\u0103 fie a doua venire? Pa\u0219tile ortodoxe? Auzi alarma \u0219i t\u0103lpile cum \u00eencep s\u0103 \u00ee\u021bi ard\u0103. Chibritul aprins \u00eentre degetul mare \u0219i degetul urm\u0103tor. Ghemotocul de carne, geamul deschis, r\u0103coarea dimine\u021bii duminica ridic\u00e2nd porii sub fa\u021ba plapumei, vini\u0219oare de iarb\u0103 dintr-un p\u0103m\u00e2nt gras. \u00ce\u021bi urne\u0219ti pleoapele. Te activezi pentru \u00eenc\u0103 o zi, reglezi temperatura segmentelor.<\/p>\n\n\n\n<p>Pa\u0219ti \u00een familie ca un cal pe o paji\u0219te reav\u0103n\u0103. Obliga\u021bia de a fi fericit, cum s\u0103 spui, te inhib\u0103. S\u0103 dai aten\u021bie tuturor instig\u0103rilor \u2014 c\u0103 de nu, o p\u0103\u021be\u0219ti. Nu cumva s\u0103 nu r\u0103spunzi la ur\u0103ri. Ca \u0219i cum natura nu \u0219i-ar aduna oricum toate sevele s\u0103 renasc\u0103 \u00een perioada asta a anului \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eenvierea cuiva. E amiaz\u0103. Primele Pa\u0219ti f\u0103r\u0103 el, f\u0103r\u0103 mielul tran\u0219at expus pe teras\u0103. Te rogi nu cumva s\u0103 \u00eenvie, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo, s\u0103 lase lucrurile s\u0103 evolueze. Revezi momentul c\u00e2nd ai aflat c\u0103 v-a p\u0103r\u0103sit, c\u00e2nd locul neocupat a r\u0103mas pentru totdeauna neocupat. \u00ce\u021bi aminte\u0219ti, ca \u00eentr-o bucl\u0103 derulat\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it, cum \u021bi-a povestit mama c\u0103, diminea\u021ba la prima or\u0103 dup\u0103 ce pusese jos receptorul, a strigat, bogata, nu-i adev\u0103rat, singur\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie. \u021aipase la cele patru u\u0219i pe care at\u00e2\u021bia ani le-au deschis am\u00e2ndoi, cu r\u00e2ndul, ca el s\u0103 mearg\u0103-n c\u0103mar\u0103 dup\u0103 sticla de vin, ea s\u0103 coboare \u00een pivni\u021b\u0103 s\u0103-i mai aduc\u0103, om nes\u0103tul \u0219i sucit. Avea la dispozi\u021bie dou\u0103 nop\u021bi s\u0103-l \u00eengroape, nu s\u0103-l \u00eenvie. Secaser\u0103 toate lacrimile, oricum pu\u021bine \u2014 ca l\u00e2ng\u0103 capacul izolat cu silicon ca o van\u0103 s\u0103 nu mai poat\u0103 fi nimic dat afar\u0103. \u0218i mult\u0103 vreme apoi, telefoanele au continuat s\u0103 zb\u00e2rn\u00e2ie, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a r\u0103mas amintirea. Ca s\u0103 fii sigur, de ciud\u0103, l-ai omor\u00e2t \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Cu zile, cu ani a murit. \u00ce\u0219i f\u0103cuse l\u0103ca\u0219 echipat cu de toate, garsonier\u0103 \u00een toat\u0103 neregula, s\u0103 \u0219ad\u0103 la dreapta bisericii, a\u0219a cum tu niciodat\u0103 nu i-ai \u0219ezut. S\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din an \u00een Pa\u0219ti. S-a nimerit c\u0103, ieri, ai fost pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103 taman dup\u0103 Pa\u0219ti \u2014 p\u00e2ine r\u0103scoapt\u0103 \u0219i vin alb, de anemic. Era treaba lui \u00eenainte. Veneau din biseric\u0103 l\u0103l\u0103ieli \u00eenregistrate-n surdin\u0103, c\u00e2t s\u0103 te reculegi la morm\u00e2nt. Ce bine \u00eei merge lui jos, cum a sc\u0103pat el de corvezile de deasupra! Din s\u00e2ngele \u0219i carnea care se descompune \u00een tine, ai vrea s\u0103 extirpi orice reminiscen\u021b\u0103. La banii m\u0103run\u021bi, nu-i r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t preg\u0103tirea de zor pentru moarte c\u00e2nd ar fi putut mult \u0219i bine tr\u0103i. C\u0103tre via\u021b\u0103 un deget nu a mi\u0219cat, \u00een schimb se g\u00e2ndise mult \u00een ultimii ani ce s\u0103 scrie acolo. Grija num\u0103rul unu. C\u00e2nd st\u0103tea \u00een v\u00e2rful patului bosumflat, la asta rumega. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, citind \u00een ziar, se hot\u0103r\u00e2se asupra unei formule aproape eretice \u00een excesul de optimism. <em>Aici a\u0219teapt\u0103 \u00eenvierea.<\/em> Mama c\u0103 nu-i corect, nu are nimeni a\u0219a \u00een tot cimitirul. Dedesubt, numele ca ni\u0219te fiare contorsionate, so\u021bia numai prenumele. Calculase tot \u00een detaliu, \u0219i porecla \u00een parantez\u0103. Nu, nu era vis. Muncitorii ciopleau de zor \u0219i el era-n via\u021b\u0103, cum sunt muritorii c\u00e2nd \u00ee\u0219i fac locul de veci, nel\u0103s\u00e2ndu-l \u00een plata urma\u0219ilor. O scrijelitur\u0103 \u00een marmur\u0103, ni\u0219te diacritice a\u0219tept\u00e2nd putrezirea. De-acum \u00eenainte vor fi tot mai pu\u021bine lucruri de rezolvat. Ce-a fost mai greu a trecut. Nu mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 cobori al doilea versant. Acolo a\u0219teapt\u0103 \u00eenvierea, \u00een amintirea voastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen testament o s\u0103 la\u0219i s\u0103 te incinereze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fragment \u00een avanpremier\u0103 din volumul omonim de Ovidiu Lorenz<\/p>\n","protected":false},"author":236,"featured_media":15205,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[191,418,167,2766,1535],"coauthors":[1534],"class_list":["post-15204","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera-editoriala","tag-editura-trei","tag-fictiune","tag-luati-ma-drept-un-vis","tag-ovidiu-lorenz"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/Luati-ma-drept-un-vis_300-dpi.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15204","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/236"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15204"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15204\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15207,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15204\/revisions\/15207"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15205"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15204"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15204"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15204"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15204"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}