{"id":15171,"date":"2026-03-31T10:51:29","date_gmt":"2026-03-31T07:51:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15171"},"modified":"2026-04-02T19:16:13","modified_gmt":"2026-04-02T16:16:13","slug":"despre-trofee-sociale-si-alte-flesh-machines","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15171","title":{"rendered":"Despre \u201etrofee sociale\u201d \u0219i alte flesh machines<\/i>"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
David Szalay, Ce nu poate fi rostit<\/em>, Trei, Bucure\u0219ti, 2025,
traducere de Anca B\u0103rbulescu<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Flesh <\/em>(Carne) este titlul romanului publicat \u00een 2025 de David Szalay \u0219i distins cu r\u00eevnitul Booker Prize (se acord\u0103 anual celui mai bun roman ap\u0103rut \u00een Marea Britanie sau Irlanda). Ce nu poate fi rostit<\/em> este alegerea onomastic\u0103 pentru versiunea rom\u00e2neasc\u0103 lansat\u0103 prompt la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus, de editura Trei, tot \u00een 2025, \u00een traducerea Anc\u0103i B\u0103rbulescu.<\/p>\n\n\n\n

David Szalay. Evreu. Se na\u0219te la Montreal, din mam\u0103 canadianc\u0103 \u0219i tat\u0103 maghiar. Copil\u0103re\u0219te \u00een Beirut (Liban), studiaz\u0103 la Oxford. Se mut\u0103 la Bruxelles, apoi la P\u00e9cs \u00een Ungaria, c\u0103ut\u00eend lini\u0219tea necesar\u0103 pentru a deveni romancier. Scrie piese de teatru radiofonic (pentru BBC). Public\u0103 patru romane \u0219i o culegere de povestiri care nu trec pe sub radarul criticii. G\u0103se\u0219te o ni\u0219\u0103 \u2013 cel pu\u021bin \u00een opera pe care o comentez aici \u2013 prin expunerea masculinit\u0103\u021bii deopotriv\u0103 agresive \u0219i vulnerabile \u00een decorul european.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen mare parte dialogal, cinic \u0219i clinic, Flesh<\/em> mi-a amintit Str\u0103inul<\/em> lui Camus \u0219i povestirile exemplare ale sinuciga\u0219ului Hemingway (criticii l-au \u0219i comparat cu acesta), dar \u0219i \u2013 pentru scriitorul\/cititorul dou\u0103miist care s\u00eent \u2013 de proza scurt\u0103 a lui Mihai Mateiu, mai ales aceea din Oameni<\/em> (CDPL, 2011). G\u0103sesc at\u00eet la autorul britanic-maghiar Szalay, c\u00eet \u0219i la Mateiu aceea\u0219i preferin\u021b\u0103 pentru stilul concis (fraz\u0103 auster\u0103, dialog minimal, devitalizat) \u0219i pentru sondarea unor experien\u021be\/existen\u021be masculine \u00een datele lor primare, dac\u0103 nu primitive: ambii examineaz\u0103 individul, masculul copil sau adult, din punct de vedere strict biologic, adesea \u00eentr-un mod lipsit de empatie (nenecesar\u0103, am zice, \u00een lumea aceasta hipercompetitiv\u0103, deprimant\u0103, arghirofil\u0103 & tot mai pu\u021bin favorabil\u0103 comunit\u0103\u021bii).<\/p>\n\n\n\n

Seduc\u021bie? Da. Autooprima\u021bi de poli\u021bia g\u00eendirii, de grija de a nu ofensa, de a nu produce ironii inadmisibil de veninoase, pactiz\u0103m \u2013 fie \u0219i f\u0103r\u0103 s-o spunem deschis \u2013 cu personajul lui David Szalay, cu adolescentul \u0219i apoi cu adultul Istv\u00e1n.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen romanul extrem contemporan, rom\u00e2nesc sau de aiurea, maximalist sau minimalist, actantul este adesea un intelectual sofisticat suflete\u0219te. Asaltat de dileme morale, \u00ee\u0219i exhib\u0103 traumele \u0219i \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 \u00eendrepte \u2013 ca un fierar \u2013 relele societ\u0103\u021bii. Via\u021ba lui psihic\u0103 autorul o dore\u0219te incomprehensibil\u0103, arborescent\u0103, oribil\u0103. Ironia suprem\u0103 a lui David Szalay const\u0103 \u00eentr-o form\u0103 de umilin\u021b\u0103<\/em>. \u0218i anume \u00een umilin\u021ba de a-\u0219i asuma calitatea de vidanjor al omenescului; de a explora cotloanele \u0219i h\u0103urile ocolite de marea proz\u0103 \u2013 via\u021ba nespectaculoas\u0103 a animalului uman<\/em> lipsit de un IQ ridicat \u0219i, prin urmare, de un vocabular complex (deci \u0219i de-o erotic\u0103 rafinat\u0103). Ni se propune (\u0219i ne ata\u0219\u0103m, p\u00een\u0103 la urm\u0103, entuziasma\u021bi de) un tip: f\u0103r\u0103 lecturi, f\u0103r\u0103 educa\u021bie, f\u0103r\u0103 ambi\u021bie \u0219i f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ce nu poate fi rostit <\/em>ar putea fi (\u0219i) un manifest pentru animalul uman s\u0103n\u0103tos, sportiv, demodat, hiperactiv sexual \u0219i total imun la virusul metafizicii; carpe diem<\/em> pentru clien\u021bii s\u0103lilor de fitness \u0219i de p\u0103c\u0103nele; pentru absolven\u021bii \u0219colilor de corec\u021bie \u0219i militarii profesioni\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Istv\u00e1n intr\u0103, la un moment dat, \u00een situa\u021bii recognoscibile din istoria literaturii, iar Szalay e obligat s\u0103 le recicleze folosind un lexic bazal \u0219i o serie de dialoguri \u00eempinse spre absurd \u0219i t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103-l pe adolescent \u00eentr-un ora\u0219 din vestul Ungariei (nenumit, dar probabil inspirat de P\u00e9cs, unde autorul a tr\u0103it pentru un timp). Istv\u00e1n locuie\u0219te cu maic\u0103-sa, taciturn\u0103 asemeni lui, \u00eens\u0103 o cititoare pasionat\u0103, \u00eentr-un bloc muncitoresc, aproape lipsit de confort. Via\u021ba li se scurge f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, \u00eentre serviciu\/\u0219coal\u0103 \u0219i m\u0103runte servitu\u021bi. Istv\u00e1n e obligat, de pild\u0103, s\u0103 o ajute la cump\u0103r\u0103turi pe vecina de scar\u0103, o doamn\u0103 elegant\u0103 c\u0103reia mama sa \u00eei este \u00eentr-un fel \u00eendatorat\u0103 \u0219i accept\u0103, astfel, s\u0103-i fie un vasal (post)comunist. Doamna \u00eel seduce, f\u0103r\u0103 nici o jen\u0103, pe efebul proletar; \u00eel folose\u0219te ca pe un fel de juc\u0103rie sexual\u0103 pentru ca, la un moment dat, panicat\u0103 de faptul c\u0103 so\u021bul ei ar putea totu\u0219i afla adev\u0103rul, s\u0103-l resping\u0103. Definitiv & brutal. \u00cen absen\u021ba ei, are loc o \u00eenc\u0103ierare \u00een urma c\u0103reia so\u021bul neputincios \u00ee\u0219i pierde via\u021ba. Pare s\u0103 nu fie exclusiv vina b\u0103iatului de cincisprezece ani, dar ne afl\u0103m \u00een cenu\u0219iii ani 1990, c\u00eend abuzul emo\u021bional, pedofilia, violul nu s\u00eent investigate\/con\u0219tientizate ca ast\u0103zi. Vina lui Istv\u00e1n este aceea de a se fi n\u0103scut \u00eentr-o societate neemancipat\u0103 unde copiii\/adolescen\u021bii pot fi manipula\u021bi \u0219i distru\u0219i f\u0103r\u0103 ca adul\u021bii s\u0103 simt\u0103 umbra vreunei culpe, nu mai vorbim de bra\u021bul legii. \u00cen romanul Lec\u021bii<\/em>, probabil capodopera lui Ian McEwan, \u00eent\u00eelnim, la fel, o sofisticat\u0103 abuzatoare\/violatoare femeie; tot ca aici, nepedepsit\u0103. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 Szalay \u00eel cunoa\u0219te pe McEwan (c\u0103ruia \u00eei mo\u0219tene\u0219te cinismul, nihilismul).<\/p>\n\n\n\n

Ie\u0219it din \u0219coala de corec\u021bie, t\u00een\u0103rul are un destin presetat: joburi mizere, sex pe apucate, un stagiu \u00een proasp\u0103ta armat\u0103 profesionist\u0103 ungar\u0103 (e trimis \u00een Kuweit \u0219i Irak), contabil la o firm\u0103 viticol\u0103, pe urm\u0103 \u2013 s\u00eent admirabile salturile, \u00een text, de la o experien\u021b\u0103\/\u021bar\u0103 la alta, f\u0103r\u0103 ca autorul s\u0103 ne scrie un raport detaliat, maniacal, \u00e0 la Houellebecq \u2013 agent de paz\u0103 \u00een Marea Britanie, la Londra. Urc\u00eend, ca \u00eentr-un film de Guy Ritchie, toate etajele la bordul neverosimilului ascensor social. Din agentul de paz\u0103 al unui club de striptease, Istv\u00e1n devine bodyguard pentru membri ai elitei financiare londoneze. \u0218ofer \u0219i agent de paz\u0103 unic al \u0219efului, el accept\u0103 f\u0103r\u0103 emo\u021bii cur\u00eend statutul de \u0219ofer \u0219i amant al so\u021biei acestuia; pe urm\u0103 \u2013 \u0219i pare c\u0103 larii \u0219i pena\u021bii l-au favorizat \u2013 devine el so\u021bul; dup\u0103 un timp, chiar creierul afacerii. Ca s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103, amar, la statutul de paria maghiarofon, expus \u2013 nu din vina lui \u2013 rasismului \u0219i persecu\u021biilor, avariat grav \u0219i definitiv de soarta pe care i-o \u00eensceneaz\u0103 acest admirabil prozator de limb\u0103 englez\u0103, David Szalay (pe care \u00eel ghicim c\u00eent\u00eend\/ascult\u00eend \u00een fa\u021ba oglinzii, la ora b\u0103rbieritului matinal, piese de genul Amor fati<\/em> a lui Bertrand Cantat).<\/p>\n\n\n\n

E de o \u201emasculinitate agresiv\u0103\u201d, \u00eei spune Thomas (mamei sale Helen (nevasta bossului Karl \u0219i amanta lui Istv\u00e1n) despre \u0219oferul cu experien\u021b\u0103 \u00een c\u00eempul de r\u0103zboi. Asta chiar dac\u0103 Istv\u00e1n \u00eencearc\u0103 s\u0103 le fac\u0103 tuturor pe plac; dintr-un fel de candoare, de jertf\u0103 de sine, se las\u0103 obiectificat\/violat\/consumat\/maculat de burghezii ace\u0219tia sofistica\u021bi & de o bog\u0103\u021bie obscen\u0103. Istv\u00e1n verbalizeaz\u0103 greu, e drept, \u0219i r\u0103spunde monosilabic (OK\/ \u00een regul\u0103<\/em>) p\u00een\u0103-i scoate din min\u021bi pe patroni, tocmai pentru c\u0103 el reprezint\u0103 slujitorul prin defini\u021bie, supusul care se teme permanent c\u0103 un r\u0103spuns \u2013 prea elaborat sau, din contr\u0103, impulsiv \u2013 \u00eei va distruge cariera; prosperitatea de neg\u00eendit \u00een Ungaria; c\u0103 l-ar expulza din stupul acesta cu miere halucinogen\u0103 de pe malul Tamisei. Istv\u00e1n nu poveste\u0219te, dar vede monstruos \u2013 ca personajul lui Caragiale \u2013 echilibristica permanent\u0103 din lumea boga\u021bilor, coregrafia, pornografia consumerist\u0103. Le accept\u0103, li se supune (probabil c\u0103 asta e singura lui crim\u0103<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Doamnelor \u0219i domnilor, pare s\u0103 ne spun\u0103 prin fiecare din cele zece capitole David Szalay, v\u0103 propun spre \u201electur\u0103\u201d fi\u0219a de \u00eenregistrare a unui exemplar masculin s\u0103n\u0103tos, combativ, fidel, muncitor, \u00eentreprinz\u0103tor \u0219i totu\u0219i inadecvat noii societ\u0103\u021bi (\u00een sevraj dup\u0103 drogul moral, dup\u0103 injec\u021bia cu dela\u021biuni & crucific\u0103ri publice). Un telefon mobil la momentul oportun distruge tihna familiei; diseminarea unui clip pe re\u021belele sociale \u00eel condamn\u0103 pe honvedul apatrid \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a ajunge la tribunal; Istv\u00e1n se ridicase prea repede \u0219i prea sus \u00een jungla elitei \u2013 acum pl\u0103te\u0219te, la limita suportabilului, hybrisul.<\/p>\n\n\n\n

Ac\u021biunea de salubrizator narativ a lui David Szalay este legitim\u0103 \u0219i oportun\u0103; ea extinde cunoa\u0219terea umanului \u2013 \u0219i asta e senza\u021bia\/amintirea pe care \u021bi-o las\u0103 marile c\u0103r\u021bi din ultima jum\u0103tate de veac, de la Dezonoare<\/em> de Coetzee, la Inside Story<\/em> a lui Martin Amis; o reapropriere a omenescului, a demnit\u0103\u021bii a ceea ce numim via\u021b\u0103 obi\u0219nuit\u0103. \u00cen fa\u021ba c\u0103reia \u2013 dac\u0103 mai avem o urm\u0103 de decen\u021b\u0103 \u2013 ne sim\u021bim inferiori, perver\u0219i, macula\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Elocvent\u0103 pentru atmosfera, pentru didactica implicit\u0103 a c\u0103r\u021bii am g\u0103sit scena \u00een care Helen, \u00eendr\u0103gostit\u0103, subtil\u0103, \u00eel duce pe s\u0103lbaticul Istv\u00e1n la Galeria Na\u021bional\u0103 de Art\u0103 \u2013 iar pachetul de mu\u0219chi unguresc surprinde esen\u021ba artei oficiale (muzeale), a\u0219a cum milioane de vizitatori educa\u021bi, bag m\u00eena \u00een foc, n-ar putea:<\/p>\n\n\n\n

\u201eTrec \u00een sala urm\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n

Tablouri ale unor oameni din secolul al XVIII-lea.<\/p>\n\n\n\n

Cai, c\u00eeini.<\/p>\n\n\n\n

Case \u0219i c\u00eempuri.<\/p>\n\n\n\n

Oamenii din tablouri se uit\u0103 cu m\u00eendrie la ei cum trec.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Trofee sociale? sugereaz\u0103 Istv\u00e1n.<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Sut\u0103 la sut\u0103, spune ea.\u201d (p. 163)<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 abuzul de propozi\u021bii incidente \u0219ubreze\u0219te spectacolul dialogului cu replici adesea monosilabice (bun\u0103oar\u0103, Cormac McCarthy le-a suprimat \u00een romanele sale, fluidiz\u00eend conversa\u021bia, transform\u00eend-o \u00een cantat\u0103), micile indica\u021bii de regie (cinematografic\u0103) se transform\u0103 \u00een poem observa\u021bionist de calitate superioar\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eSt\u0103 pur \u0219i simplu \u00een spatele ochelarilor de soare, savur\u00eend senza\u021bia pe care i-o d\u0103 aerul cald pe piele, \u0219i se uit\u0103 la fagii maturi ale c\u0103ror jum\u0103t\u0103\u021bi superioare, mase uria\u0219e de frunze b\u0103tute de v\u00eent, flutur\u0103 \u0219i sc\u00eenteiaz\u0103 deasupra spalierelor \u00eenalte care ascund zona piscinei de restul gr\u0103dinii.\u201d (p. 224)<\/p>\n\n\n\n

\u201eEa vorbea \u00een continuare despre Thomas, murmur\u00eend somnoros pe \u00eentuneric, iar el a r\u0103mas \u00een picioare la fereastr\u0103, urm\u0103rind ploaia. Sau nu se uita la ea. O asculta. Nu era vizibil\u0103. Gr\u0103dina era \u00eentunecat\u0103, mai pu\u021bin punctele ro\u0219ii de la camerele de securitate.\u201d (p. 315)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, Szalay \u00eei admite o dimensiune metafizic\u0103 \u2013 s\u00eentem la ultimul capitol din Flesh<\/em> \u2013 b\u0103rbatului \u00eenfr\u00eent, ezitant, \u00eensp\u0103im\u00eentat odinioar\u0103 dinaintea primei experien\u021be sexuale, la fel \u0219i acum, c\u00eend practic\u0103 jocurile memoriei. Nu putem niciodat\u0103 \u0219ti exact, nu putem niciodat\u0103 formula g\u00eendurile noastre reale. Tr\u0103im o continu\u0103 orbec\u0103ial\u0103 (pe care unii, oamenii de succes, nu o recunosc):<\/p>\n\n\n\n

\u201ePe vremea aceea, chiar \u0219i visele \u00eei erau tot despre propriul fizic, despre corpul lui \u0219i ce se \u00eent\u00eempla cu el. \u00ce\u0219i aminte\u0219te c\u0103 visa ni\u0219te lucruri negre ca ni\u0219te tulpini groase de grafit care-i erupeau din centrul pieptului, cam \u00een perioada c\u00eend ap\u0103reau acolo primele fire sub\u021biri, \u0219i c\u0103 s-a trezit speriat \u0219i sc\u00eerbit.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i toat\u0103 dimensiunea aceea fizic\u0103 \u00een dezvoltare e p\u0103strat\u0103 \u00een tine ca un fel de secret, de\u0219i e \u00een acela\u0219i timp suprafa\u021ba propriu-zis\u0103 pe care o prezin\u021bi lumii \u0219i, prin urmare, te sim\u021bi absurd de expus, nu e\u0219ti sigur dac\u0103 lumea \u0219tie totul despre tine sau nimic, pentru c\u0103 nu ai de unde s\u0103 \u0219tii dac\u0103 experien\u021bele prin care treci s\u00eent universale sau \u00eentru totul specifice \u021bie.\u201d (p. 327)<\/p>\n\n\n\n

Kudos pentru traducerea semnat\u0103 de Anca B\u0103rbulescu, de la care ar avea ce \u00eenv\u0103\u021ba \u0219i un t\u00een\u0103r prozator rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica traducerilor de \u0218tefan Manasia<\/p>\n","protected":false},"author":278,"featured_media":15172,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1796,2759,2726,1794],"coauthors":[1873],"class_list":["post-15171","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-cronica-traducerilor","tag-david-szalay","tag-nr-1-2026","tag-stefan-manasia"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Szalay.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15171","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/278"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15171"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15171\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15175,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15171\/revisions\/15175"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15172"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15171"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15171"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15171"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15171"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}