{"id":15125,"date":"2026-03-26T12:02:46","date_gmt":"2026-03-26T09:02:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15125"},"modified":"2026-03-26T12:02:52","modified_gmt":"2026-03-26T09:02:52","slug":"trei-reveniri-delicate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15125","title":{"rendered":"Trei reveniri delicate"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Alexandra Negru, departe de nava-mam\u0103<\/em>, Cartex, Bucure\u0219ti, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Alexandra Negru, departe de nava-mam\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

I-a trebuit aproape un deceniu Alexandrei Negru s\u0103 revin\u0103 dup\u0103 un debut, a\u0219 zice, mai degrab\u0103 moderat; deviant<\/em>-ul din 2016 (ap\u0103rut la Paralela 45) nu bifase, la vremea respectiv\u0103, drept un volum de radicalizare, ci mai degrab\u0103 ca unul tranzitiv, al poeziei \u201eobsesiv confesive\u201d, cum o autodenun\u021ba chiar ea \u00eentr-un poem \u00een care vorbea despre un cotidian \u201eh\u0103ituit\u201d \u201easezonat\u201d cu falii afective \u0219i reflexe internaute.<\/p>\n\n\n\n

Desprinderea, odat\u0103 cu departe de nava-mam\u0103<\/em>, e c\u00e2t se poate de evident\u0103; trecerea se face aici \u00eenspre un registru puternic reflexiv, de decantare: Alexandra Negru scrie un jurnal al \u201eexil\u0103rii\u201d \u00een UK, o survolare gradual\u0103 \u0219i meticuloas\u0103, \u00een acela\u0219i timp, prin felul \u00een care puncteaz\u0103 nervurile h\u0103r\u021bii emo\u021bionale pe care o circumscriu poemele ei. \u00cei prinde bine tot pretextul \u0103sta al emigr\u0103rii pe fondul c\u0103ruia iau na\u0219tere textele, e o pist\u0103 foarte productiv\u0103. Titlul \u00een sine stabile\u0219te tonul unui volum \u00een acela\u0219i timp elegiac \u0219i rece, care inventariaz\u0103 procesul desprinderii de familiar & toat\u0103 anxietatea ce vine la pachet, mecanica acestei experien\u021be alienante. Volumul e destul de precis \u00een estimarea ei, mai ales prin c\u00e2teva imagini puternice echivalente ale transform\u0103rii: \u201eAm \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 m\u0103 topesc \u00een cea\u021ba placid\u0103\/ dar vindec\u0103toare a ora\u0219ului,\/ s\u0103 trec f\u0103r\u0103 mil\u0103 prin mul\u021bimea asta\/ complet nefamiliar\u0103 adunat\u0103 \u00een partea veche a ora\u0219ului,\/ s\u0103 \u00een\u021beleg ce mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 chiar dac\u0103 aud r\u00e2sete\/ \u0219i pahare ciocnindu-se venind din vitrine,\/ manechine care se topesc sub neoane puternice.\/ Dac\u0103 z\u00e2mbesc o fac ca pe un exerci\u021biu,\/ dac\u0103 m\u0103 trezesc \u00een fiecare zi\/ la ora 5, \u00een \u00eentunericul anxiet\u0103\u021bii, r\u0103v\u0103\u0219it\u0103,\/ dup\u0103 un lung contorsionism,\/ o fac cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare \u0219i naivitate,\/ a\u0219tept\u00e2nd sezonul cald care abia a trecut\/ dar a l\u0103sat provizii destule\/ \u2013 un r\u0103s\u0103rit imens, sidefiu,\/ senza\u021bia c\u0103 a\u0219 putea cuceri orice cu un minim efort\/ iar frica e doar\/ un ghem de a\u021be \u00een care m\u0103 \u00eenc\u00e2lcesc instinctiv.\u201d<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, totul sf\u00e2r\u0219e\u0219te, inevitabil, \u00eentr-un soi de jurnal cu b\u0103taie ceva mai general\u0103; treptat, textele ei merg \u0219i \u00een zona poemului de dragoste, cu mici momente de self-love<\/em>\/self-inquiry<\/em>. E \u0219i-un jurnal al pandemiei, dar a\u0219 zice c\u0103 asta conteaz\u0103 mai pu\u021bin. Ce \u00eei iese mai bine \u0219i e adev\u0103rata miz\u0103 a volumului e felul \u00een care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 un echilibru. Toate aceste mici \u201ecapsule-fericire\u201d, cum le nume\u0219te \u00eentr-un loc, efortul de \u201eaclimatizare\u201d \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, de ancorare la \u201emama-nav\u0103\u201d, tot acest \u201etravaliu\u201d \u0219i c\u0103utarea unor noi locuri de familiaritate \u0219i confort \u2013 poezia Alexandrei Negru este toate lucrurile astea \u0219i nu doar at\u00e2t; for\u021ba ei st\u0103 \u00een capacitatea de a-\u0219i gestiona punctele de vulnerabilitate, de a \u0219i le asuma ca pe o nou\u0103 \u201enav\u0103-mam\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Sorina R\u00eenda\u0219u, Regatul disfunc\u021biei<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Sorina R\u00eenda\u0219u, Regatul disfunc\u021biei, Cartier, Chi\u0219in\u0103u, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Regatul disfunc\u021biei<\/em> e un volum care cu siguran\u021b\u0103 ar fi meritat mai mult\u0103 aten\u021bie. Ap\u0103rut\u0103 \u00een 2024, dup\u0103 un debut care a trecut aproape \u00een anonimat (Paisprezece vie\u021bi \u0219i \u00eenc\u0103 o eternitate<\/em>, Editura Sf\u00e2ntul Ierarh Nicolae, 2018), placheta Sorinei R\u00eenda\u0219u se cite\u0219te ca o surescitare puternic\u0103 a nevrozelor personale \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, ca un v\u00e2rtej contondent \u0219i extrem de lucid despre oboseal\u0103\/epuizare. Aceast\u0103 \u201ereasamblare a spa\u021biului vital\u201d, cum o nume\u0219te la un moment dat, care se traduce prin c\u00e2teva exerci\u021bii de letargie, desfoliaz\u0103 gradual depresia bine cuib\u0103rit\u0103, sufocant\u0103, dar tradus\u0103 \u00een cheie discret\u0103 (\u201eo duzin\u0103 de tentacule a\u0219teapt\u0103\/ pasul gre\u0219it\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Din prima, textul de \u00eenceput plaseaz\u0103 foarte bine poezia ei \u00een zona traumei stilizate, a triste\u021bii \u00eenr\u0103d\u0103cinate, organice: \u201ede aici, din centrul lucrurilor care\/ nu se vor \u00eent\u00e2mpla niciodat\u0103\/ privesc \u00een ansamblu.\/ o durere mecanic\u0103, un scurtcircuit.\/ migrarea viermelui din capul t\u0103u\/ \u00een capul meu.\u201d \u201ePe malul unei ape \u00eenc\u0103 necunoscute\u201d, prima sec\u021biune a volumului, nuan\u021beaz\u0103 foarte reu\u0219it toate aceste aproxim\u0103ri (de sine & ale celuilalt), toat\u0103 aceast\u0103 dinamic\u0103 \u00een a\u0219teptarea disolu\u021biei \u0219i micile locuri de refugiu, calculul \u0219anselor de rezisten\u021b\u0103 (\u201ec\u00e2nd a fost r\u0103u a fost\/ exact ca acum. inimile noastre\/ puse la p\u0103strare\/ \u00een folie de aluminiu\/ vor supravie\u021bui.\u201d). Prolifer\u00e2nd pe tema asta, poemele fac un tur de rezilien\u021b\u0103 de la un cap\u0103t la altul al volumului \u0219i scriu cronica ei simultan\u0103, consemnarea ei metodic\u0103: \u201etr\u0103iesc la nesf\u00e2r\u0219it pe urmele oamenilor\/ c\u0103rora le iese la timp\/ candelabrul din \u0219uruburi.\/ de la ei am \u00eenv\u0103\u021bat consecven\u021ba,\/ cu ei m-am \u00eenchis\/\/ \u00een regatul disfunc\u021biei.\u201d \u00cemi place cum toat\u0103 aceast\u0103 depanare a singur\u0103t\u0103\u021bilor \u0219i harta ad\u0103posturilor mentale are, la Sorina R\u00eenda\u0219u, ceva dintr-un imaginar post-disolu\u021bie (\u201elumea\/ nu s-a pr\u0103bu\u0219it\/ nici c\u00e2nd\/ m-am rugat\/ din r\u0103sputeri\/ s-o fac\u0103.\u201d). \u00cen orice caz, e o poezie dens\u0103, greu de citit, criptic\u0103 pe alocuri, cu o gesticula\u021bie deloc facil\u0103 \u00een toat\u0103 decantarea asta \u00eendelung premeditat\u0103 a nelini\u0219tii ce define\u0219te Regatul disfunc\u021biei<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Chiar \u0219i sec\u021biunea a doua, \u201eDisequilibrium\u201d, nu face rabat de la o astfel de politic\u0103, de\u0219i aici se vede mai mult dec\u00e2t \u00een prima \u0219i o \u00eencercare de tatonare a corporalit\u0103\u021bii; aici, e mai mult despre corp, despre limitele lui (\u201etrupul acesta\/ ca o conduct\u0103\/ scoas\u0103 din uz\/ izolat\u0103\/ de restul instala\u021biei\/ nu e preg\u0103tit s\u0103 se-ntoarc\u0103.\/ cu spatele drept \u0219i cu tine\/ \u00een apropiere,\/ mai pu\u021bin\u0103 groaz\u0103 apare\/ la orizont.\u201d), o direc\u021bie sprijinit\u0103 de o tensiune poetic\u0103 bine calibrat\u0103 printr-o re\u021bea fin\u0103 de imagini. \u00cen toat\u0103 aceast\u0103 mic\u0103 insul\u0103 despre singur\u0103tate care e poezia Sorinei, salvarea vine din dragoste, care revine insistent\u0103 \u0219i aduce echilibrul, mai ales odat\u0103 cu poemul de final, lini\u0219tea la cobor\u00eere<\/em>, care se \u00eencheie \u00eentr-o not\u0103 distopic-pacifist\u0103: \u201eparc\u0103 e bine c\u00e2nd, \u00eenaintea ta, cad tot felul de obiecte\/ iar tu calci peste ele ca \u0219i cum\/ nu s\u0103 te loveasc\u0103 ar fi vrut, ci s\u0103-\u021bi netezeasc\u0103 pielea.\/ mai mult te apropii \u0219i tu,\/ \u0219i travers\u0103m a\u0219a, o vreme, micul deal, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu se mai z\u0103re\u0219te\/ nici parte din ap\u0103.\/ ascun\u0219i, ne l\u0103s\u0103m \u00een\u021bepa\u021bi de plante mai pu\u021bin cunoscute.\/ \u00eemi spui c\u0103 e frumos aici \u0219i te cred.\/ ne \u00eentindem \u0219i frigul ne cuprinde, ezit\u0103m s\u0103 plec\u0103m\/ mai departe.\/\/ cerul e clar \u0219i sub el nicio lume nu se va mai pr\u0103bu\u0219i\/ de acum.\u201d \u00cenzestrate cu mult sim\u021b al gestion\u0103rii automatismelor cotidiene \u0219i iner\u021biilor de tot felul, poemele din Regatul disfunc\u021biei<\/em> descriu foarte palpabil criza interiorit\u0103\u021bii, cum pu\u021bine volume de poezie o fac \u00een ultima vreme.<\/p>\n\n\n\n

Emanuela Ign\u0103\u021boiu-Sora, \u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Emanuela Ign\u0103\u021boiu-Sora, \u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em>, OMG, Alba Iulia, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De la Ingluvii<\/em> pornind (2014) \u0219i apoi mai evident odat\u0103 cu al doilea volum, Clinamen <\/em>(2021),poezia Emanuelei Ign\u0103\u021boiu-Sora e, cap-coad\u0103, un exerci\u021biu de percep\u021bie subtil\u0103 a distan\u021belor, indiferent de accentele \u0219i preocup\u0103rile care difer\u0103 de la o apari\u021bie editorial\u0103 la alta; f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 not\u0103 distinctiv\u0103, \u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em> mizeaz\u0103 tot pe o politic\u0103 a apropierii, mai evident\u0103 acum ca oric\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

Poate \u0219i mai precis, pe una a reaproprierii. Criza v\u00e2rstei mijlocii, semnalat\u0103 de Victor Cobuz pe coperta a IV-a, e, \u00eentr-adev\u0103r, tema central\u0103 a acestor texte, dar nu-i vorba aici de o criz\u0103 care s\u0103 intimideze ori s\u0103 deprime prin derularea ei. E ceva delicat \u00een rememorare, \u00een toate \u00eencerc\u0103rile de \u00een\u021belegere cu care jongleaz\u0103 poemele Emanuelei: o \u00een\u021belegere de sine, \u00een primul r\u00e2nd, \u0219i nu numai \u2013 a familiei \u0219i a locului de unde vine, a lumii \u00een care a ajuns p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u0103sta etc. \u00cenc\u0103rcate de o nervozitate a rememor\u0103rii, textele \u00ee\u0219i contrabalanseaz\u0103 mi\u0219c\u0103rile convulsive printr-un fel de suspendare, func\u021bioneaz\u0103 aproape ca ni\u0219te grafeme japoneze care construiesc, gradual, o poetic\u0103 a reveriei derulat\u0103 \u00eentre spa\u021bii afective revizitate, greut\u0103\u021bile & precaritatea copil\u0103riei & a adolescen\u021bei, corporalitatea ca semn al trecerii, pierdere \u0219i marea oboseal\u0103 a vie\u021bii de adult: \u201ep\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ce i-am putea spune pu\u0219toaicei\/ care a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at str\u00e2ns un b\u0103iat,\/ \u00eentr-o noapte de petrecere\/ fluturii din corp, mirosul de salc\u00e2m,\/ viitorul de aur\/\/ Vine un moment c\u00e2nd \u00ee\u021bi spui:\/\/ pe noi nu ne opre\u0219te nimeni\/ corpurile se pleac\u0103 la p\u0103m\u00e2nt ca trestiile\/ indicatoarele rutiere\/ memele, ridurile\/ Semnele vizibile ale maturit\u0103\u021bii\/ se apleac\u0103 la p\u0103m\u00e2nt, domoale\/ cine nu ne \u0219tie de fric\u0103\/ cine ghice\u0219te \u00een stele\/\/ cu o lam\u0103 sub\u021bire cineva d\u0103ltuie\u0219te \u00eencet\/ creierul unei fete\/ a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 intereseze frumuse\u021bea c\u00e2nd\/ inocen\u021ba s-a f\u0103cut iepure \u0219i-a luat-o la goan\u0103\u201d, Valentine<\/em>\u2019<\/em>s Day<\/em> vs. \u201e[\u2026] C\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r\u0103, credeam\/ c\u0103 lumea era \u00een mi\u0219care\/ \u0219i eu eram cea mai gr\u0103bit\u0103\/ mereu \u00een alergare\/ dup\u0103 soare dup\u0103 pomi via\u021b\u0103\/ dar acum v\u0103d calitatea\/ apei care a stat,\/ a nisipului care n-a mi\u0219cat\u201d, Revelion<\/em>. Opozi\u021bia asta dintre lini\u0219tea \u0219i contemplarea v\u00e2rstei mature, \u00een contrast cu agita\u021bia tinere\u021bii, traseaz\u0103 clar spa\u021biul de manevr\u0103 al volumului cu un anume rafinament stilistic ce frizeaz\u0103 poemele.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen sine, ele curg firesc, aproape transparent, cu un calm al imaginilor care esen\u021bializeaz\u0103; e o anume libertate pe care o respir\u0103, o u\u0219ur\u0103tate a eliber\u0103rii de constr\u00e2ngeri vechi. Oricum, e mult\u0103 delicate\u021be \u00een etapa asta de recalibrare, cred c\u0103 orice \u00eencearc\u0103 s\u0103 fac\u0103 \u00een poezie, Emanuelei \u00eei ies mereu ni\u0219te gesturi delicate, care vin \u0219i din maturitate artistic\u0103, dar \u0219i dintr-un fel anume de a fi ca poet\u0103, \u0219i asta s-a v\u0103zut mereu, dar poate c\u0103 aici e mai evident: vulnerabilitatea transpus\u0103 \u00een mod elegant, la capitolul \u0103sta puncteaz\u0103 foarte bine de fiecare dat\u0103, iar din punctul \u0103sta de vedere \u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em> e un volum care pe c\u00e2t de fragil e, pe at\u00e2t de asumat \u00een tot bilan\u021bul pe care \u0219i-l propune. Unul cumva d\u0103t\u0103tor de speran\u021b\u0103, care implic\u0103 \u0219i-o promisiune a eliber\u0103rii, textele o sugereaz\u0103 discret din loc \u00een loc, \u0219i asta \u00eemi place mult, c\u0103 nu r\u0103m\u00e2n cantonate strict \u00een zona rememor\u0103rii & a concluziilor amare, de\u0219i urmele discrete ale regretelor sunt prezente la tot pasul.<\/p>\n\n\n\n

Maturitatea promi\u021b\u0103toare, deci, dragostea ca refugiu, care salveaz\u0103, \u00eentoarcerea spre sine, versiunea t\u00e2n\u0103r\u0103 & scris, sunt pistele principale de relansare pe care poemele le propun \u00een \u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em>, aceast\u0103 explorare cinematic\u0103 a transform\u0103rii \u0219i a devenirii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":15126,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[2752,111,106,1332,2726,2573],"coauthors":[1139],"class_list":["post-15125","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-alexandra-negru","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-emanuela-ignatoiu-sora","tag-nr-1-2026","tag-sorina-rindasu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/coperta-alexandra-negru.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15125","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15125"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15125\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15132,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15125\/revisions\/15132"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15126"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15125"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15125"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15125"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15125"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}